Dincolo de aparente (+16)

wow ,

aaaaam..... e superb ,

chiar m-ai lasat cu gura cascata ,

mersy ca m-ai anuntat de next ,

astept cu nerabdare continuarea ,

nu uita de mp

inca ceva , sasuke asta , Doamne ,

astept next ,

pupici de la cris

Bună draga mea! a hug

Multumesc mult de anunț și scuză-mi, te rog, întârzierea. rusinos

Cât despre capitol, mi-a plăcut foarte mult, sincer. rusinos

Mă supără faptul că Sakura s-a schimbat, că nu vrea sa își arate adevărata identitate. ingrijorat

Sper ca măcar Sasuke să o recunoască. think

Of... era cât pe ce... urăsc clopoțelul acela. lough

In fine.. eu aștept nextul și te rog eu frumos să îl aduci repejor. yeah

See ya!

See ya:D

Hei

In primul rand, vreau sa imi cer miiiiii de scuze ca am pierdut atatea capitole sad

Abia acum am vazut mp.
Sunt atat de fericita ca ai adus next-urile, mai ales cand m-am apucat de citit...am mai dat de unul si inca unul in love

Chiar imi pare sincer rau ca nu le-am corectat, fic-ul tau este unul foarte special, cel putin pentru mine. Nu stiu daca inseamna ceva, dar eu iti ador fic-ul! rusinos

Adoooor modul in care descrii. Am fost placut surprinsa cand am vazut ca a aparut si Sasuke, mai bine zis "fustangiul" lough

. Daca am spus ca iti ador fic-ul, acum il venerez. Devine din ce in ce mai interesant.
Sakura este schimbata. Me gusta. Atitudine de fata rea in love

Sper ca Sasuke sa stie cine e, nu cred ca a uitat-o sad

...sper
Cand am vazut ca nu a apucat sa ii spuna cine e..OMG!! Mai vreau, te rog frumos, posteaza repede next-ul, abia astept sa il citesc.
Imi cer scuze inca odata, nu am ajuns pe la fic pentru ca nu am vrut, chiar nu am stiut. Iti promit ca nu o sa se mai repete, chiar daca stiu ca nu esti addicted comurilor, eu vreau sa fiu prezenta la fiecare capitol! kiss

Spor la scris, sper sa ma anunti in continuare kiss

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 12 Aug 2012, 21:05

Buna, dupa ani si ani am adus next-ul. Mereu am incercat sa-l scriu dar nu mi-a reusit. In cele din urma Lissa m-a convins sa incerc iar. Nu stiu ce a iesit. Dupa mine capitolul e mic si plictisor, imi cer scuze.

~ Va multumesc pentru comentarii Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 208323

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 208323

~

Capitolul 11

Sa ma duc dupa el si sa incerc sa continui discutia, presupun ca nu ar fi dat bine. In plus, am tot timpul din lume. Cum nu pot sta toata ziua la scoala sa ma framant pentru nimic, singura solutie este sa merg acasa sau, sa-mi reimrospatez amintirile plimbandu-ma de nebuna prin oras. Toate astea dupa ce imi strang lucrurile pe care, habar nu am cand sau de ce le-am scos. Holurile erau pustii si intunecose. Becurile abia mai luminau iar temperatura parea ca scade cu fiecare secunda. Pentru a mia oara, parea ca traiesc intr-un film de groaza. Ce puteam face? Cum sa-mi mai colorez viata? Iubire?

Aerul rece si vantul uscacios nu erau decat un bonus pentru ziua mohorata ce se anunta. Planurile mele s-au dus pe apa Sambetei. Dar ce-l mai important lucru, avea sa ploua, iar eu nu eram imbracata decat cu un tricou si o pereche de pantaloni. Curand aveam sa indur raceala picaturilor mari de apa si drumul lung pana acasa. Perfect! Ploua cu galeata si in mai putin de trei minute eram unda din cap pana in piciore. Toti aveau umbrele, pelerine, eu eram singura "desteapta" din tot orasul care nu era pregatita pentru asa ceva. Ma abtineam cu greu sa nu fug. Tunetele si fulgerele ma ingrozeau inca de cand eram mica. Cred ca vor mai trece multi ani pana voi scapa de acesta fobie.

Strazile erau tot mai pustii iar norii negri acoperisera deja soarele. In urma mea se auzeau cativa pasi iar in urmatoarele secunde, ploaia incetase sa ma mai ude. Cineva isi facuse mila si se oferise sa-si imparta umbrela cu mine. Intrebarea este, cine? Mergea in spatele meu si nu parea ca are vre-o intentie sa fie la acelasi nivel cu mine. Curiozitatea ma incerca din ce in ce mai mult si oricat am incercat sa ma intorc sa-l vad, nu am putut. Ma uitam peste umarul stang, el se dadea in partea dreapta. Stia ca vreau sa-l vad si imi facea in ciuda ferindu-se de fiecare data. La inceput ezitam, nu vroiam sa fiu indiscreta. Apreciam intentia, chiar foarte mult si nu vroiam sa-l deranjez cumva. Dar in timp, fiecare urma de recunostinta se transforma in curiozitate. M-am intors in toate directiile, amluato pe toate strazile, fara niciun rezultat. Era bun..

Am incetinit pasul si m-am oprit brusc. Am asteptat, dar nimic. Insista sa ramana anonim. Ii simteam respiratia calda batandu-mi in ceafa, atat de placut. Mici fiori incepu sa-mi strabata coloana facandu-ma sa tremur usor, dar destul cat sa observe. Scapa un mic chicot, ceea ce m-a facut sa cred ca se joaca cu mine. Ciudat, dar acest lucru nu m-a enervat. Ba chiar am zambit si eu. Deobicei nu pot sa-i suport pe cei care se amuza pe seama mea, care se joaca cu mine. Dar el, el e diferit. Am scos oglinda din buzunar si m-am uitat in spate. Nu i-am putut vedea decat jumatate de fata, restul fiind acoperita cu gluga de la geaca. A zambit.. atat de dulce.

Am continuat sa merg spre casa cu el pe urmele mele. Nu parea ca are o destinatie anume, continua sa ma urmareasca. Parea dispus sa ma urmeze oriunde, sa ma fereasca de ploaie. Cat de simpatic putea fi. Eram aproape acasa iar eu tot nu stiam nimic despre el. Inafara faptului ca era un baiat, putin mai inalt decat mine si cu un zambet extrem de frumos, nimic. Eram in fata casei si m-am oprit. Am ezitat sa intru, a ras din nou.

"-Tipic tie." Mi-a soptit usor la ureche dandu-mi din nou fiori. Daca nu as sti ca nu se poate as putea sa jur ca-mi place de el."- Ce vrei sa spui cu asta?", am protestat eu. "- Absolut nimic." a continuat. Ii uram pe cei care incepeau o discutie, in cele din urma lasand propozitia in aer dar acum, nici asta nu ma mai deranja. Nu puteam sa-i reprosez niciun lucru, nu aveam ce. Orice gest pe care il facea ma intriga tot mai tare, ma facea sa cred ca este perfect. Ii eram inferioara, asta simteam, nu aveam cuvinte sa mai continui. Si-a dat geaca jos si mi-a puso pe umeri, cat de romantic.

-Stai! am strigat in urma lui. Cum o sa-ti returnez jacheta?

- Stai calma, nici nu o sa stii cand o s-o recuperez.

