Imi pare rau ca ajung asa tarziu, dar nu am avut deloc inspiratie. Nici acum nu prea am avut, dar am zis ca e cazul sa scriu capitolul, pentru ca deja a trecut ceva timp. Sper sa va placa
Lectura placuta

Capitolul 5

These wounds won't seem to heal, this pain is just too real
There's just too much that time cannot erase


Sasuke Pov:

Razbunarea se imbina atat de mult cu moartea, atat de bine. In mare parte, este o confesiune a durerii. In cazul meu, o durere cauzata de o moarte. Nu pot uita sau ierta ce s-a intamplat, nici daca vreau, nici daca incerc, mai ales ca eu nu imi doresc asta.As putea sa le fac acelasi lucru, dar nu sunt un criminal, plus ca fratele meu nu si-ar fi dorit sa ajung asa, eu nu imi doresc sa ajung asa. Sunt alte cai mult mai dureroase, care sa dureze.

Sunt oameni plini de bani, care nu cunosc nevoile unui om obisnuit. Chiar daca ideea de a-I omori este atat de ispititoare, nu o sa o fac, dar o sa ii las pe drumuri, ca pe niste caini, rugandu-se sa primeasca ceva de mancare. Asta este cel mai mare cosmar al fiecarui om, mai ales in cazul lor. Pe unul l-am rezolvat acum doua zile, a fost usor din cauza ca Itachi avea dovezi impotriva tuturor care au contribuit la moartea lui.

A fost nevoie doar sa trimit un plic anonim catre politie, in care erau toate dovezile. Restul lucrurilor s-au intamplat de la sine. Pot spune ca sunt mandru de ce fac, dar faptele mele au si un pret. Itachi a fost omorat de 4 criminali. Simmons, care este eliminat; Felix Dawn, unul dintre cei mai mari interlopi, o sa fie greu de doborat, de aceea il las la sfarsit; Kimiko Osama, ex sotie de doctor, uraste femeile usoare, de aceea le omoara, a ajuns un fel de mana dreapta a lui Felix si Pharell Dawn, fratele lui Felix.

- Ne vedem data viitoare, iubire? Vocea lui Kimiko ma trezeste din visare. Ochii negri ma priveau insistent, in timp ce ma lua de mana. Incerc sa afisez un zambet cat mai seducator si ii dau la o parte bretonul care ii intra in ochi.

- Sigur ca da, pe maine seara. O sarut, iar ea se ridica de la masa si pleaca. Pentru 26 de ani, arata ca o adolescenta de 16-17 ani.

Daca ai stii, draga Kim, in ce consta intanlirea noastra de maine..Vei fi “recrutata” de cel mai mare si sadic proxenet din Portugalia. Personal, cred ca este un nebun. Bate fiecare din fetele pe care le detine pana le lasa aproape fara suflare si dupa cateva zile le vinde tuturor drogatilor, le bate din nou si tot asa. Aproape imi este mila de ea, dar si-a facut-o cu mana ei. Kim stie ca sunt fratele lui Itachi, dar nu stie ca am aflat ca a contribuit la moartea lui, ma crede un baiat inocent si petrecaret, genul ei.

Ma uit la ceas, e aproape 21:00. Cand a trecut timpul atat de repede? Observ ca am un mesaj, era de la Naruto: “Frate, unde esti? De ce crede Sakura ca esti cu mine?” Oftez si las telefonul sa cada pe masa. I-am ascuns prietenului meu cel mai bun ce am de gand sa fac, nu am spus nimanui. Nu vreau sa ii implic, pana o sa termin totul, o sa fiu mai distant, asa o sa ii pot proteja, nu pot accepta sa li se intample si lor ceva.

Pe Sakura am inceput deja sa o indepartez. Mai intai seara in care a vazut-o pe Karin in camera mea, iar acum minciuna pe care i-am spus-o azi. Urasc sa fac asta, dar nu imi asum riscuri cand vine vorba de ea. Ma ridic de la masa, dar nu inainte sa platesc consumatia si plec. Am o stare depresiva, enervanta. Nu stiu unde sa ma duc, acasa in niciun caz. Ma gandesc la cateva locuri, nu ma incanta niciunul, in afara de locuinta Sakurei, dar nu as face decat sa complic lucrurile.

