Dincolo de aparente (+16)

ma bucur ca ai adus next happy2

si pot sa zic ca e minunat. huh?

vreau sa vad ce se mai intampla! bere

next,

zbye

si PWP

doolce

Hei, hei!

Vai, ce trist :( Speram sa nu plece.. :-<

Dar acum totul devine si mai palpitant! >:)

Curiozitatea asta.. ;o3

Apropo, stiu si eu cum e sa ai idei si sa nu le poti pune in aplicare lough

Spor la scris si idei pentru urmatorul capitol! kiss

<3

Doamne, mersi ca m-ai anuntat

Capitolul asta a fost atat de trist, de ce trebuie sa plece? Imi pare atat de rau ca o sa se desparta. Te pricepi atat de bine la a descrie, nici macar nu am cuvinte

Ma bucur atat de tare ca ai pus next, un capitol superb, nici nu am asteptam la mai putin

Abia astept si urmatorul, nu uita sa ma anunti

Sunt fanul tau nr1

Buna,
Uite ca am revenit! Cu noi baliverne, noi prostii, spunand verzi si uscate. Imaginatia mea m-a parasit complet. Nici nu mai spun ca nu mai pot descrie un sentiment cum trebuie, nu ca as fi stiu vreodata. Tinand cont de faptul ca mi-am facut un "program" de somn destul de prost, din lipsa de ocupatie, am adus next-ul.
Nu astept sa treaca mai multi useri pe aici, nu se va intampla. Nu sunt genul, daca nu dai comentarii nu-ti pun next-ul, dar ma deranjeaza intr-un fel. Daca nu vezi multa lume ai impresia ca nu ti-l citeste mai nimeni, te descurajezi .. asa sunt eu. Revenind, imi e bine cu voi, cei care sunteti!
Acum, va multumesc pentru comentarii. Inseamna mult pentru mine.

Acest capitol i-l dedic Lissei! Sper sa-ti placa Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 268890

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 268890

Capitolul 5

Priveam tematoare pe geamul mic si aburit, din cauza respiratiei mele accelerate. Doamne, imi este atat de frica. Nu am stiut pana in clipa de fata ca imi este frica de inaltimi. Nu as fi putut descoperi si eu mai devreme? Imi luam somnifere si poate ca acum dormeam in loc sa stau cu frica`n san, mai sunt si singura care nu doarme. Nu am cu cine vorbi, nu am cui sa ma plang, parca nu as avea pe nimeni. Trebuia asta sa fie un avion privat! avea locuri cat pentru o armata, mai mult de trei sferturi goale. Parea sinistru. Era clar ca nu mai gandeam limpede. Mi se urase sa stau singura in spate asa ca m-am ridicat pentru a ma duce la fratii mei. Pericol! Mergeam mai ceva ca un om beat manga! Ma tineam de toate scaunele, fara rost. Podeaua parca imi fugea de sub picioare. Stii, sentimentul ala prostesc, rusinea... Nu ma vedea nimeni si totusi, ma simteam al naibi de incomod. Picioare mi se incolaceau, vrei nu vrei. De obicei sentimentul asta este prezent cand sunt pe tocuri, mare problema si acolo dar acum, purtam niste amarati de tenisi. M-am tampit de tot. Duapa ce ca am creierul cat o nuca, hai ca exagerez, cat o aluna, ma lasa si asta. La nebuni, acolo mi-e locul! Cat timp inaintam printre scaune, a avut o turbulenta. Tot ce stiu este ca am "pupat" podeaua dupa care, totul negru . Partea puna, macar stiu ca m-a luat somnul... Amin!
Incet, incet incepeam sa-mi recuperez cunostina. Simteam ca stau pe ceva moale, poate un pat sau, un nor. Prostii, n-am cum sa mor dintr-o simpla cazatura! Dar daca avionul s-a prabusit cat timp eram lesinata? Gata, trebuie sa ma trezesc! Incercam din rasputeri sa-mi deschid ochii dar pleoapele imi erau atat de grele, eram obosita. Dupa minute bune de incercari esuate, am reusit.
Totul in jur imi este necunoscut. Sunt intr-o camera de fata, frumos decorata si destul de spatioasa. Ce spun eu aici, aproape ca avea aceleasi dimensiuni ca apartamentul in care am stat pana acum. Nu seamana deloc cu dormitorul meu. Unde sunt? Poate am fost rapita, dar de cine? Acum serios, cine ar rapi o tocilara? Poate o grupare secreta, m-a rapit ca sa-i ajut sa construiasca o masinarie care sa distruga lumea. Imi fac ganduri negre degeaba. Nu sunt atat de desteapta, sunt proata de dau in gropi, am cu ce ma lauda. E clar, diagnosticul, ma uit prea mult la filme! Ma dau jos din pat si incep sa cercetez locul. Ma opresc in fata oglinzii si-mi privesc reflexia. Nu vedeam altceva decat un cap mare rosu, cu un bandaj pus la tampla stanga. Mda, cauza lesinui. De undeva de afara se aud cateva tipete. Poate delirez, am si motive. Plec intr-un alt oras unde nu stiu pe nimeni, ma trezesc intr-o casa necunoscuta, si ca veni vorba, ma trezesc si cu alte haine pe mine. Privesc tematoare pe geam si raman masca. Sor`mea fugea si tipa urmata de un baiat roscat. Din alta parte a gradinii, presupun ca asta era, un alt tip brunet privea spre camera mea. M-am dat repede dupa perete, fara rost, sigur m-a vazut. Ce-i asta, o gluma proasta? Am aruncat inca o privire, nici urma de "el". Daca vine incoace, ce ma fac? Cu ce sa-l atac? Cotrobai repede prin dulapuri si gasesc o carte destul de groasa, un dictionar. Decat nimic, mai bine asta. Ma ascund frumusel dupa usa, cu mainile deasupra capului tinand strans de carte. Imi amortisera ingrozitor bratele si cand sa ma dau batuta, usa se deschide. Acum e partea cea mai grea! Incepe sa spuna un " Ma bucur ca te-ai trezit .." dar nu apuca sa termine caci imi adunt toate fortele si ii carpesc una fix in moalele capului. A lesinat instant. Nu ma mira faptul, nici mie nu-mi place gramatica. "Glume de prost gust." Daca nu era situatia asta poate as fi inceput sa rad ca isterica. Ocolesc brunetul si ies afara din incapere. Aleg si alerg si nimic. Holul asta pare interminabil. In stanga si in dreapa numai usi, ce-i asta? Un hotel? Nu stiu cum, nu stiu de unde dar in dreapta mea a aparut o sufragerie. Sa vezi si sa nu crezi. Fratele meu statea inte doi baieti pe o canapea, iar pe cealalta, inca trei fete. Acum chiar m-am panicat. Inima imi bate in piept precum o vrabie agitata. Respiratia imi este tot mai alerta si am inceput sa transpir. Corpul imi tremura involuntar, ma simteam de parca eram gata sa explodez. Cate se mai pot intampla? Imi musc buza superioara si ma lipesc mai mult de perete. Unul din ei a inceput sa vorbeasca, ingozindu-ma de-a dreptul.

- Shh, e cineva la usa! Vocea ii era ragusita, dar atat de melodioasa. Daca n-am sa-l pun la respect... Nici nu o sa stie ce l-a lovit! Tuti` .. care esti acolo?

