Too broken to fix?

Știi cum Îți dai seama că un fic este foarte bun? Atunci când stai aproape o seară întreagă sa îl citești de la început până la ultimul capitol postat. Deci e genial , îl ador ! Ador cum scrii, felul în care te exprimi scoate la iveală faptul că ai un vocabular foarte bine dezvoltat de vină fiind probabil mulțimea de cărți pe care le citești. Este de apreciat să stii! Însă știi ce m-a atras cel mai mult? Am simțit tot ! Toate sentimentele si trăirile personajelor le-am simțit , le-am simțit ca și cum le-aş fi trăit eu. Felicitări! Sper sa pui următorul capitol cât mai repede pentru că mor de curiozitate și te rog dacă poți să mă și anunți.

Hei ti-am citit ficul.....ESTE EXTRAORDINAR!! pune cat mai repede next-ul te rog mult. Il ador si te mai rog ceva sa ma anunti cand il vei pune. Mersi mult...esti suberba!!

Capitolul 26

I only call you when it's half past five
The only time that I'll be by your side
I only love it when you touch me, not feel me
When I'm fucked up, that's the real me
When I'm fucked up, that's the real me, yeah

     Am început să râd isteric, al dracului de isteric.
         - ”Ce te face să crezi că ai de ales?” am mimat pe un ton pițigăiat și mi-am dat în mod exagerat ochii peste cap.
     Strânsoarea îi deveni mai puternică și, în ciuda presiunii din ce în ce mai dificil de suportat, mimica feței îmi rămase de piatră.
         - Sakura, mârâi.
         - Îți pot fărâmița oasele printr-o atingere, Uchiha. Asta mă face să cred că am de ales. Ești un vierme împotriva puterii mele, așa că nu mă irita.
     Îl vedeam iarăși râzând, apoi, inevitabil, pielea mi se făcu de găină. Prinzându-l atât de rar în această ipostază, aveam impresia că arăta straniu. Frumos, sexi, încărcat cu ”Oh, Dumnezeule” și ceva ce nu puteam explica, ceva ce îmi tăia de fiecare dată respirația.
         - Nu aveam de gând să merg atât de departe, cât să te irit în anumite...zone.
     Mă privi ușor încruntat, de parcă era jenat de rușinea pe care trebuia să o am.
     - Ești un prost...
     Voiam să îl lovesc și să îi arăt că nu ies iarăși pe ultimul loc la jocurile în care intru prin constrângere și fără judecată. Nu îmi puteam scoate din minte dialogul cu Tsunade, dar în preajma lui, sfaturile ei se transformau în propoziții lipsite de sens, care se auzeau din străfundul conștientului, din ce în ce mai încet. Aveam o senzație de contracție în zona toracelui, iar singurele secunde de rațiune se scurseseră și ele când m-a sărutat. Acele câteva frânturi de minut erau menite pentru a-mi permite alegerea, însă era prea târziu. Fie că mă săruta sau nu, cedasem. Și nu o făcusem atunci, când mirosul și atingerile lui îmi inundaseră simțurile, sau când îmi răsuna în ureche respirația precipitată și când ochii întunecați deveneau concentrați și ciudați. O făcusem când am decis să vin, știam că era inevitabil și îmi doream să se întâmple. Aveam nevoie de el, nu îmi păsa ce a făcut sau ce urma să facă, m-aș fi lăsat pradă lui indiferent de situație și mă detestam pentru asta.
     Mi-am înghițit cu greu nodul din gât după ce a rupt sărutul. Mă mângâia pe păr, pe gât, apoi palma i se opri în zona claviculelor, deschisă, de parcă era gata oricând să formeze o strânsoare în jurul gâtului meu. Lent, coborî, iar mâna liberă îmi desfăcu în grabă sutienul, râmânând apoi sub tricou, odihnindu-se pe spatele meu. M-am arcuit involuntar, presându-mi abdomenul de al lui și, dându-i cu rapiditate tricoul jos, i-am mângâiat pieptul pictat cu cicatrici. Cumva, îl făceau să pară și mai sexi și nu aveam habar cum să îmi mai păstrez sanitatea. Nu știu cum ajunsesem în dormitor, dar m-am trezit în pat, cu Sasuke deasupra mea. Simțeam că urma să îmi explodeze capul și un fior îmi porni de la inimă spre pelvis și înapoi.
          - Sakura...
     Aproape că îmi gemu numele și, auzindu-l, un timp am rămas fără aer. Avea corpul ușor solid, musculos și își lăsă greutatea asupra mea, suficient cât să mă simt inofensivă în cușca formată din suprafața patului și trupul său ce mă înconjura.
          ”Te iubesc...”, am vrut să îi spun, dar am rămas tăcută. ”Te iubesc atât de mult.”
         Ochii mi se umpleau cu lacrimi și am decis să mă smulg din acea parte a rațiunii, în care centrul nervos accepta doar informații cu privire la Sasuke și nimic altceva. Mă concentram asupra atingerilor lui. Câteodată delicate, parcă abia mângâindu-mi spatele, umerii și coapsele, iar de cele mai multe ori intense, nestăpânite, lăsând semne concrete de plăpândă și îndrăgită durere. Chiar și pentru asta îl iubeam, pentru că era o contradicție. M-am așezat deasupra lui și l-am auzit expirând sacadat. Și-a lăsat capul pe spate și mâinile pe coapsele mele, apoi pe fund și șolduri. Își ținu ochii închiși până când se ridică să îmi sărute gâtul, în timp ce își așeză brațele în jurul taliei mele. Simțeam broboanele de sudoare ce îmi alunecau printre sâni către pieptul lui.

