Capitolul 1.

-Mama! se auzi o voce de baiat in linistea mortala a intunericului nopti. Nici urma de stele sau luna, vreo casa sau vreun felinar, nimic, o pustietate uriasa chiar daca era in cel mai aglomerat si mereu luminat oras, un intuneric care continua sa creasca si sa iti devoreze sufletul, sa te inebuneasca din momentul in care intri in el, sa te tina si sa te foloseasca ca hrana pana la venirea lumini. De unde din intuneric se auzeau pasi grabiti si aceiasi voce de baiat care continua sa o strige pe femeia care ia dat viata insa care se parea ca nu mai aparea. Vocea-i tremurata, gata sa inceapa sa planga era usor asemanatoare cu cea a unui baiat de vreo 14/15 ani. Deodata sirena unui tren se auzi de nicaieri si ca dintr-un vis, baiatul tresari, intorcandu-se si asteptand sa vada lumina trenului. Ochii negri, usor inlacrimati si derutati cautau disperati in timp ce inca o mai striga pe mama lui in soapta, buza inferioara tremurand atunci cand se oprea din vorbit. Paru-i negru si ravasit era acoperit de o caciula maro, unele fire intrandu-i in ochi insa el se comporta ca si cum nici nu ar simti.

Tresari. Trenul era la cativa metri de el si din usa o femeie frumoasa cu parul negru ca taciunele, lung, acoperit doar cu o caciula alba si ochi caprui inlacrimati, slaba, de vreo 35 de ani ii facea cu mana, zambind. Baiatul zambi si el in timp ce isi stergea cu maneca bluzei lacrimile care incepusera sa ii alunece pe obraji. Fara sa mai astepte ca trenul sa opreasca, femeia sari si incepu ca alerge spre fiul ei suspinand de fericire insa ceva s-a intamplat. Un zgomot puternic, o impuscatura a deranjat intreaga liniste si pustietatea garii. Frumoasa femeie se opri ca fulgerata si o lacrima rece incepu sa ii strabata obrazul pana ajunse la barbie si se prabusi pe pietris alaturi de picaturile de sange care incepeau sa ii paraseasca trupul. Nu a privit inapoi si nici nu a stat prea mult, sub privirea fiului ei a inceput din nou sa mearga grabita cand din nou se auzi acelasi zgomot. Sangele incepea sa ii traverseze bratul stang si sa ii ajunga in palma, strabatandu-i degetele si prabusindu-se in urma ei. Intunericul din inauntrul impuscaturilor ii cucerea trupul si il facea din ce in ce mai greu, mainile incepandu-i sa ii tremure si o senzatie groaznica de raceala urmata de o durere mortala ii cuceri intreg spatele si o facu sa verse lacrimi. Mai avea cativa metri si ajungea la fiul ei insa nu ii era destinat asa. Doua impuscaturi una dupa cealalta au rasunat dintre tipetele disperate ale oamenilor care priveau socati din trenul in miscare. Intregu-i trup incepu sa ii tremure si se prabusi ca un bolovan, scancind la atingerea pietrisului ud de propriul sange. Hainele albe, imaculate erau acum imbibate in lichidul vietii care se scurgea rapid, secatuind-o pe femeia care tanjea dupa atingerea fiului ei. Acesta era inghetat. Lacrimile ii curgeau siroaie in timp ce incerca sa spuna ceva insa nici voce nu mai avea. Ca lovit, baiatul se arunca in genunchi in fata mamei lui, o ridica jumatate si o lua in brate, strangand-o si tipand insa nici el nu se auzea. Continua sa vorbeasca, sa spuna cuvinte fara sens, sa ii spele chipul mamei sale cu lacrimile care nu se mai opreau. O strangea din ce in ce mai aproape de trupul lui in timp ce o striga disperat si o privea cum ii murea in brate. Cu ultima putere, femeia isi ridica mana tremurata si ii puse fiului ei un medalion cu forma unui lacat cu o cheie atasata si ii zambi cu dinti imbracati insange care incet i se scurgea din coltul gurii, apoi isi inchise ochi, capul lasandu-i-se pe pieptul baiatului care plangea, strangand in mana darul de la mama sa.
Tipetele lui disperate nu erau auzite de nimeni.Ca dintr-un instinct isi ridica privirea si vazu departe in intuneric o umbra care tinea in mana un pistol si privea indiferent. Raceala din sufletul acelui barbat plutea in jurul lui, lasandu-se inghitit de intuneric, disparu.
