Este pur si simplu minunat. Chiar e foarte frumos. Din tot acest fic minunat, descrierea este cea mai fantastica. Astept cu nerabdare next-ul.

Buna.... Ti-am citit ficul si este uimitor,adica super frumos si interesant. Pune next-ul repede,repejor si anuntama si pe mine daca vrei!
Spor la scris!!

Deci foarte foarte interesant pacat ca nu ai mai trecut pe aici de ceva timp as vrea si chiar te rooooooooooog sa ma anunti cand pui nextu e super ficu asta deci te rog anuntama data viitoare :)

Capitolul 23

Loviturile incetasera brusc, dar era oricum, prea tarziu. Trupul imi era secat de orice energie, simteam cum ma inec chiar si cu putinul oxigen pe care cu greu il inspiram. Mi-am ichis ochii in speranta ca voi ramane cumva inconstienta, departe de toata aceasta suferinta. Durerea incepea sa se amelioreze, cumva. Probabil ca eram capabila sa ma ridic, dar eram prea lasa. Imi era prea frica sa mai schitez vre-un gest. La urmatoarea greaseala probabil ca voi ajunge in mare. Temperatura corpului imi era in continua scadere. Puteam sti asta datorita faptului ca nu mai simteam raceala asfaltului. Nu puteam auzi decat vantul suierand printre crengile copacilor si latratul unor caini, undeva in departare. Am asteptat. Incepeam sa vad imagini neclare.. pe mama plangand, o multime de oameni mergand agale prin oras in frunte cu tata, tinand in maini o poza de-a mea. Atat de departe se va ajunge?

Doua maini ferme se strecurau timid pe sub trupul meu, ridicandu-ma incet de pe suprafata aspra a cimentului. Durerea ma acapara din nou, facandu-ma sa scap un mic scancet. Imediat dupa aceea un val de caldura navali peste mine si un parfum placut, barbatesc imi inunda narile. Imi era atat de cunoscut. Am intredeschis ochii privind atenta persoana ce ma purta in brate. Ochii negri ii erau perfect conturati de genele lungi si dese. Suvite rebele de aceeasi culoare ii acopereau fruntea si o parte din fata. M-am uitat pret de cateva secunde la el asteptand sa zica ceva. Nimic.. Tacea si nu-mi acorda nicio atentie. Parea ca nici nu eram acolo. Am zambit trist prinzandu-i camasa cu mana stanga, tragand incet de ea. S-a uitat pret de cateva clipe la mine continuand sa mearga. " -S..." am incercat eu sa-i pronunt numele.

- Shh! Stai linistita, te duc acasa. Mi-a soptit incet punandu-ma pe bancheta din spate a masinii.

Poate ca m-a ajutat doar ca sa se revanseze sau este un alt plan nebun de-al lui dar momentan, ma bucur ca sunt in viata. Pana acum, pot spune ca am vazut destule si ca am trecut prin multe. Ar fi trebuit ca toate aceste intamplari sa ma faca mai puternica, sa-mi intareasca caracterul, dar nu am devenit decat o paranoica. Vorba aceea, "Ce nu te distruge, te face mai puternic". Chiar asa sa fie?La cei 18 ani ai mei neimpliniti, pot spune ca am descoperit multe laturi ale vietii. Este imposibil sa le cunosti si sa le faci fata tuturor. Intotdeauna am vrut sa fiu diferita. Sa nu duc o viata plictisitoare, ca toti ceilalti. Inca de mica am visat si am sperat ca o sa am puteri, asemeni eroilor. Ca o devin o spioana, ca o sa am arme, ca o sa ma bat cu cei rai. In asemenea momente as da orice numai sa nu am de-aface cu astfel de lucruri. Dar in adancul sufletului, stiu ca inca tanjesc dupa o viata palpitanta, dupa un print, eroul meu.

Dar pana atunci, va trebui sa ma multumesc cu viata de licean. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi la scoala de acum incolo. Dat fiind faptul ca acum ei stiu ca sunt o Haruno, vor fi numai linguseli si pisiceli. Ii urasc pe prefacuti, cu toate ca si eu poate sunt una dintre ei. Dar si mai rau de atat, va fi sa il vad toata ziua pe Sasuke alaturi de prietena lui. Sau daca nu e din scoala noastra, sa il aud cum imi tot povesteste despre ea. Un om indragostit este intotdeauna cu capul in nori. Fie ca isi da seama sau nu. Din moment ce eu nu am parte de iubire, sa ii vad pe ceilalti cum se bucura de ea, ma sfasie pe interior.