Atat de misterios.. Cu siguranta am la ce sa ma gandesc diseara si ma intreb oare, o sa-l mai vad? As suporta sa ma ia in fiecare clipa peste picior numai sa stiu ca este undeva aproape. Dupa comportamentul lui, imi pot da seama ca ar baga mana in foc ca sa protejeze pe cineva. Ploaia a incetat imediat dupa plecarea lui dar nu am nicio intentie sa dau geaca jos. Imi place sa cred ca inca e aici, zambind.

Am ramas cu privirea in pamant retraind intamplarea pana cand se auzi un claxon. O masina neagra si un nume scris cu rosu pe portbagaj. " Itachi".. el e!

Tine-ti minte: Nimic nu este ceea ce pare a fi! ^^

PS: Acest capitol il dedic Lissei. Sper sa-ti placa Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 301723

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 301723

Inca odata, imi multumesc ca m-ai facut sa continui sa scriu la fic. Bafta la teme Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 962758

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 12 Aug 2012, 21:52

buna ,

ma bucur ca sunt prima la aceasta capodopera ,
mi-a placut foarte mult ,
iti multumesc din suflet ca m-ai anuntat ,
a fost asa de dulce acel baiat , dar nici sakura nu s-a lasat mai prejos ,
sper sa ma anunti de continuare ,
crisu te pupaceste

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 12 Aug 2012, 21:53

Hei, hei, hei!! dap !

Nu imi vine sa creeed. huh?

Daca stiam ca te pot face sa continui, as fi facut-o de foarte mult timp. Imediat ce am vazut ca mesajul privat e de la tine, am abordat un comportament de nebuna. Fericirea e de vina. in love

Capitolul nu a fost deloc plictisitor, a fost super smecher si perfect. Daca asta nu este un capitol reusit, vreau sa vad cum este unul reusit. Ar fi fost o mare pierdere daca nu l-ai continua. Felul in care descrii imi patrunde in inima. De cand am citit capitolul, ma simt ca si cum as fi luat ecstasy sau ceva in genul. al noualea cer

Acel moment cu umbrela a fost adorabil, atat de jucausi si de dragut.
Magnific, iar faptul ca mi l-ai dedicat inseamna foarte mult pentru mine, nu am cuvinte... in love

Abia astept urmatorul capitol, nu ai idee cat de mult.
Spor la scris! a hug

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mar 14 Aug 2012, 15:50

Buna

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 78717

Daca tot am scris capitolul, mi-am zis sa-l si postez. Poate, mai recuperez din timpul pierdut pana acum. Tin sa va anunt ca m-am complicat groaznic de mult Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

La inceput nu aveam intentia sa mai introduc personaje de-astea, fantastice, dar .. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

So .. lectura placuta Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 301723

Capitolul 12

Am ramas din nou singura, melamcolica si parasita. Toata bucuria, nebunia si placerea de a trai s-au scurs incet. Era seara, intuneric, atat de pustiu. Nu eram decat o prezenta fantomatica ce se plimba haotic dintr-o parte a camerei in alta. Mirosul lui, atat de placut, atat de dulce, era pretudindeni. Il vedeam peste tot si totusi, nicaieri. Dupa fiecare colt, o siluieta neagra si un zambet de inger. Atat de frumos. Poate, nu aveam sa-l mai vad vreodata, cat de dureros. Dar inca am acel suvenir si mi-a promis, intr-un fel, ca-l va recupera. Cat de jucaus iar eu, cat de prosta puteam fi. Dar nu, nu voi ceda. Voi sti cine este chiar si de va fi ultimul lucru pe care il voi face. Nu voi trai cu regretul ca n-am aflat niciodata cine este "el",nu voi renunta,in veci.

Si din nou, ca de fiecare data, exageram crunt. Probabil ca acest lucru este ultimul de care ar trebui sa ma ingrijorez. Existenta unui strain in viata mea, cine ar fi crezut. Eu, dintre toate persoanele din acesta lume, mi-am gasit, probabil, un inger protector. Dar cum pot fi sigura de asta? De unde sa stiu ca nu se joaca cu mine, la fel ca mai devreme? Mha, baietii.. Ai impresia ca stii, ca ii cunosti, dar mintea lor este un labirint, o fortareata de nepatruns.

Am lasat gandurile si paranoia la o parte afundandu-ma in patul moale. Atat de placut, parca pluteam, la fel ca azi. Nu puteam sa nu zambesc cand ma gandeam la el. Cat de jucaus putea fi, ca un copil, atat de dulce. Imi era somn si totusi nu puteam dormi. Nu cu el bantuindu-mi fiecare amintire, fiecare coltisor din mintea mea, il vedeam pretutindeni. Am privit plictisita ceasul. 2:48 a.m., tarziu. Prin minte nu mi-a trecut decat un gand, ciudat de neasteptat. Sa revin la vechea mea pasiune, scrisul.

Si ce mod mai bun de a incepe un jurnal daca nu cu un tip misterios. Poate ca, dupa mult timp, aveam sa imi astern din nou sentimentele pe hartie incercand sa-mi dau seama ce simt cu adevarat. Eram motivata acum, dar odata ce priveam foaia, liniile subtiri si gratioase ale jurnalului, eram pierduta. In minte imi veneau atatea lucruri dar in zadar. Nu puteam scrie, nu puteam tine pasul. Vorbe dulci, melodioase, poetice.. totul, totul se invartea prin capul meu. Se derulau atat de repede, ca in fiecare zi. Poate ca aveam sa scriu un rand, doua, dar peste o saptamana totul mi se va parea banal. Stiam ca am rup paginile aruncandu-le fara niciun regret. Mereu cred ca pot pastra amintirile doar pentru mine, ascunse doar in capul meu dar in timp, isi pierd esenta, farmecul. Fac totul atat de gresit..

" Ai aparut de nicaieri, ca o naluca. A fost frumos, sa simt cum cuiva ii pasa de cei din jur, de mine. Chiar daca nu am aratat, m-ai surprins enorm. Gestul tau, atat de spontan, de romantic, nici nu-ti inchipui. Mi-ai zambit, atat de dulce, atat de pur. Sunt lacoma, si stii de ce? Pentru ca ma gandesc neincetat la tine. Vreau mai mult, un zambet nu mi-e de-ajuns. O imbratisare, calda, protectoare, ca tine, asta imi doresc. Te stiu doar de cateva ore dar pare ca ne cunostem de-o viata. Cine esti? Ma mint pe mine incercand sa ma conving ca-ti sunt doar recunoscatoare, e mai mult de atat, fluturasii..ei, cine mai sunt? Respiratia calda, inca o mai simt, inca ma mai trec fiori cand ma gandesc.. poate, am s-ajung sa te iubesc? Dar asta nu sunt eu, ce-mi faci? Iubire? Scuza-ma dar e banal. Extraordinar! am inebunit complet. Si inca.. inca mai astept.."

Atat, ce e mult strica. Doamne, am atatea pe cap. Ideea mea prostesca cu deghizatul, o durere in.. cot, colegul meu misterios si destul de.. frumos si acum, asta. Ahh, viata la 18 ani, parea o nimica toata. Petreceri in majoritatea timpului, bucurie la inceput de an, extaz in vacanta dintre semestre si durerile de cap din cauza bacalaureatului. De-ar fi fost numai atat.. "Ai grija ce-ti doresti", cat de adevarat. Mi-am dorit ca viata sa mi se condimenteze, poftim condimente! Satura-te Sakuro, savureaza clipa! La nai*a, culca-te odata! Tot ce stiu este ca am ras isteric pana am ramas fara aer, dupa care, negru. Oare pe cine am sa visez? ca doar am de unde alege..