Fara sa se gandeasca prea mult, baiatul isi lasa mama jos si incepu sa alerge prin intuneric in cautarea criminalului. Tipa ca un nebun si ameninta insa nimeni nu ii spunea nimic, nu era nimic in jurul lui. O lumina puternica aparu in dreapta lui de nicaieri, urmata de sunetul motorului unei masini. In toata acea mare de lumina nu putea deslusi nimic si ca impins se arunca pe spate evitand sa fie lovit de masina care a inceput sa goneasca pe straduta pietruita.
Nu era in stare de nimic. Tipa si se acuza pentru moartea mamei lui in timp ce isi privea mainile acoperite de sangele uscat care ii acoperea si hainele.
...::: Dupa 4 ani:::...
-Asteaptaaaaa!! Vocea unei femei rasuna din aglometia unei zi de aprilie, trupul subtire strecurandu-se printre celelalte persoane care mergeau pe strada acoperita cu petalele florilor de mar si cires si alte flori necunoscute. Alergati mai repede picioarelor! Relua aceasta, trecandu-si mana prin parul roz putin maa lung de umeri, din cand in cand aranjandu-si bretonul care acum ii era ridicat ca la un arici. Ochii verzi cautau prin multimea de oameni tranvaiul pe care ea il pierdea, injurand din cand in cand, poseta alba alunecandu-i intruna de pe umar si lovindu-se de rochia albastra pe care o purta cu atata eleganta. Respira obosita semn ca alergase mult, mana alba ridicand bluza alba care ii aluneca deodata cu poseta. Singurul lucru care statea bine pe trupul ei alb ca zapada erau vesnici tenisi pe care nu ii dadea jos niciodata orice fel de imbracaminte ar purta. Ajunsa in fata usi tranvaiului zambi victorioasa insa cand puse primul picior pe scara cineva o prinse de umar si o trase in spate, urcand el primul nepasator. Fata ramase intr-o pozitie destul de ciudata, debea mai tinandu-se sa nu cada. Dupa ce isi reveni din acea pozitie, privi spre geam stramband din nas si muscandu-se de buza inferioara, urca in tranvai indreptandu-se spre baiatul brunet care mai ca o aruncase pe jos acum cateva momente.
-Cum indraznesti sa ma arunci asa cand urc in tranvai? Nu esti normal? Daca imi rupeam ceva, erai tu in stare sa imi platesti tratamentul? Se rasti aceasta tragandu-i baiatului o casca din ureche si ridicandu-l in picioare de manerul de la ghiozdan. Aceasta derutat se uita in jurul lui apoi pe geam si in sfarsit spre cea care il deranjase.
-Asculta tanti, eu nu stiu despre ce vorbiti, lasati-ma in pace! Spuse acesta reluandu-si locul si introducandu-si din nou casca in ureche insa nu reusi deoarece fata il prinse de brat si il ridica inapoi cu o forta ca de barbat.
-Ce? Tanti? Am 22 de ani natangule. Ai probleme cu ochi? Tu nu te uiti la tine? Intreba aceasta analizandu-l din cap pana-n picioare observand uniforma cu care era imbracat. Ce? Liceu? Cred ca iti bati joc de mine. Tu de cate ori ai ramas repetent? De noua sau zele ori? Continua aceasta enervata, o vena groasa aparandu-i pe frunte.
-Ce ai nenormalo? Ai probleme? Mergi la un psiholog, nu te lua de oameni asa aiurea! Tipa aceasta tragandu-si bratul din mana fetei care il privea gata sa il ia la bataie.
-E, e, Sakura! Tu de fiecare data trebuie sa te certi cu cineva nu? Lasa baiatul in pace ca nu el te-a impins ci cel din spatele lui, tipul cu caciula maro,spuse soferul tranvaiului in timp ce se uita din cand in cand in oglinda si conducea ce soseaua plina de masini in graba. Sakura isi ceru scuze stanjenita de scena pe care o facuse. Simtea cum intreaga fata incepe sa ii arda si mainile ii tremura, nemafiind in stare sa isi ridice privirea insa o facu pentru a vedea persoana din cauza careia ea facuse un asemenea circ in mijlocul tranvaiului. Doi ochi mari, negri se ridicara si o privi, analizand-o incet, buzele roz isi luara forma unui zambet cuceritor, cateva suvite negre strecurandu-se din caciula maro si intrandu-i in ochi. Sakura...

