Am venit si cu next-ul, cel mai urat capitol, nu am avut inspirate

Capitolul 8

Sakura POV


Ma invart prin pat de zece minute. Muzica nu lipseste nici ea, au devenit o obsesie castile, abia daca le mai scot din urechi. Renunt la gandul de a dormi si ma duc mai bine sa fac dus. Intru in baie si dau drumul apei sa curga, de data asta nu o sa stau mult. Imi dau cu un gel de dus, nici nu stiu cu ce era, nu m-a interesat niciodata, deci de ce sa ma intereseze si acum? In 10 minute termin si ies cu un prosop inconjurat in jurul meu. Ma intorc in camera si imi iau o lenjerie alba, simpla.

Ajung la oglinda mare de langa geam, abia acum am observat-o. Nu se vedea nimic afara, asta pentru ca era perdeaua asezata pe toata suprafata geamurilor mari. O trag de tot, fara sa ma uit afara, acum geamurile erau libere. Privirea mi se indreapta spre oglinda, spre corpul meu. Vanataile pe care le aveam au disparut, dar au aparut altele. Ridic putin capul, una era pe undeva pe sub maxilar, daca lasam capul in jos nu se vedea. Ii trasez conturul cu degetele, erau reci si m-au facut sa tresar, asa ca imi duc din nou mana pe langa corp.

Oftez si ma uit pe geam. Casa lui era exact langa a mea. Mare, cu doua etaje. Tresar din nou, cand vad ca la etajul doi, la geam mai exact era chiar Sasuke doar in blugi si cu un pahar in mana. Pivirea ii era indreptata spre mine, eu ma uitam la el. Geamul camerei lui era ca al meu, aproape cat peretele, deci vedeam tot. Era frumos, abdomenul lui era acoperit de patratele, parul ii era ca de obicei ciufulit. Maxilarul ii era inclestat, ia privirea un pic nervoasa. Incepea sa ma sperie, se uita prea insistent, acum avea privirea unui nebun.

Sangele incepe sa imi clocoteasca in vene cand trece o roscata, probabil cea din club, prin spatele lui. Normal ca avea pe ea doar un tricou larg, visiniu. Ma intreb al cui e. Incerc sa scot un zambet, si simt ca pana la urma reusesc, dar nu vreau sa imi imaginez cum arata. Lacrimile incep sa imi intepe ochii, trebuie sa plec mai repede de langa geam. Imi duc privirea in alta parte, oriunde, nu vroiam sa ii mai vad din nou. Ma duc spre dulap, scot un maieu alb, niste pantaloni scurti si un plovar. Le iau pe mine si ma arunc in pat.

Sunt atat de nervoasa, ranita, dar adevarul e ca nu am niciun drept sa ma simt asa, noi nu avem nimic, eu am fost cea care a oprit orice se putea intampla intre noi. Realizez acum ca nu conteaza cat de mult imi spun ca am trecut peste el, tot ce trebuie sa faca e sa zambeasca sau sa imi acorde o amarata de privire si ma intorc de unde am inceput. Cum face asta? Afisez un neno****t de zambet fals pe fata, sperand sa vada exact prin el.

Astept sa vina, sa ma ia de mana si eu sa ii spun ca imi pare rau, ca ar trebui sa mai incercam odata. Sa imi spuna ca ii e dor de mine. Asta e motivul pentru care sunt blocata si nu pot sa dau drumul. Ma ghemuiesc sub patura, vroiam sa ma opresc din plans si sa adorm, nu aveam chef de nicio cina. Trag puternic aer in piept de cateva ori pana ma calmez intr-un final, si nu dupa mult adorm.

Sasuke P.O.V

Itachi ma striga din nou si din nou. Ii place sa fie atat de punctual, cui ii pasa de asa ceva? Cobor si eu jos, abia am trimis-o pe Karin acasa. A mai vazut-o si Sakura, adica asa cred. Inchid ochii si o vad din nou stand la geam in lenjeria alba ce ii acoperea putin corpul perfect. La un moment dat nu ma mai opream sa o privesc, as fi stat asa ore, nu ma deranja. E frumoasa, multe fete sunt, dar la ea e ceva special, ceva ce ma face sa imi pierd mintile.

