Hei iubirea mea!

Pai scumpo cum mai pot sa-ti spun ca ador felul tau de a descrie?
Este superb si atat de clar, are o expresivitate atroce.
Ceva care te prinde si nu iti permite sa evadezi, ceva unic. Ai un talent incredibil, cu fiecare capitol ma uimesti si mai mult. Nu pot sa ma exprim:)) M-a faci sa intru in pielea personajului, si inca cum. Iarta-ma ca am intarziat din nou, scumpa mea de-abia astept sa vad continuarea.
Pai Obsesii letale imi suna... letal:)) adica te prinde
Si DA o sa-l faci fic pentru ca o sa te zapacesc toata viata cu chestia asta:))

Finetti te iubeste

Bunăăă pisici !
Mulţumesc enorm pentru comentarii , îmi umple inima de încredere :x
Până la urmă cred că voi face capitolul 3 cu mai mult de două părţi =))
Capitolele sunt detaliate , exprimă mult copilăria Sakurei în prezenţa lui Sasuke .
De la început am vrut să scot în evidenţă copilăria ei , şi în viitor să o readuc la prezent
[ ce prop :-s ], unde se vor întâmpla prea multee . În cap 2 am adus-o la prezent , dar am readus-o înapoi în partea unu din cap 3 . Este încurcat , sper să nu vă tot chinui =))
Sper să vă placă continuarea , poate vă surprinde :x
Cum am creat un intro lung , trebuie să aduc şi pentru ce aţi venit voi aici , capitolul >:)
Presto !

Capitolul 3 ™

◦♥∙ I need someone like you by my side ! ◦♥∙




-Sasuke , aura ta îmi încălzește sufletul mai mult decât soarele , care-mi luminează ziua ! grăiesc eu încetișor , urmărindu-mi literele cum mărșăluiesc pe foaie . Oftez lung , lăsându-mi ochii să mi se „stingă” , strângând în mână o şuviţă de păr . Cât timp voi mai rezista aşa ? Dacă el , prin încercarea puerilă de a da lumea deoparte , trăind singur , respirându-şi propriul aer , mă va lăsa să pier silenţios , să îmi rănească copilăria ?

-Sakura , iubirea mea , vii până la mine ? spune bunicuţa mea , cu glasul ei şters , dar transmiţându-mi iubire .

Tresar lin , ridicându-mi mugurii verzi spre uşa . Nu vroiam să ştie nimeni că inima mea este dăruită altcuiva , că sentimentul acesta grozav m-a pălit puternic .Îmi închid caietul de română zgomotos şi să deplasez spre grădină . Ştiam că ea întotdeauna se afla acolo, servindu-şi ceaiul de mentă , privind cum soarele-i dispare pe cer . De când mama a murit , iar tata s-a descotorosit de prezenţa mea , bunica a devenit foarte melancolică , povestindu-mi în fiecare noapte cum era să fim familie unită , că mă v-a iubi mereu , dându-şi chiar viaţa pentru mine . Că defapt tăticul meu mă iubeşte , dar nu are timp din cauza serviciului să mă crească şi că mama mea a ţinut la mine ca ochii din cap . Viaţa mea … un eşec total .
-Bunic-o , ce s-a întâmplat ? îi şoptesc eu călduţ .