Eram constienta de minute bune dar nu vroiam sa dau de banuit. Ce avea de gand, cine era? Slava Domnului ca am acest "dar" si ma trezesc imediat cum sunt privita. Surprize, surprize. Frica nu-mi era, tipam odata si toata casa era la mine in camera in mai putin de un minut atunci de ce, de ce bataile inimii erau atat de accentuate? Le auzeam atat de tare, atat de clar, incat, imi era teama sa nu ma dea de gol. Vroiam sa descopar ce doreste si mai important cine este? Am mai avut surprize de genul.. De obicei fratii imi umblau prin lucruri cautand jurnale iar surorile, haine ca sa le "imprumute". Cu toate evenimentele din ziua anterioara, la mine in camera putea fi pana si presedintele. Acum totul era posibil. Inca un aspect. Cei din familia mea au o eleganta ca de elefan dar inculpatul de acum, se misca mai bine ca o felina. Inseamna ca are ceva experienta in domeniu.

Se plimba prin camera, mai arunca o privire spre pat. Nu puteam vedea clar, ma chinuiam sa-i deslusesc miscarile uitandu-ma pe sub gene. Era sigur pe el, stia ce vrea si unde sa gaseasca. El cine mai e? Superman? Spiderman? Eu sunt Femeia Fantastica, clar! A facut-o! Mi-a deschis jurnalul, cata nerusinare! Parea ca analizeaza fiecare cuvant, ca-l absoarbe. Ajunse-se la ultima parte, zambi.

- Ai sensibilitatea unei stanci daca indraznesti sa te atingi de jurnalul unei fete. Ba mai mult, il si citesti. Cu ce drept? Il luasem prin suprindere, tresarise. Avea parul negru, asemanator cu cel a lui "S". Daca stau bine sa ma gandesc, puteau fi una si aceiasi persoana. Si cand ma gandesc ca pot sta in aceiasi camera cu un afemait.. Iiu, ma trec fiorii.

- Ce e gresit in faptul ca vroiam sa vad ce impresie ti-am lasat? Metodele, nu conteaza. In dragoste si in razboi totul e permis.

- Si noi in care zona ne aflam? A dat nepasator din umeri, asa sa fie ? Ce vrei defapt de la mine? Te plictisesti cumva stand acasa?

- Nu vreau nimic de la tine. Poate, doar sa-ti aduci aminte anumite lucruri. Se pare ca nu-ti tii mereu promisiunile, dar nu te condamn. Au fost vremuri grele nu? Pana la urma, poate ca vreau ceva. Sa fiu mai aproape de tine. Este asta gresit? Stai calma, nu ma plictisesc. Nu cu tine prin oras. Iti fac jocul, nu asta ai dorit mereu?

Recunosc, m-a lasat masca. Presupun ca nu-mi vrea raul dar ar trebnui sa stie ca acest mister nici bine nu-mi face. Jocul? La ce se refera? Parea ca stie o alta eu, pe care, se pare, ca nu o cunosc.

- Daca te-ai autoinvitat de data asta in casa mea, presupun ca ai s-o faci iar si iar si iar.. Nu vreau sa epuizez toate subiectele de la prima "intalnire" asa ca, te invit policos sa parasesti camera. Tu stii cum. Pe geam, pe usa, cum doresti.

- Recunosc, la inceput, te-am luat putin peste picior si vad ca-mi raspunzi cu aceeasi moneda. Buna treaba! Nu e tocmai placut, acum vad asta. Emotiile sunt de vina, crede-ma. Te rog, iarta-ma! Nici nu-ti inchipui.. mi-a fost atat de dor de tine, Yume.

Cum nu prea aveam ce face... -1- Difera de paragraful original. In timp, am mai facut modificari. Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mar 14 Aug 2012, 20:16

Yume , haaa ??? huh?

mai m-ai lasat cu gura cascata , cum am facut-o mai sus ,

mi-a placut foarte , dar foarte mult capitolul ,

esti o scriitoare talentata si stii foarte bine ce faci ,

sper sa ma anunti de continuare ,

deabia astept dap !

crisu te pupaceste dulce

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mar 14 Aug 2012, 22:27

Hei

Inca o surpriza placuta, nu ma asteptam sa aduci atat de repede next-ul. huh?

God, si cat de frumos a fost. A citit tot ce a scris despre el, moor! lough

Nu imi vine sa cred, eu ma inchideam in casa timp de cinci luni. Chiar mi-a placut extrem de mult capitolul si ma face foarte fericita faptul ca te-ai hotarat sa recuperezi. Ai aici o minunatie de fic, care imi incanta privirea. Este o placere sa il citesc. in love

Abia astept urmatorul capitol, urmatorul si urmatorul... tot asa.
Spor la scris! kiss

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 15 Aug 2012, 12:20

2 capitole? ingrijorat

Am innebunit, cum am putut rata asa ceva? waiting

Au fost superbe, de-a dreptul. well? awesome right?

Le-am citit dintr-o suflare, dar parca mai voiam... mai mult, mult mai mult. rusinos

Totusi, am avut cu ce ma multumi. roll

Imi place la nebunie cum se desfasoara actiunea, descrii superb, ma atrage teribil. yeah

Doamne... bagi si personaje fantastice? what?lol!

Abea astept. ike

Vad ca ai ados repede acest ultim capitol, sper sa faci asa si in continuare. dap !

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mar 21 Aug 2012, 22:56

Nici nu ma pot gandi la scuze acum...

Nu imi vine sa cred ca am pirdut un capitol...

Sunt o..o..o mare mare scobitoare in deget!

Dar sincere sa fiu m-am bucurat ca am avut mult de citit..

Deci...Se pare ca si-a dat seama...

Au fost doua capitole chiar amuzante...

Mai ales capitolul 11...Daca baiatul nu vroia sa fie vazut..el chiar nu vroia

Sper ca ma ierti ca nu am dat com capitolul trecut...

Daca nu ma ierzi imi bag scobitoarea undeva!

Sa stii ca am muulte scobitori asa ca iarta-ma repede altfel....

Imi raman cicatrici...

Astept next

Te pup dolshe

Si sper sa ma anunti

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 22 Aug 2012, 10:58

Capitolul 13

A fost un vis? Imi repetasem intr-una din momentul in care am deschis ochii. Chiar a fost? Speram sa fie, din tot sufletul, imi doream. Dar a fost, atat de real, cum? Statea acolo, in fata mea, atat de nonsalant, atat de .. frumos. Cum? Nici macar nu l-am vazut, nici macar nu stiu daca a fost pe bune. Dar geaca aia, este singura confirmare a zilei de ieri. Uhh! Urasc situatia asta, il urasc pe el, ma urasc pe mine! Cum?! Pentru numele lui Dumnezeu, de ce?! Pentru o nenorocitata de haina? De-aia a intrat aici, in camera mea? A mea! Un lucru atat de grotesc, un personaj atat de imatur.. Ce poti sa-i ceri, un.. un ..ahh! Da-o nai*i de recunostinta. Doar pentru ca mi-a tinut umbrela nu inseamna ca trebuie sa ma pun la picioarele lui. Nici gand!