Am facut ochii cat cepele si am inghitit in gol. De unde stiu astia de mine? Mi-am coborat privirea in pamant si atunci mi-am dat seama. Umbra mea! In spatele meu era o lustra ce lumina in directia mea. Ce naiba?! cat de ghinionista pot fi? Din dreapta mea se auzeau pasi. Din ce in ce mai apasati, mai infricosatori. Mereu am urat filmele de groaza iar acum, parca eram intr-unul. Am scos un tipat ascutit si am fugit unde am vazut cu ochii. Daca acel cineva din spatele meu nu ma apuca de mana, mai aveam un pic si imi rupeam gatul pe scari. Dupa ce ma asigur ca sunt intreaga, imi pun mana la ochi si ma intorc cu fata la necunoscut. Privesc tematoare printre degete si zaresc doi ochi albastri superbi. Imi iau mana de la ochi si-mi descopar "salvatoru". Un baiat tare dragut, un pic mai inal decat mine. Avea parul ciudat, foarte, blond iar spre varfuri ii era de un roz pal. Se uita atat de intens la mine incat am lasat privirea in pamant pentru a nu observa roseala din obraji. De ce mereu ma las intimidata de toti baietii? In preajma lor nu mai sunt in stare sa scot un cuvant. Nu stiu cauza, dar stiu ca sunt o proasta. Imi pasa prea mult de parerea celorlalti. Sunt urata, arat ca un copil de gradinita si ma simt stanjenita din cauza acestui fapt. "Nimeni nu e perfect", dar nici ca mine nu-s! Ma urasc! Cand o sa ma maturizez si eu oare? Cobor in graba scarile si ma mai opresc in bucatarie. Acolo nu o gasesc pe nimeni alta decat pe mama. Multumesc Doamne! Am respirat usurata, parca mi s-a luat o piatra de pe inima. Sentimente mai frumoase nici ca puteam simti! siguranta, caldura si fericire. De nicaieri apare o servitoare spunandu-ne ca cina este gata. Poftim? Astia iau cina, in familie? Noi abia daca ne intalnim intamplator in bucatarie, dar sa mai si mancam impreuna. Pe bune acum! Stai asa, ca m-i s-a aprins becul... Aici au servitori? Imi trebuiesc multe explicatii pentru a putea dormi linistita la noapte...
Ce ved eu aici nu cred ca este adevarat. Cum sa ai zece copii si sa stai cu femeie care mai are trei? Cu tot respectul pentru domnul Haruno, dar nu cred este in toate mintile. Eu am inteles ca are bani, dar nici chiar asa sa nu aiba ce face cu ei! Sunt atat de confuza si speriata. De ce se uita toata lumea la mine? Doamne, Yume, calmeaza-te! e doar imaginatia ta.

- Unde este Ichinose? L-a vazut cineva de curand? De obicei nu intarzie.

Ca tot veni vorba, domnul Haruno are dreptate. Suntem doar doisprezece copii si scaunele in total sunt cincisprezece! Ma intreb cine lipseste, nu cumva...

- Ma scuzati, Ichinose este un baiat mai inalt de statura, cu par brunet si reflexii albastre? Toti dau din cap afirmativ. "Natia ta de copil prost!" Cred ca stiu unde este, la mine in camera, lesinat pe jos.

In momentul acela toti au inceput sa chicoteasca. Doar cateva secunde caci dupa aceea imi aruncau cateva priviri, nu tocmai frumoase. Mai aveam un pic si intram in pamant de rusine. Lasa ca am inceput bine, macar stiu ca m-am facut de ras din prima zi. Viitorul este destul de promitator! Dupa ce mama si tatal copiilor au plecat in cautarea tanarului, toti au inceput sa susoteasca intre ei. Douasprezece perechi de ochi erau acum atintiti asupra mea. Presupun ca stiu cine o s fie "interogat" primul. A trebuit sa povestesc tot. Da la gandurile mele cu rapitul, pana acum. Poate a fost doar imaginatia mea, nu par atat de rai. Presupun ca ne vom intelege bine dar cine stie, aparentele inseala.

Edit: Cum sunt o uituca si-o ametita desavarsita, am uitat sa pun poze!
Shou Haruno (salvatorul lui Yume)
Ichinose Haruno
Camera Sakurei/Yume

Gorgeous

Imi place, ME GUSTA!!

Iti muuuultumesc ca m-ai anuntat

Nici nu stii, nu iti imaginezi cat de fericita sunt ca ai pus acest capitol, aceasta minunatie de capitol

Nu stiu cum reusesti sa descrii asa, nici acum nu mi-am dat seama, poate daca o sa mai pui vreo 30 de capitole imi dau

Saracu' , nu cred ca se mai scoala de jos cateva zile

Vorba cu "natia" e favorita mea, aici m-ai atins placut la inima , si imi place sa ma mai iau de cei ce au murit

Stiu cum e cu programul de dormit, in ultimele doua seri, am dormit camd 3 ore si ceva, adunat Pur si simplu, somnul nu e pentru noi, poate doar ziua

Sa nu uiti, eu sunt fanul tau nr1

Spor la scris, vreau next-ul repedee, repejor

Breee Multumesc ca m-ai anuntat..

Asaa, deci ltimele doua capitole sunt foarte dragute si amuzante, insa penultimul a fost cam trist. Oricum, sper sa se reintalneasca candva. Si acum, ma intreb ce se va mai intampla, deci sa aduci... nextul! Spor la scris si multe idei in continuare. Te-am pupacit dulce.

choco^^

Hei, hei

Mersi de anunt a hug

Vaii, superb capitol in love

Mi-a placut la nebunie :x Sunt atat de curioasa ce se va intampla mai departe ;;)

Abia astept next <3

Spor la scris si idei scumpa! kiss

Deci imi place mult!!!!!!!!!!!!!!!!

Sper ca Saku sa devina frumoasa si increzatoare!

PWP si daca se poate data viitoare sa ma anunti

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 29 Feb 2012, 01:54

Buna,
Stiu ca mi-am luat o vacanta destul de mare dar eram oarecum dezamagita de acest fic. M-am uitat la vizualizari si am ramas Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 385627

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 385627

. Pe bune, peste 1500? Uff, era sa mor de inima :))
Capitolul.. pai, cred ca l-am inceput de vreo 4-5 ori. Nici nu stiam ce sa fac, in fine. Actiunea nu a evoluat deloc, absolut deloc! In weekend posibil sa aduc next-ul, mare si plin de surprize!

