Too broken to fix?

Subiect: Re: Too broken to fix? Lun 10 Mar 2014, 19:53

Ajshfyudvn! *-* Dupa mii si miliarde de ai ai pus si tu next-ul?! :-/ ERA SI TIMPUL!!! Dar acum tin sa-ti multumesc pentru anunt! ^^ Si acum...prte cea mai intresanta...CONTINUTUL... *-* Doamne, Sakura, esti mai prostuta cu fiecare capitol, serios... Dar macar s-a oprit... ;;) Insa Sasuke...cat de dsjkhfdt poate sa fie??!! Adica, speram ca tot ce a zis Karin sa fie pura fictiune, dar e adevarat...chiar tot... Si Sasuke, e chiar atat de nepasatur, de parca nimic straniu nu s-a intamplat... :-/
Deci, daca nu aduci next-ul mai repede vin la tine prin monitor!!! Sa ma anunti te rog cand il pui! :o3 Spor la scris! :*

Subiect: Re: Too broken to fix? Sam 19 Apr 2014, 22:47

Capitolul 23

Have you got colour in your cheeks?
Do you ever get that fear that you can't shift
The type that sticks around like summat in your teeth?

    Îmi era dificil să fiu plină de speranţă în aceste zile. Trecuseră în jur de patru de când nu mai văzusem expresia plină de sine a lui Sasuke şi aproape două, fără trei ore şi patruzeci şi şapte de minute, de când am reuşit să o evit pe Ino şi noutăţile enervante pe care le purta la îndemână întotdeauna. Îmi pierdusem mare parte din ziua liberă făcând curăţenie prin casă şi golind rafturile de obiecte inutile, hidoase şi pline de praf, lăsând loc pentru cele noi, pe care aveam de gând să le cumpăr cât mai curând. Viaţă nouă, obiecte de aceeaşi calitate! mi-am spus cât mai convingător posibil.
        - E timpul să te trezeşti, Sakura! M-am răstit oglinzii.
    Simţeam privirea ochilor verzi, susţinuţi de cearcănele adânci analizându-mi chipul. Vedeau ce vedeam şi eu, o faţă urâtă şi un păr ciufulit, aproape scos din cocul făcut în grabă.
    Am îndreptat ameninţător arătătorul către oglinda proaspăt lustruită şi, în timp ce îmi ascundeam o şuviţă după ureche, am continuat discursul deplorabil:
        - Fiecare zi e o nenorocită de şansă, nu ai de unde să ştii dacă nu încerci, ai înţeles? Mulţumeşte-i trecutului pentru lecţii şi fii gata pentru viitor!
    Mă simţeam ciudat, incredibil de jenată şi cu ceritudinea că am luat-o razna din cauza singurătăţii.
        - Iar vorbeşti singură, cap mare?
    Am recunoscut imediat vocea uşor piţigăiată şi plină de amuzament. Obrajii mi-au luat foc pentru o câteva secunde şi nu voiam să mă întorc în direcţia ei, însă nu aveam încotro. Am abordat o expresie plină de sarcasm şi am privit-o întrebător. De ce trebuia să fie atât de enervantă?
        - Orice, numai să nu te ascult pe tine.
    Începu să râdă, dezgolindu-şi dantura perfectă. Părul blond, buclat, îi tresălta uşor pe umeri, de parcă abia încetase din a ţopăi într-o trambulină. Am înghiţit în sec, evitându-i privirea, şi mă întrebam când devenise de-o frumuseţe angelică, capabilă să mă tulbure şi pe mine, care sunt fată. Îşi sprijini coatele pe geam, aplecându-se în interiorul camerei.Îşi îndreptă ochii către inelul de pe birou, ce lucea în lumina lămpii de citit a tatei.
        - Nu-ţi face griji, nesuferită cum eşti, nu reununţ la tine. Şi, ce surpriză, văd că nici tu, exdepresivo.
    Mi-am dat ochii peste cap şi am lăsat materialul pe masă.
        - Lupt pentru supravieţuire, am constatat.
        - Continuă ca până acum şi o să pierzi, răspunse pe un ton scăzut. Mă bucur că ţi-ai revenit.
        -Asta eşti tu... încercând să mă susţii?
    De această dată, Ino fu cea care îşi dădu ochii peste cap.
        - Schimbă-te, mergem la băi! Hinata aşteaptă jos.
    Nu m-am opus şi i-am cerut să aştepte cinci minute. Mă simţeam obosită şi sătulă de treburi casnice, aveam nevoie de cât mai multă relaxare şi, se pare, comunicare.Trebuia să încep să socializez mai mult şi să petrec timp în exteriorul locuinţei, exceptând misiunile care necesitau părăsirea satului. Mi-am aruncat hainele în coşul cu rufe murdare, am făcut un duş rapid şi am îmbrăcat altele în grabă. Tricoul gri, simplu, mărimea XL îmi conferea lejeritate şi acoperea trei sferturi din pantalonii scurţi de blugi, cu talie înaltă. M-am privit în oglindă şi arătam ca o boschetară, aşa că l-am băgat în pantaloni, iar rezultatul fu mai bun. În drum spre ieşire, mi-am refăcut cocul şi am luat cheile din bolul negru, ale cărui imprimeuri au fost decolorate în timp. Pe prag am aruncat o ultimă privire interiorului casei. Holul arăta altfel; tablourile dreptunghiulare, cu rame simple, de lemn înfrumuseţau pereţii acoperiţi de tapetul vintage, deşi emanau un aer straniu. Aparatele de fotografiat erau vechi, iar părinţii mei păreau nişte fantome debusolate. Păstrasem tot ce se putea şi ce arăta decent, adică puţine, aşa că îmi golisem locuinţa. Acum d-abia dacă mai existau mobiliere, câteva scaune neperechi, un covor aşezat pe mijlocul podelei camerei mele şi alte nimicuri.
    În sfertul de oră petrecut pe drum, discuţiile începute şi menţinute de Ino păreau că nu mai au un capăt, continuând de fiecare dată cu un subiect fără legătură. Hinata aproba ocazional şi mă fixa într-un mod bizar când credea că nu mă uit, însă nu am dat o importanţă gesturilor ei. Gândul la Sasuke mi se strecura în subconştient ca un tâlhar în noapte, distrăgându-mă şi mai mult de la conversaţie.
        - Vă vine să credeţi că Naruto a avut o idee atât de bună? întrebă Ino după ce îşi prinse părul lung într-o coadă de cal.
    Am privit-o confuză, iar Hinata deveni brusc fascinată de subiect.
        - Baia! Dăă, continuă lovindu-şi tâmpla cu arătătorul şi încruntându-se.
    Mă privea ca pe o victimă a cretinismului.
    Am realizat în scurt timp că nu vom fi singure şi că destinderea mi se va transforma într-o tensiune agasantă. Dacă urma să ne întânlim cu Naruto, aveam convingerea fermă că îl va târî şi pe Uchiha după el. Ajunsesem la destinaţie înainte să pun capăt meditaţiei. Clădirea renovată căpătase un corp în plus şi îşi schimbase culoarea arămie într-un vişiniu ce încă mirosea a vopsea. La fel şi interiorul. L-am zărit pe Kiba încreţindu-şi nasul şi gesticulând, apoi alte voci au spart liniştea. Naruto râdea şi îşi scoase deja tricoul, iar Shikamaru se afla într-o conversaţie aprinsă cu Sasuke şi nu ne observă. Sala lungă dădea spre camere imense şi luminoase în stânga şi în dreapta, continuând printr-un hol care se bifurca către saune şi băile termale. Am urmat în tăcere grupul gălăgios, fără a mă lăsa ispitită de tentaţia de a-l privi. Încă zece paşi şi voi scăpa definitiv de prezenţa lui pentru două ore.
        - Unde sunt Lee şi Sai? M-am trezit întrebând.
        - În misiune cu Chōji, răspunse Naruto mi se alătură, aşezându-şi mâna de-a lungul umerilor mei.
        - Să mergem, lasă prostiile!
    Uchiha. L-a prins pe Naruto de încheietură şi l-a tras cu forţă către secţiunea vestiarelor pentru bărbaţi.
    Care e problema lui?

