Capitolul 1: Inceputul sfarsitului

- 3, 2, 1, intram!
Sunetul asurzitor al tobelor rasuna in intregul oras tulburand linistea monotona a noptii. Sa nu va ganditi ca era o introducere ieftina a unui incepator ce canta in garajul tatalui său, sau solo-ul unui amator, incepator bineinteles, care isi incerca norocul pentru prima data pe o scena din New York. Ei bine nu. In intreaga metropola, sau ma rog, o parte din ea, rasuna solo-ul bateristului trupei rock Vampire Knights, Jake Skywalker.
Multimea era in extaz. Acesta continua cu solo-ul sau timp de 5 minute, iar apoi basisti intervenira unul dupa altul. De la chiatara bas, la chiatara electrica. Dupa inca 3 minute, solistul trupei incepu sa cante o melodie, o melodie care parca te electrocuta cand o ascultai; si totusi, era una extraordinara.
In negura noptii, incepu sa bata un vanticel cald. Pletele mele roz bonbon, imi fluturau pe fata, air ochii mei verzi sclipeau. Stateam ca o floare singuratica, in spatele scenei, acolo unde nu era nici urma de picior de om, numai eu si stelele. Se facuse deja ora 2 si concertul era pe sfarsite. Ma rog, s-a sfarsit deja in timp ce vorbeam, dar ati inteles ideea. Aud pasi indreptandu-se spre mine. Imi intorc capul si vad ca in spatele meu se afla Kevin, solistul trupei si iubitul meu, desigur.
- Cum ti s-a parut? ma intreba el cu o urma de entuziasm.
- Hmmm...A fost...
- Cum?
Se apropie si mai mult. Lua mana mea si o stranse intr-a lui.
- Deci?
- A fost minunat. Dar haide, nu face pe interesantul! Stiai ca asta o sa zic.
Zambesc. Defapt, zambesc tot timpul cand sunt in preajma lui.
- Cam asa ceva. Nu as putea sa te dezamagesc.
Statu putin pe ganduri. Sunt sigura ca-si aminti de ceva ce uitase si acum urmeaza sa-mi spuna.
- Saku...expresia lui se schimba. Iar trebuie sa pleci?
- Nu am ce face. Trebuie sa ma intorc in Tokyo. Am doar 16 ani, mai asteapta doar putin.
- 3 ani nu-i putin, dar stiu ca va trece repede.
Se apropie si mai mult de mine. Brusc, imi cuprinse buzele intr-un sarut pasional. Cu greu ma desprind de el si-mi iau la revedere. Avionul managerului sau ma va duce pana in Tokyo. Anul asta am fost transferata la un liceu de muzica, sper ca va fi in regula avand in vedere ca nu cunosc pe nimeni. Ma voi descurca eu cumva.
Urc scarile avionului, iar acolo ma astepta o stewardesa, care imi ureaza zbor placut si bla bla bla. Ma asez cat de comfortabil pot intr-unul dintre scaune. Pilotul anunta ca vom decola intr-un minut. Ma uit pe geam. Il vad pe Kevin care imi facea cu mana. Ii fac si eu cu mana.
Avionul decoleaza, iar eu ma pregatesc psihic pentru un zbor lung alaturi de cei mai plictisitori oameni din lume. Mult noroc, Sakura!

--------------------> Dupa 6 ore <--------------------

Doamne! Am crezut ca nu se mai tremina. Zborul a fost mai ingrozitor decat credeam! Pe langa mancarea proasta din avion si palavragelile stewardeselor, anunturile pilotilor si zgomotul facut de motor, am mai avut si intarziere 45 de minute. Data viitoare vine el in Tokyo! Da sigur, tot eu voi merge, fac pariu.
Ajung in final si acasa. Deschid usa vilei mele, o salut rapid pe sora mea, sur la etaj, ma duc in camera mea si ma trantesc direct in pat si adorm pe loc. Uit de tot stresul pentru ziua de maine, dar uit si sa-l sun pe Kev ca am ajuns si sunt bine. Il sun maine, nu va muri. Sper.