Incepusem sa cred ca ma place cat de cat, iar cand eram la spital m-a facut sa imi schimb parerea. Acum cred ca ma uraste, mereu a facut-o. Si cand eram mici, a mintit cand mi-a spus ca ma iubeste. Poate a spus totul la nervi, poate era suparata pentru ca eram acolo, vrea sa tina totul pentru ea, oricum nu mai conteaza. Ma trezesc cu o palma peste fata si aud un ras familiar. Itachi era atat de amuzat, de ce numai el stie. Imi spune sa ma trezesc din visare si sa mergem odata.

Nu il mai bag in seama si ies pe usa, lasandu-l in urma. Itachi mi-a spus ca noi o sa luam cina la Tsunade pentru a vorbi cu ea despre Sakura. Se pare ca fratele meu stia ca e bolnava. Intram in casa si privirea mea cauta prin toata incaperea acea persoana pe care vroiam mereu sa o vad, dar nimic. Probabile la ea in camera, sau a iesit cu Gaara. Normal, Gaara are de toate..cum sa nu?

Vocea lui Tsunade ma intrerupe din visare. Isi cere scuze ca ne roaga pe noi sa ne mai uitam la Sakura cand ea pleaca la servici. O inteleg, nu are pe nimeni aici, iar Sakura e fiica ei. Ne roaga sa stam cu ochii pe ea, si spre bucuria mea, lucreaza si noaptea si se intoarce a doua zi tarziu. Unul dintre noi va trebui sa vina pe la rozalie, cred ca va dati seama cine o sa vina. Ma simt de parca as fi inebunit. Privirea mea se tot ducea la scari, speram sa vina odata, eram ca un obsedat.

Peste cateva minute, sunt trimis sa o iau din camera pe frumoasa adormita, se pare ca dormea. Deschid usa camerei, lumina era aprinsa, iar Sakura pierduta pe sub patura, nici macar capul nu i se vedea. Ma arunc in pat, peste ea mai exact si ii zic sa se trezeasca. Incepe sa dea din maini, simteam asta pentru ca se loveau de burta mea, si ma dau jos, fiind pe marginea patului. Se ridica speriata, iar patura cade pe langa ea. Incep sa rad, parul ei era ciufulit, era atat de amuzanta.
„M-ai speriat, fra**re!” asta a fost singurul lucru pe care l-am auzit. Si-a aranjat putin parul, apoi a iesit din camera. Ma duc si eu dupa ea, inca mai radeam.

Ajungem la masa, nu stiu despre ce au vorbit Itachi si Tsunade, dar radeau. Sper ca scumpul meu frate sa nu fi spus nimic despre mine, are prostul obicei sa vorbeasca lucruri destul de jenante despre copilaria mea cu toata lumea. Sakura ii intreaba ce s-a intamplat de sunt asa fericiti. Tsunade ii spune ca i-a povestit lui Itachi despre prima dragoste a fiicei ei. Ma uit la Sakura, acum era rosie la fata si tot repeta „tu nu stii, nimeni nu stia”. Tsunade rade, iar Sakura se inroseste mai rau, spunandu-i sa taca, dar asta nu o oprea pe femeie.

- Cred ca aveai varsta de 13 sau 14 ani. Niciodata nu mi-ai spus, dar, intr-o seara cand am venit acasa tu dormeai. Si atunci i-ai spus numele. Tot ce mi-a venit in minte a fost „fetita mea e mare acum, e indragostita”. Sakura tipa, ii spune asa taca, o implora. Nu inteleg de ce reactioneaza asa. O intreb pe Tsunade cine era, iar aceasta zambeste. Peste cateva secunde, cand Sakura s-a potolit, Tsunade ii spune „de ce nu mi-ai spus niciodata ca ai fost indragostita de Sasuke?”.

