Bună Cappu !
Mulţumesc că m-ai anunţat că ai pus nextul şi în primul rând ...
Că s-a deschis din nou ficul !!

Să pricep că de acum va începe "distracţia" ?
Uaiiii , deabia aştept să văd nextul
Şi am înţeles că vei face un capitol în fiecare săptămână ? Yeahhh rock !

Cât despre capitol , este foarte frumos !!
Se vede puţin că nu ai mai scris de mult , dar încă : You still like a BoSs =))

Te pupă Pişcoţica .

Multumesc mult pentru comentarii
Sper sa va placa capitolul acesta ...
Imi pare rau ca e ft intarziat , dar imaginatia vine foarte sacadat
P.S : De aici incepe actiunea si va aparea si Sasuke , un pic mai tarziu .
P.S 2 : Trebuie sa schimb neaparat titlul ficului deoarece nu se mai potriveste cu continutul . Ceva idei ?

● UnBorn ●

Capitolul 5

Mă uit în prejur , urăsc senzaţia că sunt urmărită ! Prefer o bombă cu ceas pe spinare decât să mă blochez în faţa unui public maniac . Ţin inconştientă biletul meu de "adio" şi îi "admir" semnătura . S?! Nu cunosc pe nimeni cu iniţiala S? ... Am râs în sinea mea , într-un fel mă amuză situaţia în care sunt . Trebuia să tratez încurcătura asta cu un zâmbet , în fond , în cartierul meu se află copii care se mai prostesc .

În mintea mea se derulează un ghiveci de întrebări , eu trebuia doar să le separ şi să le dau uitării ... Asta era cel mai bine . Chiar dacă trupul meu tremură ca un ţurţure deşart şi mintea mea nu mai procesează nimica din dorinţele mele , înăuntrul meu ardea un chibrit de curaj , trebuia doar să reuşesc să îl transform într-o flacără sămeaţă , veşnic arzătoare de memorii urâte .

Îmi ridic privirea înţeţoşată spre şemineu , obişnuiesc să ard în el diferite lucruri care-mi aduc aminte de trecut . Doar poza mamei o mai am atârnată în camera mea . Cuprind cu grijă sticla frântă împodobită cu sânge şi o arunc în închisoarea călduţă . Cioburile minuscule zboară prin aer , pot să simt cum îmi mângâie obrazul palid , pătat de lacrimi . Când sticla face contact cu cenuşa din şemineu , luminile din casă pălesc , numai o lumânare sensibilă îmi dă răgaz .
Urăsc liniştea ce s-a aşternut din senin şi întunericul ce învăluia camera . Deodată , televizorul s-a pornit şi tot ce văd sunt nişte furnicături vioaie ce se plimbam nestingherite pe ecranul sumbru şi prăfuit altădată . Sunt încremenită , nu mai ştiu cum să reacţionez , nu mai ştiu cum mai rezist sub atâta stres care mă se închide în mine . Simţeam cum o picătură de transpiraţie s-a lovit de podea, erau sentimentele mele impachetate intr-un sanctuar.
Presiunea ma face mai puternica , imi arata realitatea care ... se observa a fi dureroasa . Toate aceste evenimente mi-au lasat o cicatrice pe sufletul plapand , care imi este inca impaienjenit si invaluit de o aura neagra si tumulturoasa . Ochii mei obositi , cu cearcane adanci , se deschisera absurd cand vad cum usa de la intrare , se deschide incet , scartaind . Lumini firave , de culoare rosiatica , patrund instantaneu in casa . O voce gingasa , de copila , isi face avant , deschizand si mai tare "poarta" . O raza imi patrunde usor in ochisor , lasandu-mi lacrimile sa goneasca pe obrajor in jos . O suvita aurie , ca graul proaspat , urmata de o pereche de ochi turcoaz isi fac loc in incapere .

Chipul meu s-a luminat cand aud cuvintele fiintei firave : " Sakura ? Ahh , ce dor mi-a fost de tine ! Vara asta ... a fost mai rece fara tine ! " Clipesc de 2-3 ori cand imi vad prietena cum paseste in camera si imi sare in brate , strangandu-ma prietenos . Cuvintele nu-mi ieseau din gura , uimirea m-a cuprins brusc cand m-a pupat pe obraz si mi-a intins un pachetel rozaliu in mana .
-Iubire , uite-ti cadouasul ! De la cearta noastra , m-am gandit incontinuu la vorbele dure ce ti le-am aruncat . El .. a fost doar un nenorocit , care se juca cu inima mea, prietenia noastra este mai importanta decat orice mitocan , cu chef de glume !