Capitolul 6

Totul s-a sfarsit, nimic nu mai este ceea ce a fost. Si ai crede ca schimbarile sunt bune, noi inceputuri, noi oportunitati, o viata luata din nou de la zero. Sansa de a deveni o persoana noua este unica in viata. Sa te poti integra in societate este si mai rar. Sa fii inconjurat de oameni cu bani, devine o provcare. Nu iti poti arata partea inocenta, te zdrobesc, te umilesc si te arunca. Odata ce simti gustul batjocorii nu mai poti scapa. Chiar de iti schimbi orasul, tara sau continentul, in zadar. Amaraciunea intiparita in suflet nu trece. Cu fiecare secunda devine tot mai apasatoare, te macina pe interior, tu ramanand doar o fantasma a unei fiinte nobile ce a fost supusa chinurilor societatii.
M-am schibat de dragul lui, pentru al putea revedea dar chiar si asa, simt ca l-am tradat si pentru asta ma urasc. Am dat trecutul uitarii mult prea repede. Cele cateva sute de lacrimi varsate la inceput mi-au curatat inima, sufletul, amintirile.. Incetul cu incetul i-am uitat zambetul, vocea cristalina, chipul lui atat de perfect, ochii sai negri patrunzatori, pe el. Nu ne-am mai vorbit, nici nu stiu daca mai traieste sau nu. Si imi e un dor cumplit de el. Imbratisarile, vorbele lui dulci si melodioase, glumele desi seci pentru unii, pline de umor pentru mine. Ne completam, oarecum. Eram un intreg si nu credeam ca se va schimba asta vre-odata. Ei bine, viata ne-a aratat contrariul si acum, nici nu mai stim unii de alti. Poate ca eram alta dar, ceva m-a schimbat, banii! Uneori chiar pot aduce fericirea sau cel putin asa crezi, cu toate astea n-as fi crezut asta in nici intr-o mie de ani. Daca mi-ar fi zis cineva asta probabil ca l-as fi pleznit. Nu pot sa cred ce persoana oribila am devenit. Sa iti uiti cel mai bun prieten, e ca si cum te-ai uita pe tine. Mi-am format o a doua personalitate, una aroganta, increzuta. Am devenit o fata fitoasa as putea spune. Dar mai si unele momente in care gandirea mea curge lin, gandesc rational, vechea Yume. Dar ar fi mult prea ciudat sa imi mai zic asa. Chiar de ar critica cineva o persoana pe nume "Yume" cu parul roz si ochii verzi, nu ar reactiona. Acum se presupune ca sunt Sakura, fica unui miliardar. Cu toate astea, inca mai cred ca ceva este putred in acesta afacere a tatalui meu. Sa ai atia bani, pare imposibil. Sa locuiesti intr-un palat la care nici regii de pe timpuri nu visau. Sa ai treisprezece copii si sa mai vrei inca vre-o cinci. Ii inteleg cauza, este un scop chiar nobil daca stai sa analizezi. Atatea vieti schimbate, tati merita un un bilet spre rai, clasa intai. Sa iei orfanii si sa ii cresti, e un act de vitejie. Merita tot respectul din lume dar nu il primeste. Multi il citica zicand ca este nebun, chiar si eu am avut o asemenea parere despre el la inceput. Cu toata mintea mea de copil de paisprezece ani si tot ma gandeam la prostioare. Nu mi se pare ceva atat de exagerat, vazusem multe pana la varsta aia, stiam vrute si nevrute dar nu as fi vorbit cu nimeni despre asta. Sa fii intre atatea persoane total necunoscute mi se pare un lucru ciudat. E ca si cum ai pune un iepure intr-o cusca alaturi de un leu. Ceva grav ti se putea intampla in fiecare clipa. Cu toata paranoia mea nu am observat adevarul la timp. Imi faceam ganduri negre degeaba, prostesti. Ei chiar se considera frati deci, de la varsta de saisprezece ani dorm fara nici o grija cu usa descuiata. Ma amuz de fiecare data si ma critic. Sa fii prea dus cu capul sa te gandesti la asa ceva, de exemplu eu.
Imi priveam reflexia in oglinda si parca nu eram eu. Nu pot sa nu ma mir, de fiecare data o fac. Mi se pare ireal ceea ce s-a intamplat. Dintr-o scandura urata si uzata am ajuns, asta! O tanara domnisoara cu obisnuieste mama sa imi spuna, cu parul roz stralucitor, tenul fin putin albicios si ochii de un verde crud. Imi aduc aminte cu zambetul pe buze de toate accidentele pe care le-am catalogat ca fiind nefericite la vremea aceea dar acum realizez ca, mi-au facut mai mult bine decat rau. Clasa a IX-a, primul an de teroare. Doamna diriginta era ferm convinsa ca eu sunt vopsita. Culoarea aceea, un roz rosiatic, i se parea ireala. M-a tarat pana la cel mai apropiat coafor si mi-au turnat doamnele de acolo nu stiu ce solutie, cica aduce parul la culoarea naturala, decoloreaza, ele stiu! Nu m-a interesant niciodata. Mare le-a fost mirarea sa vada ca acum aveam parul roz, mai rau. Eram cam singura din tot liceul care arata asa, un adevarat exponat. Am reusit totusi sa imi salvez o suvita de par de furia profesoarei. Macar asa imi voi aduce aminte de trecut. Accidentul nefericit care m-a bagat in spital trei luni a avut efect asupra ochilor mei. Experimetul esuat a lui Nanami.. cumva chestia aia mi-a ajuns in ochi, rezultatul fiind vizibil acum. Eram aproape pe punctul sa-mi pierd vederea dar, nu a fost sa fie. Si exageratele tratamente ale surorilor mele m-au facut sa scap de cosuri, pete sau orice semn de pe fata. M-am mai inaltat si corpul meu s-a dezvoltat frumusel. Nu eram nici ca un bat, fosta scandura, si nici nu mergeam cocosata din cauza greutatii pieptului. Eram, ok, atat la aspect cat si la comportament. In familie eram un micut ingeras iar dincolo de aceste ziduri, o nesuferita. Mi-am creat o masca ca sa pot rezista lumii. Prefer sa par o fitoasa si o increzuta decat sa fiu luata peste picior. Poate mi-am luat rolul prea in serios. Toata popularitatea, chiar te prinde. Au fost si sunt multi baieti ce se tin dupa fundul meu dar, nu sunt petru ei. Si cand te gandesti ca nici primul sarut nu l-am avut, iti vine sa explodezi intr-o mare de hohote. Oricum, acesti trei ani s-au scurs asemeni nisipului fin dintr-o clepsida. Cu bune cu rele m-am acomodat si am terminat clasa a XI-a printre primii. Pot spune ca domnul Haruno si-a educat destul de bine copii. Toti invata si isi respecta tatal, nu intrec masura si stiu sa se bucure de viata.
O scpirire timida isi facu aparitia in coltul ochiului. O lacrima micuta si cristalina isi croi drum pe obrazul meu pierzandu-se in covorasul pufos. PLang dar nu ma afecteaza atat de tare. Am invatat sa imi stapanesc emotiile iar acum, par o insensibila. Daca nu plecam atunci, oare cum eram acum? Pe strazi, cersind la coltul strazii sau poate intr-un micut apartament cu mama si cei doi frati ai mei. Le sunt vesnic recunascatoare acestor fiinte si ma doare atat de tare ca nu le pot arata cat de mult ii iubesc. Dar ce voi face? Nu pot ramane toata viata o rasfatata. Ma gandesc cu groaza la viitor. Cand parintii mei vor muri, eu raman in grija cui? Sfatul mamaei de a economisi banii primiti nu mai pare atat de deplasat. Oricum, daca strang banii de pe doua luni pot spune ca am viitorul stabil din punct de vedere financiar. Imi pot lua o casa cu piscina, masina, sa imi infiitez o firma, e ireal. De unde are omul asta atatia bani? Am toane si toane ca nici eu nu ma mai inteleg. Acum tin la el ca la ochii din cap si in urmatorul moment imi vine sa il dau in urmarire.