Wow! E superb acest prim capitol. Descrierea e geniala, iar ideea.. ei bine pare originala, insa nu pot sa ma pronunt inca de la primul capitol.
Abea astept continuarea pe care sper sa o aduci curand pentru ca daca nu eu o sa mor de curiozitate.
Pa-pa si anunta-ma si pe mine te rog cand pui continuarea ca eu sunt cam chioara:)))

Multumesc!! O sa intelegeti mai bine despre ce este vorba din capitolul 2 si 3.

Oau, ma bucur ca am intrat aici si ti-am citit primul capitol.
Saraca Sakura Mai captivat cu descrierea din acest capitol, si ma facut sa ma simt ca si cum eu luam parte la aceel eveniment tragic, din pacate.
Daca poti sper sa ma anunti si pe mine la next.
Sunt foarte curioasa de evenimetele ce o sa se intample in urmatoarele capitole.
Pupici si aprecieri de la Aly

uau Meyryn un asa fic frumos numai tu poti screi ai o descriere uimitoare care te captiveaza eu una am simtit tot ce simte si personajul principal e magnific

nu le am eu cu ficurile care se bazeaza pe multa descriere dar acesta este genial. ador ideea si in acelasi timp imi pot imagina scenele cu usurinta datorita amanuntelor pe care le precizezi cu grija in fiecare enunt. nu multe persoane pot sa redea imaginile astea atat de clare intr-un fic (as spune ca doar marii autori pot face asta xD).

imi place mai ales ca replicile par naturale si nu sunt fortate, cum vezi in alte ficuri al caror autori folosesc cuvinte parca prea scoase dintr-un serial siropos american. oh, si ador cum ai facut legatura evidenta dintre inceput si final cu acei "doi ochi negri". sper ca e vorba de acelasi baietel. ^^

in fine, cred ca am spus suficient.. succes in continuare.

Multumesc mult pentru aprecieri, pentru cine este curios voi posta capitolul 2 luni.

Buna :)
Pai presupun ca stii deja cat de GENIAL e ficul :X :))) dupa cate au spus si ceilalti .
Astept NEXTU' >;d<
Si daca poti,te rog muuult sa ma anunti si pe mine cand il pui :o3

Capitolul 2.


Sakura ramase uimita. Isi inchise ochii pentru un moment, inghitind in sec apoi ii deschise din nou insa tot nu ii venea sa creada cea ce vede. Brunetul privind-o isi pleca capul semn ca ii pare rau si cand si-l ridica zambi putin diabolic apoi isi lasa incet capul pe suprafata rece si transparenta a geamului, inchizand ochi si ramanand asa, ignorand-o total pe fata care exploda de nervi. Dupa o rasuflare nervoasa s-a asezat si ea strecurandu-si castile albe prin parul roz si incepand sa dea din cap, din cand in cand sa cante, tinand ochii inchisi si miscandu-se amuzant starnind rasetele multor pasageri care o priveau amuzati. Printre acele persoane care o priveau se afla si brunetul care nici macar nu mai clipea si zambea continuu.


-Ce? Ceee? izbucni dintrodata Sakura observand ca brunetul continua sa o priveasca. Sunt logodita desteptule asa ca inceteaza! continua fata in timp ce se ridica si se indrepta spre usa insa se opri acolo deoarece ploaia care incepuse cadea cu repeziciunea apei de la dus. Scoase timida o mana din tranvai insa o retrase repede inapoi deoarece apa era atat de rece incat intr-o secunda toata pielea i se facuse de gaina si se cutremura din toata incheieturile. Fix acum trebuia sa inceapa ploaia.


Isi ridica ambele maine deasupra capul si incepu sa alerge printre lacrimile cerului care erau mai reci decat gheata. Paru-i roz incepu sa i se lipeasca de fata, bretonul lipindu-i-se de frunte si intrandu-i in ochi. O mana puternica o prinse de incheietura si o intoarse atat de repede incat nici macar ea nu isi daduse seama ca defapt nu mai fugea, ochii tinandu-i strans inchisi. Ploaia nu ii mai atingea bratele albe, subtiri, capul fiind-i acoperit cu ceva insa desi pipaia cu mana acel ceva nu isi putea da seama ce este. Deschise un singur ochi si isi ridica capul, privirea fiindu-i intampinata de doi ochii negri tulburatori, fara nici un sentiment desi purtatorul lor zambea. Posesorul acelor ochi fara nici un sentiment era brunetul din tranvai care fiind doar in maieu, bratele-i puternice tineau deasupra capului lor bluza pe care o purtase acum cateva momente.