Zambetul nou inofensiv se vedea abundent pe fata mea . Stiam ca nu putem sta una fara cealalta , stiam ca cearta a fost cea mai mare prostie , chiar venind din cauza unui baiat . Buzisoarele mele s-au arcuit intr-un frumos "Multumesc mult ! " , urmat de cuvinte induiosatoare si o serie de imbratisari calduroase . Mie-ra dor de vocea ei induiosatoare si de optimismul ala criminal , ce parca ii schita fata . Insa , amintirea evenimentelor precedente , mi-au sters zambetul micut de pe fata . Ii cuprind mainile lui Amelie si o intreb sub un oarecare semn de panica :
-Pot sa am incredere in tine ?

Pentru puica mea , Bii'
Deoarece , acel moment de prietenie intre Amelie si Sakura ,
vroiam sa insemne ceva pentru prietenia noastra :love :

Chemical Reaction


Capitolul 6
Partea 1

Intrebarea a marcat-o . Vedeam cum isi framanta palmele transpirate si ma privea drept in ochisorii mei verzui . Expresia fetei i se schimba cand terminasem si ultimul cuvant , ceva o macina inauntru pe micuta mea .

-Normal ca poti avea , stai linistita . Am trecut peste tot ...

Nu stiam cum sa-i spun ce mi s-a intamplat . Poate as insarcina-o cu o problema de-a mea , care o va urmari si pe ea , intr-un sfarsit . Criminalul o va investiga si pe ea si ajungem victimele propriei mele prostii .
-Nimic pisic , vroiam doar sa-ti spun ca mi-ai lipsit enorm , gugustiuc .
Un zambet gingas i s-a implantat pe chipul albui . Un suflu accentuat s-a auzit prin casa .

- Ahh , bine . Stiu ca atunci cand vei fi pregatita , imi vei spune pisic . Toata lumea are nevoie de intimitate si nu vreau sa te pierd . *o lacrima ii curge pe obrajorul ei fin* Nu stiu ce m-as face daca te-as pierde , tu pur si simplu esti jumatatea mea . Si ... si de as sti ca voi muri singura , nu ne-as lasa prietenia .. Pentru nimic in lume !!

Cuvintele ele chiar m-au marcat . Nu s-a comportat niciodata asa sensibil de fata cu mine . Era intotdeauna cu inima de fier , imi este un exemplu , deoarece eu nu am fost asa de nepasatoare niciodata . Tot ce faceam , puneam suflet si ajungeam cu el la "reanimare" . Nu stiam ce sa-i spun sa echivaleze cu vorbele sale induiosatoare .

-Si surorile se mai cearta si nu pot rezista 1 zi una fara cealalta . Stii cat ma bucur ca te am langa mine ? Fara tine , eram langa mama .. in cer .

Uraste sa ii povestesc despre mama , pur si simplu suferinta nu nu se aude "bine" . Nu suporta cand ii povesteam despre cat de dor imi este de ea si de multe ori evita subiectele de genul . De cateva ori m-a invitat sa stau cu ea in casa , insa nu pot sa depind de acei oameni minunati (parintii ei) , trucat sa le "invadez" familia .

Cand mi-a auzit propozitia de incheiere m-a luat in brate si m-a strans puternic in brate . A inceput sa planga , draga de ea ... Cand credam ca situatia asta va deveni din ce in ce mai emotionanta aud o soapta spusa printre lacrimi :

-Hai sa incetam ! Nu ma prinde bine sentimentalismul . E vara frate , party !

Am pufnit in ras , stiam ca va inceta si isi va trai viata ! Nu plangand pe umarul meu incordat . Adoram sa observ cum se maturiza pe zi ce trece , cum adultul din ea ii invaluie incetisor mintea de copilita . Ca sa destind atmosfera asta "dupa o lupta" ii iau cadoul si il desfac curioasa . Pe langa pachetelele numeroase de ciocolata si o vedere din Grecia , unde si-a petrecut doua saptamani concediul , am observat o cutiuta de marimea palmii mele , invelita in folie cu model de trandafir . Ii analizez structura sidefata si inspir parfumul de iasomie ce era asternut pe cadouas . Imi ridic privirea si ii vad expresia fetei radiiand de fericire . Sunt sigura ca ma va impresiona frumos , doar stilul ei are un aer nonconformist . Ochii ei ma implorau din priviri sa deschid cutiuta impaienjenita cu flori , eu doar o lasam sa fiarba putin .

Fara voia mea , mainile "decupau" cutia rosiatica si dau peste un mesaj , scris pe calculator , cat se poate de caligrafic , semnat -B .


" - Ti-ai recuperat prietena ? Ti-a venit si moartea ! "