- Sakura, vezi ca trebuie sa ne intalnim cu totii in sala cea mare. Tata are de facut un anunt, extrem de important. In fine, parerea mea este ca Ichinose iar a facut vreo tampenie. Grabeste-te ..

Si asta era minunata mea sora, una dintre ele, nici eu nu stiu care. Ca veni vorba de Ichinose, l-am lovit destul de rau atnci. A dormit doua zile iar cand s-a trezit a avut amnezie care, a durat un an. Nici acum nu mi-am iertat-o si ii raman vesnic indatorata pentru chestia asta. Imi dau cu putina apa pe fata, ma schimb si pornesc in cautarea camerei. Cu nervii intinsi la maxim gasesc in sfarsit nenorocita aia de sala. I-as spune eu un colind celui care a facut acest loc, este de-a dreptul, ridicol. Am senzatia ca m-am tot invartit in cerc timp de zece minute, nu stiu, eram mult prea confuza. Mare mi-ar fi satisfactia sa il intalnesc pe domnul "arhitect". Am invatat mult si deja pot sa-mi dau seama ca acest loc este schitat de un amator. Nimic nu se potriveste! O sa vada toti de ce sunt in stare, singura am sa-mi proiectez casa, doar sunt arhitect! in devenire..

As minti daca as spune ca nu l-am corectat dar, posibil sa fie si greseli. Nu va mai anunt acum, e destul de tarziu , maine de dimineata incerc, asta daca nu ajungeti deja pe aici.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 29 Feb 2012, 06:38

Asaa, deci imi place mult capitolul. love

Este foarte frumos, mai ales ca ai atat de multa descriere sentimentala. happy2

In roice caz, tu cred ca stii asta deja, dar scrii foarte frumos, chiar ai un stil aparte. Imi place sa vad ca actiunea evolueaza de la bine la si mai bine sua la mai rau si tot asa. Pot spune ca sunt chiar curioasa sa vad ce se va mai intampla, mai ales pentru ca anuntul ala pare destul de important. Soo, spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco^^

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 29 Feb 2012, 09:48

Hei, hei!

Mersi de anunt <3.

Vaii, cata descriere sentimentala! Imi place, imi placee 8->.

M-ai facut curioasa ;o3. Deci abia astept urmatorul capitol :x

Spor la scris si idei!

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 29 Feb 2012, 10:09

Noroc cu sportul asta, inca un motiv de fericire ca nu ma duc la ore

Nici nu stii cat iti multumesc ca m-ai anuntat, fic-ul tau e printre preferatele mele pur si simplu il ador

Descrierea e atat de frumoasa, iar actiunea decurge lin. Chiar daca astept cu nerabdare momentul in care se vor revedea, ma bucur ca nu grabesti actiunea

Era de asteptat ca Sakura sa se transforme asa, orice boboc infloreste odata, asta daca nu e rupt, dar aici nu e cazul

Dupa cum ti-ai dat seama, capitolul a fost superb, o adevarata placere sa il citesc, dar as vrea sa pui next-urile mai repede, un asemenea fic nu merita amanare

Spor la scris, love. Sper sa ma anunti in continuare

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 02 Mar 2012, 22:21

Deci Bella tu ma dai peste cap :)) Clarr
Omg descrii minunat Deci ador acest fic si te-as ruga sa pui nextul rpd !
Eu deabia astept sa il pui
Spor la scris si la idei si sa ma anunti si pe mine *:* :D

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mar 20 Mar 2012, 09:18

Buna,
Stiu ca va amagesc cu un capitol plin de actiune, mister suspans.. de o luna cred, dar chiar nu-mi iese. Sa speram ca urmatorul o sa fie mai bun.

Capitolul 7

Ma simt al naibi de prost. Nu stiu de ce dar, sentimentul asta, ceva nu e in regula. Toti stau cu privirile in pamant, tacuti si nemiscati. Ce s-a intamplat? Parca sunt pierduti in alta lume, doar fantasme. De cinci minute incerc sa aflu ceva dar nimeni nu spune, nimic. Repet aceeasi intrebare incontinuu, " Ce-i cu voi?" dar .. pauza. Sunt o negativista o stiu prea bine si acum, nu ma pot gandi decat la lucruri rele. Imagini macabre mi se intiparesc in minte. Mama! Nu o vad, de ce nu e aici? Un accident, o crima, o sinucidere, ce e? Nu pot nega faptul ca sunt speriata. Chiar daca par dura, uneori, acum as suporta sa ma fac de rusine in fata intregii scoli dar sa stiu ca familia mea este bine. Inima imi bate bate intr-un ritm alert, doar n-am sa ajung la spital din cauza sperieturii asteia. Respiratie devine tot mai greoaie si mai accelerata. In momentul in care am vrut sa strig la ei sa isi revina, am simtit o mana pe umarul meu. Evident, am tresarit si am scos un mic tipat. Cu o privire sfioasa m-am intors si ochii mi s-au marit. Involuntar am zambit. Poate a fost cel mai dulce zambet pe care l-am daruit vreodata cuiva dar fiind aici, cu mine.. Am rasuflat usurata si i-am sarit in brate. Ma bucur atat de mult ca nu a patit nimic, chiar imi faceam griji. Si acum regret ca nu i-am acordat prea mare atentie. Am fost prinsa atat de mult in rolul meu de "diva" incat, poate chiar am devenit una. Dar de acum gata! Fara ifose si fara figuri. Doar eu cea normala, stapanita de timiditate si de stagacie. Dar inca mai ramane suspansul. Chiar daca am aflat ca mama e bine, sanatoasa, tot nu-mi pot explica rectia fratilor mei. Sunt ca niste statui, roboti.

Rand pe rand, de la stanga la dreapa, se ridicau agale, parca fiind controlati. Fetele lor nu exprimau nimic, nici un sentiment nu ii trada. Aveau acelasi mers leganat si greoi. In sir indian au parasit camera indreptandu-se spre dormitoarele lor. Era ciudat, poate chiar straniu. Camera se racise brusc, poate ca eram doar eu de vina. Da, cred in fantome si poate ca si in extraterestrii. Daca m-ar auzi acum un om de stiinta, sigur m-ar duce la nebuni. Sunt atat de, prosta! Si da, am avut parte de atatea lectii cum ca fantomele nu exista dar e de-a dreptul o provocare sa nu te gandesti la fenomene stranii in momente ca astea. Parca ar fi unul si acelasi. Din nou ma simt in plus in acesta lume nebuna si ciudata. Poate ca sunt doar eu, ciudatenia. Cine stie.. Chiar cred ca in clipa asta am probleme serioase cu capul, ma risc. Nu am las batuta pana ce nu aflu adevarul.