Si daca a fost a fost real? Desigur ca a fost! Cum altfel sa am atatia nervi inca de la primele ore? Jur, daca l-as avea acum in fata ochilor i-a trage un sut si o pereche de palme de .. Insfarsit. Situatia era, destul de roz inainte. Eram impacata cu mine si sunliniez, eram! Sakura, proas*o! Doar ai stat acolo privind si zambind. Gandindu-te la cat de dulce era, gandindu-te la el ca la un print, crezand ca e al tau.. Minciuni! E doar un nesabuit cu o nesimtire cat Atlanticul. Si am fost.. in pericol. Atat de expusa. Iar eu, doar am stat. Conteaza cat este de frumos? Conteaza ca te-a ajutat? Aparentele inseala, cand am sa invat?! Si ideea mea, ohh, dragul meu jurnal. S-a dus nai*ii! Doar n-am sa scriu mereu ca el sa citeasca. Un jurnal este facut ca sa tina secretele departe de ochii curiosilor. Este ca o cutiuta cu amintiri, trairi, sentimente .. Dar sa citeasca cineva.. Ala numai e jurnal, e o carte.

"Iti fac jocul, nu asta ai dorit mereu?" Am vrut eu asta? Cand? Si ce joc? Recunosc, cand eram mica iubeam sa ma joc, sa explorez, sa ma prefac. Practic, traiam clipa. Pentru mine totul era un joc asa ca? La ce se putea referi? Desigur, am avut si fatezii de genul si mi-e oarecum rusine de lucrul asta dar eram, un copil. La cei 13, 14 ani ai mei e normal nu? Un joc .. Presupun ca trebuie sa fie cava ce-mi doream cu adevarat sa se intample. Ceva ce ma jucam destul de des, ce-mi placea .. spionat? Dar e ridicol.

Sa zicem. El si-a propus sa ma spioneze? Unde e distractia? Poate ca lui ii place sa faca asta dar eu? Practic, sunt pusa la microscop. Ar trebui sa mai fie ceva.. mister? Deja exista si este extrem de sufocant. Altceva. Secrete? Posibil, dar nu conteaza oricum. N-am sa-i fac jocul. Nu sunt marioneta nimanui. Nu particip la asa ceva. Nu, nu, nu!

Chicote. M-am uitat speriata in jur, eram la scoala. Nici nu stiu cand am ajus, sau de cand stau la usa privind..nicaieri. Mai erau cateva minute si se suna asa ca, cea mai buna decizie pe care o puteam lua, probabil si singura, era sa ma indrept spre locul meu. Am igorat pe cat de mult am putut susotelile si privirile acelea, curioase si superioare. Ce ipocri*i! Daca arat diferit inseamna ca sunt principalul subiect de barfa? Ma asteptam sa fiu tratata diferit, dar nici chiar asa. Liceul ar fi un chin dar nu-mi pasa de ei sau de parerea lor nici cat negru sub unghie. La inceput vroiam sa ne intelegem si tot tacamul dar daca nu ai cu cine ... Ma doare in cot de parerea lor si de tot ce insemn eu pentru ei. Abia astept sa le vad fetele in momentul in care o sa-mi arat adevarata identitate. Doar n-am sa suport insultele lor la nesfarsit. Sincer, nu stiu ce vreau cu adevarat. Nu stiu ce-am vrut sa obtin deghizandu-ma in asa hal. Poate am vrut sa-mi satisfac doar curiozitatea, un simplu moft sau poate.. nu stiu.

Tot ce stiu este ca m-am saturat pana peste cap de tot. Poate ca exagerez, dar asta simt si o simt din adancul sufletului. Abia ce-am inceput scoala de o zi si deja toata acesta agitatie imi da dureri de cap. Nici acasa numai am parte de liniste. Atatia frati, atatea situatii, atatea complicatii. Am nevoie de ceva, de cineva care sa asculte, sa fe doar pentru mine, doar al meu. Am nevoie disperata de distractie dar pretutindeni in jur numai agitatie, numai tristete. Deghizarea.. cat as vrea sa le dau peste nas tuturor si sa nu le mai vad in veci privirile ucigatoare iar el, idio*ul ce-mi da dureri de cap. O singura noapte si nici macar strada nu o pot trece fara sa ma gandesc la prostia lui.

Ma holbam din nou ca proas*a la usa, ma rog, prin usa caci am fost incapiba sa vad cand a intrat Tsunade. Doar vocea ei pitigaiata si stridenta ma readuse in dimensiunea asta. Era numai buna de inregistrat si pusa dimineata in loc de alarma. Intamplator mi-am intors privirea in partea dreapta constatand ca prea iubitul meu coleg lipseste. Ciudat, dar intr-un fel sau altul ma asteptam la asta. El pare sa fie tipul popular. Cu un asa aspect, de ce nu ma mira? Dar pe langa frumusete mai este plin si de nesimtire si adevaratul ghinion s-a abatut asupra mea caci, eu sunt "norocoasa" care sta cu el in banca. Perfect! Dar parul lui ca abanosul, ciufulit cu stil iar ochii aceia, precum onixul, semana leit cu Sasuke si asta nu-mi place. Refuz sa cred ca prietenul meu a devenit un asa nimic. Cu atat mai mult refuz sa cred ca Mister Popularitatea, poate fi una si aceiasi persoana cu Superman de la mine din camera. Ambii au zambet desprins din filmele siropoase si o nesimtire mai mare decat abisul din ochii lor.

- Se pare ca avem un singur absent. Nici nu ma asteptam la mai putin din partea elevului meu preferat. Timbrul ei vocal ma zgaraie pe creier iar ironia din glasul ei, doar ce-mi trezeste un mic zambet. Bun, se pare ca prima absenta dinacest an ii revine lui Sa... Dar nu apuca sa termine caci usa se tranteste violent de perete.

Dar vai, ce mai intrare. Am continuat eu pentru mine. Nesimtirea lui depaseste liniile orizontului. Brusc, minetea mi s-a intunecat. "Sa..." Poate pana am sa intru la pensie am sa-i aflu numele complet, mai stii. Cu litera mai aproape de cruntul adevar, cu o vocala mai aproape de Sasuke al meu. Inca un motiv pentru care sa vreau sa-mi dau palme. A inaintat spre banca lui, a noastra, fara sa-si ceara scuze, fara sa-i adreseze chiar si o singura privire dirigintei. Acesta isi dadu ochii peste cap plictisita, gest care mi se paru` imatur si destul de amuzant. Am chicotit. Incet, incet incepeam sa ma destind uitand de tot si de toate. Aproape ca imi venea sa adorm dar plescaitul brunetului ma scotea din sarite. Pe toti Sfintii, inceteaza! Am incercat pe cat de mult posibil sa-l ignor dar in zadar. M-am intors spre el si i-am adresat cea mai urata privire pe care o aveam la mine. In schimb, el ma privi degajat, continund cu mestecatul.

- Spor la rumegat. Am spus incet dar destul de tare incat sa ma auda doar el. I-am aresat si un zambet plin cu ironie si asta a fost toata socializarea mea pe ziua de astazi.

