Hei sisule!

Voi incepe cu ceva care mi-a frant inima

Citat :

'' să-mi las ultimul ecoul al vieţii să sune''

Deci m-am regasit intr-o oarecare masura in ficu asta, doamne babornita aia ma enerveaza, sau ce-o fi ea. Scumpo te intreci in talent. Bun, stiu, vrei sa ajungi scriitor! Asta era, ai cele mai mari sanse, talent ai, daruire ai, inima ai, greseli nu ai. Nu ma pot abtine sa nu vorbesc despre descriere. M-ai fermecat, simteam fluturasi rebeli in stomac, in timp ce mestecam manseta bluzei. Mai femeie, cu poti sa descrii atat de bine sentimentele? E asa dulce... o amaraciune impregnata cu tristete, alaturand dulcegarie:X. Mi-au dat lacrimile, deci pot sa spun ca esti geniala, un talent de nota1000. Actiunea.... este este, si inca cum, nu inteleg cum reusesti s-o imbini asa placut cu descrierea, pai nenea sa ma anunti si data viitoare:

Finetti te iubeste

De mult nu am mai citit un
asemenea fic. Ai un talent impecabil. Te felicit, nu credeam c-o sa
incep sa ma balbai in halul acesta de la un fic. Draga mea, pot sa iti
spun cu mana pe inima ca esti unica in descriere. Felul tau misterios si
sumbru, m-a dat gata. Tresaream la fiecare cuvant. Esti un maestru
neintrecut. Imi creeai o lume sublima, blanda, pe care mai apoi s-o
distrugi cu lacrimi si zambete false. M-ai naucit complet, ai facut in
asa fel incat sa cad prada operei tale. Sa devin obsedata si sa consider
arta ta o oglinda a inimii. Poate n-o sa intelegi mare lucru, dar
talentul tau este ceva sublim. Un intreg amalgam de intelesuri obscure,
alaturate de o mare a puritatii. Ceva unic. Artista scrie pe fruntea ta
femeie!
Deci draga mea nu pot sa iti explic ce simt acum!
Pentru ca sincer nici eu nu stiu!
De-abia astept continuarea te pupic dulce si succes in continuare!:*

Bună scumpilici !
Acest capitol va fi pe două părți , deoarece am scris în Word 5 pagini :))
Vreau să vă mai spun că deși capitolul trecut am mers pe acțiune în ultima parte , în acept next am pus multe sentimente și am lăsat acțiunea deoparte . Știu că unii vreți mai multă acțiune , intrigă etc , dar descrierea sentimentală face parte din suflețelul meu , iar acum trec printr-o perioadă foarte grea , și am multe pe suflet și trebuie să mă eliberez . Am doar două întrebări pentru voi : Aș vrea să schimb numele One Shotului „UnBorn” cu „Obsesii Letale” , dar nu știu dacă v-a fi bun . UnBorn se va potrivi mai tare cu One Shotul pe viitor , Obsesii Letale mi se pare foarte frumos . Care ați vrea să-l păstrez/schimb ? (numele)
Și ultima întrebare : Ați vrea cu capitolul acesta să-l fac FanFic ? Sper să-mi răspundeți puiuții mei . !
Am cam lungito așa că vă urez lectură plăcută !


Capitolul 3.

●♥ Sometimes I just set fire to the rain . ♥●

Part I

Iar acum ? Ce să fac ? Să acţionez sau să staţionez ? Să rămân molcomă sau să lupt ? Să aflu adevărul sau să trăiesc în minciună ? Să trăiesc sau să mor .. ?

Teama mi-a curpins până şi sângele , care acuma îmi curge prin vene cu o rapiditate extraordinară . Mirosul de inimă zdrobită se simţea în aer , care se îmbina cu suculenta combinaţie dintre emoţii nesfârşite şi amintiri „putrezite” . Trebuie să rezist tentaţiei de a scăpa de tot , de toate , de toată lumea asta plină de necazuri ! Vreau , să mă sinucid .Singura mea şansă de a-mi întâlni „Dumnezeul” este să mă duc chiar la el . Să-i povestesc viaţa mea , esenţial fiind fiecare detaliu , năravurile mele , teama mea de a ieşi de la suprafaţă ,fapta mea determinată de a ajunge la el. Sunt sigură că acesta mă va înţelege , o să-mi explice situaţia în cel mai frumuşel mod şi .. ce se întâmplă după ? Mă las prinsă în rai ? Pentru toată viaţa mea , până când o mamă se ivi a mă renască din nou ? Să mă detaşez foarte uşor de lumea muritorilor , ca să scap de incidentele imposibile ? Asta înseamnă să renunţi aşa de uşor ?