********************************

- Hei Sakura, vrei sa vii cu noi sa mancam pe acoperis? Stiu ca viata ta aici e un calvar si mai mare ca la inceput.

- Cu cea mai mare placere. Nici nu stii cat ma bucur sa scap de ei. Sunt ca niste lipitori.. Apropo, nu te-am prea vazut zilele astea. Teme prea multe Sasuke?

- Nici vorba. M-am ocupat de Hinata. Adica, vreau sa spun, am stat cu ea. Incepu sa se balbaie incontrolabil.

Sa se ocupe de ea, normal ca-mi sta gandul la prostii. Sincer nu stiu de ce sunt atat de scarbita. Din cauza faptului ca-mi spune mie asta ca si cum as fi un nimic sau faptul in sine. Ar trebui totusi sa ma obisnuiesc. Inca de cand m-am intors, imi povesteste de cate ori ma vede cat de minunata este, cat de mult o iubeste. Nu face altceva decat sa viseze la ea si sa-mi scoata ochii cu perfectiunea ei. As putea jura ca o face intentionat, numai ca sa ma faca sa ma simt prost. De-ar fi numai atat, am inceput sa o visez pana si eu. Si nu doar ca trece strada...

Un vant rece si taios adia din cand in cand. Norii cenusii acopereau treptat cerul transformandu-l intr-o panza negricioasa sa suspine si regrete. Regretam ziua in care am plecat, faptul ca nu am stat sa ascult pana la capat ceea ce avea de spus Sasuke. Cand ma gandesc ca poate ar fi vrut sa spuna ca ma place, imi vine sa ma iau palme. Ii priveam pe cei doi iubareti cum se tineau in brate, cum se incalzeau reciproc, cum se sarutau, zambeam. Era insa un zambet trist si chinuit. Eu tremuram din toate incheieturile iar ei pareau ca sunt pe o plaja, la 35 de grade. Dar mai mult de atat, imi simteam inima impietrita, rece, de gheata. Adevarul e, ca oricat as incerca sa ma mint, ma doare sa-i vad pe cei doi impreuna. Mi-e imposibil sa ma bucur pentru ei, sa maschez tristetea asta mai mult de 10 minute. Cu toate ca stau atat de aproape de el uneori, ca ma plimb ca un catelus in urma lui, se poarta de parca nu ma vede, de parca ma uraste, nu ma suporta... in preajma ei

- Eu plec. Chiar daca nu am nimic de facut, gasesc eu.

Mergeam cu capul plecat incercand sa ascund ochii rosii si lacrimile ce-mi alunecau in voie pe obraji. De ce imi faci asta, Sasuke? Asta e modul tau de a te razbuna pentru faptul ca te-am lasat singur? Mi-e groaza de ceea ce simt, de gandul ca este imposibil ca noi doi sa ne apropiem mai mult decat am fost odata caci acum, suntem ca doi straini. Mi-e teama sa-ti marturisesc sentimentele dar tu? Spune-mi ce vreau sa aud sau rademi in fata, macar nu ma mai lasa sa-mi fac iluzii.

*******************************

Chiar e adevarat? Hinata il foloseste pe Sasuke? Ei par atat de veselis i de fericiti impreuna.. e imposibil. Dar de ce m-ar minti, tocmai ei, familia mea? Toti? " - Nu glumim! Se comporta foarte ciudat, amandoi. Hinata mai ales. Am vazut-o cum se intalnea cu altcineva si .. chestii- trestii, nu-ti pot spune mai mult. Deschide-ti ochii Sakura si descopera adevarul."

De ce mi se intampla toate astea? Nu e prea mult pentru o singura persoana? Nu merita sa iubesti. Numai suferinta si griji, obstacole peste obstacole. Am crezut ca, odata ce l-am intalnit pe Sasuke ghinionul avea sa dispara dar se pare ca problemele se tin lant. Se iubesc sau e doar o bataie de joc, din partea amandurora? Brunetule, nici macar nu te mai uiti la mine, cum pot spera ca simti acelasi lucru pentru mine, ca ma placi, ca ma iubesti? Plimbatul haotic prin camera nu ajuta. Starea de agitatie nu dispare, se accentueaza. Pentru prima data dupa mult timp, imi place linistea, intunericul, singuratatea. Numai eu ma inteleg, numai eu stiu cum ma simt, numai eu imi cunosc durerea, suferinta, agonia.

