♥Under this mask is an angel♥ [+16]

Descrierea pe care am facut-o va va lega de text prin capitolele 5-6 daca nu ma insel, insa pana atunci:

♥Under this mask is an angel♥ [+16]

Chapter 1:

Sakura P.O.V:

Cantecul vantului ma inunda intr-o melancolie adanca. Sunt trista dar si plina de energie...Nu mai am stare! Ca sa ma linistesc ma asez jos, iar cand pielea gatului meu face contact cu peretele rece simt cum mii de ace imi inteapa gatul.

Nu pot sa cred! Oare toti vor pleca la fel cum pleaca el? El... Sprijinul meu, consolarea mea, fratele pe care nu l-am avut, Itachi! Si ma mai intreaba de ce nu vreau sa devin agent F.B.I? De ce as vrea? Ca sa imi las prietenii asa, singuri? Oricat m-ar lauda ca “spiritul de agent imi curge prin vene” nu voi deveni niciodata unul daca asta inseamna sa lasi totul in urma. L-am ajutat in vreo doua cazuri, asa de curiozitate, si trebuie sa recunosc ca mi-a placut, dar eu nu ma voi putea dedica niciodata 100% acestei meseri. Inca nu pot sa cred ca si-a parasit familia pentru a fi agent inca de la varsta de 16 ani! Chiar daca ii vede aproape lunar, deoarece ii viziteaza de fiecare data cand are misiuni in deplasare in apropiere de ei. Acum cine stie cand ii va mai vedea... Nici macar el nu stie unde va fi transferat.

Dar eu? Pe cine imi voi mai varsa nervii deaca nu pe sacul nostru de box, Dylan, din sala de antrenamente, pe care il tinea, cu greu, atunci cand eu doream sa-mi descarc nervii, inca de la primul antrenament facut in acea sala? Bine macar ca nu-l ia cu el! Insa daca nu il tine Itachi... care mai e farmecul atunci cand il lovesc?

Insa stiu, stiu: “Datoria ma cheama!”, vechea scuza enervant de adevarata! Insa de data aceasta datoria te cheama si nu stiu daca te va mai lasa sa se intorci, Itachi! Iar asta ma doare...

-Esti pregatita? aud o voce suava care ma intrerupe din visare.

Nu raspund, ci imi fixez ochelarii protectori, avand o privire indiferenta, si ma arunc din avion. Simt cum curentul imi “strabate” inima si mi-o “curata” de toate grijile acumulate in ultimul timp. Ma simteam...ei bine, “only girl in the world”! Imi intorc capul si il vad pe Itachi cum ajunge langa mine si trage de sfoara pentru a-si desface parasuta. Oricat as vrea ca acest sentiment sa nu se mai termine, trag si eu de sfoara iar parasuta se desface.

Ajungem amandoi pe pamant. Am uitat de tot, la fel cum fac de fiecare data cand practice acest sport: parasutismul! Il aud pe Zack, patronul acestui “paradis” si un foarte bun prieten, cum aplauda si rosteste un “Frumos...” de parca ar fi prima data cand o facem. Se intreapta spre Itachi si isi ia ramas bun de la el printr-o imbratisare. Stiu ca il doare, dar durerea care imi inunda acum mie sufletul e mult mai mare, crede-ma! Si stiu ca si pe Itachi il doare... Adica il cunoaste pe nebunul asta de inainte sa ma cunoasca pe mine, e cel mai bun prieten al lui.

Avand in vedere ca se facea destul de tarziu, iar Itachi trebuia sa plece, Zack s-a oferit sa ne conduca el pana la aeroport, deoarece nu vroia sa fac un accident cu motocicleta chiar inainte de plecarea lui Itachi.

Ajungem la locul decolarii. Cei doi isi iau la revedere, din nou, dar de data asta cu sfaturi “fratesti” gen:”Ai grija cu puicutele!” si tot felul. Dupa, Itachi se intreapta spre mine, iar eu nu mai pot si dau drumul unei lacrimi care dorea de mult sa iasa la iveala. Itachi ma imbratiseaza iar eu ii raspund imbratisarii rapid, punandu-mi capul pe umarul sau stang si strangundu-l tare la piept. Imi va lipsi atat de mult... Toate sfaturile, certurile si bucuriile petrecute impreuna nu vor putea fi inlocuite niciodata!