In rest, ziua a decurs cat se poate de normal. Diriginta ne-a citit regule si frate, cate mai erau.., inca cateva vorbe de incurajare si liberi. De maie insa aveau sa inceapa orele. Teste peste teste si chinuri peste chinuri. Tot ce am realizat mai important pe ziua de astazi a fost ca singurul care ma distragea de la Superman, era Betman; alias, Mister Popularitate.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Cam asta a fost capitolul 13. Trebuie sa recunosc ca nici de asta nu sunt mandra Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

am atatea idei, toate incalcite intre ele.. -.-"

Multumesc pentru comentarii Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 208323

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 22 Aug 2012, 11:48

Bine..Deci in sfarsit : Primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Dupa atata timp o pot zice =)))
Nu te inteleg..Nici o data nu esti mandra desi capitolele sunt minunate...
Greu , greu pentru Sakura.... Nici ea nu mai intelege ce sunt cu atatia supermen si atatia batmen
Nu cred ca astia doi sunt aceasi persoana... Sunt prea diferiti!
Adica...Pana la urma..Nu stiu nimic din ce vreau sa zic....
Astept next
Te pup dolshe
Si sper sa ma anunti

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 22 Aug 2012, 14:22

foarte amuzant acest capitol ,
mi-a plcut chiar foarte mult ,
Betman , Superman , a fost extraordinar ,
te rog sa ma anunti de continuare ,
iti ador creatia ,
crisu te pupaceste

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 23 Aug 2012, 04:22

Hei

Ce capitol frumos. Doamne, cat pot iubi fic-ul asta. 8->
Imi place foarte mult descrierea ta, sentimentele Sakurei sunt evidentiate intr-un mod perfect. Cine nu l-ar <3 hard pe Sasuke? sincer acum, nu poti sa nu-l iubesti.
Asteptam momentul ca ei sa se intanleasca din nou. Si eu asteptam ca Tsunade sa rosteasca cu vocea ei pitigaiata "Sasuke Uchiha", dar primele doua litere, acel "Sa..." mi-a fost de ajuns.
E clar, Sakura chiar e badass <3 lough

Citat :: Spor la rumegat.

=))) O sa ma trezesc maine devreme doar sa il vad pe brother-san mancand si sa ii zic.. lough

Abia astept next-ul kiss

Succes in continuare! a hug

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 30 Aug 2012, 20:42

Capitolul 14

Eram plictisita pana la lacrimi si aveam un somn teribil. Se pare ca vizitele nocturne si zilele ploioase nu-mi priesc de nicio culoare. Ahh, nenorocita de memorie. Nu pot sa ma lovesc pur si simplu la cap si sa uit ziua de ieri? Nu fac un pas fara sa nu ma gandesc la nesuferi*ul ala desi as vrea sa mi-l scot din cap cat mai rapid. Am oftat. Presupun ca n-am ce face, trebuie sa accept situatia asa cum este. O accept, dar nu inseamna ca o inteleg sau ca-mi place. Ce prostie.

- Auzi, ala nu e Syo? Nu stiam ca invata la noi la scoala. Si bogat si frumos, mrr.

Unu la mana, la scoala clar imi trebuie dopuri pentru urechi ca sa nu mai aud astfel de afirmatii. Mi se face rau numai cand aud astfel de interjectii, bleah! Nici nu vreau sa stiu ce ma astepta la Biologie pentru ca, dupa cum se vede, am nimerit intr-o clasa de ... specimene total diferite mie. Blesteme! Doi la mana, sa nu fie cine cred eu ca este, sa nu fie ci..

- Sakura, vino odata! Am sa plec fara tine sa stii.

Aaa biscuiti! Pentru numele lui Dumnezeu cate mai pot merge rau? Intreaga clasa era absolut socata si ma priveau cu atat ura incat, mai ca-mi venea sa intru in pamant. Si doar am zis ca nu o sa-i las sa ma calce in picioare, ca nu-mi pasa dar la nai*a ca mor de rusine. Atatea priviri, atata dusmanie, practic sunt incoltita. Maine o sa am de infruntat o haita intreaga de hiene. O sa mi-o platesti fratioare, cu varf si indesat. Mi-am insfacat ghiozdanul si dusa am fost. Inca le vedem fetele uimite si ingrozite. Pe langa suferinta mea, reactia lor ar fi un bonus.

*****

Plictisita, atat de plictisita. Poate ca acum as fi putut sa impartasesc cat de cat acesta stare cu dragul jurnal, asta daca as mai avea unul. Totul imi merge prost, nimic nu este bine. Ahh! Puteam ramane in L.A., puteam sa raman mereu aceeasi prefacuta, fitoasa si orgolioasa, putea sa-mi merga totul bine. Dar nu, a trebuit sa venim aici, sa ma complic cu deghizari, sa-mi storc si ultima farama de energie gandindu-ma la viata mea si la toate problemele pe care le rovoc. Pe Sasuke nu-l gasesc desi este foarte probabil sa fie colegul meu de clasa desi, fie vorba intre noi - eu si constiinta mea- mai bine nu. Trebuie sa ma feresc de un idi*t, sa fiu vesela si bine dispusa cand sunt cu familia.. Doamne, imi ceri prea multe! Nici macar nu stiu ce vreau sa fac pe viitor. Acasa parca numai e acasa. Totul incepe sa ma sufoce, am nevoie de o casa a mea, de cineva. Ajutor..

Cat de bine e afara. Vantul tomnatic ce-mi trece prin par, mirosul uscacios al frunzelor, liniste si pace. Inchid ochii lasandu-ma prada melamcoliei. Mi-e dor de zilele copilariei, de momentele frumoase petrecute cu el, de tot ce inseamna Sasuke. Imi lipsesti, atat de mult. Daca nu te voi mai revedea vreodata, daca prietenia noastra s-a rupt in momentul in care am plecat, daca ma urasti pentru ca te-am lasat uitarii 3 ani? Daca nu o sa mai fii vreodata aici, pentru mine, daca nu-ti mai pasa? Ce egoista sunt!

- Cat de schimbatoare esti, mai devreme zambeai... De ce plangi?

- Eu doar, mi-am adus aminte de el si, ma gandeam ca.. daca nu o sa-l mai vad .. si .. si-mi lipseste atat de mult. Am spus printre suspine intr-un final plangand mai ceva ca un copil.

- L-ai cautat?

- Am incercat adica, doar ce-am ajuns de cateva zile. Nici nu stiu unde sa-l caut mai intai.. Nu stiu cum arata, numai stiu nimic. Ma simt pierduta.. sunt, singura. Am raspuns printre lacrimi. Doamne nici numai puteam sa vad clar din cauza lacrimilor. N-am putut destinge decat o umbra ce se apropia tot mai mult de mine.

- Ai nevoie de ajutor?

Vocea ii era atat de calma... Vorbea fara nicio retinere, de asta aveam nevoie, de cineva care sa-mi dea curaj. Am clipit des incercand sa alung lacrimile ce-mi zaboveau pe pleoape. Am ridicat mainile sa-mi sterg ochii dar atunci am simtit doua brate cuprinzandu-mi talia. M-a apropiat delicat de el pana cand trupurile ne erau lipite. Un parfum dulce imi invada narile facandu-ma sa-l inspir lacoma. Imbratisarea ii era atat de calda, atat de protectoare.. As fi putut sta asa o vesnicie. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului lui, incercand sa-l apropii mai tare, asta daca era posibil. Ochii ii aveam inca inchisi dar stiam intr-un fel ca zambeste. Am facut la fel. Picioarele parca ma lasau dinadins iar eu "topindu-ma" in imbratisarea lui.

- Nu stiu dar, ar fi totul diferit daca l-as gasi cu propriile forte. Mersi, am soptit zambind din nou. Am raspuns intr-un final calmandu-ma, incercand sa maschez tremurul ce ma cuprinse. Pana la urma, care din fratiorii mei dragi esti?

- Niciunul ..