Stiam eu, deci nu a mintit. Un zambet siret imi apare pe buze. Sakura se sprijina cu fruntea de masa, astfel incat nimeni sa nu o vada. Eram atat de fericit in momentul asta, chiar daca a fost in trecut, imi dadea un sentiment enorm de satisfactie. Nu vroia sa ridice capul, nu vroia sa imi intanleasca privirea, o rezolv eu. „Sa stii ca te iubesc, mama soacra!” cuvintele au iesit usor din gura mea, si cum ma asteptam, Sakura a ridicat privirea. Se ridica nervoasa si pleaca, probabil in camera ei.

Ma ridic si eu de la masa, vroiam sa vorbesc cu ea. Intru val vartej in camera, era cu spatele la mine si cu fata spre geam. Ma apropii de ea, vroiam sa o iau in brate, sa o sarut. Nu schita nimic, nu misca niciun muschi. „imi pare rau” a fost tot ce am auzit. Imi duc mainile in jurul ei, tragand-o mai aproape. Nici acum nu reactiona. Probabil am gresit ca am venit aici. O intreb daca vrea sa plec, dar nu imi raspunde. Ii dau drumul si parasesc camera, nici macar nu stiu ce vrea. Asta e momentul in care ma face sa simt o durere in piept, care te face sa vezi ceva ce iti rupe inima in bucatele.

Sakura POV

A plecat, de ce nu l-am oprit? Poate pentru ca acum o ora era cu tipa aia pe jumatate dezbacata in camera. Nu stiu ce trebuie sa fac, sa ma duc la el? Imi bag din nou castile in urechi sa ma trantesc in pat. Am ascultat melodii vreo doua ore. Pana acum ascultam numai Lana del Rey – Born to die, credeam ca titlul mi se potriveste, dar povestea melodiei e total diferita. Acum ascultam Lana del Rey – blue jeans. Nu gandeam, doar ascultam, mintea imi era goala, asta pana cand un vers mi-a ramas in minte „I will love you till the end of time”. Mi se parea asa de frumos, suna atat de bine.

Ma face sa ma gandesc la iubire, la ce semnifica. Nu este vorba de a avea o relatie perfecta, este vorba de a avea pe cineva care va fi alaturi de tine fara sa renunte. Am avut ocazia, dar am dat cu piciorul. In spital, mi-am spus ca daca il iubesc, ar trebui sa ii dau drumul, sa plece, iar daca se intoarce la mine, e al meu. Daca nu o sa se intoarca, atunci nu a fost sa fie, dar el a venit in seara asta. Si cand am plecat de la masa, a venit dupa mine.

Tot ce am facut pana acum a fost sa ma ranesc singura tinandu-l departe, poate l-am ranit si pe el. Poate pana la urma o sa se gaseasca o salvare pentru mine, trebuie sa incetez sa ma tot gandesc ca o sa mor. Singurul lucru pe care chiar e nevoie sa il fac e sa ma duc la el. Ies incet pe usa, nu trebuia sa ma simta cand ies. Chiar daca nu pare, totusi e mama, nu pot sa ma duc sa ii zic „mama, ma duc peste Sasuke in casa, cred ca raman peste noapte”. Cine stie cum o sa reactioneze, sau ce o sa imi zica : „aa, da? Iti dau eu Sasuke de nu poti sa duci”. Daca nu ma intorc pana maine, ii zic ca m-am dus pe la ei de dimineata, o prostesc eu intr-un fel.

Reusesc sa ies din casa, spre bucuria mea, lumina era aprinsa la ei in casa, jos la parter. Ciocan, iar cel care raspunde e Itachi. Il intreb unde e Sasuke. Rade, cine stie de ce credea el ca sunt aici, probabil si-a dat seama ca mama nu stie. Intr-un final imi spune ca e sus, poftindu-ma sa ma duc la el. Ii multumesc si urc sus. Erau atatea camere, macar de ma gandeam si eu sa il intreb care camera e. Le iau la rand, pe primele 3 nu le-am inimerit. Ajung si la a4-a, iar cand intru il vad pe Sasuke doar cu un prosop in jurul taliei si cu un pahar pe jumatate plin cu un lichid maroniu. Din cate imi dau seama, a baut cam mult, probabil ar trebui sa revin altadata. Incerc sa ies afara, dar...


