Capitolul 8


"Nobody said it was easy, it's such a shame for us to part.
Nobody said it was easy, no one ever said it would be this hard... "


Sakura’s Point of View:

Abia reusesc sa imi tin ochii deschisi. Nu mi-a fost de ajuns o noapte nedormita, dar am mai indurat si cinci ore de meditatie. Sunt obosita, extenuata, dar nu o sa dorm deloc astazi. Mama pleaca intr-o ora, iar eu si Hin trebuie sa plecam la cumparaturi, dar mai tarziu, poate cand vom ramane singure. Imi indrept privirea spre ceas, e aproape ora doua. Bag caietele in birou si plec spre dulap. Scot o pereche de pantaloni scurti si un maieu. In mai putin de doua minute ma imbracasem, acum urma partea grea. Ma asez in fata ogliznii, unde vedeam o nebuna care se holba la mine. Aratam ciudat, poate din cauza ca am uitat sa ma mai ocup de infatisare cum o faceam inainte.

Cand am renuntat sa fiu o fata in adevaratul sens al cuvantului? Imi placea atat de mult sa ma aranjez. Niciodata nu exageram cu hainele si machiajul, dar nici nu ma neglijam. De obicei, ochii mei erau inconjurati de negru. Daca era ceva de care abuzam, era creionul dermatograf. Dupe ce termin, imi las parul desfacut si ies din camera. In toata casa era agitatie, care venea numai din partea mamei. Mereu isi aducea aminte de cate ceva, asa ca se intoarcea sa il recupereze. Ultima data cand a trecut pe aici, mi-a spus sa ies afara si sa astept un baiat, care trebuia sa aduca nu stiu ce haine. Fara sa comentez, ajung in curte. Mai am putin timp, deci trebuie sa raman fetita cuminte si ascultatoare.

In jur de cinci minute, am stat degeaba. Tot ce faceam era sa trag cu ochiul din cand in cand la camera lui Sasuke. Chiar daca am spus ca este un capitol aproape incheiat din viata mea, imi e imposibil sa nu ma gandesc la el. Totul se va termina cand vom vorbi astazi, vreau o explicatie pentru acele poze, una care e deja evidenta, dar vreau sa aud ce are de spus. Chiar si acum, dupa tot ce s-a intamplat, inca mai sper ca situatia se va schimba, exact ca o fr***ra. Ce simt pentru el, este iubire, dar aceasta iubire nu imi face bine deloc, ma face sa uit propria persoana, de binele meu. Ma consuma prea mult…

In sfarsit, acel baiat se hotaraste sa ajunga. Cu cat se apropia mai mult, imi parea din ce in ce mai cunoscut. Parul roscat, rebel, era acum strabatut de mana lui, ciufulindu-l mai rau. Un zambet strengar ii era intiparit pe chip, unul destul de fermecator, iar acei ochi de un verde albastrui… Gaara! Incerc sa afisez un zambet cat mai normal, chiar nu doream sa il sperii. Nimeni nu a spus nimic in afara de “buna”, situatia era un pic ciudata. Ne-am intanlit intr-un club, ne-am sarutat, apoi nu am mai auzit niciodata unul de celalalt.

- Si… cum te mai simti? Am auzit ca ai avut niste probleme cu sanatatea. Este totul in regula acum? Vocea ii era ragusita, probabil din cauza noptilor petrecute la diferite petreceri, unde tipa cat il tineau plamanii.

- Sunt bine, multumesc. Tu ce ai mai facut? In afara de faptul ca glasul meu era enervant, intreaga conversatie era.


Cred ca e primul baiat, caruia chiar nu stiu ce sa ii spun. Nu stiu de ce, poate din cauza faptului ca de fiecare data cand il privesc, imi apare in minte momentul in care eram in acea seara. Ne-am sarutat, asta il face, oarecum, un fost prieten, iar eu ma simt ciudat cand sunt in acelasi loc cu unul. Incep sa ma gandesc la clipele petrecute, chiar daca in cazul de fata au durat cateva minute, la discutii, la ce ii spuneam, si de fiecare data cand imi amintesc, ma intreb ce a fost in capul meu, pentru ca ma comportam ca un copil mic.