    Spre surprinderea mea, vestiarul era aproape gol, cu excepţia a patru femei, dintre care două se pregăteau să plece, iar celelalte se aflau în situaţia noastră. Alte discuţii plictisitoare începură atunci când înlocuiam hainele cu un prosop alb, suficient de mare cât să ne acopere sânii şi fundul, una dintre ele fiind despre băieţi. Nu era prima dată când Ino îşi arăta curiozitatea cu privire la secţiunea bărbaţilor, însă niciodată nu făcuse ceva în privinţa asta. Până acum.
        - În niciun caz, se opuse Hinata.
        - Ba da, ştiu că şi tu vrei. Aşteptai doar să o spună cineva pentru tine.
        - Serios, Ino?
    Îşi dădu ochii peste cap în aşa fel încât irişii albaştri dispăruseră complet sub pleoape. Ne-a privit pentru ultima oară şi văzându-se pe cont propriu, ieşi cu paşi apăsaţi din vestiar. Dacă la început crezusem că glumea, acum trebuia să învăţ să o iau în serios. Hinata şi cu mine am rămas holbându-ne una la cealaltă, apoi, fără a scoate un cuvânt, am mers după Ino. Era la câţiva metri în faţa noastră şi s-a oprit în dreptul uşii. "Bărbaţi", am citit cu teroare pe plăcuţa aurie şi am înghiţit în sec. Am vrut să îi spun că nu este o idee bună, dar uşa se deschise deja. Crăpătura avea aproape doi centimetri, iar Ino se aplecase şi începu să studieze. Mi-am întors chipul către Hinata care fixa un portret agăţat pe perete.
        - Nici să nu te gândeşti, îmi spuse. Eu stau de şase.
    Revenisem la Ino. M-am apropiat şi m-am uitat cu colţul ochiului pe crăpătură, dar privirea îmi sărise lungimea holului până să apuc să văd ceva. Hotărâtă să las paranoia, am eliminat distanţa dintre noi şi i-am urmat exemplul, întrebându-mă în sinea mea ce dracului se petrece şi de ce mă iau după ea, apoi, în scurt timp, găsisem locul în care se aflau şi ei.
        - Dumnezeule, cine ştia că Sasuke arată atât de bine dezbrăcat? întrebă Ino şi mi-am dat seama că nu aştepta un răspuns.
    Eu. Nu mi-am putut reţine zâmbetul.
        - Acum îl înţeleg pe Naruto, am adăugat.
    Precum în cazul nostru, nu se aflau mulţi bărbaţi, iar cei care erau, puteam spune cu mâna pe inimă că aveau trupuri trecute prin ani de antrenamente şi muncă. Iar rezultatul, ei bine, bicepşi şi pectorali proeminenţi, muşchii abdominali în formă de pătrăţele şi restul masei musculare dezvoltate cât mai ispititor posibil.
        - Dumnezeule, Sakura, ne-au văzut.
    Respiraţia îmi fu tăiată şi un val de panică îmi făcu inima să o ia la goană.
        - Pleacă de acolo! am şoptit şi am tras-o de umăr.
    Hinata dispăruse deja, iar Ino a luat-o pe urmele ei. Datorită panicii am rămas nemişcată, privind în toate părţile după o portiţă de scăpare. O uşă întredeschisă chiar în faţa mea îmi făcea cu ochiul şi am reuşit să mă strecor exact când se deschise cealaltă pe care ieşiseră cineva.
        - Eşti sigur că a fost Ino?
    Am auzit vocea lui Shikamaru, apoi sunetul paşilor pe podea. Mi-am acoperit gura cu mâinile pentru a-mi înăbuşi râsul spontan şi respiraţia neregulată. Mă aflam în mijlocul întunericului şi nu reuşeam să îl străbat decât acolo unde se strecura o rază de lumină, pe gaura cheii. Dar atunci, lumina dispăruse şi un alt zgomot, metalic de această dată, se auzi. Cineva se afla în încăpere şi ne-a închis aici.
    Un alt clinchet şi becul se aprinse.
        - Nu am vrut să... am zis holbându-mă la claviculele lui şi la masa de muşchi încordaţi.
    Până când, în sfârşit, m-am silit să-i privesc chipul.
    Cum mă aşteptam, expresia îi era de-a dreptul indescifrabilă. Însă ochii...
        - Dacă duci lipsă şi nu mai poţi aştepta, îmi poţi spune, nu trebuie să mă urmăreşti pe gaura cheii.
    Replica lui m-a lăsat cu gura căscată şi cu ochii cât cepele. Arogantul, mi-am spus, cine se crede?
        - Îmi pare rău, nu te-am văzut în toată grămada de bărbaţi adevăraţi. Probabil erai sub apă, înecându-te.
    Linişte.
    Afişă unul dintre limitatele zâmbete şi elimină dinstanţa dintre noi.
        - Tu, dintre toţi, ar trebui să ştii cât de bărbat sunt.
    Mi-a făcut cu ochiul, apropiindu-se şi mai mult. Obrajii îmi luau foc şi nu erau singurii afectaţi.
        - Toţi? Nu te-ai mulţumit cu aprecierea femeilor şi te-ai făcut cunoscut şi în rândul masculilor?
    Expresia i s-a schimbat îndată şi mi-am dat seama că l-am enervat. Bun.
        - O cauţi cu lumânarea, Sakura, şi s-ar putea să te arzi...ard, mă rog.
    Zâmbetul reveni, iar eu luasem foc. Mi-am poziţionat palmele pe pieptul la care încercam să nu mă holbez şi am împins în zadar până când mi-a prins ambele mâini cu cea stângă, iar pe cealaltă a folosit-o pentru a trage prosopul.
        - Upss, a spus pe un ton nevinovat, suprimând şi restul spaţiului rămas între noi.