O sa vedeti in urmatorul capitol
Capitol necorectat

prea frumos
aproape m-au luat lacrimile
am si ras la partea cu mama Sakurei cand a zis de prima dragoste
sper ca Sasuke sa nu faca o prostie
dar si Sakura ... Sasuke a venit dupa ea iar ea a dat cu piciorul
macar s-a gandit sa mearga la el
sa vi repede cu next-ul ca mor aici
nu uita ca este unul dintre fic-urile mele preferate draga
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Buna.. scuze ca am aparut atat de tarziu :( .
Deci, nu ma pot abtine s-o zic iar si iar: " Ideea ficului e absolut geniala" . Nu-mi vine sa cred ca in ciuda bolii ei Sakura are o viata normala, iar pe Sasuke il iubesc . A avut curajul sa se indragosteasca de Sakura stiind ca o va pierde candva.
S-a intors dupa ea, acum ea se intoarce dupa el. Ma intreb ce se va intampla in continuare... :>
Daca as fi fost in locul Sakurei cu siguranta as fi cutreierat vreo doua luni prin lume, ca sa ma bucur de viata cat mai am timp. Iti zic de pe acum ca nu am nici o idee despre finalul ficului.
Merci ca m-ai anuntat!

Hmmm Sasuke a baut, sper sa nu faca vro prostie
Capitolul a fost foarte frumos. FELICITARI

Dabea astept Next-ul

Bafta la cat mai multe idei

TE

Mersi ca mai anuntat .Sper din tot sufletul ca Sasuke sa nu faca nimic ce ar putea sa regrete.Si chiar ipi place de Tsunade

Mama soacra? =))))))
Genial, Doamne, e super tare ficul!
M-ai facut curioasa rau, de abia astept sa pui urmatorul capitol!!!

Sti, ficul tau m-a facut sa plang, sa ma gandesc ca asa ceva se poate intampla. Am ascult si melodia din care te-ai inspirat pentru titlu in timp ce citeam. Imi pare rau pentru ea, sa sti ca asa ceva exista si se intamla, se poate. Sper sa isi revina Sasuke si sa nu o bruscheze cum face un om sub intluenta alcoolului. Sper sa se intample si ce vreau eu, ce vor ei si mai ales sa se intample o minune, sa se gaseasca un donator si ei sa traiasca fericiti. Imi pare rau ca nu am mai trecut si la ultimele capitole, dar nu am avut timp. Succes, spor la scris si sper sa duci povestea la capat cu un final fericit. Te iubesc! Si sa spun sinc er de multe ori plang la ficuri, dar la asta am plans cel mai mult. Lacrimile sunt un rau pe chipul meu. Sa ne aduci next-ul cat mai repede...

Cum nu am avut somn, si nici ce face, am zis sa scriu urmatorul capitol, va anunt ca e necorectat

Capitolul 9

Sakura P.O.V

Incerc sa ies afara, dar vocea lui ma opreste. Imi spune sa nu plec, bun pentru ca nici eu nu vroiam. Vocea ii era calma, intr-un fel dura. Folosea tonul pe care il folosea mama cand eram mica si faceam vreo prostie. Ma intorc cu fata la el, iar obrajii mei devin din ce in ce mai rosii.