Ma gandeam acum cateva ore, cum ar fi fost viata mea daca nu as fi cunoscut-o pe Sakura. Poate ca lucrurile ar fi fost mult mai usoare, acum, singurul fapt care ma face sa ma indoiesc de noile mele actiuni, este ce ar crede ea despre asta. Stiu ca ar fi dezamagita, ce nu stiu este daca m-ar intelege si daca ar ramane alaturi de mine, avand in vedere ca am sa distrug viata a patru oameni. Nu vreau ca ea sa afle pentru ca si-ar face griji si poate ar face si ceva prostesc.

Inainte nu as fi garantat, dar acum sunt sigur ca ma iubeste, iar daca ar reusi cumva sa afle ca eu sunt cu Kim de o saptamana, as rani-o, indiferent ca nu inseamna nimic si chiar daca ar stii de ce fac asta. M-am pus in situatia ei, iar rezultatul a fost exact cum ma asteptam, pe mine m-ar deranja foarte tare. Iubirea si prietenia sunt o distragere in cazul meu, ma pot face oricand sa gresesc, de aceea trebuie sa renunt si sa aleg o singura cale.

Razbunarea este insusi durere, dar odata ce am ales drumul asta, nu o sa dau inapoi. Am incercat sa renunt si la Sakura si la prieteni, dar este atat de dificil, insa trebuie sa o fac, asa o sa fie cel mai bine. Mi-am iubit si inca imi iubesc fratele, imi este imposibil sa las lucrurile asa. Moartea lui ma bantuie, in fiecare seara am cate un cosmar, il visez pe patul din spital, exact cum era cand l-am vazut ultima data in viata, cu lacrimi in ochi, chinuindu-se pentru inca cateva secunde , dar de fiecare data se intampla acelasi lucru: moare, iar eu ma trezesc la realitate.

Afara, vremea era neplacuta. In afara faptului ca cerul era acoperit de straturi de nori a caror culoare era un gri sau un albastru foarte inchis, fulgere lungi, perfect vizibile isi faceau aparitia, insotite de tunete zgomotoase. Daca nu ma insel, o sa inceapa destul de curand ploaia, asa ca o sa grabesc putin pasul. Fiind putin intuneric, luminarea brusca din cauza fulgerelor, era putin sinistra. Cand eram mic, fenomenele astea ma speriau al naibii de tare, dar Itachi mi-a aratat ca nu imi fac niciun rau, asa ca am trecut repede peste.

Cum nu am avut unde sa ma duc, destinatia pe care am ales-o, a fost acasa. Oricum, se face tarziu si sunt obosit, am nevoie de niste somn linistit, asa ca o sa iau niste somnifere. Ajung in dormitor, unde imi dau geaca jos si o arunc pe pat. Cu intentia de a trage draperiile, ma indrept spre geam. Ca de obicei, imi indrept privirea in fata, spre casa Sakurei. O vedeam pe ea destul de bine, deschizand fiecare sertar, cautand ceva anume..cred.

Intr-un final, scoate ceva dreptungiular, alb si scoate o hartie..nu, un servetel. Se intoarce cu fata spre mine, dar nu ma vede. Raman socat cand vad ca servetelul de un alb imaculat, avea pe el pete rosii de sange, care ii acoperea de asemenea buzele si barbia. Am mai vazut-o asa in spital, cand am aflat ca e bolnava, tusea sange, dar asta inseamna ca..stai putin, nu e posibil..


Capitol necorectat xD

Buna Liss!

Nooooo, nu cred! Sakura e... Adica nu e... Defapt.... Off Doamne, nu stiu ce sa mai spun, m-ai lasat fara cuvinte.
Spune-mi ca e bine si ca e doar asa, ceva trecator, care nu are legatura cu boala.
Ca de obicei, ne-ai lasat cu ochii in soare. Cat urasc eu asta!
Merci ca m-ai anuntat, sper sa o faci si in continuare.
Eu acum iti trimit un pupik, si pune-te pe tastat repede!