Suntem intrerupti de telefonul sau care, chiar daca nu pot auzi convorbirea, stiu ca e de la seful sau dupa fata nu tocmai fericita a lui Itachi.
Urca pe treptele avionului si, cand mai avea o treapta, se opreste. Isi strange degetele mainii drepte, lasand doar doua libere, le saruta si dupa si “le lipeste de inima”. Salutul nostru! Am stabilit ca acesta va fi mereu unul de “La revedere” si nicioadata “Adio”. Nu trebuia sa-mi arati...stiam deja asta! Fac la fel iar el pleaca, luand cu el o parte din inima mea...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ajung acasa, intr-un final. Dupa ce am mers sa imi iau motorul, am venit direct acasa.Pasesc usor pe trotuarul din fata casei mele: o vila cu etaj, unde se afla camera mea, de altfel, in pod. Sunetul tocurilor mele se aude apasator pe trotuar pana in momentul in care, ajungand in fata usi, apas pe clanta si intru in casa. Vreau sa urc scarile, pentru a merge in camera mea, insa sunt oprita de vocea barbateasca, dura si totusi parinteasca a tatalui meu:

-Sakura, trebuie sa vorbim...

- Buna si tie, tata! il intrerup eu cu o voce enervanta dar cu o urma de sarcasm in ea.

Ei bina da, ma numesc Sakura, Sakura Haruno. Sunt o fata obisnuita. Bine, cu mici excepti. Am parul roz, iar in contras cu el cele doua perle verzi precum smaraldele pe care ii numim ochi. Sunt genul de fat ace adora sa practice sporturi dure cum ar fi motocross-ul, boxul, parasutismul, surfing-ul si multe altele. Adica ador adrenalina. Niciodata nu am fost genul ala de “fetita cuminte”. La 15 ani mi-am vopsit o suvita neagra in partea din spate, iar la 16 mi-am facut un tatuaj pe spate,in partea stanga mai exact,o floare de lotus. La inceput parintii mei nu au fost de acord, insa sunt de neoprit cand imi pun ceva in minte. Nu am varsat nici macar o lacrima cand mi-am facut tatuajul, chiar daca marimea acestuia e destul de marisoara, am fost foarte sigura pe decizia pe care am luat-o. Cand am ajuns acasa cu tatuajul pe spate, mama a inceput sa planga, iar eu am linistit-o spunandu-i ca tatuajul asta ma reprezinta pe deplin. Acest tatuaj reprezinta faptul ca sfidez si voi sfida tot timpul greutatile vietii, ca ma voi ridica mereu din “namol”, asa cum am facut mereu si ca [,] cu toate acestea continui sa am un suflet pur! Dar sa revenim:

Tata, nici dupa ce ii atrag atentia nu ma saluta, ci trece direct la subiect:

-Maine ne mutam in America, L.A mai exact!

-...

Avand in vedere ca primul cap a fost scurt, dupa parerea mea, vreau sa il postez si pe al doilea acum, ca sa fie macar putin mai clar, oricum actiunea incepe din cap 4, care va avea... deja am scos prea multe pe gura.

Chapter 2:

Sakura P.O.V:

“-Maine ne mutam in America, L.A mai exact!”

-... Eram socata. Nu mai aveam cuvinte. Stateam in fata tatalui meu cu gura intredeschisa si totusi, simteam ca nu mai am aer.

Cum adica “ne mutam”?! Stam in Londra de multi ani iar acum vine si imi spune ca ”ne mutam”! Aici am cei mai buni prieteni, legaturi si tot ce imi pot dori! Nu pe plan material, ci sentimental. Nici macar nu am discutat despre asta, nu m-a intrebat sau cerut parerea.

Am reusit sa ingan doar un simplu “Poftim?”, incruntandu-ma la el. Insa daca inainte ma simteam socata si ca voi cadea de pe picioare, acum cred ca o sa lesin deoarece din spatele meu se aude o voce suava, care imi mangaie sufletul doar dupa un sunet pronuntat:

-Nici dupa 17 ani nu ai invatat ca fetitei noastre trebuie sa ii explici ce faci, de ce faci si cum vrei sa faci?

M-am intors s i-am sarit in brate, strangand-o tare si pronuntandu-i comunul nume, cel mai frumos, mai cunoscut si mai folosit de catre copii, intr-o singura suflare fine: “Mama...”