Soarele isi face aparitia neinvitat, luminand camera mea si fortandu-ma sa ma trezesc. Ma intind si casc, iar apoi ma duc sa-mi fac siesta de dimineata. Dupa 15 minute ies din baie doar cu un prosop infasurat in jurul trupului. Ma duc la dulap sa-mi aleg niste haine. Ma hotarasc sa-mi iau o pereche de blugi mulati negri, un maieu verde elegant si o pereche de cizme negre din piele cu toc. Parul mi-l prind in coc, lasand doua suvite sa-mi alunece pe langa chip. Imi pun o pereche de cerecei lungi, verzi si ma machiez cu rimel, doar rimel. Imi iau geanta si cobor jos, la micul dejun.
Jos, sora mea Sara, pregeatea micul dejun. O salut si ne imbratisam. Ma asez la masa si incep sa-i povestesc cum a fost, in timp ce luam micul dejun. Cum am tot vorbit, nu am observat ca s-a facut 7:30, iar la 8 incepeau orele. Am zbughit-o pe usa si am alergat pana la scoala.
Cand am ajuns in curte toata lumea se holba la mine ca la masini straine. Perfect! O sa fie o zi lunga...

Sper sa va placa! Scz de greseli nu este corectat. Astept commuri si critici!

Hey fete! i'm back! Si, v-am adus si next, sper sa va placa!

Capitolul 3: Lucrurile devin din ce in ce mai interesante...

Sakura's P.O.V

Repet: de ce doamne se holbeaza toata lumea la mine? Inteleleg ca sunt iubita unui superstar, dar frate, nici chiar. Offf...cred ca ar fi cazul sa merg in clasa, chiar daca nu s-a sunat, sunt satula de lumea asta. Doamne, cat as vrea sa fie Kevin langa mine in momente ca astea...
Intru in clasa si vad ca nu era nimeni. Perfect! Dupa cateva minute, isi fac aparitia doua fete, una blonda si una bruneta. Ma saluta fiecare, asa ca de ce sa nu facem si cunostinta.
- Buna eu sunt Hinata, iar ea e Temari. Incantate de cunostinta! imi spune bruneta schitand un zambet larg.
Am stat putin si le-am privit lung. Hinata era o fata foarte frumoasa si chiar parea de treaba. Avea parul brunet, intins si ochii lila. Ce nuanta interesanta. Iar Temari, Temari era o figura. Era extrem de indrazneata si rebela, facea numai ce voia. Ea avea parul blond si cret, prins in 4 cozi, iar ochii ei erau albastri.
- Eu sunt Sakura, incantata!
Cele 2 imi zambesc si ele la randul lor. Se aseaza langa mine, deoarece banca era de 3, si incepem sa povestim. Suntem intrerupte de zgomotul facut de usa de la intrare. Cand imi intorc capul raman uimita. Mama-mia. Ia uite pe cine avem noi aici.

Sasuke's P.O.V

Cand am intrat in clasa, nu era aproape nimeni inafara de, Hinata, Temari si...Sakura! Schitez un zambet. Toate 3 se holbau la mine. Totusi, mi-am modificat un pic look-ul, nu mult, doar putin. Deci cam asta ar fi cauza. Purtam o pereche de blugi negri cu 2 lanturi argintii, un tricou negru cu trei puncte albe - stiti voi, semnul blestemat -, in fine. Consider ca aratam suficient de bine, din moment ce Sakura m-a remarcat. Vad ca restul colegilor se indreapta spre usa clasei, asa ca mai bine ma pun in spatele Sakurei, cat mai apuc.
Dupa un timp intra si profesorul, sau mai bine zis diriginta noastra Anko Mitarashi. Sa faci faci ore cu Anko...ei bine...e un chin! Intra ca vijelia pe usa si tranti catalogul pe catedra. Obicei vechi. Apoi racni:
- In regula viermilor! Astazi veti avea o colega noua. Fara prezentari! Aveti timp destul sa va cunoasteti la sfarsitul orelor sau in pauze. Acum, dechideti cartile la pagina 124, iar cine sa citeasca paragraful 3.
Orele au trecut ca prin minune. Dar stai! Unde mii-e chiatara? Frate, ma intreb unde oi fi lasat-o...

Sakura's P.O.V

Offf...Nu am chef sa merg acasa...vreau sa astept pana cand pleaca toti. In fond, nu vor decat sa faca cunostinta cu Kev. Uneori urasc ca sunt iubita lui, as vrea sa fiu normala, dar, asta nu se prea poate...Ies afara, in curte si ma asez pe iarba privind cerul. Razele soarelui se reflecta in ceva negru si lucios care imi atrage atentia. Ma intorc si spre fericirea mea afara se afla o chitara neagra, chiatara solo. O iau in mana si incep sa cant o melodie care o cant de fiecare data cand lucrurile o iau razna. Da bine, ma rog, e doar o piesa compusa recent, dar chiar se potriveste cu situatia de acum. Intr-un fel...