-Tanti roz, unde va este umbrela? intreba acesta zambind si apropiindu-se mai mult de ea, fruntea ei uda stergandu-se de pieptul lui acoperit de doar un maieu in timp ce aceasta se inrosise mai mult decat un rac fiert, ridicand din cand in cand capul si privindu-l atenta in ochii pentru cateva momente. Uimit de reactia ei si in acelasi timp placut surprins continua, avand permanent un zambet de invingator pe fata: Deci este adevarat, femeilor batrane le plac barbatii tineri insa regret sa va informez ca am doar 19 ani.
-Si...si ce? se balbai rozalia facand un pas in spate insa brunet o urma inca tinand bluza acum uda deasupra lor. D.. de ce ma urmaresti? continua mangaidu-si buza inferioara cu degetul mare in timp ce isi tinea privirea in jos, privind cum mici picaturi care se strecurau prin bluza baiatului se uneau cu cele care cadeau de pe trupurile lor si printr-un dans romantic insa tragic se prabuseau si explodau la atingerea asfaltului umed. Brunetul incepu sa rada si se indeparta dintr-odata de ea, ploaia abundenta lovind-o cu putere. Luata prin suprindere, rozalia scoase un tipat scurt si se arunca la pieptul lui insa dandu-si seama ce tocmai a facut isi lipi mainile de pieptul lui si se impinse in spate doi pasi privindu-l urat. Acesta zambi mandru....ii placea cum o deruta pe Sakura care se juca cu inelul de logodna.
-Nu ma intelegeti gresit, v-ati uitat telefonul si castile in tranvai si m-am simtit oarecum obligat sa va urmaresc si sa vi le inapoiez. Daca nu alergai exact spre liceul la care merg eu as fi intarziat la prima mea ora, si terminandu-si dinscursul ii tranti telefonul in mana si pleca fara sa priveasca inapoi. Fata bufni in ras cu o aura plina de ura, incepand din nou sa alerge spre liceul in care intrase acum cateva momente brunetul insa ea se indrepta spre cancelarie salutand elevii de pe holuri si scuturandu-si rochia care i se lipea de corp la fiecare miscare facuta. Inspira adanc, isi puse poseta in fata si intra in cancelarie mergand repede pana in baie insa nu apuca sa ajunga caci se lovi de director.
-Domnisoara Haruno, nu puteti fi putin mai punctuala? Trebuia sa fiti aici acum 45 de secunde, pe unde a-ti umblat si de ce sunteti atat de uda? Mirositi a caine ud, o complimenta directorul privind-o urat si intorcandu-i spatele dar oprindu-se dupa cativa pasi. Nici nu ai venit de mult ca suplinitoare in acest liceu insa toti te stim ca si cum ai fi predat de cel putin 20 de ani. Avem un elev transferat din Anglia. Este un adevarat geniu si un atlet desavasit si... insa nu apuca sa continue caci usa cancelariei se deschise, un ’’ Buna dimineata!’’ puternic rasuna in intreaga incapere, fiecare profesor intorcandu-se si salutand ca un grup de copii de gradinita. Directorul zambi si o prinse pe Sakura de umeri intorcand-o cu fata spre usa.
-CE CAUTI TU AICI? tipa Sakura aratand cu degetul in timp ce se dadu trei pasi in spate, fiind acum pe picioarele directorului.
-Acesta este elevul despre care vorbeam, domnisoara cataratoare. Se pare ca il cunosti, ei bine ce ar fi sa ii faci un tur al liceului si sa termini turul cu ora ta deoarece de acum va participa la ora ta de contabilitate, si cu acestea fiind spuse, directorul o impinse pe Sakura de pe picioarele lui si pleca schiopatand spre scaunul lui in timp ce brunetul zambea mai victorios ca niciodata.


Era dezamagita. Cu un prosop pus peste cap si taraindu-si picioarele pe gresia murdara, turul scolii era facut, fata vorbind doar cand ajungea in fata vreunei clase, in restul turului pastrandu-si o fata lunga, continuand sa se loveasca peste frunte din cand in cand si injurand in soapta la fiecare intrebare pe care curiosul brunet o punea. Ii era o rusine de ii venea sa se ascunda sub o bucata de gresie si sa ramana acolo inghetand cu cimentul rece. Nu ii venea sa creada ca cel care seamana atat de bine cu logodnicul ei, ca cel care s-a lipit de ea acum cateva momente si ei chiar ii placuse, ca cel care vorbea cu ea ca si cu o persoana de 50 de ani era defapt copilul geniu din Anglia, ca este elevul ei pana la sfarsitul anului.


