Nu se poate..A fost prea scut ..S-a terminat chiar in puctul culminant..Esti rea..Cred ca ai facut-o intentionat..Astai ai facut nu-i asa? Pff. Sper ca in plic nu sunt..Ba da sper ca sunt poze cuSasuke. Poza care il vor face sa plateasca indiferenta lui fata de Sakura. Imi pare rau pentru Sakura dar (daca sunt pozele care cred eu) sper sa nu il ierte asa usor sa il faca sa sufere si mai tare. Nu imi pasa ca oficial nu a inselato pentru ca el se razbuna. A ignorato pe Sakura si trebuie sa plateasca. Sper sa ai suflet mare, inima buna si multa inspiratie si sa ne aduci next-ul rapid..PWP dolshe

EDIT~~>
Buna Liss!

Doamne, sunt atat de fericita ca ai adus next-uletzul.
Mai e nevoie sa spun cum este? Hai ca o fac si pe asta: Magnific, Superb, Fantastic. Nu am cuvinte suficiente...
Ma bucur mult ca Sakura nu este bolnava.
Daca sunt ceia ce cred eu ca sunt acele poze, atunci il omor pe Sasuke!
In rest, abia astept next-uletzul care sper sa vina curand.
Merci ca m-ai anuntat, te rog dulke sa o faci si in continuare.
Nu o mai lungesc, doar te popik si ne vedem data viitoare!

Ok Ok. Deci am pierdut cam multe pe aici
Ei bine, a fost ceva nesteptat. Sasuke cu o tipa, Karin cu o voce blanda... Sigur vrea sa o desparta de Sasuke, doar ce altceva ar putea face? E Karin la urma urmei.
Totusi, sunt foarte curioasa in legatura cu acele poze. Cum va reactiona Sakura? Of, nu mai pot de nerabdare
Abia astept sa postezi, deci spor la scris si la idei.

Kiss & Hug

LexX^^

M-am hotarat si eu sa scriu capitolul, nu stiu cat de reusit este, dar sper sa va placa
Lectura placuta!

Capitolul 7

‚‚ I shot for the sky, I’m stuck on the ground. So why do I try, I know I’m gonna fall down
I thought I could fly, so why did I drown? Never know why it’s coming down, down, down. ’’

Sakura’s Point of View:

In timp ce Karin se indeparta, corpul ei transformandu-se intr-o umbra in intuneric, priveam cu o usoara urma de teama si curiozitate plicul maroniu. Banuiam ce contine, dar nu doream sa cred ca el mi-ar fi putut face una ca asta, mi se parea imposibil. E a doua oara cand bat in retragere, ceva ma opreste sa il deschid, in ciuda faptului ca dorinta de a vedea continutul este foarte mare. Inaltur toate gandurile negative si scot usor, dar rapid faimoasele poze. Stomacul incepuse sa se simta ciudat, trimitandu-mi o durere intepatoare, care s-a oprit putin mai sus, in capul pieptului.

Un ras batjocoritor imi scapa printre buze, in timp ce vedeam pozele. In fiecare, era cu aceeasi fata bruneta, cu parul lung. In unele nu faceau nimic, doar stateau asezati la masa, dar in majoritatea se tineau de mana, se sarutau. Ma inseala, iar eu credeam ca este atat de distant din cauza mortii fratelui sau. Mainile imi tremurau datorita nervilor, stiam ca e o greseala sa pun atat de mult suflet intr-o relatie, sa il las sa se apropie atat de mult de mine. Chiar si asa, nu regret nimic, nici macar nu il pot uri. Sunt suparata, vreau sa il urasc, dar nu reusesc.

Nu pot spune acelasi lucru despre ea, in ciuda faptului ca nu ar putea avea nici o vina, imi e greu sa nu am acest sentiment uracios de dusmanie, de repulsie. Imi arunc privirea prin curte, deschizand larg ochii si clipind des, sperand ca lacrimile sa se usuce si sa dispara, dar este atat de dificil. Oricat as incerca sa ma calmez, corpul si mintea sunt in contradictie, doare mult prea mult. Renunt la toata taria si las picaturile sarate de apa sa imi strabata in voie obrajii, toata dezamagirea si tristetea sa ma acapereze. Stiu ca la un moment dat o sa fie mai bine.