~Black Coffee~

Hei

Va multumesc mult pentru comentarii, nu ma asteptam sa fie atat de multe intr-un timp atat de scurt, asta inseamna ca va place fic-ul meu, asa ca m-am hotarat, pentru voi, sa ma pun pe scris next-ul si sa nu va mai las sa asteptati atat de mult
. Nu stiu ce a fost cu mine, dar de cand am inceput sa scriu, nu m-am mai oprit. Sper sa va placa capitolul asta la fel ca si celelalte.
Lectura placuta!

Capitolul 6


"Loving you forever, can't be wrong
Even though you're not here, won't move on. That's how we played it"

Sakura Pov:



F*ck! F*ck! F*ck! De o mie de ori, de o suta de mii de ori daca e nevoie. In ultimul timp, asta a devenit cuvantul meu favorit si cel mai des folosit. Pff, ce gluma buna. In ultimul timp, vezi sa nu. De cand ma stiu folosesc cuvantul asta, nu m-ar mira daca nu a fost primul cuvant pe care l-am spus. Numai mie mi se putea intampla asa ceva.Servetele tampite, servetelele saracilor, cred ca mama a cumparat cele mai ieftine servetele, mai transparente ca o foita de ceapa. Nici macar nu apuc sa le scot, se rup imediat. Sangele asta nu se mai opreste, mi s-a transformat nasul in cascada, exact ce aveam nevoie. Iau un pumn de servetele si incep sa ma sterg, deja aveam jumatate de fata acoperita, plus gatul pe care se scurgea.

- Sakura, esti bine? Nu pot sa cred, eu…Hinata intrase ca o tornada pe usa, era atat de rosie la fata si panicata, din punctul meu de vedere, foarte amuzanta.

Mereu mi-a placut sa ii vad reactia dupa ce face ceva. De cand era mica, cum facea vreo prostie, se panica atat de rau. Vorbea intr-un minut, in care isi cerea scuze, cat vorbea, in mod normal, in doua zile. Incep sa rad, reusind sa o fac si pe ea sa ofteze si sa zambeasca oarecum, stie ca nu pot sta suparata pe ea, mai ales pentru un astfel de lucru.
- Nu e vina ta, de fapt, e a mea. Nu trebuia sa fiu langa usa atunci. Nici macar nu doare asa de rau.. Incep din nou sa rad. Nu doare, pe dra*u, doare rau.

Ziua asta a fost molesitoare, plictisitoare. Mai ales cand m-am trezit cu profesoara in mijlocul zilei, gata de actiune, incantata. A stat pe capul meu patru ore, dar este bine ca nu o sa dureze prea mult timp toata chestia cu invatatul si scoala acasa. Semestrul doi, nu e nevoie sa il fac la scoala. In maxim doua luni, termin tot. O sa fac doar materiile importante, plus ca majoritatea lucrurilor le stiu deja. Macar o veste buna intr-o zi mult prea..goala.

Cum am mai spus, astazi mai aveam putin si adormeam, dar usa pe care mi-a trantit-o Hin in fata, extrem de tare,m-a trezit intr-un fel. A fost ca un apel de trezire, reincarcarea bateriilor. Ciudat, extrem de ciudat. Reusesc sa o conving ca totul e in regula si ca poate sa se intoarca la preparatul cinei. Vrem sa ii facem o surpriza mamei, asa o sa vada ca suntem capabile sa traim singure si se poate intoarce in Anglia. Parca spunea ca se intoarce pe la 23:00- 00:00, deci avem destul timp.

E destul de suparata pentru ca a pierdut copilul, fratiorul sau surioara mea. Chiar si asa, o vad putin usurata, nu cred ca ar fi vrut sa stea sa schimbe scutece, eu i-am fost de ajuns. La fel ma simt si eu, recunosc, nu mi-ar place un alt concurent la tron . Chiar si asa, eu eram sora mare, eu eram sefa, dar chiar nu vreau un copil razgaiat prin casa. Acum, las stersul la o parte pentru un moment si imi pun un pahar de cola. Chiar daca mai aveam putin sange pe fata, il las asa cateva minute. Adevarul e ca trag de timp sa nu ma duc in bucatarie, urasc sa gatesc.