Din nou, culoarele mi se pareau interminabile si mult prea intortocheate. O harta a casei pusa ici colo, nu ar strica deloc. Poate aveam sa ajung in camera parintilor mei, in pivnita, in pod, oricunde. Ma astept ca eu sa urc pe scari si sa ajung la subsol. Orice este posibil aici, asta incep sa cred. Sprijinita de pereti incerc sa merg in continuare, doar-doar voi gasi si eu camera vre-unui fratisor sau a unei surioare. Cu aceste sufixe par un copil mic si prostut. Adevarul este ca asa sunt. Inca mai tanjesc dupa imbratisarile mamei, dupa saruturile de noapte buna, chiar si de ursuletul meu. Sunt prea imatura si asta nu-mi va aduce decat necazuri. Cu bune, cu rele, asta sunt eu si daca cineva va vrea sa isi imaparta viata cu mine, ii doresc tot norocul din lume. Deschid o usa la intamplare si nu vad decat un trup zvelt ce se tot invarte prin camera. De la dulap la pat, baie, birou, cu alte cuvinte, fiecare coltisor. Peste tot prin camera sunt numai lucruri imprastiate si din cate o cunosc eu Yume, este chiar foarte ordonata. Atunci de ce? Totul este cu susul in jos. Atatea bagaje, nu poate insemna decat ca ne mutam.

Acelasi lucru peste tot, numai camere dezordonate, genti si geamantane. Probabil o sa ne mutam in alta casa sau, chiar nu stiu. Cert este ca eu stau aici ca o ametita in loc sa-mi fac bagajul. Nu ar trebui sa dureze foarte mult. La cate haine am, nici zece minute nu imi ia sa ma pregatesc. Nu ma dau in vant dupa moda. La scoala aveam uniforma si eu in oras, nu prea ies. Poate ca este totusi, o binecuvantare sa am personalitatea asta, indiferenta. Chiar daca am fost populara, am facut asta pentru binele familiei mele si al meu. In lumea bogatasilor, imaginea este totul.

Nu pot sa nu il privesc insistent, nu mi se pare normal... Sa dai buzna in camera ciuva sub pretextul ca trebuie sa iei gentile. De bunele maniere nici nu cred ca a auzit. Inteleg, ajutorul ca ajutorul dar asta, e nesimtire. La randul lui ma privea cu coada ochiului. Poate ii placea de mine, poate ma considera draguta. Sigur, sigur, deja se gandeste cum sa ma ceara de nevasta. Doamne sunt penibila. Am impresia ca toti baietii intorc capul dupa mine, si imi fac ochi dulci cand defapt, nici nu ma vad. Cu caracterul meu copilaresc, prostesc si credul nu am sa ajung nicaieri, poate doar pe strazi. Ma intreaba oarecum surprins daca " Asta e tot!?" eu dand afirmativ din cap. Au trecut deja doua zile iar eu tot nu am aflat ce si cum. Stiu doar ca plecam si sper, din tot sufletul, ca nu sa mai venim aici niciodata. Da, acesti ani petrecuti aici au fost frumosi dar nu perfecti. Tot teatrul asta, nu e de mine, chiar daca ma pricep. Acum nu vreau decat sa fiu eu insami, alaturi de familia mea. si poate, doar poate, ca o sa gasesc si eu un baiat dragut care sa ma placa. Macar am dreptul sa visez. Nu scrie nicaieri ca exista un print pentru fiecare, pot bine-mersi sa raman singura pana o sa-mi dau si ultima suflare.

Nu puteam intelege mare lucru, doar o mare de oameni ce se agitau si tipau. Nu pot pricepe de ce atata fericire. Suntem doar niste simple persoane, la fel ca si ei. Doar pentru ca fratii mei sunt frumosi si bogati, asta nu inseamna ca trebuie sa se calce in picioare ca sa ii vada, sa ii atinga. Oricum nu reusesc, cu atatia jandarmi, ti-e greu si sa respiri. Dupa un drum obositor in care auzul mi-a fost daunat, am urcat in avion. Se anunta o calatorie lunga si de groaza. Mi-am legat centura strans ca sa fiu sigura ca nu imi mai sparg nasul si de data asta, am inchis ochii si am asteptat decolarea. Urmau ore lungi de agonie, gandire profunda fara nici o noima si somn...

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mar 20 Mar 2012, 17:52

♪ ♫ Hei ♪ ♫

Iti multumesc mult ca m-ai anuntat, chiar asteptam capitolul asta
♡ Nu prea am cuvinte, nici cu (,) comentariile smechere nu le am, dar pot sa iti spun ca acest capitol e superb si il iubesc Ii acord ☆ ☆ ☆ ☆ ☆!
Se muta..nu imi spune ca inapoi si ca o sa dea de Sasuke De fapt..tac! asta o sa imi spui tu data viitoare, adica o sa vad data viitoare
Crede-ma, abia astept!

Pana atunci...spor la scris

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 25 Mar 2012, 16:47

Hello :) Imi pare rau ca am intarziat atat de mult cu comentariul, dar am fost complet aeriana in ultimul timp. Asa, acum.. Imi place foarte mult acest fic. Reusesti sa imbini toate modurile de expunere intr-un mod extrem de frumos si astfel reusesti sa creezi adevarata arta. Feliciari! Chiar imi place ideea abordata de tine si felul in care o dezvolti si sunt curioasa cum vor decurge lucrurile pe parcurs. Spor la scris in continuare si multe ide pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco^^

Incep cu scuzele de rigoare.. Stiu ca nu prea m-am tinut de fic si ca, e varza dar incerc, pe bune ca da Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 947835

Nu ma pricep la scris, inspiratie zero dar tot nu vreau sa-l las. E munca mea, ideile mele si voi merge inainte cu el. Chiar daca o sa-l duc mai mult taras Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 2586070128

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 2586070128

Capitolul 8

Eram.. acasa! Nu pot sa cred ca nimeni nu mi-a spus. Meritam si eu, la fel ca toti ceilalti, sa stiu ce si cum. In orice caz, sunt aici. Ma intreb daca el m-a uitat, daca ma va recunoste, cum atarata, unde e? Prinsa intre ganduri nu am putut observa... Un tanar superb, brunet si cu ochii negri ca noaptea se indrepta spre mine. Inima mea aluat-o la galop si dintr-un motiv anume, ma simteam stanjenita. Nu mi s-a mai intamplat, poate doar in prezenta lui Sasuke. Iar tipul asta, era copia perfecta. Multimea parca se despica in doua facandu-i loc. O raza de lumina pica exact pe el, asemeni unui exponat. Era atat de frumos si imi era atat de familiar, dar oare cine. M-a privit adanc in ochi, m-a fermecat. Si-a lipit fruntea de a mea si a zambit, fermecator! Mi-a dat parul la o parte si m-a sarutat usor pe oraz. Atat de delicat. M-a privit din nou.. Se juca cu inima mea, cu mintea mea, tremuram toata. Mi-a soptit usor la ureche, " Mereu te-am iub.."

Visul e vis, oricat de mult l-ai studia dar, parea atat de real. Daca nu as fi fost insultata, oarecum, ca dorm precum un bustean si luata la palme, as fi putut jura ca a fost real. Nu inteleg de ce atata stres pentru o simpla vacanta. Nu e nimic diferit, poate doar locatia, Hawaii. Nu pot spune ca nu imi place, dar altceva decat oameni snobi, plini de fite si bani nu poti gasi. Poate ca si eu sunt considerata asa, chiar nu-mi pasa. Poate ca in trecut, m-am lasat purata de val, dar am revenit cu picioarele pe pamant. Stiu cine sunt, ce vreau si cum sa obtin.