Subiect: Re: Too broken to fix? Sam 19 Apr 2014, 23:21

Holy mother of GOOOOD.........................................................
Nu stiu cum dracu sa imi revin, au trecut cinci minute de cand am terminat capitolul si inca sunt in starea asta de... soc? Pot sa jur ca eram terminata, in sensul OMORATA de-a dreptul, daca continuai. Oricum, sunt tulburata si asa, mai ales din cauza dialogului.

Citat :: - Tu, dintre toţi, ar trebui să ştii cât de bărbat sunt.

Citat :: - O cauţi cu lumânarea, Sakura, şi s-ar putea să te arzi...ard, mă rog.

Oh, Sakura, cred ca toate fetele te urasc.
Nu am prevazut o astfel de intorsatura, jur, si eram aproape convinsa, cum si Sakura de altfel nu se astepta, ca baietii nu-i vor simti prezenta. My God, acum nu stiu sigur ce ar trebui sa-ti spun, sa te felicit pentru incercarea de-a scrie un capitol mai lung sau sa iti reprosez ca nu a fost suficienta intentia. Tu, mai bine decat oricine, intelegi foarte bine ce e in mintea mea si pls, sa nu te apuce si pe tine vacanta de vara la capitolul asta. O sa dormi pe trotuar, nu pe pres.
Btw, am avut mai devreme o tentativa de-a scrie continuarea la ficul anime. Naspa ca mi-ai spus ca ai postat la Broken.

Subiect: Re: Too broken to fix? Dum 20 Apr 2014, 00:11

Sper sa arzi in chinuri, ma jur! Meriti tot ce e mai rau pentru felul in care ai terminat capitolul! Si eu asteptam atat de mult partea aia, lua-te-ar naiba. Mi-a placut super mult capitolul si desi mi-ai spus cum ai vrea sa ii faci sa se intalneasca, am trait intamplarile la maxim. Ai un stil misto de a scrie, mama, si ai un talent de a face niste momente din astea asa de hot. Abia astept sa citesc ce se va intampla dupa gestul lui Sasuke cu prosopul, mrr. Pe langa faptul ca mi-a fost asa de dor de ficul asta, nu ma asteptam sa postezi la el prea curand, dar nu pot decat sa sar si sa ma bucur. Sper ca urmatorul capitol sa vina repejor, nu peste 6 luni. Nu prea stiu ce sa scriu mai departe, caci m-ai lasat speechless, zau de nu! Omg, ma intreb ce se va intampla dupa capitolul pe care o sa il scrii tu curand. Ma intreb daca se vor uri sau isi vor da seama ca sunt niste parteneri perfecti si ar fi bine sa ramana asa. Stiu ca mereu esti plina de surprize, deci eu raman aici cumintica, asteptand urmatorul capitol plin de actiune, la fel de genial ca asta. Pup.

Subiect: Re: Too broken to fix? Dum 20 Apr 2014, 22:40

NU CRED CA TE-AI OPRIT ACOLO!!!
M-ai facut sa tremur, ti-am sorbit fiecare cuvant, nu cred ca am respirat cand ti-am citit capitolul, iar unghiile mele de la mana dreapta sunt distruse. Cum a spus si Kakashi, mi-au trebuit 5 minute sa-mi revin, am baut un pahar cu apa si abia dupa aceea am avut curajul sa-ti scriu.
Sasuke e ata de bad boy :)), si atat de sexyy , aww , ma innebuneste comportamentul lui.
Esti geniala si gata.
Multumesc mult pentru anunt! Pwp de un milion de ori! :* :* :*

Subiect: Re: Too broken to fix? Lun 21 Apr 2014, 17:24

Ajdfgl! M-ai lasat in suspans pentru a nu stiu cata oara cu ideile tale geniale. Imi place fosrte mult modul tau de a scrie, chiar si cand ma lasi in suspans. Mi-a placut foarte mult capitolul, a avut tot ce ii trebuie. Abia astept sa vad ce se va intampla dupa ce Sasuke cel sexi i-a dat prosopul jos Sakurei. Multumesc pentru ca m-ai anuntat si sper s-o faci in continuare. Pup. :*

Subiect: Re: Too broken to fix? Mier 23 Apr 2014, 19:25

Frumossss

* spor la scris si la ideei ! sa ma anunti cand pui nextul , pupiciiiiiii .

Subiect: Re: Too broken to fix? Vin 25 Apr 2014, 10:31

Ahhh...doamne =)) Am trecut prin toate starile cand am citit ce ai putut scrie si face din ficul asta!!! Replica lui Sasuke si a Sakurei...wow.
Vreau cat mai repede nextul! Il vreau il vreau il vreau!!!
Termin, ca ma cam grabesc la scoala -.-
Asa ca spor la scris (cat mai repede) si te pupi kiss

Imi place mult felul tau de a scrie dar nu mai lasa oameni cu sufletul la gura waiting

...E pur si simplu frustrant very sad

Capitolul 24

Stop and wait a sec,
Oh when you look at me like that my darling,
What did you expect,
I probably still adore you with your hands around my neck,
Or I did last time I checked...