Aceasta îmi zâmbeşte armonios şi mă întreabă : „ – Te-ai îndrăgostit păpuşă ?”
Îmi casc ochii , privind-o mai serios , înroşindu-mă ca un trandafir tânăr. Nu am cum să o mint , este singura mea sursă de fericire care mi-a rămas şi care o ştiu că nu mă v-a părăsi .Îmi întorc capul în altă direcţie , privind în gol , lăsându-mi inima să vorbească : „-Da …”
- Ce drăguţ ! Dar sper că ştii consecinţele iubirii tinere . Ajungi să-ţi dăruieşti sufletul pentru cineva când acesta .. te părăseşte . Nu vreau să îţi spun să nu crezi în lume , sau să nu te deslănţui , dar inima ta valorează mai mult decât visarea la un băiat sau nişte vorbe puerile. Te iubesc prunca mea .! Chiar dacă acum nu mă vei înţelege , când vei creşte mare , mintiuca ta se v-a dezvolta şi v-a găsi raţionamentul spuselor mele . Trebuie să ţii minte asta, fiindcă eu nu voi fi aici pentru tine pe vecie , ci mă v-a chema apusul în curând . Oamenii sunt răi, unii rănindu-te mai mult decât alţii , amăgindu-te în continuu .Ascultă-ţi chemaţia , gândurile tale , dar aminteşte-ţi că , nu suntem toţi la fel. Caracterele noastre sunt diferite , chipul nostru schimbător , mintea noastră mai normală sau delăsătoare …
Inima mea începea să pâlpăie uşor , ochii mei îndreptându-se spre pământ. Vorbele ei , mesajul care mi-l transmite , sunt foarte sincere . Chiar dacă este bătrână , iar trupul ei se pierde , gândirea ei este prea pură , melancolică , tânără .

Un zâmbet gingaș se pune pe chipul meu , urmat de o pata pală roșie pe obrajori și-mi ridic privirea spre ea . Părul meu rozaliu , strălucitor îmi obturează ochii , lăsându-mă fără „priveliște” . Mâna mea se năpustește asupra ghemotocului de cârlionțuri , lăsândul fără vlagă pe spate . Privirea mea se întoarce către bunica , care mă privea drăgăstos , făcându-mi cu ochiul . Glasul meu nu mai conta când eram cu ea , faptele erau suficiente pentru ași da seama că încă este înconjurată de oameni reali, cu suflet bun . Brațele mele se strâng înconjurul ei , strângând-o cu putere , transmitându-i numai căldură și energie. Formam un tablou superb . „Nepoțica și Bunicuța” intitulat de două ființe fericite , care încă le pasă . Mă desprind lin de ea , trăgând cu ochiul la expresia feței ei , urmărind fiecare lacrimă de bucurie care-i ieșea din mugurii de violetă .

Acum , cel mai inportant pentru mine este să-mi trăiesc copilăria frumos , evitând coșarurile care mi s-au întamplat de-a lungul ei , trăind cu „viață” fiecare moment . Vreau să mă creadă toți , o copilă normală , să nu mă judece după aparențele mele deseori fără „chip” .

● Dimineața următoare. La ora de română unde trebuia să prezentăm compunerea ●

- Domnișoară Haruno , veniți să ne prezentați compunerea .
Respirația mea se îngreună instantaneu , pâlpâielile inimii mele sunt din ce în ce mai înțețoșate , alarmându-mă complet . A fost o idee bună să mă deslușesc pe foaie , lăsând urma de cerneală să-mi picure tristețea ? Tot acest timp , numai pe el îl priveam , puteam să-i simt energia cum mi se transpune pe suflet .

- Vreau .. vreau , șoptește înfrigurat glasul meu . Îmi este frică să-mi privesc cuvintele cum se mișcă pe foaie , să le simt durerea cu care au fost imprimate . Inspir ușor , lăsând parfumul din clasă să mă cucerească . Trebuie să mă adun , să mă las pradă victimei . „ să dedic această scrisoare de , de , de dragoste , cuiva care mi-a readus pacea sufletească , care m-a făcut să realizez că încă am ce căuta în lumea asta meschină , cineva care poartă numele …”

Ochii mei se înfundă în poza care mi se arată în față . S-Sasuke se sărută cu McKenzie , aceasta luându-i chipul între palmele , afundând brusc pupicul într-un sărut pasional . Mâna mea începe să tremure ca o vargă , fața devenindu-mi palidă . Toate zidurile puterii mele , gândirii mele înfloritoare au fost dărâmate, lăsând doar scrumul de după războiul dat în inima mea .