Nu puteam decat sa ma rog sa scap cu viata de aici. Ne adanceam tot mai mult in jungla si nu era nici urma de vre-o pestera, casa, cu atat mai mult vila in care se presupunea ca vom sta. Peste tot numai insecte, reptile, iar oamenii astia inarmati care ne insotesc ma fac sa cred ca pe aici umbla mai multe "lucruri" pe care noi nu le vedem si care ne pandesc. Incep sa cred ca acesta excursie nu a fost decat o mare pacaleala. Stiu ca tata nu ne-ar face rau. In toti acesti ani mi-a demonstrat ca are un suflet bun si ca isi iubeste cu adevarat sotia si copii. Cate prostii nu am facut, cate intalniri de faceri nu i-am distrus si totusi, ne-a zambit mereu si ne-a spus ca nu a fost sa fie." Vor mai fi si altele, niciodata nu prea tarziu." Din cate am auzit, aceasta escapada a fost organizata de noul asociat la tatalui meu,Kazuya. Ii inteleg dorinta de a sta departe de reporteri, dar sa fim pe partea cealalta a insulei, rupti intrutotul de civiliazie, mi se pare exagerat.

As fi deschis gura si as fi zis tot ce imi venea in minte in momentul ala, dar am promis familiei ca nu voi mai face prostii si ca nu ma voi lasa, din nou, puratata de val. In plus, partenerul tatei se pare ca este in topul celor mai bogati oameni, ai planetei. Chiar nu-mi permit sa distrug acesta oportunitate. Daca nici el nu face lucruri murdare, droguri, arme sau mai stiu eu ce, sunt in stare sa ma impusc. In fine, nu are de ca sa-mi bat capul cu astea. Nu sunt decat o pustoica, nu-mi trebuie o viata complicata acum, pe la 30 de ani si ceva, atunci e vremea incurcaturilor. Si in plus, atat timp cat familia mea nu e ranita si are ce manca, imi convine. Iar daca sunt victime, putin imi pasa. Poate sunt prea dura, prea egoista, dar fiecare pe cont propriu. Viata e grea si incep sa pricep acest lucru cu fiecare zi care trece. Doar cei puternici supravietuiesc, restul, sunt nimicuri.

Ma asteptam la ceva maret, imaginatia nu a avut limite, dar asta le intrece pe toate. Era precum un hotel, o constructie mare, grandioasa, solida, cu gratii la ferestre si un fel de cusca ce inconjura cladirea. Era hilar, o astfel de combinatie nu mi-ar fi trecut prin minte in veci. Cum am mai spus, omul asta era exagerat. Incep sa cred ca nu ma voi bucura deloc de acesta vacanta. Plaja nu, libertate nu, atunci ce? Admiratul copacilor printre gratii? Din cate observ, toti sunt socati. In brosura pe care am vazut in avion, era un peisaj atat de frumos, iar descrierea locului.. " Bun venit in paradis!". Mai bine zic, adio lume!

Din cate am auzit, domnul Kazuya mai are doi fii adoptivi, dar au preferat sa ramana in orasul lor natal alaturi de mama lor. Mi se pare perfect, voi fi doar cu ai mei fratiori. Dupa ce ne-am despachetat ieri ne-am adunat cu totii si ne-am facut un plan. Ne vom distra maxim, intr-un fel sau altul. Iar legat de plaja, avem voie. Doar noi si vre-o 50 de soldatei. Nu are rost sa stau suparata, e vacanta nu? Ii voi trata cu indiferenta, ca si cum nu ar exista. Si daca e vreme urat si am un chef de inotat egal cu zero, voi sta linistita in camera mea citind o carte. Astept cu nerabdare urmatoarea supriza. Am auzit ca e ceva mai mare si mai grandios, ceva.. extrem de important.

Buna! Mai intai vreau sa imi cer scuze pentru ca abia acum ma gasesc sa comentez. Capitolele pe care le-am pierdut inclusiv asta au fost superbe. Imi place mult descrierea ta, felul in care se petrece actiunea..Ce sa mai imi place tot ce este legat de ficul tau! Te pupic dulce si astept nextr.

P.s. Primaaaaaaa rock

Prima si ultima :)) Iti multumesc ca citesti si ca lasi si comentariu Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 440486

Pentru cititorul meu fidel, Niki Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 273918

:))

Capitolul 9

O stare de nostalgie ma cuprinse de cum am coborat din avion. Am adormit din nou in timpul zborului dar supriza a fost cu atat mai mare cu cat m-a luat total pe nepregatite. Acum eram cu adevarat acasa si chiar daca ar fi trebuit sa zambesc si sa sar in sus de bucurie am inceput sa plang. De ce? Nici eu nu stiu. Toate amintirile mi-au revenit ca prin magie. Toate clipele frumoase, am retrait in cateva secunde viata de cand m-am nascut si pana am plecat. Am simtit cum stomacul mi se face ghem, cum genuchii au incepu sa imi tremure si totul in jurul meu incepea sa se dubleze. Am inchis ochii, m-am sprijinit de masina si am inspirat adanc. Aerul era mult mai dulce, mai parfumat, specific termenului de "acasa".

In departare, printre multitudinea de persoane am putut zari o silueta cat de cat cunoscuta. Un baiat inalt, cu un par negru ca abanosul, la brat cu o roscata. Pareau indragostiti, cel putin ea. Tanarul avea o fata indiferenta si parea un fustangiu. Se intoarce in directia mea si ii pot zari ochii negri, luminosi. Parea ca ma tinteste cu privirea si imi ofera un zambet dulce. Distanta era destul de mare, nu avea de unde sa stie ca tocmai pe el il priveam doar daca nu era telepat. Concluzie, incep sa am vedenii ceea ce imi zice ca un control la doctor nu strica. Scutur din cap si in urmatorul moment dispare din raza mea vizuala. Eram, dezamagita. Imi parea atat de cunoscut, imi era atat de familiar.. ca in visul meu, Sasuke!

Mereu am sustinut cu tarie ca ma voi schimba. Am spus mereu ca voi deveni responsabila, ca nu voi fugi de trecut si acum realizez ca mereu am facut asta. Cateva lacrimi la inceput, care acum imi dau impresia ca au fost de crocodil, suspine si am uitat complet de Sasuke. In incercarea exasperata de a lua totul de la capat am uitat ce era cel mai important, pe "el". I-am promis, ca nu il voi uita, ca ne vom reintalni, dar acum? Nici macat nu am tinut legatura cu el. Cum sa-l gaseses? Daca acela era el si l-am lasat sa plece? Daca era alta pesoana? Daca s-a mutat din oras? Nici situatia lui nu era prea fericita. Parintii lui nu se intelegeau, mereu apareau certuri batai. I-am promis ca o sa-i fiu alaturi si l-am minti. Sunt groaznica! Nu o sa pot sa-l mai privesc vre-odata, nici macar nu stiu daca o sa-l mai reintalnesc. Din nou vechiul sentiment. Ma urasc!