-Nu esti cam tanara sa fi profesoara intr-un liceu? se auzi dintr-odata vocea melodioasa a brunetului care cutreiera fiecare
coltisor al holului apoi intrand in urechile fetei, lovindu-i cu putere timpanele firave. Aceasta se opri intorcandu-se brusc, prinvindu-l urat si muscandu-se de buza inferioara pana cand simti o usoara usturime.
-Acum sunt prea tanara? Hotaraste-te pustiule, ori sunt tanti ori sunt tanara pentru ca eu de felul meu sunt mai proasta si
inceata si nu prea princep unele chesti repede. Sunt la facultate in ultimul an, din nu stiu ce motiv directorul facultatii mi-a spus ca nu prea o sa inchei bine anul daca nu fac ceva si in afara facultati si m-a trimis sa predau aici pana la sfarsitul anului. Acum ca te-am lamurit, ne putem continua turul? Eu am intarziat deja la ora si sunt si uda pana la lenjerie din cauza cuiva care m-a lasat in ploaie, si spunand astea se intoarse lasandu-l pe brunet privind-o zambind insa nu apuca sa paseasca deoarece brunetul o prinse de mana si o intoarse ca in pirueta unui dans.
-Numele meu este Sasuke Uchiha! Imi pare foarte bine de cunostiinta, sper sa ne intelegem bine de acum.


Astept cat mai multe pareri ^.^

Prima
Atat de dulce am simtit cum mi se face pielea de gaina, la fiecare rand citit.
Mi-am imaginat fiecare cuvant din fic, si la final mi s-a asternut un zambet larg pe chip.
Profesoara la scoala la care este si el, interesant.
Astept cu nerabdare next, si sper sa ma anunti si pe mine daca nu este prea mare deranjul

Cat de geniaaaaal :x
Mersi pt PM >;d<
E foarte tare fic-ul :x
Da' am o idee in cap eu =)))) gen mi-as dori ca Sakura sa fie asa.... "profesoara sexy si rea" daca intelegi ce vreau sa spun =)))) ca doar e tanara :>

Pfoa ... :)))) sa lasam prostiile din capu' meu pentru ca fic-ul e superb !! Il ador .

Astept NEXT si sper sa ma anunti din nou :x te roog :D :x

Scuza-ti pentru intarzierea celui de-al treilea capitol. Luni il voi posta ^.^

Cat de frumos e ^^
Imi place totul ! Descrierea , dialogul ... intr-un cuvant : totul !
Astept continuarea !!

Imi pare rau pentru intarziere, nu am prea avut dispozitia necesara pentru a scrie ^.^

Capitolul 3.



Sakura rasufla nervoasa, aerul expirat ridicandu-i putin bretonul aproape uscat, mana subtire cu degetele lungi ii prinse urechea baiatul intr-o stransura puternica incat acesta scoase un mic scancet de durere, indoindu-si genunchi si privind-o cu dispret.

-Asculta mazarica, nu este nici timpul si nici eu nu sunt persoana cu care sa te joci, ai inteles? Nu uita unde esti, cine esti si cine sunt eu! spuse aceasta strangandu-l din ce in ce mai tare, urechea incepand sa se inroseasca insa isi aminti de ora pe care ar fi trebuit sa o inceapa de mult timp si continuandu-si stransoarea, incepu sa alerge pe holurile goale si urcand scarile intra in a treia clasa nu inainte de a ii da drumul baiatului care mai putin si plangea de durere.