Nu am mai vazut-o de mult timp...De ce? Pai ca sa va raspund la aceasta intrebare trebuie sa va povestesc cate ceva despre copilaria mea.
Am fost foarte fericita si inca mai sunt, de altfel. De fapt eu acolo m-am nascut in America, chiar in Los Angeles, de unde provine familia Haruno. E o chestie ciudata la aceasta familie, o traditie, as putea spune din cauza celor intamplate. Sa va explic: de vreo 6 generatii in familie se nasc numai fete, drept urmare, cand o Haruno se casatoreste barbatul trebuie sa accepte ca acea fata nu ii va lua numele ci va ramane cu numele de fata. De ce? Pentru ca familia mea detine o afacere foarte importanta si, pentru a ramane numele de prestijiu inca acolo, se procedeaza astfel. Ei bine, tata a iubit-o si o iubeste atat de mult pe mama incat i-a preluat numele. Si revenind la copilaria mea. Mama mai are o sora, Jennifer, care este casatorita si are o fata, cu cateva luni mai mica decat mine, Karin, cu care eu ma intelegeam foarte bine. Cine ne vedea zicea ca suntem surori. Familiile noastre erau atat de apropiate incat locuiam impreuna. Dar cu am zis “erau” pentru ca nu mai sunt. De ce? Ei bine, dupa un timp, eu si Karin incepeam sa ne certam in continu. Nu am stiut, nu stiu si nici nu stiu daca voi sti vreodata de ce! In fine, dupa un timp, cand pur si simplu nu ne mai suportam, am hotarat sa ne mutam. Chiar daca vila era a familiei Haruno, adica a mamei si a surorii ei, am hotarat, fara certuri, sa plecam noi deoarece tata era mai aproape de serviciul lui. Stiu ca de fiecare data il vedeam foarte rar deoarece lucra in Londra. Insa chiar daca ma bucuram ca voi scapa de Karin, matusa mea a fost motivul ezitarii mele continue de a ramane. Domne, adica, datorita femeii aleia sunt eu o rebela asa “inraita”. Cu ea am sarit prima data cu parasuta. Atunci am stiut ca sunt facuta pentru asta! Insa boxul l-am practicat cu Itachi si va vine sa credeti sau nu, mama a fost cea care m-a pus prima data pe o motocicleta. In tinerete era o soferita...mama, mama! Cred ca de la ea am mostenit frumusetea, inteligenta si temperamental.
Sincer, datorita matusii am invatat ca lacrimile sunt un mod de a ne exprima bucuria si ca atunci cand vreau sa plang de tristete, sa nu o fac ci sa ma descarc in alte moduri, cele invatate, bineinteles. Ei, si cum spuneam dupa ce ne-am mutat tata era mai mult timp cu mine, insa mama mergea de tot mai multe ori pe saptamana in America, deoarece acolo era sefa, impreuna cu matusa mea, la agentia familiei. Ultima ei plecare a fost acum 2 luni si de atunci nu am mai vazut-o...

-Mi-ai lipsit, puiutule! imi rasuna vocea ei suava im timpane. Nu ii raspund, ci dau drumul lacrimilor. Doamne, dimineata o lacrima de tristete, acum mai multe de bucurie... Credca voi innebuni...Insa mi-am lipsit imbratisarile ei, e asa de bine! Si normal ca nu putea sa mai tina mult, deoarece tata o indeamna pe mama sa imi explice ea situatia.

-Eu si tatal tau am hotarat sa mergem timp de 3 luni, adica vacanta de vara, la matusa ta, Jennifer. Stiu ca tu si Karin nu va suportati insa cred ca e timpul sa ingropati securea, corect?

Eram atat de fericita! Doamne, de cand tanjeam dupa momente petrecute in familie! Chiar daca nu cred ca o voi suporta prea usor pe Karin, mor de nerabdare sa fac toate nebuniile “traditionale”cu matusa Jennifer! Ma dau putin in spate, cu o fata de zici ca mi-ar fi spus ca ar fi murit cineva, in timp ce tata se apropie de mama, luand-o cu o mana de talie, parca vrand sa nu o vada plangand. Ma intorc putin, iar cand revin cu fata spre ei zambesc pana la urechi si le sat in brate stigand un “DA!” de cred ca s-au speriat vecinii.

Stam asa vreo 2 minute, dupa care mama ma indeamna sa imi fac bagajele deoarece la ora 9, maine dimineata, decolam.
Normal ca am hotarat ca voi lua numai cateva haine cu mine deoarece era joi si aveam, ca in fiecare saptamana, pregatita o sesiune lunga de shopping cu nebuna mea, Sara.

Eu si ea ne cunoastem de cand m-am mutat aici. Am mers la aceeasi scoala si la acelasi liceu. E rebela, draguta, iubitoare si nu o vezi mai niciodata suparata. E blonda, parul il are tuns bob si are ochii caprui. O iubesc atat de mult... Ne intelegem foarte bine, de fapt, noi suntem sufletul party-urilor din toata gasca. Dar sa trecem peste...