***

Desi ne aflam in Tokyo locul asta imi parea necunoscut. Cartierul celor bogati depasea cu mult imaginatia mea. Chiar daca am crezut ca o sa fie altfel, tot straina ma simt. Am luat-o de la capat si aici. O sa fie din nou o provocare viata de liceu. Acum oricine m-ar vedea m-ar trata regeste deoarece, sunt fata miliardarului Haruno. Si nu vreau asta. Nu vreau sa-mi fac prieteni care sa umble dupa banii mei, care sa stea impreuna cu mine doar pentru reputatie. Daca exista cineva care ma vede pe mine cea adevarata e bine, daca nu, pot trece peste clasa a 12-a si sigura. Mi-am lasat gandurile deoparte si am privit cladirea din fata mea. In decursul acestor ani am avut parte numai de suprize. Cand ma asteptat la ceva micut, nesemnificativ am avut parte numai de surprize mari, placute. Acum, cand ma gandeam ca voi gasi o casa mare si ca nimic nu ma mai surprinde descopar ca m-am inselat din nou. Vechia locuinta era mic copil pe langa cladirea asta. Avea dimensiunea a doua blocuri lipite intre ele, cu o arhitectura frumoasa si parea decorata cu bun-gust. Era un imperiu al locuintelor luxoase, mai multe "case" fiind parca lipite intre ele.

Mi-a facut placere sa vad fetele uimite ale celorlalti si sa aud tipatul fetelor si fluieratul baietilor. Era ca un basm dar mult mai modernizat. Oricum, toata fantezia asta nu avea sa dureze mult prea mult. Simteam asta din momentul in care am ajuns in Tokyo. Un sentiment de neliniste combinat cu teama parea ca prinde radacini in sufletul meu. Nu are rost sa stric bucuria celorlalti cu prostiile mele. Poate ca o sa strang probe impotriva "nimanui". Sunt doar presupuneri care nu se bazeaza pe nimic real si sa speram ca asa vor ramane.

Dupa cateva ore camera mea era deja aranjata si arata..frumos. Pacat ca nu o sa dureze mai mult de doua, trei zile. Niciodata nu le-am avut cu ordinea si nu prea cred ca ma voi schimba tocmai acum. Am deschis dulapul si am ramas oarecum, socata. De cand am plecat, garderoba mea s-a inmultit considerabil. Inca nu le am cu moda si nu ma dau in vant dupa haine dar cu atea surori e greu sa zici nu. In plus, am o farama de interes pentru haine. Nu ma gandesc la mine, sa arat bine sa atrag priviri, in niciun caz. Vreau doar sa-mi fac familia de rusine. Este un motiv destul de solid nu? Realizez pe zi ce trece ca viata mea s-a schimbat si ca se tot schimba dar eu voi ramane mereu aceeasi fata prostuta si credula.

Am luat la nimereala o pereche de pantaloni scurti, tricou, tenisi, parul mi l-am prins intr-un coc dezordonat si eram gata. Aveam de gand sa inspectez cartierul si poate, sa revad o parte din oras. Mi-am fost dor de tot ce tine de acest loc. De la panourile publicitare atarnate pe la colturi pana la cladirile impunatoare ce pareau ca atingeau norii. Mi-am anuntat iesirea si dusa am fost.

Tinuta Sakurei: https://2img.net/r/ihimizer/img43/92/crossringfashionnailpol.jpg

In caz ca mai trece cineva pe aici, stiu ca o lalai mult cu actiunea si toate cele. Tine sa devina plictisitor, chiar si pentru mine, dar astept doar sa isi inceapa Sakura scoala. Inca unu, doua, capitole si o sa inceapa indragosteala Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 2586070128

Nu zice ca o lalai pentru ca e frumos. Dar nu pot minti, abia astept sa se duca Sakura la scoala. Cum poti zice ca e neiteresant (D)? Nu mai minti lumea, ficul tau e minunat. Sigur cel pe care la vazut era Sasuke, si roscata..Ino (HEHE)? Nu..Hinata. Nu gata stiu Maite Perroni! Exact , ce le am cu ghicitul (HEHE) Ce sa mai zic, cinet e de treaba, descrie la fel de bine si anuntama de fiecare data ca altfel plang (CRYING).

Mai trebuie sa adaug?

Primaaaaaaaaaaaaaaa $rainbow :\$

Gosh!
Ce fic frumos ai draga mea!
Imi place atat de mult, deci nici nu iti poti inchipui.
Descrierea ta ma fascineaza. Nu este deloc plictisitoare, ci ma tine in priza pe tot parcursul capitolelor.
Deci tu esti nebuna.
Am ras ca o psihopata la cateva capitole, deci Doamne, credeam ca am sa pic de pe scaun.
Esti geniala, scumpo! Asa fic frumos ai facut!
Of... Adu repede urmatorul capitol ca innebunesc si nu rei sa patesc asta nu? Deci...hurry up honey!
See ya:D

buna bella ,

stai linistita mi-am dat seama ca nu esti disperata , sti tu

doar tin sa iti multumesc ca m-ai anuntat de aceste noi capitole ,

astept cu nerabdare continuarea ,

de data asta sper sa ma anunti ,

si chiar sper s-o faci ,

pupici de la cris

Buna,
Dintr-un motiv anume sunt foarte motivata sa scriu :)) Am inceput la 12:30 pm si iata-ma, in toiul noptii treaza, pe forum, postand Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 947835

Va multumesc din suflet pentru comentarii Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 78717

Capitolul este destul de lung, zic eu si cum nu mai avea rost sa mai povestesc despre una, alta, Sakura ajunge la scoala ..

Capitolul 10

Ar fi de prisos sa spun ca ziua asta mi-e indiferenta. Chiar daca vreau sa cred ca e ca toate celelalte, chiar daca vreau sa fiu nepasatoare, pur si simplu nu pot. Mintea gandeste una si inima se incapataneaza sa faca cu totul altceva. Prima zi de scoala la un liceu nou nu este o problema atat de mare. In plus, am mai trecut prin asta dar acum, e diferit si nu stiu in ce mod. Poate ca este din cauza orasului meu natal sau din cauza colegilor.. Imi aduc ca aproape toata clasa aveam aceleasi vise. Sa devenim arhitecti si sa ne infiintam propria noastra firma. Ce dulci eram, ma intreb daca au reusit cu totii sa ajunga unde vroiau.

In fata mea statea o fata destul de simpatica, de statura medie si usor bronzata. Parul ciocolatiu, ravasit si destul de inspicat ii cadea in valuri pana la jumatatea spatelui. Ochii caprui, destul de comuni, pareau inexpresivi si fara acea stralucire tinereasca. Fata ei plina de pete si cosuri nu exprima decat dezgust fata de tot ce era in jurul ei. Hainele largi si destul de uzate erau menite sa-i ascunda corpul.. asta eram eu. Desigur, a fost destul de ciudat la inceput. Toti m-au privit cu un mare semn de intrebare cand le-am spus ca vreau sa fac o schimbare. Inca se mai uita suspicios la mine dar au inteles motivul. Nu vreau oameni in jurul meu care sa stea cu mine deoarece sunt o Haruno. Nu! Vreau sa gasesc persoane care sa ma iubesca pe mine ce-a adevarata si daca nu, cum am mai spus, pot sta si singura. In plus, marea majoritate din familia mea este impartita prin "Colegiul de Arte". Ii voi avea aproape mereu.