Sunt sigură că bunica mea odată îmi povestea :

- Draga mea Saku , eşti o fată incredibil de specială ! Ai rezistat unor momente demne pentru un copilaş , ai tratat situaţiile cu un pic de indiferenţă şi ai încercat să treci peste chiar dacă sentimentele dau uneori năvală peste tine ! Eu , având doar câţiva ani până am să mă duc la Dumnezeul să-l întreb când are să-mi fie judecata , a mă lăsa pradă de domnul cu corniţe roşii , nu te voi putea ajuta atâta de mult , pe cât credeam . Dar să ştii că o flacără vieţii mele v-a rămâne aprinsă în tine pe veci , care îţi v-a arăta drumul în viaţă şi că mie îmi pasă de tine. Nu vreau să renunţi ! Voinţa mea rămâne veşnică în inimioara ta ! Iar părinţii tăi te vor veghea în fiecare moment , iubindu-te ca prima oară !

Bunica mea , flacăra mea veşnită , strălucitoare , iubitoare , sinceră .. Muza mea infinită , unică , puternică ! Cuvintele ei mă îmbărbătează de fiecare dată când mă îndepărtez de fericire , când ocolesc Pământul şi mă îndrept spre necunoscut. Vreau să găsesc scurtătura către îndeplinirea viselor şi să ajung la destinaţia „iubire „ ... Să-mi conduc viaţa cu succes şi să mă pierd printre nori , vise , amintiri . Viaţa mea , veşnica mea telenovelă , cu episoade pline de trăiri interminabile , sentimente amestecate , trecutul meu încâlcit presărat cu pierderi , iubiri duse şi o singură cale de „ieşire care m-a făcut să îmi scot la iveală dantura , încolăcind-o într-un zâmbet pur , Sasuke .

Vreau să-l întâlnesc din nou , să-i revâd chipul de îngeraş , ochii aceia mistici , părul lui „ţepos” şi buzele lui dulci . Să-i amintesc de trecutul nostru de la grădiniţă şi şcoală primară , trăirile noastre să fie împreunate şi să formăm un simplu : „Te iubesc!” .

Îmi amintesc când : ....


Flashback

Scriam . Scriam împletindu-mi cuvintele într-o frumoasă poveste dedicată celui care mi-a găsit cheia inimii mele . Cuvintele îmi ieşeau , parcă fără pic de milă , expresiile frumoase însemnând doar iubirea mea faţă de el. Vroiam să-l fac să zâmbească , să îşi deschidă ochii lui frumoşi şi să observe că nu e singurul copilaş căruia i s-au întâmplat nenorociri . Să simtă ceva adânc cum gâdilă la inimioară , iar fluturaşii molcomi cum îi împânjenesc stomacul. Sentimentele mele erau împrăştiate pe hârtie , zâmbetul meu firav fiind implantat pe chip . Mânuţa mea scria de zor , alungind uşor cuvintele .În timp ce-mi desluşeam „viaţa” , timpul parcă încetinea si secundele treceau lin . Vroiam să-i spun tot . Că el este drogul fără de care eu nu puteam să ajung cine sunt , o fată entuziasmată , îndrăgostită şi iubitoare . Drogul care îl consum fără ezitare , care uneori mă provoacă să mă îndrept spre exil , alte ori mă dezamăgeşte , iar în unele situaţii îmi stârneşte fluxul de putere din mine .

Dar , dacă mă v-a ignora de acum înainte ? Va putea crede că sunt o obsedată , o fată epuizată de dragoste ? O fiinţă nesemnificativă care-i este slujitoarea inimii sale , un chip de om cu un gol un suflet care îţi caută locul .

„ ... Aşa că inima-mi pececluită de lacrimile iadului , inudându-mi sufletul dispărut în ceaţă şi uitând cine sunt eu , fiinţa omului meu ... „

Îmi închid stiloul meu de un roz şters şi-mi privesc lucrarea . Mii de cuvinte parcă mărşăluiau pe foaie , într-un ritm ameţitor , făcând „scriisoarea mea de iubire” să prindă o pată ce culoare . Să reprezinte dragostea pe care i-o port , sentimentele care năvălesc , de fiecare dată când se apropie de mine , când îi simt respiraţia călduţă , fiorul rece trecându-mi de fiecare dată prin corp .

Ochii lui perfecţi , de un albastru mistic , ascuns în negura irisului său parcă te hipnotizează în aşa fel încât să nu mai ai raţionament , puterea de a rosti ceva , înghetându-ţi corpul , simţind cum mii de ace te pătrund încet , provocând o moarte lentă . Buzele sale , pasionale , cărnoase , te obligă să te înfrupţi din ele , să simţi adevăratul gust al dragostei , magia tridimensională a purităţii acestora , împletindu-se perfect cu dinţişorii albi , ca o coroniţă , care formau „opera de artă” a mamei sale .

Chipul său , lacrimile îngerilor întunecaţi , pătaţi cu sânge , veninul unui şarpe care-i circula prin vene , privirea sa pierdută , fără vlagă , speranţă sau viaţă ... Zâmbetul său , întruchiparea unui diavol dumnezeiesc , ce se așterne ușor pe pielea sa albă , ca de o fantomă speriată de începutul capitolului . Brațele sale mari , îmbibate cu căldură sufletească , îți transmite-au numai armonia florilor pătate cu un parfum delicat , magia izvorului iubirii care nu înceta să sece , bucurând cu nemiluata oamenii reci .