De mult timp nu am mai plans asa. De obicei, se rezuma doar la cateva lacrimi varsate si cateva suspine, nimic mai mult. Acum, devine din ce in ce mai greu de respirat, mi-as dori atat de mult sa nu mai simt nimic, niciodata. In sfarsit imi dau seama de ce plangeau prietenele mele atat de rau, iar eu le spuneam tot timpul sa nu o mai faca pentru ca nu e sfarsitul, reuseam sa vorbesc atat de usor, acum inteleg cat de mult afecteaza. Aveam dreptate, nu este sfarsitul, dar asa se simte si nu pot opri acest sentiment. Chiar si incercarea de a evita sau ascunde este fara speranta.

Dorinta fiecarui baiat de a avea cat mai multe fete, mandria de a reusi sa le cucereasca atat de repede, asta este motivul pentru care este cu ea, sa isi demonstreze ca poate mai mult, sau sunt si sentimente implicate? Poate nu ma iubeste, dar puteam sa jur ca asa e, ca tine cat de cat la mine. Mi-a spus-o de atatea ori, mi-a demonstrat-o… A fost alaturi de mine din mila? Mereu m-am intrebat cum ar fi putut iubi o bolnava buna de nimic, nu ii puteam oferi decat un loc la inmormantare. Totul era atat de frumos, dar trebuia sa stiu, toate lucrurile bune au un sfarsit.

Niciodata nu m-am considerat frumoasa, mai ales cand am inceput sa slabesc, sa ma transform intr-o uratenie si mai mare, in Voldemort. Nici acum nu s-au schimbatlucrurile, nici macar cea mai mica diferenta vizibila nu exista intre ce sunt acum si ce eram inainte de operatie. Asta e inca un motiv, dar daca stau sa ma gandesc, sunt atat de multe. Cu toate astea, nu meritam sa aflu in felul asta, mai ales de la Karin. I se citea atat de usor satisfactia in privire. Pare o persoana atat de buna, se preface de minune, insa pe cat de bine joaca, pe atat de rea este.

Tresar imediat cand imi aud numele. Stiam cine este, dar nu vroiam sa ma intorc si sa ma vada asa. Este atat de fericita, nu imi doresc sa o intristez si pe ea, m-ar face sa ma simt si mai prost. Imi sterg lacrimile discret si ii spun Hinatei ca am vrut sa iau putin aer curat. Scap o injuratura printre dinti cand observ ca se panicheaza si ma bombardeaza cu tot felul de intrebari legate de starea mea, vocea ma tradase. A vazut si pozele, se intamplase exact ceea ce vroiam sa evit cel mai mult, era suparata. Ochii ei mari, blanzi ma priveau cu regret si tristete.

- Nu iti face griji, totul o sa fie bine. Vei vedea. Vocea ei ma hipnotiza, era atat de credibila, incat incepeam sa am indoieli.

Imi ingrop fata in maini, incercand sa ascund o alta cadere nervoasa. Nu vroiam sa plang din nou, dar nu m-am putut abtine cand am simtit imbratisarea calda a celei mai bune prietene. Mi-a spus ca e in regula sa o fac, pentru ca e in natura fiecarui om. Are dreptate, inseamna ca dau dovada de umanitate, ca ma las prada sentimentelor. Ar fi fost atat de usor sa fi lipsit de ele, sa nu iti pese de nimeni, pentru ca unde este dragoste, gasesti automat si durere. Sunt ca doua parti ce formeaza un intreg, una fara cealalta nu pot exista.

Hinata se ridica, tragandu-ma dupa ea. Uitasem ca suntem afara, probabil ii era frig. Intram inauntru, dar nu inainte sa iau pozele, poate Sasuke doreste sa le puna in rama sau sa le lipeasca pe pereti. Ar fi urat din partea mea sa le pierd. Odata ajunsa in camera, ma indrept catre dulap si scot un tricou si niste pantaloni scurti in care sa dorm. In timp ce ma dezbracam, privirea mi-a fost atrasa de cicatricea ramasa de la operatie. Ma intreb cine a fost donatorul, daca este fata sau baiat. Nu am putut afla, nici mama nu vrea sa imi spuna. Usa camerei se deschide, Hinata tinea in mana o tava plina de batoane de ciocolata, bomboane si doze de Cola.

- Ciocolata te face mai fericita, stiai? Daca mai adaugam si Coca Cola… Inchid usa si o urmez pe Hin in pat. Desfac cutia de bomboane si bag vreo doua in gura.


- Numai Chace Crawford sau Jensen Ackles m-ar face mai fericita. Daca e vorba de amandoi, atunci trecem la extaz. Spun in timp ce mestecam, sper sa fi inteles ceva din replica mea.