    Bănuiam că mă vedea ca pe o femeie drăguță, dar sentimentele lui față de mine nu aveau nimic de-a face cu altceva în afară de aspectul fizic. Deși mă mai aflasem în această postură, nu îmi puteam șterge umbra de stânjeneală și nu mă puteam simți în elementul meu. Sasuke, pe de altă parte, nu trăda decât indiferență și o oarecare plăcere cauzată de rolul de prădător. Apa i se scurgea încă pe piept și începusem să îmi imaginez cum s-ar simți pielea palidă sub răceala degetelor mele.
        - Ce, Uchiha, vrei să-mi faci și mie un plod?
    Mă forțam să mă comport în mod firesc și, sub privirea cercetătoare, am făcut un pas atât de mic, încât mă întrebam dacă reușisem să mă deplasez vreun centimetru. Și izbutisem. Sânii mei îi atingeau pectoralii și, încet, contactul se extindea spre abdomen, în jos, iar cu ajutorul brațului ce-mi înconjura talia, pelvisul îmi era presat pe prosopul alb.
        - E ceva în legătură cu tine, îmi șopti sărutându-mi lobul urechii. Cu ultimele puteri, l-am împins, dar părea că nu a simțit nimic. Ești genul de om care nu știe să se strecoare fără efort prin viață. Prea sensibilă, în continuă disperare... făcu o pauză și, cu ochii închiși, își presă scurt buzele de ale mele. Dar totuși, începu din nou, cu cât te găsesc mai vulnerabilă, cu atât mai mult vreau să te protejez... și să te distrug. În același timp.
    Fiecare celulă din corp se topea la auzul cuvintelor rostite în șoaptă, pe un ton ușor răgușit. L-aș fi crezut dacă ne cunoșteam de puțin timp sau prin alte circumstanțe. De fapt, nu aș fi căzut pradă nici atunci, mă săturasem de jocurile prostești și de replicile profunde, eliberate doar în momentele în care voia să gâștige ceva. În cazul de față, un tur gratuit în chiloții mei.
        - S-au terminat zilele în care mă țineam ca un câine după tine, Sasuke. Nu îmi pasă ce vrei, nu mai ai nicio putere.
    Voia să mă sărute din nou, însă l-am respins cu succes. Nu știam cum mă puteam împotrivi sau de unde apăruseră siguranța și voința de a-i înăbuși pornirile. Înima îmi bătea gălăgios și aveam impresia că îmi pompa durerea prin vene. Prezența lui mă termina atât psihic cât și fizic.
        - Mă iubești...
    Îmi cuprinse fața cu palmele și își frecă jucăuș nasul de al meu, apoi se opri când buzele ni s-au atins. Ce dracului se întâmpla cu el? m-am întrebat. Mă simțeam sub forța unei presiuni colosale ce îmi îngheța activitatea plămânilor și îmi făcea stomacul să se strângă cu disconfort, oferindu-mi senzația unor contracții stânjenitoare în zona abdomenului.
        - Te-am iubit, l-am corectat.
    Chipul i s-a întunecat pentru câteva secunde, apoi amuzamentul îi lumina treptat trăsăturile.
        - Ești doar supărată.
        - Dacă sunt supărată nu înseamnă că gândesc irațional.
    Era atât de aproape încât îi simțeam respirația lovindu-se de obrazul meu și aroma plăcută a pielii, apoi mirosul slab și răcoritor al șamponului. Epiderma acoperită cu stropi de apă era ispitioare și, în numele lui Dumnezeu, era bărbat acum, emana hormoni sexuali prin orice por, iar receptorii din corpul meu nu se lăsau indiferenți. Mă gândeam că dacă nu lua atitudine și nu mă trezeam strivită de perete cu ajutorul trupului său, în curând aveam să mă las pradă instinctelor primare și să accept ideea că voi ajunge în iad. Rezistam, dar nu știam pentru cât timp. Trebuia să îmi impun să nu mă mai gândesc la el și să mă axez pe răul pe care mi l-a făcut, probabil ar fi mai ușoară distanțarea.
        - Înseamnă că nu mai gândești cu ce trebuie, cel puțin acum.
    Mi-am dat ochii peste cap, continuând mai târziu să privesc persoana care mi-a distrus în trecut încrederea în mine însămi.
        - Încetează cu glumele! m-am răstit. M-am săturat să te comporți ca și cum suntem prieteni, ca și cum totul este în regulă. Te-am așteptat atâția ani, te-am căutat peste tot, iar tu...
    Privirea mi se încețoșă din cauza lacrimilor și nu m-am obosit să le opresc.
        - Știi foarte bine ce s-a întâmplat.
    Mă scotea din sărite să văd cum, în ciuda vorbelor mele, rămânea la fel de nepăsător.
        - Bineînțeles că știu, am răspuns. Dar eu accept trecutul, tu vrei să îl uiți și rămâi inconștient în mijlocul lui.
        - Ce vrei să auzi? întrebă.
        - M-am săturat să mă autoînvinuiesc pentru suferința provocată de tine, Sasuke.
    Păși înapoi și mă eliberă, întorcându-se cu spatele. Mi-am dat seama că a vrut să plece, dar la jumătatea drumului, ceva îl opri. Ajunsesem la paroxismul răbdării și îmi năvăliseră în minte amintiri nostalgice și dificile. Chiar și cu trecerea anilor, înainte să îl revăd în spital, atunci când eram convinsă că trecusem peste iubirea copilărească, petreceam timp prin parc, privind imaginea liniștită a satului sau prin misiuni, contemplând asupra tablourilor de natură, ușor calmante. Mulțimile de oameni ce perindau cu repeziciune prin fața ochilor arătau pustii și incomplete. Cu stânjeneală observam brusc ce lipsea. Mă așteptam să îl văd pe Sasuke. Îl căutam în fiecare chip și în fiecare formă ce colinda străzile și mă obișnuisem cu decepția născută odată cu destrămarea iluziei picurată cu upovăință.
    M-am aplecat după materialul alb și l-am înfășurat în jurul corpului.
        - Vino, mi-a ordonat.
    L-am fixat confuză, urmărindu-i pașii ce îl purtau spre ușă. Puse mâna pe clanță și așteptă.
        - Unde?
    Nu am văzut când o descuiase, însă imediat ce o deschise subit, Ino și Hinata se balansau în dreptul tocului ușii. Îmi puteam da seama că era supărat și irascibil după privirea încruntată și maxilarul încleștat.
        - Într-un loc în care pereții nu au urechi, mârâi.
    Sasuke își irosea energia pentru a face efortul de a-și controla ieșirea oarecum nervoasă. Chiar și așa, cine l-ar mai fi vazut, putea spune că l-a apucat turbarea și că e pe cale să urle. În schimb, închise ochii. Planul său originar nu se desfașurase cum trebuie, iar acum Ino și Hinata ascultau la uși, martorele confesiunii insensibilului Uchiha.
        - Haide, tocmai când ajunseserăți la partea importantă, se plânse blonda.
    Își încrucișă mâinile la nivelul pieptului și se bosumflă precum un copil, în timp ce Hinata aștepta docilă în dreapta ei și încerca să își ceară scuze pentru deranj. Sasuke își îndreptă atenția asupra mea, menținându-și poziția rigidă.
        - Nu e momentul, Ino.
    Mi-a pierit parcă toată vlaga din glas.