Cum?!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dupa cum vedeti capitolul asta e vai de steaua lui, din nou Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

Poate ca de acum o sa fie dialog mai mult, poate ca no sa fie deloc, habar n-am... fac si eu tot ce pot. Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 468521

Liss` ce-ai facut cu planul ala? Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

Ce-a zis fratele tau? Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 2573201749

Multumesc pentru comentarii. Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 208323

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 30 Aug 2012, 21:48

Sunt batuta-n cap.
Imi cer mii de scuze ca nu am comentat/citit ficul pana acum.
Este absolut superb.
Descrierea imi place, actiunea nu este grabita, iar greseli de tastare/ortografie nu am vazut, dar nici nu m-am uitat.
In rest... Abia astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti cand il aduci.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 30 Aug 2012, 22:18

Hei

Ce capitol frumos, nu a fost deloc vai de steaua lui, nici macar pe aproape. Ai numai capitole minunate, trebuie sa incetezi sa mai spui astfel de prostii! hmm...?!

Ce moment am avut la sfarsit 8->, nu imi vine sa cred. Chiar ma intreb cine e, abia astept sa aflu. huh?

Cat despre planul meu, nu ma asteptam sa fie asa. S-a lasat cu niste vanatai pe ici pe colo, nimic grav, doar obisnuinta. Cu toate astea, nu incercati. lough

Oricum, a meritat! biciuitor

Mult succes in continuare! a hug

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 31 Aug 2012, 15:13

niciunul ?

buna , in primul rand ...
sunt sigura ca acel cineva este ... acel cineva si ca voi afla la momentul potrivit..
am cateva banuieli dar te las sa ma uimesti placut
sper sa ma anunti de continuare,
o astept cu nerabdare...
nu stiu ce sa mai zic deoarece ficul tau imi place foarte mult ,
crisu te pupaceste dulce

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Sam 01 Sept 2012, 14:55

Capitolul 15

Cum adica? Daca nu e nimeni din familia mea atunci cine..? Ooo nu! Nu, nu, nu! Nu el, nu si acum, nu din nou! Am uitat complet de faptul ca exista un asa om care nu are limite, care se joaca pur si simplu cu mintile oamenilor. Dintre toate fiintele de pe planeta tocmai eu m-am ales cu el? Cu toate astea, a fost atat de dulce. M-a ascultat, mi-a dat curaj ...

- Cine esti? Am soptit inca tinandu-l in brate. Ce vrei de la mine? De ce te joci cu sentimentele mele? Am continuat, nerealizand pe moment ce tampenii spun. Nu trebuia sa dau semne de slabiciune si totusi eram mult prea afectata de tristete ca sa mai tin cont de ratiune.

- Am crezut ca am mai avut discutia asta si data trecuta. Sunt un prieten, nu-ti face griji. Sa-ti vreau raul ar fi ultimul lucru la care m-as putea gandi. Chiar si asa, nu am sa te ranesc niciodata intentionat deci fii fara grija. Chiar daca acum poate par insensibil jucandu-ma de-a spionajul cu tine dar fac asta pentru binele tau, ca sa te protejez. Ai incredere. Cu ocazia asta ne mai aducem aminte de zilele bune. Poate pot sa te fac sa zambesti mai des cu acest mic joculet. Acum lamureste-ma. Ce vrei sa spui prin "De ce te joci cu sentimentele mele?"

Am rosit. Noroc ca imi tineam capul pe umarul lui deci nu ma vedea. Un prieten? Mi-am revenit brusc. Deci candva am fost apropiati iar plecarea mea a stricat tot. Tipic mie. Totusi Sasuke a fost singurul prieten de care am fost apropiata si caruia i-am impartasit totul. Oare ..? Nu se poate! M-am contrazis eu. Daca ar fi fost el nu s-ar fi jucat astfel cu mine. Atunci, m-am lovit cumva la cap si-mi scapa ceva? Trebuia totusi sa-i dau un raspuns altfel paream si mai idioa*a decat eram.

- Pai la inceput iti eram recunoscatoare, mai apoi am realizat ca mi-ai invadat intimitatea deci te-as fi strans de gat si acum, iar m-ai ajutat. Nu stiam ce sa mai cred sau cum sa ma comport dar cu discutia asta ai clarificat cat de cat situatia. Nu stiu de ce dar, simt ca pot sa-ti spun orice. Deci, am spus plina de viata, crezi ca acum te pot vedea si eu?

- Aaa pai, desigur ca nu! -"De ce?" M-am milogit eu in continuare. -E secret stii.. Toate la timpul lor. Parca-ti zisesem mai devreme ca fac toate astea pentru binele tau. La ce ti-e gandul?

Incerca el sa para suparat dar a iesit ceva haios si extrem de adorabil. " La tine.." Am zis practic fiind inconstienta. Se pare ca mi-o tot ia gura pe dinainte. " Adica .. stii tu, la cine ai putea fi." Am incercat sa repar gafa. A ras doar. Inca il tineam in brate si Doamne cat de bine era. Parca citindu-mi gandurile si vrand sa-mi fac in ciuda a slabit stransoarea in cele din urma indepartandu-si mainile de pe talia mea. Eu in schimb, eram ca o lipitoare. Nu m-am clintit niciun centimetru, chiar daca trecusera cateva minute de cand imi daduse drumul. Eram penibila.

- Cred ca ar fi timpul sa te culci, e destul de tarziu. In plus, nu vreau sa prinzi vreo raceala si sa ma molesesti si pe mine.

Asta era modul lui dragut de-am spune sa-i dau drumul. Am oftat si m-am resemnat. Doar nu puteam sta asa pana dimineata desi, mi-e cam rusine sa recunosc, as fi vrut. E atat de ciudat si de diferit. Nu stiu cum face dar reuseste sa-mi incurce toate gandurile. Mai devreme doar ce asteptam o ocazie ca sa-l pot spunzura iar acum, ei bine nu stiu. Mi-a lasat o impresie placuta si ideea ca o sa plece in curand, ma dezgusta. Dar trebuie sa accept situatia din nou si sa ma resemnez. Motivul pentru care imi simt picioarele din gelatina mi-e total necunoscut. Asta si fiorii ce-mi strabat corpul. Serios acum, ce-mi faci?

Mi-am desprins mainile din jurul gatului lui, incercand sa prelungesc momentul uitandu-ma pe furis la el vrand sa-i descopar nenorocita de identitate. Dar se astepta la asta si mi-a pus mainile la ochi. " Heei!" am protestat eu. Se putea observa cu usurinta cat de greu vorbesc. Atingerea lui a fost, ei bine, nesteptata si extrem de placuta. Pentru a mia oara ma topeam sub ploaia de fiori ce-mi strabatea corpul. In comparatie cu starea mea de astazi, daca mi-ar fi spus cineva ca o faca asta eram ferm convinsa ca o sa-l iau la palme si suturi.

Au urmat cateva clipe de liniste si pana sa-mi dau seama el era deja jos in gradina indreptandu-se spre poarta. Fara sa am control asupra propriului corp, mi-am dus mana la obrazul drept constatand ca este fierbinde numai intr-un anumit loc. Ca prin vis i-am simtit buzele calde si fine presandu-se usor pe pielea mea rece, inrosindu-ma instantaneu. I-am urmarit umbra indepartandu-se la un moment dat devenind mai clara din cauza farurilor unei masini. Era superb chiar si de la spate, inalt si bine facut cu par.. roscat?! A ridicat mana stanga in aer in semn de salut. Am facut acelasi lucru inca in stare de soc fiind constienta ca nu ma poate vedea.