- Nimic interesant. Ei bine, eu trebuie sa plec, dar iti las numarul meu de telefon. Asta doar daca vrei… Abordase din nou acel zambet, insa nici privirea nu era mai prejos. Stie cum sa obtina ce vrea.

Chiar si eu, care nu sunt atrasa de el, sunt tentata sa ii dau numarul. Este hipnotizant, dragut. Exact ca mancarea de la Mc, arata foarte bine, este gustoasa, insa iti face rau. Cam asa este si Sasuke, asa presupun ca este si Gaara, chiar daca nu il cunosc deloc. Din momentul in care imi simteam telefonul virbrand in buzunar, toata atentia acordata baiatului care imi astepta raspunusul, era in alta parte. Doream sa scap cat mai repede, asa ca accept si il las sa plece.


Sasuke’s Point of View:

Timpul trece, iar Kimiko nu da nici macar un semn de viata. Trebuia sa ajunga aici de mai bine de o ora, insa nimic. O urma de panica isi facea simtita prezenta, poate aflase ceva, iar daca s-a intamplat asta, sunt terminat. Am ales sa actionez in liniste, asa am o sansa sa reusesc, dar daca urmatorii de pe lista mea ar afla despre planul meu cu ei, nu as mai apuca sa traiesc suficient timp cat sa spun cuiva. Masina in care trebuia sa o ademenesc este afara, asteptandu-ma. Am inceput sa privesc in toate partile. Disperare, furie, nervozitate, nu stiam care dintre ele e mai puternica.

Starile s-au diminuat imediat ce am vazut-o. Se indrepta spre mine, zambind. Vroiam ca totul sa se termine cat mai repede, asa ca m-am indreptat spre Kim si am sarutat-o. Incercam sa o conving ca eram cat mai atras, nu trebuia sa ma mai prefac mult timp. Stiu ca este gresit, de fiecare data cand sunt cu ea , ma gandesc la Sakura. O sa ma urasca pentru asta, o sa o indepartez mai mult ca niciodata, insa nu pot da inapoi, nu cand sunt atat de aproape. Ii prind mana, tragand-o spre destinatie. Dintr-o data, se opreste. Inchid ochii si trag aer in piept, tocmai acum s-a gasit?

- Sasuke, eu incep sa simt ceva pentru tine. Cred ca este iubire. Tu… ma iubesti? Deschid brusc ochii, chiar vorbeste serios?

Nu am urat vreo fata la fel de mult ca pe Kim. Simpla prezenta ma enerveaza, de fiecare data cand ne-am intanlit, simteam nevoia sa ii amintesc tare si clar ce au facut ea si prietenii ei. Vreau sa o vad suferind, cersind mila. Daca as putea, i-as termina acum viata mizerabila, dar nu suntem la fel, nu as putea omori pe cineva, nu am dreptul sa o fac, indiferent de ce fapta a comis. Ii zambesc, iar cu o mana ii mangai usor obrazul. Mai fac un pas spre masina si deschid putin usa.

- Lasa-ma sa iti arat cat de mult te iubesc. Era incantata de raspunsul meu, de aceea s-a apropiat de mine, insa nu a mai apucat sa spuna nimic, pentru ca a fost bagata in masina si dusa cat mai departe. Inca o problema rezolvata.

Pentru un moment, pot sta linistit. Acum, simt nevoia sa o vad pe Sakura. Stiu ca nu ma comport cum trebuie cu ea, iar actiunile mele o vor face sa sufere. Cateodata, imi doresc sa las totul balta si sa ma intorc la vechea noastra relatie, atunci cand lucrurile erau frumoase, dar ceva ma impiedica, nu pot sa o fac. Cu toate astea, nu vreau sa o pierd, nu m-am gandit niciodata la asta. Stiu ca o sa fie suparata daca afla, dar daca nu ma va ierta?

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Spor la scris si multa imaginatie!