Oricum, o am pe Hinata. Ne completam una pe cealalta, ea nu prea face curat, asa ca fac eu. Eu nu gatesc, asa ca o face ea. Cum am mai spus, urasc sa fac mancare, si cand urasc ceva ce trebuie facut, e simplu: nu fac! Iau o gura din suc, dupa care, fara sa vreau, imi musc buza. Observ ca e si ea sparta, deoarece am simtit o durere cand am facut-o, ceea ce m-a facut sa rad. Ironia sortii. Tresar cand aud pasi venind spre mine si imi ridic privirea.

- Esti bine, ce ai facut? Se lasa in jos, sprijinindu-se pe un genunchi, deoarece eu eram in fund, cu spatele rezemat de pat. Ce e asta, ai baut? Imi ia paharul din mana si ia o gura, era chiar mai panicat decat Hinata.

Ma uit urat la el. Ok, poate ca aveam niste probleme cu alcoolul in trecut, asta a fost si una din cauzele care m-au imbolnavit, dar asta nu inseamna ca inca mai am. Doar nu sunt nebuna sa beau din nou, credeam ca stie si el asta, macar atat. O persoana si-a pus viata in pericol pentru mine, datorita donatiei. Pentru numele lui Dumnezeu, mi-a donat in plus si un rinichi, deoarece ai mei erau pe duca si in doua zile muream pentru ca nu mai functionau, iar Sasuke crede ca sunt atat de fraiera cat sa ajung din nou acolo?

- Sunt bine, doar … mi-am spart nasul. Spun in timp ce incerc sa ma indepartez de el. Inca sunt suparata pentru comportamentul pe care l-a abordat. Inteleg, e trist dupa cele intamplate, dar a devenit indiferent si ma face sa ma simt prost.

Se ridica, pentru cateva clipe, nu a spus nimic, doar privea spre mine, dar era ca si cum nu as fi fost acolo. Nu am reusit sa imi dau seama la ce se gandea. In gand imi veneau tot felul de replici, de intrebari. Vroiam sa stiu de ce se comporta asa cu mine, daca am facut ceva sau daca mai e altcineva. Nu am reusit sa scot nici o vorba, poate asteptam sa spuna el ceva sau imi era frica de raspunsul pe care o sa il primesc. Cu toate astea, trebuia sa fac ceva, daca continuam asa, asta nu o sa duca nicaieri.

Cand m-am hotarat, in sfarsit, sa spun un cuvant. Cand am reusit sa nu ma mai cert cu demonii mei interiori si am reusit sa fim de aceeasi parte, el a plecat. Fara sa spuna nimic, pur si simplu a iesit din camera. Incercam sa ma conving ca s-a dus sa ia ceva si ca o sa se intoarca, dar ma amageam degeaba, nu s-a mai intors. Am mai asteptat cateva minute, asta pana cand l-am vazut la el in camera. Atunci am plecat si am incercat sa nu ma mai gandesc la el.

M-am grabit sa ma spal repede, seara asta era una importanta. Batrana trebuia sa se convinga de maturitatea noastra intr-o ora, maine trebuie sa plece si nu stie ce sa faca, iar daca nu pleaca maine, nu mai pleaca deloc. Mi-am mai dat odata cu apa rece pe fata si privindu-ma in oglinda mi-am spus: Libertatea ta depinde de tine . Am plecat in bucatarie, unde Hin incepuse deja treaba. Eu doar am scos cateva condimente in caz ca aveam nevoie, si aveam.

Gateam singura mancare pe care stiam, sau mai bine zis, stia sa o faca bine. Un fel de paste cu sos alb si piept de pui, ceva in genul celor carbonara, dar putin diferite. Nu dureaza mult prepararea, sunt foarte bune si le poti manca la orice ora. Vorbesc pentru mine, eu mananc desertul inainte, deci.. Intr-o jumatate de ora terminam totul, asezam masa, facem putin curat prin bucatarie. Adica, FAC putin curat prin bucatarie.