Poate cu acesta masca imi voi putea ascunde si sentimentele de teama si nesiguranta. Ma pot face de ras in fata intregului liceu fara sa-mi pese... asta sper din adancul sufletului! Cum nimeni nu ma cunoaste, nu voi strica reputatia familiei. Numele meu de familie va fi considerant o simpla coincidenta. Pana la urma, un plan nascocit la miezul noptii pare sa prinda radacini.

***

Ma aflam pe hol de minute bune in asteptarea dirigintelui. Festivitatea, discursul si toate urarile de la inceputul fiecarui an scolar s-au sfarsit repede asa ca toti profesorii au mutat petrecerea in cancelarie. Sper sa se inece cu tot sucul ala si cu toate prajiture. As fi intrat in clasa dar se auzea un zgomot infernal si parea ca peretii urmau sa cedeze nu stiu din ce cauza. Pe langa asta, profesorul a insisat sa ma prezinte el si de ce nu, sa-mi fac si eu o introducere. Era in zadar. Ce se putea sti despre mine? Toate astea mi se pareau inutile. In timp ce meditam asupra cuvintelor potrivite pe care ar trebui sa le spun, langa mine aparu` diriginta. In timp ce-si masa gadul pe chip ii aparu un zambet inocent. Parea atat de copilaroasa, dulce si tanara incat ma intrebam cum de are o asemenea cariera la o varsta, destul de frageda as putea spune. Vechea scuza " Am avut niste dosare de pus la punct" nu intarzie sa apara. Cum sa nu! Lasa ca stiu eu ce-ati facut voi. O lua inainte si-mi spuse sa intru in clasa in momentul in care ma striga ea.

Pe cat de simpatica pe atat de rea. Are o voce ascutita si nu se sfieste sa tipe cat o tin plamanii. Din clasa nu se mai auzea decat vocea ei stridenta. O puteam auzi tare si clar, de parca mi-ar tipa in ureche.

- Clasa, de astazi ni se va mai alatura un nou elev. Tocmai ce s-a transferat din L.A si vreau ca totii sa o ajutati sa se integreze. Fara rautati din partea voastra altfel vor aparea consecinte! Haruno, poti intra!

In acel moment genuchii mi s-au imuiat si brusc mi-am pierdut toata increderea. Pulsul era tot mai accelerat si sangele imi zvacnea prin vene. Inghiteam atat de des incat gura mi-era uscata si in acest fel, era imposibil sa rostesc doua cuvinte intregi. Mi-am folosit unghiile ca sa ma pot zgaria si sa pot crea un mic impuls ca sa prind curaj. In ultima vreme am abordat acest tic pentru momentele in care devin prea emotionata. Am putut auzi strigatele mirate ale elevilor in momentul in care Tsunade a rostit numele " Haruno". Eram sigura de asta!

Deja intarziasem cateva minute si cu chiu cu vai am deschis usa si am pasit inauntru. Am putut simti dispretul si auzeam tare si clar huiduielile care-mi erau adresate. Nimeni nu se astepta la asta, nici macar eu. Puteau fi dezamagiti dar sa se manifeste in halul asta.. Fii puternica! Imi repetam in zadar, nu avea cum sa functiomeze. Inca eram prea slaba.

Din instinct in coltul ochilor mi-au aparut cateva lacrimi dar le-am sters rapid. Se pare ca nu am nimerit cea mai buna clasa dar nu voi da satisfactie nimanui. Pentru a n-a oara in ultimii ani mi-a venit o idee pe moment pe care am si aplicat-o. In semn de " respect" pentru ei am scos limba rautacios si le-am adresat o privire superioara. Nu stiu ce mi-a iesit, a fost prima data cand am incercat asa ceva. Am mai aruncat o privire fugara spre clasa si se pare ca majoritatea ma priveau cu ura. Buna treaba! Toata rautatea asta din partea lor m-a facut sa uit de emotii si sa-mi dea curaj. Respiratia mi-a revenit la normal si trebuie sa spun ca, ma simt tare bine. Cu zambetul pe buze am adoptat o pozitie ca in armata si am inceput prezentarile.

- Ma numesc Sakura Haruno si desi imi pare rau sa va dezamagesc, nu am nicio legatura cu familia aceia bogata. Pur si simplu e o coincidenta de nume. Se pare ca am inceput pe picior gresit dar voi ati ales. Nu mai spun nimic despre mine deoarece consider si sunt aproape sigura ca nu va intereseaza. Nu sunt o fire prea sociabila dar daca voi incercati sa ma cunosteti, o sa devin.. prietenoasa.

Am rasuflat usurata doar pentru mine. Am spus toate acestea tare si destul de clar zic eu si sper ca m-am facut inteleasa. Mai mult ca sigur am parut o imfumurata dar, putin imi pasa. La indemnul profesoarei m-am indreptat spre banca a patra, randul din mijloc. Am inaintat printre banci ignorand susotelile, piedicile si modul in care trageau de hainele mele. Astia nu erau oameni, copii de clasa a 12-a, erau hiene!

Mi-am privit colegul si m-am asezat in banca. Era acelasi pusti pe care l-am vazut la aeroport, fustangiul. Din nou, imi parea extrem de familiar si nu stiu din ce motiv, as fi vrut sa-l iau in brate. Avea un zambet tamp pe fata ceea ce m-a facut sa-mi iau gandul de la imbratisare si ma gandeam cum ar fi sa-i lipesc o palma. Intr-un final am decis sa las ostilitatile deoparte si sa fac cunostinta cu el. Oricat de ciudat ar parea, nu ma privea ca ceilalti. Avea o sclipire in ochi ceea ce ma facea sa cred ca este interesat, de mine?! Oare la ce se gandeste?

Am inceput cu " Buna, eu sunt Sakura, ma bucur sa te cunosc!" incheind cu un zambet. Peste umarul lui am putut vedea o roscata si blonda furioase si nervoase. Are legatura cu faptul ca vorbesc cu colegul meu de banca? Le-am zambit si lor si le-am facut cu mana. S-au enervat teribil si pareau ca vor scoate foc pe gura. Asta imi place! Desi la inceput vroiam sa fiu placuta de toti, sa fiu uitila, sa fim un colectiv unit, realizez ca nu se poate. In cele din urma brunetul tusi fals, deschise gura si nu apuca sa spuna decat " S..." caci s-a sunat. Cel mai nepotrivit moment!

Scuzati eventualele greseli Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 896861

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 2 896861

OMG :o3
Doamne Doamne !!! Te rog sa ma ierti scumpa mea ca n`am mai trecut de un car de ani pe aici. :o3 Daca nu m`ai fi anuntat tu as fi ramas..pfuuu
In fine. Vaiii !!! Adooor ficul tau la nebunie ! :x Doamne, scri asa de frumos si ma impresionezi cu fiecare propozitie scrisa .
O Doamne abia astept continuarea. 8->
De ce trebuia sa se suna fix cand sasuke isi spunea numele ? :-w
In fine, sper sa fie muuulte momente SasuSaku.
Gambate. ;)

Baai..Cand am ajuns la final dadeam mai jos sperand ca am pierdut un capitol si pot vedea ce se mai i tampla..DAr nu s-a intamplat asa..Clopotel prost exact in momentul ala a sunat..BAiatul acela e Sasuke, nu? Si oare o recunoaste? sau doar ii acea infatiseare ii aminteste de veche Sakura? Complicat..Ce sa mai spun astep next si PWP dolseh