     La sfârșit, respirând greoi, s-a prăbușit pe umărul meu cald. Chipurile ne erau atât de apropiate, încât aproape că ne sărutam.
     Adormisem amândoi, mai târziu, cu el deasupra mea.

     Căutam cu privirea un ceas imediat ce m-am trezit. Mai târziu realizasem că aveam întreaga zi liberă, așa că nu mi-a mai păsat. Am fost surprinsă să-i aud zgomotul respirației în dreapta, în pat. Stătea pe-o parte, cu fața la mine și cu ochii închiși. Genele dese, lungi și negre îmi trezeau gelozia, nu înțelesesem niciodată de ce bărbații au genele mult mai dese decât femeile, poate din cauză că sunt mai păroși. Câteva șuvițe îi erau lipite de frunte și obraz, iar o șuviță extrem de subțire se mișca în funcție de respirația lui, luându-și zborul de pe nări imediat ce expira, apoi revenind și tot așa. După cum era de așteptat, starea și scopurile mi se schimbaseră. Realizasem greșeala făcută și îmi era greu să înțeleg de ce am cedat atât de ușor mai devreme. Eram atât de atrasă în povestire, încât nu îmi mai păsa de drumurile primejdioase pe care mă purta. Știam că nu aveam cum să renunț integral la Sasuke, așa că nu încercam să mă lupt cu imposibilul. Existau totuși variante mai puțin... dureroase. Aveam amândoi o vârstă, ne rămânea să vorbim și să clarificăm situația, fiindcă nu eram în stare să continui în acel fel.
     Unul dintre motivele care mă făceau să pun piciorul în prag era Karin. Oricât aș fi încercat, îmi era dificil să nu mă gândesc la ceea ce se întâmplase între ei și la modul în care a rănit-o Sasuke. Nu mă deranja faptul că au avut o relație, asta ar fi absurd, dar modul în care trata persoanele pe care se presupune că le iubește, ei bine, nu este. Refuzam să cred că ar putea fi acel monstru lipsit de suflet și, de fiecare dată în care o făceam, dovezile se loveau de fața mea și îmi strigau adevărul.
         - Nu dorm, să știi, îmi spuse pe un ton calm.
         - Știu, i-am răspuns.
     A vrut să se apropie, însă l-am împins superficial, cât să îi dau de înțeles să se oprească.
         - Ce s-a mai întâmplat acum, Sakura?
     Părea nervos. Am decis să nu iau în seamă.
          - Tu, felul în care ești, i-am răspuns.
     Mă privea cu răceală, intrase din nou în carapace.
          - Crezi că eu vreau să fiu așa?
         - Asta vrea să fie o scuză?
         - Nu îmi caut scuze, Sakura...
          - Bun, pentru că și eu m-am săturat să îți caut.
     Își dădu ochii peste cap. Probabil credea că e încă unul din momentele în care mă răzvrăteam, ca mai apoi să îi cad în brațe la primul semn de afecțiune ciudat pe care mi-l oferea, așa cum numai el știa. De ce trebuia să mă îndrăgostesc de ciudatul ăsta?
          - Simți ceva pentru mine?
     Mă analiză preț de câteva secunde, apoi răspunse:
         - Da.
         - Ce?
          - Nu știu...
          - Nu știi? Grozav, asta e grozav...
     M-am ridicat și am început să mă îmbrac. L-am auzit îmbrăcându-și pantalonii și m-am întors spre el.
         - Nu îmi spune că îți e rușine să mă privești, după toate...
     Părea amuzat și deviase de la subiect, ceea ce mă scotea din sărite. Voiam să îi dau un pumn în gură, poate s-ar fi învățat minte și nu ar mai fi spus numai prostii. Sau mai bine un picior, să îi zdrobesc craniul umplut cu rahat.
          - Nu e rușine, doar că am văzut totul deja și nu e nimic care să merite o a doua privire, Sasuke.
         - Să înțeleg că ești chiar supărată.
         - Normal că sunt. Am văzut ce le faci persoanelor pe care ”crezi că le iubești”, nici nu vreau să îmi imaginez ce li se întâmplă celorlalte față de care nu știi ce simți.
     Îmi venea să plâng și m-am simțit ușurată că mă puteam stăpâni.
     - Karin a fost –făcu o pauză, nu știa ce să spună, și continuă după scurt timp- o persoană cu care am avut o relație nereușită, atâta tot, a rămas în trecut.
         - Cunosc și eu o persoană care nu vrea deloc să scape din trecut.
          - Încetează, Sakura, nu mai avem nicio treabă unul cu celălalt, se răsti.
     Întreaga expresie i se schimbă, iar tonul vocii îi era defensiv.
         - Nu am o problemă cu relația pe care ați avut-o, am o problemă cu modul în care te comporți. Deja începi să mă faci să mă detașez de porcăria asta de joc în care am intrat. Sincer, și sunt sigură că știi și tu, eu te iubesc. Dar ar trebui să mă iubesc pe mine mai mult. Comportamentul tău mă lasă rece și merit mai mult, tu îmi oferi nimic. Vreau ca totul să se termine și vorbesc serios, gata cu glumele proaste și ieșirile precum cele de mai devreme. Sunt de acord să avem o relație de colegialitate, să ne salutăm, să lucrăm în echipă în misiuni, dar nimic mai mult.
    Rămase tăcut, de piatră, la marginea patului. Voiam să știu la ce se gândea și așteptam ca pe ghimpi să răspundă. Într-un fel, îmi doream să încerce să mă facă să îmi modific părerea, să îmi demonstreze că își poate călca pe mândria aia nenorocită, că poate simți ceva. În schimb, îmi dovedise ce știam deja.
         - Dacă asta îți dorești cu adevărat...
     Indiferența cu care mă tratase mă durea al dracului de mult. Ca o lovitură sub centură.
     Fără a-i mai adresa vreun cuvânt, am ieșit din cameră fulgerător. Nu îmi mai păsa dacă am uitat ceva la el, important e că fărâma de demnitate rămasă am luat-o cu mine. Apucasem să apăs pe clanța ușii de la intrare și să o deschid câțiva centimetri, apoi se trânti puternic, zgomotos.
          - Ce crezi că faci? Îl întreb vizibil enervată.
     Stătea lângă mine, cu mâna pe ușă. Mi-am îndreptat privirea spre geam, spre peisajul povârnit de afară, care devenea lipsit de culoare pe măsură ce norii de ploaie acopereau cerul.
         - Ai impresia că poți să te joci cu mine? Rosti printre dinții încleștați.
         - Da, e fascinant, dar nu doar tu poți face asta. Acum, te rog, pleacă din calea mea.
     Am încercat să deschid ușa, însă nu mă băgă în seamă. A rămas neclintit câteva clipe, umezindu-și buzele cu limba. Expresia de pe chipul lui mergea dincolo de pragul jignirii.
          - Nu pleci nicăieri.
     Am început să râd.
          - Ești penibil.