OMFG. Ai avut dreptate când ai spus că va fi scurt, e jumătate din precedentul. Cu toate că a fost cam scurt, conținutul a fost concentrat. Discuția dintre cei doi a fost așa de aprinsă, iar felul cum ai descris-o m-a făcut să simt presiunea sentimentală asupra Sakurei. Și, pe deasupra, Ino și Hinata ascultau la ușă. LOL, ce lucru penibil din partea lor. Din partea Hinatei nu mă așteptam, de data aceasta ea a fost excepția de la regulă.

Ino m-a amuzat teribil cu replica ei:

Itachi. a scris:: - Haide, tocmai când ajunseserăți la partea importantă, se plânse blonda.

La Sasuke am apreciat faptul că a încercat din răsputeri să-și controleze nervozitatea și instictul de a o strivi pe Ino. Începutul a fost cam trist, dar Sasuke m-ai luminat când ai scris că a început să creadă altceva după cum ai scris:

Itachi. a scris:: - E ceva în legătură cu tine, îmi șopti sărutându-mi lobul urechii. Cu ultimele puteri, l-am împins, dar părea că nu a simțit nimic. Ești genul de om care nu știe să se strecoare fără efort prin viață. Prea sensibilă, în continuă disperare... făcu o pauză și, cu ochii închiși, își presă scurt buzele de ale mele. Dar totuși, începu din nou, cu cât te găsesc mai vulnerabilă, cu atât mai mult vreau să te protejez... și să te distrug. În același timp.

Doamne, deci aproape că am sărit de pe scaun de fericire, dar m-am potolit imediat când am realizat că ar fi o posibilitate ca Sasuke, prin replica lui, să îi dea speranță Sakurei, ca el să aibă siguranța că ea va rămâne jucărioara sa, cel puțin pentru o vreme. Din cât ai postat până acum, văd că ai conturat-o pe Sakura ca pe o persoană sensibilă, care deși încearcă să uite trecutul, doar pe Sasuke, de fapt, se agață incoștient de el. Azi, prin respingerea sărutului intentat de Uchiha, mi-ai dat o speranță că se va schimba la un moment dat.

Finalul capitolului precedent mă terminase, cred că îţi aminteşti foarte bine, iar acum... Ar trebui să iei nişte sfaturi de la Alle, pentru capitole de minim 10 mii de cuvinte. Okai, ce atitudine mişto are Sakura -înainte să râzi, mă obsedează termenul mişto de câteva zile şi e urât, ştiu, dar îl tot folosesc din obişnuinţă-, reproşul cu plodul m-a amuzat teribil. Jeez, în locul ei, c a t e g o r i c, eu nu mai aveam glas, nu cu un Uchiha aproape dezbrăcat şi horny.

Citat :: - E ceva în legătură cu tine, îmi șopti sărutându-mi lobul urechii. Cu ultimele puteri, l-am împins, dar părea că nu a simțit nimic. Ești genul de om care nu știe să se strecoare fără efort prin viață. Prea sensibilă, în continuă disperare... făcu o pauză și, cu ochii închiși, își presă scurt buzele de ale mele. Dar totuși, începu din nou, cu cât te găsesc mai vulnerabilă, cu atât mai mult vreau să te protejez... și să te distrug. În același timp.

Holy mother of f u ck, am recitit replica asta de câteva ori şi de fiecare dată am rămas cu aceeaşi ranjet pe chip, wow, încerci cumva să-ţi faci cititorii să moară?

Citat :: - Haide, tocmai când ajunseserăți la partea importantă, se plânse blonda.

Oh, şi apariţia celor două mi s-a părut nostimă, întrucât eram prinsă total în atmosfera aia, degajată în mare parte de hormonii lui Uchiha, şi nu m-aş fi gândit că ar avea tupeu cele două să îi urmărească prin gaura uşii, for fuck's sake. Şi cum faci tu de obicei, te opreşti fix unde nu trebuie, dar meh, mă gândesc că suntem deja la sfârşitul anului şcolar şi că, cel puţin, o sa scrii trei capitole în fiecare luna, pe durata vacanţei, alegi tu ficurile, mie îmi plac toate. Dar deja ştiai asta. Pwp.

Of, of într-un final și nnextul.
Acum câteva zile dacă nu mă înșel am recitit tot ficul, și am recitit unele capitole care mi-au plăcut în mod deosebit. pot spune că-ți stiu ficul pe derost :))
Reveid la fic OMFG, îmi stătea inima in gât la fiecare cuvânt citit. NU-ți pot imagina cât de bucuroasă puteam fi când am citit ”Mesaj nou-Itachi” nr1

Sasuke e atââââât de sexyyy și de frrruuummmooss, leșin aic :))
Doamne cu câtă...nu știu...ușurință vorbea cu Sakura, după cele întâmplate

”E ceva în legătură cu tine, îmi șopti sărutându-mi lobul urechii. Cu ultimele puteri, l-am împins, dar părea că nu a simțit nimic. Ești genul de om care nu știe să se strecoare fără efort prin viață. Prea sensibilă, în continuă disperare... făcu o pauză și, cu ochii închiși, își presă scurt buzele de ale mele. Dar totuși, începu din nou, cu cât te găsesc mai vulnerabilă, cu atât mai mult vreau să te protejez... și să te distrug. În același timp”- partea asta MĂ TERMINĂ EFECTIV. să te protejez...să te distrug....

Ficul tău este în capul listei mele de fanficuri preferate!!!
Te implor, te implor adu nextul mai repede, te rog!
Pwp de un milion de ori kiss

~~Edit~~

Jeez, am ramas wow...adica efectiv nu am cuvinte.
Am pielea de gaina, ca pe tot parcursul capitolului...la un moment dat am crezut ca o sa explodez!!!!
Vreau nextul cat mai repede!!!
Te pup si spor la scris!
Haide haide haide! kiss

Stai, ce?
Doar atât? Nuuuu! Mai vreau :'(. Nici nu ştiu ce să mai spun. Este un fic incitant care mi-a provocat interes imediat. Am observat că ai început de ceva timp ficul acesta, pe vremea când aveai alt mod de a scrie. Mi-a plăcut să văd cum ai evoluat, şi sinceră să fiu, chiar de la început, când probabil, de fapt, desigur, nu aveai cunoştinţele de acum, ai acel ceva special de oferit care ne face să vrem mai mult cu fiecare cuvând citit, savurând fiecare frază, fiecare replică. Nu mai încape niciun dubiu că deja eşti printre scriitoarele mele favorite de pe forum.