- La na*ba Sakura! Revino-ti! Resemneaza-te! Descopera adevarul, pune capat calvarului. Zambeste din nou.. Daca nu pentru tine, pentru cei din jur carora le pasa cum te simti si care te iubesc neconditionat.

Cu pasi lenti, nesiguri, am inaintat spre birou. Oare, era bine ceea ce faceam? Mai conta ajutorul cui il ceream? Am luat in repezeala o foaie de hartie si un pix; " Am nevoie de tine". Am luat biletul si l-am lipit pe usa de la balcon, pe dinafara. M-am ghemuit sub plamuma asteptand sa adorm si sa ma trezesc cu el in camera. Chiar daca gandul ma speria, era singura solutie spre alinare.

Auzeam ca prin vis clinchete de clopotei. Erau din ce in ce mai clare si mai energice, veneau de la geamul meu. Mi-am intors somnoroasa privirea spre balcon, nevenindu-mi sa cred. Statea sprijinit cu spatele de balustrada, imbracat normal dar cu o masca ieftina de Mos Craciun si o caciula specifica acestei sarbatori, mare, ce-i acoperea tot capul. Ingenios, niciun fir de par la vedere. O pereche de cornite de ren ii tineau caciula fixa, iar clopoteii ce atarnau de aceasta cantau melodios in bataia vantului. Automat am zambit amuzata, privindu-l cat se poate de inocent. Il cred.. Chiar imi vrea binele. Astfel, de ce ar veni la patru noaptea pe un asemenea ger si o asemenea ninsoare. Stie cum sa ma faca sa zambesc, cum sa alunge intunericul din inima mea.. merita increderea. "Ups", am spus sarind din pat si alergand spre balcon pentru ai deschide.

- Insfarsit ti s-a facut mila de mine!? spuse acesta exasperat. Dragute pijamale, adauga cu un ton usor ironic.

- Da sigur..tocmai tu te-ai gasit sa razi de mine, nu? Am facut o piruieta lenta sfarsind prin a-mi pune mainile in sold. Ti-ar trebui o oglinda, apropo! Am spus apasat aruncandu-i o privire rautacioasa. Presupun ca stii de ce te-am chemat..

- Desigur! Ai o problema nu?

-Geniule! i-am reprosat eu. De ce m-a salvat Sai? Presupun ca sa stii.. si mai important, de ce nu m-ai salvat tu?

- Nu vroiam sa-i stric planul lui Sai. Te-a urmarit de la spital ca sa se asigure ca esti bine dar ai ajuns unde ai ajuns si a trebuit sa intervina. Eu nu as fi facut decat sa te scap de ei pentru o perioada, el in schimb, a facut-o pentru totdeauna. Legat de cealalta problema, nu te pot ajuta. Va trebui sa descoperi adevarul singura. Dar stai linistita, se va termina curand.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Heya! Nici nu stiti cat de mult ma bucura comentariile voastre. Sunt surprins placuta sa vad ca va place ceea ce scriu. Voi ma motivati sa scriu in continuare si sa incerc sa aduc next-urile mai rapid... chiar daca pana acum nu mi-a reusit.
PS: E destul de mare capitolul? Scuzati eventualele greseli.

Buna, buna, multumesc ca m-ai anuntat. ^^ Capitolul imi place tare mult, mai ales ca a venit dupa ceva timp in care am asteptat. Personajele evolueaza tot mai mult din cate pot vedea si reusesti sa le conturezi personalitatile asa cum trebuie. Ma bucur mult ca Sakura a fost salvata, insa sunt tare curioasa ce se va mai intampla in continuare si cum vei complica lucrurile, din nou. Spor la scris. Te pup. :*

Buna deci e super capitolul asta ,multumesc foarte mult ca mai anuntat sper sa ma anunti in continuare multi pupici si succes la urmatorul capitol sper sa revina cat mai repede .....

Hey.

Am aparut si eu pe la ficul tau si pot spune ca este foarte fain.
Imi place cum descrii sentimentele Sakurei.
Totusi mi-ar placea si un capitol din perspectiva lui Sasuke.
Sa vad cum se simte el.Ce simte pentru Sakura?.

P.S:Sa manaunti la next.

NEXT NEXT NEXT CA DACA NU TE BATTT :))))))))))))))))))

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.