Clasa era extrem de galagioasa, se auzeau carti aruncate pe jos, tipetele si rasetele rasunau in tot etajul facand-o pe fata sa inspire adanc si sa intre in clasa. La vederea profesoarei, baieti incepura sa fluiere si fetele sa ii comenteze tinuta....era deja ceva obisnuit pentru ea si nu se mai simtea prost. Sakura prezenta noul coleg insa doar fetele erau atente, facandu-i toate semn cu mana sa mearga langa ele insa acesta ca si orb se facu ca nu le vede si se aseza in penultima banca de langa fereastra, privind-o insistent pe Sakura care facea prezenta insa nimeni nu ii raspundea deoarece pentru elevi, fata era ca si inexistenta.
Pentru nu stie care motiv, Sasuke se simtea trist pentru felul in care Sakura era tratata. Ar fi dorit sa o imbratiseze si sa o scoata din scoala, inima ii dictata insa creierul era de alta parere. Era absurd, ea ii mai mare ca el, nu prea frumoasa si deloc stilul lui, ce motiv ar avea el pentru a o lua in brate si pentru a o scoate din bataile de jos ale noilor lui colegi de clasa.
Privea pe geam pierdut incercand sa isi desluseasca aceste sentimente care il faceau sa se simta trist insa cerul acum fara de nori nu ii dadea nici un raspuns. Dintrodata nu zgomot puternic, ca o bubuitura se auzi de la catedra urmat de un tipat furios de femeie il facu pe Sasuke sa uite tot la ce se gandise pana acum, tresarind si intorcandu-si capul spre catedra fara macar sa isi dea seama cand. La fel cum fusese reactia lui a fost si a colegilor lui care erau acum ca niste statui, nici macar degetele nu si le mai miscau, ci doar o priveau pe Sakura care tinea mainile peste o carte groasa care era asezata pe catedra. Fata ii era putin rosie, privirea exprimand o furie groaznica, puteai sa o asemeni usor cu o leoaica flamanda si din pacate pentru elevi, ei era prada Sakurei.

-Din nou s-a trasformat! se auzi o fata soptind din spatele lui. Se parea ca blanda Sakura era defapt doar o masca pentru adevarata personalitate exloziva a fetei roz. Profesoara continua sa vorbeasca pe un ton ridicat certandu-i pe elevi care nu mai stiau cum sa mearga pentru a ajunge cat mai repede in banca si sa-si scoata cartile pentru a fi gata de lectie.

Ora se desfasura atat de diferit de cum crezuse Sasuke ca va fi la prima intrare in clasa. Doar vocea Sakurei se auzea si cateodata vocea subtire si tremurata a vreunei fete care stia raspunsurile la intrebari.
Privirea baiatului parca o hipnotiza si controla pe Sakura cateodata, ochi lui negri, profunzi care o priveau atenti inca de la inceputul orei o faceau pe fata sa tremure din cand in cand, fiori puternici strabatandu-i trupul rece. Stia ca pare mai degraba un obsedat sexual decat un elev insa simtea nevoia asta nebuna de a o privi, inima i se simtea mult mai bine, chipul Sakurei incepand sa se contureze in minte baiatului si asa continua intreaga ora: Sakura preda, Sasuke o privea atent si elevi scriau cu viteza lumini.
Cand s-a sunat, toti elevi au dat drumul la pixuri lasandu-se pe spatarul scaunului si incercau sa isi dezmorteaza mana pe care debea o mai puteau misca. Sakura ii privi multimita apoi parasi clasa salutand, la auzul glasului ei, toti elevi se ridicara in picioare ca roboti si salutara in cor, rasufland usurati dupa ce aceasta pleca.
Toti se vaitau de cele doua fete ale noi lor profesoare si despre obsesia ei nebuna de liniste si disciplina in timpul orelor insa pentru un anume motiv lui Sasuke ii se parea extrem de interesanta si in acelasi timp misterioasa profesoara de contabilitate, picioarele ghidandu-l spre cancelarie pentru a o mai vedea o data insa aceasta deja plecase
Plecase? Unde putea pleca doar la o ora dupa ce incepusera cursurile? Curiozitatea il impinse afara din scoala, picioarele pasind din ce in ce mai repede urmarind-o pe fata care era la vreo 30 m in fata lui. Aceasta mergea incet, leganandu-si poseta si pasind dupa o melodia care rasuna pe toata strada. Era din ce in ce mai aproape de ea si cand aceasta a intrat intr-o cafenea, Sasuke expira usurat deoarece incepuse sa oboseasca. Prin geam o vazu pe fata stand la o masa si fara sa stea pe ganduri intra si se arunca pe scaunul de la masa ei, asezandu-si mainile pe masa si privind-o zambind.
Sakurei, uimita si speriata, ii trebuira cateva secunde pentru a intelege ce tocmai se intamplase insa cand isi dadu seama se ridica si privi spre intrarea cafenelei apoi il privi pe baiat in timp ce se aseza din nou.