Aolică, aolică, ce-mi faci tu mie, fă... Desigur, știi că nici eu nu vorbesc așa de obicei, dar trebuia să îmi fac vizibilă starea de melancolie în care m-ai adus. Sinceră să fiu, ieri, când am recitit ficul, nu mă așteptam să mai vii cu next-ul, dar uite că s-a întamplat și această mare minune. Revenind la capitolul tău, bă, nici nu s-ar zice ca ai avut pauză de un an. Sinceră să fiu, chiar cred că e unul din cele mai touching capitole ale tale. Mi-a plăcut atât de mult încât am citit capitolul de două ori și dialogul de vreo patru sau cinci, plus că am rămas blocată de câteva ori, mai ales atunci când Sakura a recunoscut că îl iubește, lucru la care nu mă așteptam prea curând. El e un idiot, frate, cică nu știe ce simte pentru ea, dar simte. Mișto. Ai niște personaje mișto. Ai un fic mișto. Tu ești mișto. Eu o să putrezesc până vii cu next-ul, dar o să merite, cum a meritat și așteptarea de un an. Acum eu am o groază de nelămuriri și de idei în legătură cu ce se va întâmpla, dar aștept să văd la ce te mai duce capul. Oricum ar fi, bă, mie capitolul mi-a plăcut la nebunie. L-am devorat. O să îl citesc de fiecare dată când o să mă simt nașpa, căci a fost cu muuuult peste așteptările mele. Nu mai știu, bă, ce să zic. Io mor aici de somn, dar am așteptat să postezi și nu mai sunt coerentă absolut deloc. Ficul ăsta va fi mereu inm mea și aștept next și să vină repedeeeeee. Pwp la tine. P.S.: m-am udat toată pe tot parcursul capitolului, ms.