Sper să nu mai închizi ficul acesta, că am văzut că te-ai lăsat de el de câteva ori, şi să îl duci la bun sfârşit. Mi-ar părea foarte rău să nu văd finalizată o astfel de creaţie minunată.
Anunţă-mă :d o să fiu aici, gata să mă delectez cu un nou capitol. *smileface*

Doamne, dupa asa comentarii n-am ce zice. Capodopera ta m-a ingenunchiat. Este pur si simplu splendida. Ca un cititor infocat ce sunt iti recomand, mai degraba te implor, sa nu renunti la fic. Este un exemplu, este asa de frumos povestit, incat traiesc prin el si prin fiecare cuvant citit. Sincer, cred ca intreg forumul a trecut macar o data pe aici. Macar. N-ar fi pacat sa renunti? Anyways astept urmatorul capitol cu sufletul la gura. Spor la scris si multa inspiratie. Te pup :* :)

Capitolul 25

You're falling hard, I push away, I'm feelin' hot to the touch
You say you miss me, and I say I miss you so much
But something keeps me really quiet, I'm alive I'm a lush
Your love, your love, your love

    Se pare că hotărârea lui Sasuke se ponderase, întrucât nu mai plecam împreună acum, ci a amânat continuarea conversației pentru orele târzii. Înainte să iasă din cămăruța îngustă, pe ale cărei rafturi metalice erau așezate tot felul de soluții folosite în curățenie și diferite obiecte, îi aruncă lui Ino o ultimă privire dezaprobatoare, însă blonda zâmbea cu subînțeles și îi făcea cu ochiul. Am putut respira ușurată după ce am rămas singure, dar în ciuda liniștii sufletești căpătată, mirosul înțepător și puternic al clorului îmi întorcea stomacul pe dos. Anticipasem întrebările ce urmau să vină în privirea intrigată cu care mă analiza Ino, așteptând parcă momentul potrivit în care să atace. Hinata, în schimb, rămase la fel, menținându-și poziția de statuie.
        - Deci, începu Ino, tu și Sasu…
        - Nu! I-am tăiat-o.
        - Dar…
        - Nu, am repetat.
        - De ce ești…
        - Am spus nu!
    Și-a dat ochii peste cap și ne-a făcut semn să mergem, iar eu mă gândeam că ceva nu era în regulă, din moment ce renunțase atât de ușor la hărțuire. Dar apoi mi-a picat fisa. Despre Ino vorbeam aici, avea tot timpul din lume să înceapă interogatoriul imediat ce intram în apă. Ajunsesem într-un final la secțiunea pentru femei, chiar mai pustie decât vestiarele. O femeie trecută de vârsta mijlocie, dar care arăta mai bine decât noi, stătea rezemată peretele micuțului bazin, cu coatele în afara lui, pe marginea lucioasă, sprijinindu-se cu ajutorul lor. Mi-am îndreptat inconștient atenția spre sânii mari, care aproape că pluteau pe suprafața apei. Știam că sunt mari, dar văzându-i în toată splendoarea lor, realizasem că erau imenși. Părul blond, desfăcut, i se lipise de umeri și unele șuvițe subțiri de piept, iar ochii mari și căprui rămâneau închiși.
        - Fetelor, lăsați-mă un moment cu Sakura.
    Bănuiam motivul, așa că nu am spus nimic. Hinata a aprobat, dar Ino s-a împotrivit.
        - Dar, Tsunade-sama, abia am venit…
    Atunci deschise ochii, și acolo era. Privirea aceea ucigătoare pe care nici Sasuke nu o putea egala.
    Dacă golise întreaga încăpere, Tsunade avea ceva serios de dezbătut. Începu să se uite la mine, apoi la prosopul pe care îl țineam strâns cu mâna, și din nou la mine, dându-mi de înțeles că trebuia mă dezbrac și să mă alături ei. Nu credeam, dar mă făcea să mă simt destul de ciudat. Sau eram doar intimidată de prezența celei mai puternice femei pe care o cunoscusem până atunci. Contactul cu apa îmi trimise slabi fiori pe șira spinării și odată ce mă cufundasem până la nivelul umerilor, muschii mi se relaxaseră și toată tensiunea își slăbea strânsoarea. Pentru o clipă uitasem de Sasuke și de impactul discuției noastre, însă chipul frumos, întotdeauna cumpătat, îmi apăru din nou în minte. Al dracului să fie Uchiha și perfecțiunea fizică cu care se nasc toți!
        - Am nevoie să stai cât mai departe de Uchiha Sasuke.
    Am privit-o confuză, surprinsă de cursul nou al ordinelor. Ochii ei mă studiau atent și aștepta un răspuns.
        - Credeam că doriți exact opusul. Plus că Sasuke se schimbă…oarecum. Cred că pot afl…
        - Tu te-ai schimbat, Sakura. Ești îndrăgostită de Uchiha, îmi este teamă că are puterea, dacă este cazul, să te întoarcă împotriva noastră. V-am auzit discuția, de fapt, toți au făcut-o și nu realizezi că se joacă cu tine.
    Vorbea cu o înlesnire de necrezut, iar eu primeam cu o greutate de același fel. Voiam să o cred, dar nu puteam, ceea ce mă făcea să realizez că avea dreptate.
        - Ce v-a făcut să vă răzgândiți? Am întrebat.
    Era imposibil ca noul plan să nu aibă un motiv. Avea certitudinea că îl iubesc pe Sasuke, dar îmi cerea, în ciuda acestui lucru, să mă îndepărtez. Știa că executarea ordinului era dureroasă, dar totuși mi-o impusese. Oare ce aflase?
        - Kakashi este unul dintre ANBU care îl urmăresc pe Sasuke. De mai multe ori a fost pe urmele unei clone, pe care ceilalți ANBU nu au fost în stare să o detecteze, în afara satului. La început nu și-a dat seama cu cine se întânlea, însă cu o seară înainte, după spusele lui Kakashi, cealaltă persoană era Uchiha Itachi.
    Cuvintele mă năuciseră în așa fel încât aveam impresia că tocmai mă lovisem cu capul de un zid apărut de nicăieri. Repetându-mi spusele femeii, lent, străpungeam cu perplexitate sensul enunțului.
    - Nu cred că este adevăratul Itachi Uchiha, Tsunade-Sama.
    Argumentul îndoielii mele era temeinic, susținut de dovezi radicale. Sasuke îl omorâse înainte să ajungă în sat. OK, să spunem că, prin absurd, nu o făcuse el, dar cadavrul lui Itachi fusese examinat de medici capabili a căror constatare data până în prezent. Deci ucigașul există, la fel și victima.
        - Nici eu, dar varianta este luată în considerare, la fel și incertitudinile, cel puțin până la noi probe.
    Își masă tâmplele cu degetele, în timp ce eu mă holbam încă uluită. Deci, până la urmă, rămase un trădător. O parte din ființa mea se temea să afle adevărul și odată cu dezvăluirea mai multor fapte, mă afundam într-un tunel ce părea să fie lipsit de lumina din capăt. Primeam răspunsul unei întrebări și, odată cu el, nașterea altor zece semne de întrebare.
        - Înțeleg.
    M-am cufundat și mai mult în apă, încercând să evit zgomotul asurzitor al gândurilor și să-mi limpezesc conștientul.
        - În caz că răul se întâmplă și trebuie să luăm măsuri…corespunzătoare, ce ai simți?
    Măsuri împotriva lui Sasuke?
        - Nimic ce nu poate fi controlat, i-am răspuns.
        - Oamenii ne dezamăgesc, Sakura. Nu neapărat pentru că vor, este în natura noastră și suntem sortiți eșecului. Am avut propriul fiasco, cu ani în urmă…
    Expresia i se schimbă brusc; ochii căprui prinseră un ton mohorât și lipsit de strălucire, iar buzele roșiatice se chinuiau să ia susțină unui zâmbet silit. Se referea la Dan, la fratele ei, la modul în care i-a pierdut.
    - Cu toții îl avem, Tsunade-Sama.
    Asemănător ei, cu ani în urmă îl pierdusem. Poveștile noastre nu se comparau, Sasuke trăia și îmi permiteam luxul de a-l vedea aproape zilnic, dar durerea lăsată în urmă atunci când dispăruse în întunericul nopții persista și în prezent.
        - Ai făcut tot ce ai putut, în noaptea aceea, îmi spuse.
    Citea gânduri mai nou?
        - Nu a fost de ajuns.
        - Într-adevăr…
        - Poate din cauză că mă vedea în modul în care mă vedeam și eu.
        - Coșmarul acela trebuia să se sfârșească în momentul în care ai deschis ochii și ai privit realitatea. Te comporți prostește, ceea ce mă face să repet: Stai departe de Uchiha!
    Ultima propoziție fu rostită răspicat, pe un ton ce îmi făcu pielea de găină. Și multe au mai urmat, avertizările au continuat a fi înșirate timp de douăzeci de minute; cuvinte diferite, același înțeles.