Incepe sa rada, incepea sa imi dea fiori pe sira spinarii, in tot corpul. Nici macar nu stiam cum sa reactionez, ma simteam ciudat sa ma holbez la el in timp ce e acoperit doar de un prosop. Toata situatia asta imi facea hormonii sa o ia la goana. Imi duc privirea undeva prin camera, oriunde, cautam un punct fix la care sa ma holbez, dar ochii mei se tot intorceau la el. Parca era un magnet si eu eram fierul.
Se opreste din ras si afiseaza o fata perversa. Ma fixa cu ochii lui negri, pur si simplu nu puteam sa imi iau privirea din a lui. Incepe sa se miste in directia mea, eu nu mai aveam unde sa ma duc, eram deja lipita cu spatele de usa. Abia mai respiram, de fapt nu mai respiram. Nu imi dadeam seama ce vroia sa faca, ma gandeam intr-un fel, dar nu eram sigura. Incerc sa respir din nou, deja devin penibila. Tot ce vedeam acum era abdomenul lui care se apropia din ce in ce mai mult.

Imi ridic privirea, era la 10-20 cm distanta. Inima incepea acum sa imi bata mai tare, probabil vroia sa iasa afara. Aveam un impuls ciudat, imi venea sa sar pe el, dar daca faceam asta in momentul de fata nu era bine deloc. Rezultatul era ceva de genul : ne adunam pe noi, scadem hainele, impartim patul si inmultim placerea. Citisem chestia asta intr-un caiet de amintiri acum cativa ani, in fine. Era total gresit in momentul asta, mai ales ca bause cine stie cat. Mai mult ca sigur maine nu si-ar mai aminti nimic, iar dimineata ma intreaba ce caut in patul lui.

Realizez ca acum era lipit de mine, nici nu mi-am dat seama cand a venit asa aproape. Mana i se ridica, plimbandu-se undeva pe perete si dintr-o data se stinge lumina. Acum nu mai respiram din nou, imi e frica de ce se poate intampla. Nu vedeam nimic, era bezna. Il simt cum se indeparteaza in timp ce imi spune ca se schimba pentru ca daca mai sta mult asa o sa ma duca la urgente. Oftez si incerc sa ma indrept spre pat pana se schimba.

Ma asez incet, acum asteptam sa fie si el gata. In mai putin de doua minute se aprinde din nou lumina. Acum avea o pereche de pantaloni lungi, negrii si un tricou verde inchis. Se uita la biroul de langa fereastra, deja stiam ce vrea sa faca, asa ca ma ridic repede din pat si ma pun in fata biroului. Scoate niste chicote si se indreapta spre mine. Mana stanga i se duce pe spatele meu si ma trage aproape de el, iar cealalta undeva in spatele meu. Mi-am dat seama imediat ca planul meu de a-l opri nu a functionat pentru ca auzeam lichidul care se varsa in pahar.

Ma uit urat pe el si ma indepartez, dar nu inainte sa iau paharul si sticla. Ma asez turceste pe pat si ma uit amuzata la el. Duc paharul la gura, in cateva secunde era gol, imi era dor sa simt gustul alcoolului. Vine la mine si imi ia sticla din mana, cica e periculos sa beau. Iau sticla inapoi si il amenint ca plec, asa ca am castigat. Pe micuta noptiera de lana pat, era o sticla de 0,5 l de apa. Ma intind dupa ea si i-o arunc in brate, spunandu-i ca doar asta o sa mai bea in seara asta, iar eu revin la sticla mea care era plina, probabil incepuse alta inainte sa vin aici.

Incepe din nou sa se comporte ca un „adult”, spunandu-mi sa las bautura ca imi face rau, etc. Stiam cum sa il fac sa ma lase. M-am certat vreo 5 minute cu el, dar pana la urma am reusit. Sticla era in posesia mea. Se pune si el in pat, dar spre deosebire de mine s-a rezemat cu spatele de perete. Ma duc langa el, aveam niste pozitii, parca eram la cersit. „ Ce cauti tu cu persoanele pe care nu le suporti? din cate am auzit de la tine, ma urasti” Cred ca de vreo 30 de minute m-a intrebat asta, eu nu am spus nimic, doar am golit sticla, imi trebuia curaj sa vorbesc.