EDIT: Am recitit capitolul şi abia acum am observat că ai pus versurile de la The Hillls. Mor.

Deci a trecut aproape un an de la ultimul capitol, sau poate chiar a trecut acel an, și nu îmi mai amintesc foarte bine ce s-a întâmplat în capitolele anterioare. Ar fi fost ok să fi făcut un scurt rezumat la tot ce s-a întâmplat până acum, având în vedere absența ta, dar e bine și așa. Îmi voi reaminti pe parcursul noilor capitole ce s-a întâmplat în ”trecut”.

Deși ai întârziat o groază, acest capitol a fost interesant. Mi-a plăcut cum ai descris acțiunea dintre ei și dialogul care a fost mai mult scurt și la obiect. Ești bună în ceea ce faci și sper că acum că a venit vara îți vei continua munca cu acestă poveste palpitantă.

Baftă în continuare, spor la scris și să ai parte de multe idei ca să ne poți aduce un capitol nou cât mai curând și cât mai lung.

Te-am pupat kiss

~Sayonara~ a hug

Buna! Era imposibil sa nu mi amintesc de acest fic, il reciteam de cate ori aveam ocazia in speranta ca la final sa gasesc un nou capitol lough

. Imi place la nebunie, e genul meu, e pe placul meu, dialogul bine pus la punct, tot bine pus la punct, e perfect. Nu ma asteptam sa pui next ul, sincer si am fost placut surprinsa cand am vazut mesajul de la tine, eram in extaz. Mama,mama cum se ating aia doi abia astept urmatorul capitol, dar probabil o sa astept o groaza daca o sa ajunga la fel de tarziu ca acesta lough

, nu conteaza o sa-l astept cu nerabdare si o sa fiu prima care il citeste, E prea misto, sunt innebunita dupa el. Am citit capitolul asta de vreo doua-trei ori si nu m am saturat de el. Sasuke e un cretin, cum sa nu si dea seama de ce simte pentru ea,insa, trebuie sa recunosc faptul ca mi a placut la nebunie ca nu a lasat-o sa plece. Imi lipseau tachinarile lor.
cred ca deja m am intins mult, probabil te ai si plictisit citindu-mi comentariul lough

, dar in fine ai un fic super, ti am mai spus de nouazeci si noua ori.
Astept mesajul tau! Pwps! kiss

Dialogul a fost criminal, mă jur. Nu știu dacă am comentat până acum, dar cert e că de când am descoperit ficul și l-am citit până la ultimul capitol postat, am fost mai mult decât nerăbdătoare să aflu care-i continuarea. Și iată-mă acum, după vreun an de așteptare, citind un capitol minunat, dar prea scurt și prea plin de suspans ca să mă poată mulțumi. Îți dai seama sper că, fiind printre autoarele mele preferate de pe forum, când îți văd numele în dreptul unui fic, mă pregătesc pentru o lectură consistentă și de calitate. Și, ca de fiecare dată, am fost încântată de ceea ce-am citit. Reușești să acorzi nuanțe noi și inedite personajelor, care, deși trecute prin atâtea și atâtea povești, parcă încep să-și piardă din farmec. Nu și aici însă, fapt ce mă bucură enorm. Aștept următorul capitol, poate o să treacă mai puțin ca data trecută acum.
Pwp și baftă cu admiterea.

Olla !
Multumesc pentru ca m ai anuntat ! N am mai intrat de foarte mult timp pe site: n am avut nici timp, nimeni nu mai posta mare lucru, etc. Dar acum, am revenit. Doamne ajuta ca se mai gandeste cineva sa mai si posteze . Anyway, ador atitudinea Sakurei, replicile atat de arogante si oarecum subtile. Sasuke, ca un lup flamand si viclean, ca intotdeauna, de altfel. Iubesc ficul asta, like, serios. Il iubesc.
Anunta ma, te rog, cand ai de gand sa postezi urmatorul capitol. Te pup si welcome back in business

Subiect: Re: Too broken to fix? Mier 30 Dec 2015, 19:48

Heeeiii

Am revenit pe la ficul tau si credema ca l-am citit din nou de la primul capitol pana la ultimul postat si nu ma pot satura de el, dar de ce nu ai mai pus nici un capitol din vara? down

Te bat

Baga-l...scrie-l cat mai repede ca mor altfel crying

Extraordinar ficul si vreau sa pui next-ul ca sa vad(vedem) ce simte cu adevarat Sasuke pentru Sakura.
PS: sa ma anunti din nou te rog cand il pui, dar sper ca nu astept iar un an lough

Subiect: Re: Too broken to fix? Dum 04 Sept 2016, 00:09

Fanfic blocat din cauza inactivității.