-Ce cauti aici? Tu nu trebuia sa fi la scoala? intreba aceasta cu o voce linistita si dulce insa rastita, privindu-l furioasa, lasandu-si mainile sa ii alunece usor pe langa corp si sa se loveasca de suprafata tare a scaunul pe care statea.
-Esti uimitoare profa, exact asta vroiam sa te intreb si eu pe tine. Copilaros, Sasuke ii facu cu ochiul continuand sa zambeasca insa Sakura bufni in ras intorcandu-si repede capul in alta parte, tinandu-si degetele peste buzele roz putin uscate, ascunzandu-si dinti albi ca perlele insa inceta sa rada cand privirea i se opri asupra unui barbat care statea la cativa pasi distanta de ea si o privea putin suparat insa o mare indiferenta i se putea citi pe chip, indiferenta de care Sasuke deveni curios.
-Itachi, cum de ai ajuns asa de repede? intreba Sakura in timp ce se ridica si incerca sa il priveasca in ochi insa privirea lui era atintita asupra lui Sasuke spre care se apropie.

Sakura incremeni. Cei doi asezati fata in fata aratau ca si doi gemeni, parul fiind singura diferenta, Itachi avand parul pana la umeri . Atat Itachi cat si Sasuke erau la fel de uimiti ca si Sakura, privindu-se uimiti unul pe celalalt.

-Ce esti tu?

Multumesc pentru cuvintele spuse, ma bucur ca iti place ^.^

mii si mii de scuze ca nu am ajuns mai devreme aici!!!
imi place ficul tau, nu stai il ador
te rog vino cu nextul mai repejor
te-am pupat spor la scris :**

Capitolul 4.

-Ce esti tu? intreba Itachi putin incurcat si cu o curiozitate clara in voce. Il privea atent, analizandu-l din cap pana-n picioare, ignorand-o total pe Sakura care il prisese de brat si ii vorbea in timp ce inca il privea pe Sasuke care zambea. Ce este asa amuzant? reincepu acesta insa de data asta cu raceala in voce cu care era deja obisnuita fata, pe ea indepartand-o cu brutalitate de langa el, Sakura ramanand surprinsa, o umbra de tristete invaluind-o si facand-o sa se desprinda de tot cea ce se intampla si sa se inchida in tristetea ei pe care nu o putea impartasi cu nimeni. Secunde care pareau minute au trecut, tacere imbracand masa langa care ei erau insa Sasuke intr-un sfarsit incepu sa vorbeasca, inca privind-o pe Sakura care mai putin si plangea :
- Asa te porti tu cu logodnica ta? Daca nu o iubesti, de ce te casatoresti cu ea? Numai sa o face sa sufere? si in timp ce vorbea o prinse pe Sakura de brat si o trase spre el, lipindu-si bratul lui de al ei, privindu-l pe Itachi furios. Itachi rasufla nervos, privindu-i pentru un moment.
-Diseara o sa iti spun ceva important, tine-ti telefonul aproape de tine, ok? spuse acesta apoi parasi cafeneaua, lasandu-i pe cei doi uimiti. Sasuke o impinse dadu-i drumul la brat si privind-o furios.
-T..tu de ce te-ai purtat asa? Acum l-ai suparat, sti ce ocupat este el? Esti asa un idiot! se rasti Sakura la el, lovindu-l cu palma peste brat si privindu-l plina de ura in timp ce din cand in cand privea pe geam spre masina lui Itachi care se pusese in miscare. Nemaivazand masina dupa cateva secude isi intoarse privirea din nou spre baiat mai lovindu-l o data insa de data asta cu piciorul.
-Idiot? Tu esti cea idioata, nu vezi ca nu ii pasa deloc de tine, ai vazut cum te-a impins de parca erai o carpa nefolositoare? Asa se poarta barbatii cu logodnicele lor? Eu sunt cel tanar dar tu esti cea proasta, ce ii cu tine? exploda Sasuke de nervi, descarcandu-se pe fata care il privea cu ochi in lacrimi, strangand marginea bluzei in mana pentru a nu plange, toti oameni din cafenea privindu-i si vorbind incet, probabil incercand sa inteleaga ce se intampla intre cei doi. Profa...esti patetica! termina acesta, parasind cafeneaua furios, trantind usa la plecare.