Mai stau inca 10 minute, deja eram pe nori pufosi, mult mai sensibila. Marele meu defect este ca ma imbat repede, sunt o prada usoara. Ma ridic in genunchi si ma intorc spre el. Ma privea confuz, era si putin adormit, doar am stat trei sferturi de ora fara sa spunem nimic, eu cu sticla de ciob, el cu cea de plastic. Ma apropii, iar un picior il duc peste el, astfel incat, amandoua sa fie de o parte si de alta a lui. Pozitia lui era intacta, dar acum ma privea surprins.

- Imi pare rau ca am spus lucruri care te-au suparat, imi pare rau daca sunt enervanta, imi pare rau ca ma gandesc la tine mult, mult mai mult decat trebuie, imi pare rau ca nu ti-am spus despre ce se intampla cu mine, nu e adevarat ce am spus la spital. Esti primul baiat pe care l-am iubit, mai mult ca sigur si ultimul. Stiu ca acum esti cu cineva, nu ma astept ca intre noi sa fie ceva, am venit aici pentru ca nu imi place sa te stiu suparat. Sper ca ai inregistrat asta pentru ca nu o sa o mai spun niciodata, ce putin nu treaza.

Inca nu imi vine sa cred ca i-am spus toate astea, dar pana la urma era adevarul, daca tot vrea sa stie, poftim. Inca ma privea uimit, sa zica „mersi” pentru ca m-am facut de ras. Se dezlipeste de perete si isi pozitioneaza mainile pe picioarele mele, tragandu-ma ’nspre el. Fruntea mea era lipita de a lui, respiratia mea inca incerca sa fie normala, stomacul mi-o lua razna. Incepeam sa ametesc, nu cred ca era de la bautura.

- Iti dau la dispozitie un minut. Acum te las sa pleci, dar daca trece minutul si esti inca aici, nu o sa iti mai dau niciodata voie sa ma parasesti. E singura ta sansa sa scapi de mine. Foloseste-o cu cap. Si..daca ramai, ramai cu o conditie : sa nu te mai prind cu Gaara.

De data asta eu eram ceea uimita. Eram in culmea fericirii dupa ce am auzit ce a spus, chiar daca era din cauza ca a baut, nu ma interesa. Era atat de dulce, ma privea bland. Ochii imi erau umezi, iar lacrimile imi intepau ploapele inchise. Imi venea sa plang, eram atat de fericita, dar si trista tot odata. Imi las capul in jos, sperand ca nu o sa observe lacrimile, dar isi da seama cand incerc sa imi sterg picaturile de apa care se scurgeau pe obrajii mei.

Degetele lui imi mangaiau usor fata, facandu-ma sa afisez un zambet micut. Deschid ochii intr-un final si ii intanlesc pe al lui care se apropiau incet, pana cand buzele noastre s-au atins. Era o atingere nevinovata, abia o simtisem, dar vroiam mai mult. Ii sarut buza superioara, apoi o musc usor. Intra si el in joc si isi lipeste buzele de ale mele. Sarutul devine pasional, vroiam ca momentul asta sa tina o vesnicie, ma simteam atat de bine in bratele lui.

Dintr-o data, spatele meu a facut contact cu cearceaful alb, Sasuke fiind deasupra mea, inca sarutandu-ma. Imi duc mainile dupa gatul lui, tragandu-l mai aproape daca era posibil, iar mainile lui se plimbau pe sub maieul meu, pe undeva pe spate, coborand mai jos, pana s-au oprit la fund. Tot acelasi pervers a ramas..Buzele nu ii mai erau acum peste ale mele, se plimbau pe gatul pe care l-a muscat de vreo doua ori, si coborau mai jos, pana au ajuns la maieu.