De ce aveam impresia ca este brunet?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mai are rost s-o spun? Fail Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Sam 01 Sept 2012, 15:53

Roscat? De unde?
Oricum, mi-a placut mult capitolul. Cel mai mult m-a surprins cand ne-ai dezvaluit un pic din infatisarea "spionului". Puteam sa jur ca este Sas'ke.
Revenind....
Abia astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 02 Sept 2012, 23:20

Capitolul 16

- Deci sunteti frati? Dar asta e grozav! De ce te-ai ascuns?

Aceeasi fraza o aud inca din momentul in care am calcat in curtea scolii. Sunt sigura ca-mi stia raspunsul dar continua sa intrebe ca si cum ar fi fost prima data. Intentionat sau nu, ma enerva la culme. Si parea ca ziua incepuse atat de bine .. Exceptand trezitul care a aratat mai mult ca o secventa de lupta dintr-un film de actiune, drumul spre scoala, ei bine, nu chiar perfecta dar impotriva atitudinii mele si a celor intamplate, eram fericita. Aseara am aflat multe lucruri despre el si desi mintea imi spune sa fiu prudenta, ma incred in cuvintele lui. Il cred cand spune ca are intentii bune, il cred in stare sa ma protejeze si totusi .. parca totul e mult prea roz. Sunt paranoica?

- Da suntem frati, da e grozav, si m-am ascuns ca sa evit agitatia si sa evit falsele prietenii. Trebuie sa fii orb ca sa vezi ca nimeni nu ma suporta in clasa asta sau ca sa-ti dai seama ca altfel m-ar fi tratat daca eram eu pe bune. Mi-ai epuizat trei pauze si tot pari a mai avea destula energie pentru intreaga luna. Mai potolestete cu zaharul. Am chicotit. Nu ma intelege gresit doar ca, ai topait toata ziua in jurul meu, nu prea sunt obisnuita. Oricum, ma bucur ca stii doar tu.

- Aha.. Vorbea cu jumatate de gura, avand un zambet inocent, aparut de nicaieri. Era nesigura dar incerca sa para convingatoare. Ooo Doamne...

- Ce-ai facut!? Am incercat sa vorbesc cat de incet stapanindu-mi impulsul de a tipa si a darama tot ce-mi sta in cale. Sufla tot roscato! Am zis incercand sa ma calmez.

- Pai stii, in prima zi de scoala mi s-a parut putin ciudat numele tau. Coincidenta era mult prea mare asa ca te-am cautat pe net. Am aflat ca printesa Haruno invatase tot la un liceu de arte in L.A.cum am mai spus, ciudat. De acum incolo ai mai mare grija cu peruca aia caci incepi sa devii satena cu suvite roze.

- Nu aveam nici cea mai mica idee ca sunt informatii cu mine pe net. Am intrerupto eu. Si ce legatura are asta cu persoana sau persoanele care mai stiu despre mine?

- Vei vedea daca taci din gura! Mi-a zis taios. Cum spuneam, nu aveam mare incredere in "coincidenta" asta bizara de nume asa ca te-am urmarit. Eram gata sa renuntam cand te-am vazut ca pleci pe jos, fara umbrela, nici urma de limuzina.. Dar tipul ala care te-a ajutat, credeam ca e vre-un servitor dar nici tu nu pareai ca stii cine e asa ca am continuat. In final, te-am vazut intrand in vila ala enorma! E mai ceva ca mall-ul ai observat?

Da, din moment ce locuiesc acolo si ma tot pierd in fiecare zi, presupun ca am observat. Macar atata lucru sa stiu si eu, traiesc intr-un labirint. Dupa lungi confruntari, am aflat ca mai stie doar fratele ei, Naruto. Dar nu trebuia sa-mi fac griji pentru ca el deja terminase liceul, acum era la facultate, baiat ocupat, ocupat. Asa si trebuie. Karin este singura de care-mi fac griji dar presupun ca e o persoana buna. Nici nu i-a adus pe ceilalti in discutie deci cred ca nu trebuie sa-mi pese prea mult de deghizare in continuare. Va tine micul secret atat timp cat va mai exista.

- Stai putin, am spus revenind cu picioarele pe paman. Ai spus ca l-ai vazut pe tipul care imi tinea umbrela?

- Oarecum. A raspuns ea ganditoare. Eram in spatele lui deci, mare lucru nu puteam vedea, iti imaginezi. Dar i-am putut vedea culoarea parului atunci cand si-a dat jacheta jos. Era blond.

Ăăă ..blond? Parca era roscat. Aici se petrece ceva ciudat. Ori am eu probleme la ochi si incurc rosul cu albul, ori exista mai multi eroi. Si cica sa am incredere in el. Vezi sa nu! " Esti sigura?" am intrebato dupa cateva minute. Raspunsul ei veni rapid: " Absolut!". Am mai schimbat cateva vorbe in mare parte despre viata mea caci era mai curioasa decat un catar. Mi-a promis oficial ca va tine secretul doar pentru ea si ca sa-mi arat recunostinta, am invitato sa stea in week-end la mine. Din cate aflasem ieri dela Syo, sambata fa fi o petrecere. Fratii mei si-au invitat prietenii la noi, pentru a se cunoaste mai bine, cica. Ehh, macar ei aveau pe cine invita.

Cum pauza de masa era pe sfarsite mi-am luat tava indreptandu-ma spre cosul de gunoi. Nu m-am atins decat putin de prajitura asta pentru a-mi atrage atentia de la vorbele lui Karin. Fata aia e fenomenala. Vorbeste incontinuu incat uneori uita sa mai si respire. Eram aproape gata dar intamplator am vazut cum inainteaza in calea mea un pantof cu un toc de 15 cm menit sa-mi puna piedica. Da sigur, se presupune ca m-am nascut ieri? Am trecut gratios peste el dar fiind cu ochii dupa stele a doua piedica n-am mai vazuto. M-am prabusit ca un bustean prajitura aterizand in capul meu. Cat de umilitor.. Am stat cateva secunde meditand la ceea ce ar trebui sa fac. Sa ma ridic pur si simplu si sa plec, ar fi insemnat ca sunt lasa iar data viitoare sigur s-ar fi intamplat la fel. Sa ma ridic si sa infrunt persoana respectiva .. ce nai*a! Mai rau de atat nu poate fi. Si totusi, niciodata sa nu spui niciodata.

M-am adunat cat de repede am putut de pe jos si am intalnit privirea superioara a lui "Sa..". Avea un ranjet prostesc si se uita la mine ca la un nimic. Nu-mi pasa daca este sau nu Sasuke, n-am sa-mi tin gura.

- Idio*ule! Am strigat eu din toti plamanii. Ce crezi ca faci?! am continuat pe acelasi ton.

- Ma distrez. Mi-a raspuns degajat, zambetul lui tamp persistand in continuare.