Sakura nu mai rezista. Lacrimile ii raneau ochi si o usturau, simtindu-si maxilarul cum i se incordeaza. Curand, lacrimile incepura sa curga siroaie pe chipul ei alb, picioarele inmuindu-se si cazand in genunchi goi inca tinand mana pe marginea mesei reci, cealalta mana tinand-o pe parchetul putin ud si rece. Isi simtea inima mai ranita ca niciodata, o durea indiferenta si raceala lui insa pana acum incercase sa nu o bage in seama, sa o ignore deoarece iubirea pe care o simtea pentru el era mult mai mare insa acum nu mai putea. Cuvintele lui Sasuke ii strapunse inima cu o mie de cutite, chinuind-o ingrozitor, facand-o sa se indoiasca de propriile sentimente.
Suspinele ei rasunau in intreaga cafenea peste care se lasa-se o liniste ciudata, toti clienti privind-o tristi si curiosi in acelasi timp, parul ajungandu-i pe fata, i se lipea de chipul ud si rosu de la atata plans insa nu se mai putea controla. Mereu plansese din cauza lui insa credea ca el este indiferent din cauza slujbei lui, dar acum pentru prima data chiar se gandea ca el nu o iubeste si nici nu a iubit-o vreodata insa la acest gand isi scutura capul, nedorind sa creada asa ceva.
Dupa cateva minute se ridica si parasi cafeneaua inca suspinand. Lumina emanata de soare parca era prea puternica, zgomotele mult prea tari si efortul de a pasi era mult prea greu pentru ea, mana stanga stergandu-i lacrimile reci care inca ii alunecau, in timp ce mana drepta se misca alene, lovind din cand in cand rochia care se umflase putin din cauza vantului, parul roz putin ciufulit plutea incet, intreaga ei imagine aratand ca un tablou foarte trist.
Dupa vreo ora in care se plimbase fara sa aiba vreo destinatie anume, telefonul incepu sa sune, zgomotul soneriei facand-o sa tresara si sa isi scape poseta din mana putin vanata din cauza frigului neobservat pana atunci de ea. Speriata ca telefonul i s-ar putea uda, s-a aplecat si a tras tefonul din poseta doar jumatate deschisa, raspunzand fara sa se uite macar cine suna.

-Buna ziua! Sunteti ceva ruda cu domnul Itachi? intreba o voce necunoscuta de la celalalt capat al firului. Luata prin surprindere, Sakura indeparta telefonul de la ureche si se uita cine sunase: Itachi. Intrigata si curioasa, apropie din nou telefonul de ureche in timp ce isi aduna lucrurile imprastiate in jurul ei.
-Da, sunt logodnica lui. S-a intamplat ceva? Cine sunteti dumneavoastra si de ce ma sunati de pe telefonul lui? Intreba aceasta in timp ce isi aranja rochia si parul in vitrina unui magazin insa la vederea vanzatoarei care se stramba la ea bufni in ras si pleca inca asteptand raspunsul persoanei misterioase.
-Domnul este pacient la spitalul nostru. Acum cateva minute a fost adus, a avut un accident de masina si doctori incearca din greu sa il salveze. Te-am sunat pe tine deoarece tu esti persoana pe care am gasit-o in lista lui.

Sakura ingheta. De la auzul cuvantului accident ea nu a mai inteles nimic. O senzatie groaznica de arsura urmata de usturime ii lovi ochi, lacrimi in siroaia incepand sa ii alunece pe obraji, scapand din mana telefonul si poseta. Nu stia ce sa faca, nu putea gandi absolut nimic chiar daca auzise numele spitalului.
Alerga pe strada impierdicandu-se si plangand zgomotos, toate privirile intorcandu-se dupa ea, aceasta traversand chiar si pe rosu printre masinile care claxonau intr-una, pierzandu-si un pantof cand o masina mai putin si o lovea daca nu era trasa de brat de Sasuke. Acesta o privea furios, inca stragand-o de brat in timp ce ea nici nu putea respira bine din cauza suspinelor.

-Esti nebuna? Vrei sa mori? tipa acesta haltanand-o cu putere.
-Itachi...reusi aceasta sa sopteasca intr-un sfarsit. Intreg trupul ii tremura ca si cum ar fi bolnava, din ochi verzi continuand sa alunece lacrimi reci pline de tristete. Sasuke observa ca acesta nici nu mai avea un pantof in picior insa nu indrazni sa o intrebe.
-Ce este cu el?


Probabil veti gasi greseli gramaticale, scuze, le voi corecta.
Astept parerea voastra.

mi-a placut capitolul, deci fara alte comentarii nextul repejor!
te-am pupacit si spor la scris

Multumesc nici nu stiti cat de importante sunt pentru mine parerile voastre^ . ^

E frumos!Sti cum sa ne tii in suspans ceea ce e bine, descrierea e buna dupa parerea mea, deci pune repejor next-ul!Si anunta-ma si pe mine!
Ficul meu: https://sasu.forumgratuit.ro/t6999-o-dragoste-ascunsa-sasusaku?highlight=O+dragoste+ascunsa+++SasuSaku