Mama a ajuns si ea, dupa privirea pe care ne-a adresat-o, era pe jumatate cucerita, sau asa vroia sa para. Ne asezam toate trei la masa. Dupa cum era de asteptat, i-a placut mancarea, deci seara a inceput bine.

- La ce ora pleci maine, frumoasa mea mama? O intreb cat mai serios, dar in acelasi timp jucaus. Hinata se uita urat la mine pentru ca o linguseam.

Ma mira ca nici acum nu a invatat esentialul in legatura cu mama. Cand vrei ceva de la ea, linguseste-o. Fa-o frumoasa, desteapta, toate adjectivele de genul asta. Chiar daca isi da seama ca o faci cu interes, tot se topeste imeditat, pur si simplu nu poate rezista. E bine sa ai o mama narcisista. Zambeste si imi spune ca nu stie sigur daca pleaca. Tot zambetul meu a disparut, trebuie sa ma straduiesc mai mult.

- Nu vrem sa pleci. Spune Hinata, facand tavanul sa-mi cada in cap. N-as spune ca am vorbit de doua zile sa o facem sa plece, e total paralela. Ii dau un picior pe sub masa, unul destul de tare, poate asa se simte.

Scoate un geamat scurt de durere si se uita urat la mine. Ma las discret spre ea, sprijinindu-mi barba in palma, in timp ce apasam repetitiv cu degetul mic nasul pe care mi l-a spart mai devreme. Isi da seama de mesajul meu, si continua:

- Dar, asta este o ocazie unica. Plus ca esti cea mai buna coregrafa, iar acum ti s-a cerut sa regizezi un videoclip. Asta e o sansa uriasa. Zambesc satisfacuta, nici eu nu gaseam niste vorbe mai bune ca ale Hinatei.

O priveam cat puteam de atent pe mama, sperand sa descifrez ceva de pe chipul ei. Degetele subtiri loveau consecutiv suprafata lemnoasa, scotand niste zgomote enervante de fiecare data cand unghiile lungi si rosii se loveau de masa. Se gandea, o tenta mult plecarea, chiar este o ocazie uriasa. Asteptam, asteptam si asteptam, pana cand se opreste, in sfarsit. Ofteaza si ne priveste pe amandoua, schimbandu-si privirea; cand la mine, cand la Hin.

- Voi chiar vreti sa plec, nu-I asa? Vocea ii era amuzanta, subtire, jucausa. Stiam deja ce o sa se intample. Raspunsul nostru la intrebarea ei a fost identic: sigur ca nu.

Pe naiba, vroiam sa plece. Ma manca limba, vroiam sa strig in gura mare “f*ck yeah, just go motherfu..”, dar m-am abtinut. Pleca, iar noi doua aveam timp sa tipam si sa facem pe nebunele prin casa, de ce sa stric totul acum. Am mai ramas putin la masa. Mama manca, iar noi ne dadeam picioare pe sub masa si ne zambeam una alteia in timp ce ridicam din sprancene. Eram fericite, in extaz, urma sa avem casa asta intreaga numai pentru noi, cine stie pentru cat timp.

Dupa ce termina de mancat, mama se ridica de la masa, dar nu inainte sa ne spuna ca se duce sa isi faca bagajul. Ne-am oferit sa o ajutam, asa ca am pornit in camera ei, aveam destule de impachetat. In timp ce ii duceam bagajele in hol, mi-am adus aminte de ce s-a intamplat mai devreme cu Sasuke. Trebuie sa clarificam situatia,pentru ca nimic nu mai e in ordine. Ii dau un mesaj in care ii spun ca vreau sa vorbim, iar cand vreau sa ma intorc in camera, un zgomot care vene de la usa de la iesire imi atrage atentia. Cineva ciocane la usa, iar cand deschid, o vad pe Karin.

- Sper ca nu te deranjez. Avea o voce calda, placuta. Imi intinde mana in care se afla un plic mare, cam cat o coala A4. Pentru un moment, am batut in retragere, dar l-am am luat.

- Ce contine? O intreb confuza, ma omora curiozitatea cu privire la ce se afla in el, mai ales ca nu aveam o presimtire prea buna.

- Doar niste poze.

Capitol necorectat xD