    După-amiaza se scurse. Pierdusem încă o oră gândindu-mă dacă să vorbesc sau nu cu Sasuke. Purtam un conflict interior, ambele părți se contraziceau constant și habar nu aveam pe care să o ascult. Tsunade părea serioasă, iar asta era ceva cu care nu voiam să am altercații, însă ultima întânlire cu Sasuke avea un sfârșit promițător și au rămas o grămadă de lucruri nesoluționate. Blestemată să fie Ino, cu tot cu nenorocita curiozitate nestăpânită exercitată asupra tuturor, chiar trebuia să fie la zi cu orice și să știe absolut totul? De multe ori mă gândeam că îmi era mai bine când Uchiha dispăruse din viața mea, timpul care trecuse după a avut un efect pe jumătate purificator, care mă ajuta să las trecutul în urmă și să încep o viață nouă. Sau cel puțin mă sprijinea în acceptarea acestuia. Am decis să urmez sfaturile celei care fusese ca o mamă pentru mine în toți acești ani, însă abia când mă aflam la intrarea în cartierul Uchiha. Voiam ca cineva să mă plesnească și să mă trimită acasă, să țip cât mă țineau plămânii și să contemplez asupra naivității și a prostiei ce îmi decideau mișcările. Avea dreptate, monstrul se juca cu mintea mea și eu, ca o idioată, nu făceam nimic pentru a mă împotrivi.
    Știam zona ca pe dosul palmei, iar cartierul era la fel de gol și pustiu. Mă întrebam cum reușeam să vin noaptea aici, până și ziua părea bântuit de istoria macabră ce îl marcase, de moartea ce-și găsise lăcaș în fiecare casă neocupată. Dar serile se dovedeau sfâșietor de frumoase, fălnicie ce nu venea din amintirile mele despre pierderea lui Sasuke și nici din suferința premergătoare, alinată substanțial în apropierea casei lui. Deși crescusem împreună, simțeam că nu îl cunoșteam nici pe jumătate, iar acela era modul meu de a o face.
    Îmi deschise ușa înainte să ciocăn.
        - Ai întârziat.
    L-am privit sceptică și, inconștient, m-am încruntat.
        - Să-mi fie rușine, am rostit mai mult pentru mine.
        - Ajungem și acolo, Sakura.
    Nu am putut să nu observ zâmbetul deloc inocent și, pentru o clipă, am fost speriată de intensitatea privirii lui.
    Îmi făcu semn să intru, permițându-mi atunci când păși în spate. În drumul meu i-am atins mâna și, imediat, am simțit-o pe abdomen. Am gemut la contactul zdravăn dintre spatele meu și perete, tresărind când ușa fu trântită cu putere. Am deschis gura în semn de prostest și l-am împins fără vlagă, iar el îmi înconjură talia cu brațul și zâmbi cu fața coborâtă spre a mea. Tristețea concretizată în mine păru dintr-o dată divizată și dispersată în umbre subțiri. Chipul prea frumos cizelat și irișii ochilor reci îmi accelerau respirația, făcându-mă să uit de-a binelea adevăratul motiv al vizitei. Corpul îi emana o căldură neobișnuită și un miros atrăgător, iar modul în care îi simțeam musculatura puternică pe toată suprafața trupului amplifica nevoia satisfacerii poftelor carnale. Am reflectat scurt, încet și intens asupra a ce urma să fac, apoi l-am sărutat. Buzele îi erau calde și moi, presate pe uscăciunea alor mele. Simțeam nevoie să îmi trec limba peste ele, însă mi-o luase înainte și, cu ușurință, mă ridică ca pe un obiect, făcându-mă să îi înconjor talia cu picioarele.
        ”Trădător. Mincinos. Amăgitor. Prefăcut.”
        ”Nu e momentul”, i-am reproșat rațiunii, însă repeta cuvintele fără oprire.
    Limba lui își făcu loc printre buzele mele, adâncind sărutul tot mai mult. Mă lăsam iarăși pradă impulsurilor, simțind doar atingerile ferme presărate pe tot corpul. Începu pe coapse, fund, urcând spre spate și abdomen, pe sub tricou, lăsând urme fierbinți și piele roșiatică acolo unde strângea cu impulsivitate.     Fără permisiune, în minte îmi apărură momentul plecării, indiferența și spusele lui Tsunade.
        - Oprește-te, am spus din senin, dar fără rezultat.
    Mâna mi-a coborât, din părul său, pe umăr și am încelștat-o puternic în materialul tricoului. Mi-am folosit chakra pentru a-l împinge, însă se îmbrânci cu toată forța, eclipsând-o pe a mea.
        - Nu! Mă tachină, lipindu-se și mai mult.
        - Ce te face să crezi că ai de ales? Am întrebat printre gâfâieli, de parcă uitasem cum să respir.