Una din maini i se duce pe breteluta maieului, tragand-o in jos, astfel decolteul meu era mai mare si ma musca undeva langa sutien. Scot un „au” care semana mai mult cu un geamat si incep sa rad. Isi apropie buzele de urechea mea si imi spune ca m-ar fi muscat mai sus, dar vede Tsunade. Daa, sigur. Vezi sa nu ma, alta scuza nu gaseai? Ma mai saruta odata si imi spune ca e tarziu, adevarul e ca probabil e trecut de 2, am mai si baut. Scuza am gasit, ii zic mamei ca sunt la magazin in caz ca suna, sper doar sa nu spuna Itachi nimic.

Incepea sa ma doara capul, stiam ca ameteala de mai devreme nu era de la bautura, dar a avut si ea contributie. Acum mai trebuie sa inceapa sangele sa curga din nas si sa vomit. Ii spun lui Sasuke ca ma duc pana la baie, smecherul are propria baie, eu credeam ca e dressing. Intru si incui usa. Scot din buzunar o chestie de par si il prind. Incep sa tusesc, inevitabilul se produce si incep sa scot toata bautura afara. Aud vocea din camera, ma intreba daca e totul in regula. Ii spun repede ca sunt bine, imi clatesc gura si spal chiuveta. Nu trebuie sa las urme. Ma clatesc pe fata si imi privesc mainile care tremurau.

Tusea continua, Sasuke la fel. Tot incerca sa intre inauntru, ma intreb cand o sa observe ca e incuiat. Ii deschid intr-un final si se napusteste asupra mea, analizandu-ma sa vada daca sunt bine. Dupa ce ii demonstrez ca nu am nimic, iesim din baie si ne intoarcem in pat. Spatele meu era lipit de pieptul lui si ma tinea strans in brate. Deja eram pe jumatate adormita,ma scufundam cat mai mult in somn, dar totul piere cand ii aud vocea :

- Daca as pleca pentru totdeauna, si tu ai putea sa mergi cu mine, ai face-o? Nu inteleg de ce ma intreba asta, probabil viseaza sau e de la bautura. Chiar daca ar fi asa, as pleca cu el, indiferent de loc, atata timp cat sunt cu el, e perfect. Ii raspund cu un „da”, imediat, buzele lui fac contact cu umarul meu si imi sopteste „si eu te-as urma oriunde”.

La ultima parte am plans , chiar nu am putut sa ma abtin. Sper ca v-a placut

dau dit


Plange autoarea, plange si cititorul. Doamne presimt ca nu e biine cu ultima intreaba. Sper sa ne adcui urmatorul capitol mai repede findca eu l-am astepta mult pasta.
Poate mai dau un edit si mai scriu, dar sunt obosita si nu vad bine tastatura.

„Si eu te-as urma oriunde” deci la faza asta am inceput sa plang.
Inca sper ca Sakura sa se faca bine.
Sper ca Next-ul sa il pui azi, pentru ca dabea astept sa vad ce idei iti mai vin

Te

"- Iti dau la dispozitie un minut. Acum te las sa pleci, dar daca trece minutul si esti inca aici, nu o sa iti mai dau niciodata voie sa ma parasesti. E singura ta sansa sa scapi de mine. Foloseste-o cu cap. Si..daca ramai, ramai cu o conditie : sa nu te mai prind cu Gaara."





Awww, ce dragut + un strop de gelozie! :))
Ahh, capitolul asta e fost super , sunt curioasa ce o sa se mai intample cu ei, sper sa se face bine Sakura!
De abia astept sa pui next-ul!

Ce capitol superb am inceput sa plang la sfarsit .Minunat

Bunaa!!! Abia mi-am trezit si am vazut mesajul de la tine :)) .
Inceputul a fost frumos... mi-a placut cum ai conturat actiunea dintre ei doi, ce pareau atat de indragostiti . Mijlocul(:)) ) a fost la fel de frumos ca inceputul, iar finalul m-a dat gata . Sper ca se intample ce cred eu c-o sa se intample.
A fost romantic si putin pervers in acelasi timp, iar faza cu " ca sa nu vada Tsunade" a fost foarte comica.
Replica lui Sasuke de la final si raspunsul Sakurei fac tot capitolul.
Astept next-ul