Replici inteligente nu aveam. Eram prea nervoasa si in plus, nu m-am priceput niciodata la insulte. Nu m-am gandit de doua ori inainte si pana sa-mi dau seama palma mea facuse contact cu obraul lui. Pielea alba incepu sa aiba o tenta de rosu prinzand conturul mainii mele. M-am intors pe calcaie si am iesit rapid din cantina. Ce-am facut?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cred ca am cam mult dialog dar nah`. Ce sa-i faci Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835

Imbracamintea Sakurei ~ sa ziceam ca pantalonii erau ceva mai lagi. Momentan nu stie nimeni ca Sakura arata traznet Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 2573201749

Deeci, daca am multe vizualizari inseamna ca ficul meu este citit, sa inteleg Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 2586070128

Ma multumesc cu atat. Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 301723

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 02 Sept 2012, 23:31

Prima.
Superb capitol.
In legatura cu dialogul.... Nu mi se pare mult si nici sec.
Descrierea a fost frumoasa, iar greseli de tastare/ortografie nu am vazut.
Abia astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Lun 03 Sept 2012, 16:04

Hei

Imi pare atat de bine ca aduci next-urile repede. Totul este frumos in acest fic, felul in care scrii, idee... arata perfect. in love

De ceva timp sunt in suspans, aveam o idee despre misteriosul baiat, dar cand am vazut ca e si brunet, si blond... si roscat... nu stiu ce sa mai cred, poate ii place sa isi vopseasca parul . lough

Abia astept sa vad cine e, nu mai suport, nu mai am deloc rabdare. huh?

Mult succes in continuare kiss

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Lun 03 Sept 2012, 22:34

Capitolul 17

- Esti nebuna?! Sakura tu stii ce-ai facut? E cel mai bogat tip din liceu, dupa tine bineinteles. Dar nu conteaza asta.. El e baiat de cartier, intelegi tu. E periculos!

Bine ca imi spui tocmai acum! Am vrut sa eu sa protestez. Dar acele cuvinte nu-si aveau rostul. Nu era obligatia ei sa aiba grija de mine. Inainte de toate trebuia eu sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac ceva dar, nu mereu e ca in filme. Uneori mai facem tampenii si ca urmare, trebuie sa suportam consecintele. Probabil ca asta voi face si eu acum dar n-am idee cum si in ce fel. Pana la urma tipul o cauta cu lumanarea. Iar daca numai pot sa stau in scoala asta sub acesta forma ei... o sa termin si cu prostia asta. Ma intreb unde sunt fratiorii mei ce invata aici. Probabil pe acoperisul scolii sau undeva prin curte. Nu conteaza, important e ca nu au vazut si ca nu o sa stie ce s-a intamplat. Desi mi-ar fi prins bine niste ajutor acolo.

- Ai de gand sa-ti ceri scuze? Continua ea panicata.

- Nici vorba. am raspuns eu calma. Ma voi comporta ca si cum nu s-a intamplat nimic, atat cat voi putea. Iar daca lucrurile devin mai grave, vad eu cum o rezolv. Nu-ti face probleme, e ok.

Nu credeam pe deplin ceea ce spusesem dar inainte de toti si de toate trebuia sa fiu eu convinsa de asta. Va fi bine, mi-am repetat in minte. Se presupune ca el ma pazeste. Acum e momentul sa aflu daca este sau nu pe bune. Desi am avut inima cat un purice la restul orelor, pana acum am scapat nevatamata. Domnul popularitate nu s-a mai aratat, din ce motiv, el stie. Ori are orgoliu calcat in picioare ori imi planuieste pedeapsa cine stie prin ce colt de bloc. Atat in pauze cat si in timpul orelor a trebuit sa suport tot felul de priviri. Curioase, uimite, furioase, ei stiu cum si in ce fel se uitau la mine dar parca vedeau extraterestri. Incercam sa nu-mi pese.

Insfarsit. Sunetul dulce al clopotelului ce anunta sfarsitul zilei. Mi-am pus putinele caiete pe care le aveam in ghiozdan, am salutat-o pe Karin si an iesit in graba pe usile liceului inainte sa ma vada cineva. Ciudat, dar acum eram cea mai populara persoana din liceu. Si nu pentru cine stie ce rezultate scolare, sau pentru frumusete, ci pentru ca am indraznit sa il lovesc pe clovnul scolii. Voi medita mai mult asupra acestui fapt imediat ce ajung acasa. Cu pasi marunti m-am indreptat spre casa dar dupa cateva strazi am avut impresia ca cineva ma urmareste. Am grabit pasul, am tranversat de vre-o cateva ori dar situatia a ramas aceeasi. Era clar ca cineva avea chef de glume sau mai stii, vroia sa-mi faca felul. Aveam vaga impresie cine ar putea fi dar chiar si asa, nu puteam sa infrunt pe nimeni. In plus, e periculos, dupa spusele roscatei.

Inima incepu sa-mi bata nebuneste si teama ma cuprinse. Asta imi lipsea acum. Tremuram din toate incheieturile, picioarele abia ma mai tineau. Imi venea sa fug dar asta ar fi dat de banuit si probabil ca as fi facut situatia mai grea decat este. Tot ce-mi ramane este sa ma rog ca voi gasi o scapare. Am scos telefonul vrand sa mas uit la ceas dar in clipa urmatoare incepu sa sune. Am stat cateva clipe holbandu-ma la el. " Numar privat.." am soptit pentru mine. "Ce sa fac?" Mi-am spus disperata?.

- Alo? Am spus scurt incercand sa par calma.

- Esti urmarita. " Spunemi ceva ce nu stiu." Am continuat eu pentru mine. Fa ce-ti zic si o sa fie totul bine. Am dat mecanic din cap. Tranverseaza, ia-o la stanga la urmatoare strada, dupa la dreapta si intra in Volkswagen-ul rosu de langa magazinul ala cu haine. Nu te grabi, comporta-te normal.

I-am urmat cu sfintenie instructiunile ajungand rapid la destinatie. Practic m-am propulsat pe usa masinii rasufland usurata. Am scapat.

- Unde sa fie? Am facut ochii mari privind in dreapta mea. La nai*a! Am uitat ca mai este cineva in masina.

- Huh? Sa fie ce? I-am raspuns holbandu-ma la parul lui roscat. Deci nu mi s-a parut aseara.

- Unde vrei sa te duc? Mi-a spus razand. " Ce dragut e!" Am tipat eu in sinea mea. "Calmeaza-te, nu-i timp." Mi-am zis in continuare.

- Cartierul Shinjuku. Iti spun eu unde sa opresti. A stat cateva clipe pe ganduri apoi a fluierat lung. Stii, am zis eu balbaindu-ma, ma intrebam .. cum te cheama. Nu parea ca m-a auzit. Era atent la trafic. M-am resemnat.

- Imi poti spune pur si simplu "S". A raspuns intr-un final.

As fi putut paria pe asta. Eram sigura ca numele lui incepe cu "S" si totusi, ma asteptam sa-l spuna pe tot. " Si dupa?" am continuat eu absenta privind pe fereastra.

- A..

- Si dupa?

-S... Stai putin! Isi reveni. Tu ma duci cu presul. Incepu el sa rada.

Am zambit doar. Sunt eu prea obsedata de Sasuke? Vreau sa spun, ca si prieten, nu obsedata in alt sens. In fine. De ce totul mi se pare ca se invarte in jurul numelui astuia? "S" , "Sa", "Sas". Tin sa cred ca in final va iesi, logic, "Sasuke" dar niciunul nu prea seamana cu el. Care e dulce si simpatic e roscat sau blond. Cel care e brunet, e un tiran. Dumnezeule! La astect sunt persoane diferite si totusi numele lor par a se completa. Cunosc pe unul ii stiu pe toti..? Dar pe care?!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Presupun ca in urmatorul capitol va aparea si Sasuke. Ma gandeam astazi .. Asta e al 17-lea capitol si Sasuke cel de la 19 ani nu a aparut. Ar fi cazul sa mai apara si el prin peisaj nu? Dincolo de aparente (+16) - Pagina 3 947835