~~edit~~

Sa stii ca o sa te bat la un moment dat daca mai termini in halul asta un capitol. Eu...eu imi voi da duhul odata cu fiecare capitol citit. Vad si simt si mor in acelasi timp.
Sunt foarte fericita ca Sakura n-a ascultat-o pe Tsunade, dar nici n-am un sentiment prea bun de intamplare intamplatoare..cu Uchiha
Ca de obicei ma lasi masca si de-abia astept urmatorul capitol. Sper sa vii cat mai repede cu el.
Spor la treaba happy

Kiss ya

Atââât? Nuuu! Mai vreau :(
Nu aveam de gând să intru azi pe forum, dar bine că am făcut-o ;;). Mă bucur nespus că ai adus continuarea la acest fic. Aş fi vrut, de când l-am citit prima oară, şi când am văzut câte pagini sunt, să fie aproape de final, ca atunci când ajung "la zi" cu el, să nu aştept mult. Nu îmi place să aştept, mai ales când vine vorba de astfel de lecturi. Ca de obicei, un capitol impecabil care mi-a stimulat mintea. M-am delectat cu fiecare cuvânt. Este atât de... superb! Gatagatagata! Sunt prea linguşitoare -din nou. Hihihi, erau vreo 2 greşeli pe acolo, rătăcite, aproape de neobservat, dar nu m-am putut abţine să nu menţionez de asta :)). Oricum, nu am niciun cuvânt de reproş, nu are sens. Nu vreau decât să vină mai repede continuarea, să văd cum reacţionează Sas'ke la replica de final primită. I-a dat-o cu atâta intensitate, chiar dacă săraca a uitat cum e să respire :))

Anunţă-mă :d :*

Frumoaso, nu îţi stă deloc în fire să postezi capitole mai lungi de o mie de cuvinte, ce s-a întâmplat cu tine, huh? Deşi entuziasmul, din NEFERICIRE, nu a ţinut mult după ce am citit sfârşitul, sunt bucuroasă că ţi-ai depăşit limita. Curiozitatea lui Ino a fost normală, eu probabil făceam mai rău, şi totuşi m-am amuzat teribil. Nu prevăzusem o viitoare conversaţie cu Tsunade, cum nu prevăzusem nici apariţia lui Itachi, dar luând în calcul fetişul tău cu acest personaj... nu am să divulg secrete oricum, promit.

Normal că s-a dus să "vorbească" cu Sasuke, cine nu ar vrea să "vorbească" cu Sasuke... noaptea, la el acasă, într-un district cu un singur membru... Nici dracu nu-i aude, indiferent în ce constă întâlnirea lor. Dacă stau să mă gândesc, şi cu o pungă de hârtie pe cap, Sasuke ar fi în stare să atragă zeci de femei. Jur. Două-trei cuvinte şi te termină de-a dreptul, fie că se întâmplă în ficurile bune, fie în manga...
Hmm, sunt zile când mă bucur nespus de mult că scrii aşa frumos, nu cred ca sunt capitole care să îmi displacă, dar sunt convinsă că eşti conştientă de acest aspect, însă dacă vreau să scriu şi îmi trimiţi vreun paragraf dintr-un capitol nou, jur că îmi vine să te strâng de gât. Probabil de asta scriu doar de Paşti şi de Craciun, cum îmi spui mereu. lough

PWP de o mie de ori.

Nu știu cum să încep comentariul, jur. Am rămas ceva gen huh?

, când ai terminat capitolul.
M-a amuzat dialogul fetelor la început, mă simțeam ca într-un serial american.
Prin vorbele ei, Tsunade pare o nenorocită, dar îi vrea binele Sakurei and...e normal. Sincer, mă așteptam să apară și Itachi odată și-odată. Era inevitabil.
Sasuke mă omoară de la capitol la capitol, unde mai pui că ador scenele când ei doi se întâlnesc noaptea, într-o casă , cu pat și toate cele lough

.
La faza când se întâlnesc ei doi îmi simțeam inima cum accelerează, iar în capul meu era ”O Doamne, O Doamne!!”.
Superb!

P.S: Să mă anunți!

Chiar ma intrebam cand o sa ajungi si la motivul reintoarcerii lui in sat think

....Capitolul a fost interesant,puteai insista mai mult pe scena dintre ei doi dar merge si asa dap !

Spor la scris ! ;;)

Hey. Scuze ca am trecut foarte tarziu, am fost foarte ocupata de cand a inceput vacanta si abia acum am putut sa citesc capitolul. Ma asteptam sa fi postat deja urmatorul capitol la cat de intarziata am fost. :)) Oricum, mi-a placut foarte mult capitolul, discutia aprinsa dintre Sasuke si Sakura a fost chiar captivanta, iar momentul cand Ino si Hinata au ascultat la usa mi s-a parut funny rau; desi as fi vrut sa fie mai lung. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Spor la scris si la inspiratie! Te pup! :*

Bine bine... eu am pierdut cam multe capitole și nu pot să cred câte s-au întâmplat îl timpul ăsta în care eu nu am mai dat pe aici. Ar trebui să îmi fie rușine sad

scuze că nu am mai trecut pe aici de așa mult timp.
În fine, capitolul a fost absolut superb in love

tu chiar vrei să îți bagi fani în boală :)):
Deci, să înțeleg și eu...acum Sasuke o iubește pe Sakura sau doar se joacă cu ea și cu sentimentele ei? Oricum Sasuke ăsta ar cam trebui să învețe să își controleze hormonii :)): Mda, încă o chestie mi se pare puțin aiurea...de ce vrea Tsunade acum ca Sakura să se depărteze de el? Și înainte știa ca îl iubește nu?și cu toate astea i-a spus să se apropie de el...se cam contrazice.
Eu...cam atât. Sper să vii repede cu next-ul și să mă anunți și pe mine dacă poți. Mersi kiss

~Sayonara~ a hug

Neeeeeeext ! Te rooog ! O Doamne mor e atat de perfecttt ! Anunta ma si pe mine cand pui următorul capitol te roooog ! Baftaaa la scris, te pup ! <3 <3 <3