Inainte sa plec ma opresc putin in fata oglinzii sa ma admir. Parul lasat liber, camasa desfacuta astfel incat sa se observe cu usurinta bustul meu “imbracat” in sutien roz ticlam, pantaloni scurti de blugi, tocuri roz foarte inalte, geanta asortata in nuante de roz, un medalion la gat si nelipsitii ochelari de soare. Doar e vara, nu? Nu credeti ca mor dupa roz, dar asa s-a nimerit.

~ Ora 15:45, la shopping~

-Cum adica pleci?! Dar nu e corect! Adica, mama ta stie cat rau imi face, pardon, ne face?! ma cearta Sara dupa ce afla “vestea cea mare”. Sincer, am incercat sa gasesc momentul potrivit deoarece stiam cum va reactiona. Si l-am gasit: in timp ce cautam “comori” in magazinul nostru preferat. Credeam ca va fi mai calma aici, dar m-am inselat.

-Uite, vor fi doar 3 luni. Dupa ma intorc si totul va fi ca si cum nu as fi plecat, promit! spun eu incercand sa o calmez... Da` de unde atata fericire?

-3 luni?! spune ea in timp ce scapa haina din mana. Dar planuisem mini-vacanta, in iulie, la mare si la munte, cu gasca, ai uitat?

Sincer, cu toata agitatia asta... Eram atat de bucuroasa ca vom petrece ceva timp in familie, dar stiam ca totusi, mama va merge aproape zilnic la munca in prima luna, deci ma voi cam plictisi... Si da, am uitat complet de mini-vacanta! Dar nu puteam lasa asta sa se vada, nu?

-Nu, nu am uitat... Le voi spune alor mei si voi veni in acele 2 saptamani.

Nici daca vroiam nu puteam sa mai zic ceva deoarece ma “imobilizat” intr-o imbratisare dulce de a ei. Tot timpul m-am simtit bine in compania ei, tot timpul a stiut sa ma consoleze si sa imi dea sfaturi foarte bune si tot timpul ii voi duce dorul. Imi sopteste un “Imi va fi dor de tine...” stins, iar eu o consolez cu un “Va fi bine!”.

Dupa ce ne despartim, Sara face fata aia “senina” si parca ii vezi ”beculetul” cum i se aprinde in crestetul capului.

-Si daca iti convingem parintii sa ramai aici pana la mini-vacanta? Adica, in perioada asta vor urma majoratul lui Matt, aniversarea lui Betty si o multime. Sunt sigura ca vei veni, nu? Ma intreaba ea, eu raspunzandu-i dand din cap afirmativ. Si chiar tu ai spus ca mama ta va fi ocupata cam o luna de zile, si numai dupa veti intra in vacanta oficial! Deci, poate ii convingem sa te lase pana atunci, ce zici?
Hmm... Nu suna rau de loc... Ba chiar... Imi place! Deci ce mai asteptam? Sa punem in aplicare!

~Dupa 4 ore, acasa la Sakura~

Dupa 4 ore de “Te rog!”, Te implor!” si “Fac orice!”, am reusit! Parintii ma vor lasa sa raman aici pana supa mini-vacanta.

~Ora 23:50 , in club~

-Si melodia asta ii este dedicate “nebunei noastre”, care va ramane cu noi! stiga Andy, dj-ul, dupa care remixeaza o piesa pe care ne rupem in figure.

Toti erau atat de bucurosi ca raman, incat au dat un party la care au venit toti prietenii nostri. Bautura curgea, sunetul boxelor ne inunda urechile, iar petrecerea de abia a inceput!

~Ora 5:02~

Sunt atat de ametita... Incerc sa ma ridic dar fara efect, esuez. La fel, incerc sa imi deschid ochii, dar totul e in ceata. Simt cum totul se invarte cu mine, iar capul imi bubuie ingrozitor! Am facut-o lata! Nu stiu care a fost ultimul pahar baut, dar amintit stiu sigur ca a fost de votka.

Aud o usa cum se tranteste, iar dupa cat de tare a sunat sigur a fost usa de la club, nu cunoastem bine. Acum parca peisajul e mai clar: clubul, usa inchisa, scena, Norby, patronul, care discuta cu tata si... STOP-CADRU! Tata?! Oh, nu!

Isi intoarce privirea rece si dezamagita dpre mine, facandu-ma sa ma simt prost, foarte prost...

~Ora 8:45, la aeroport~

-Nu pot sa cred ca ai facut asta! Era doar pentru a sarbatori! Tata, asculta-ma, inca te mai poti razgandi! incercam sa il conving in timp ce taram dupa mine valiza mea.

-Tu nu poti sa crezi? Am avut incredere in tine si m-ai dezamagit zbotul de la ora 9, va rog! Imi reproseaza tata, nici macar privindu-ma in ochi, in timp ce ii inmana biletele unei doamne. Eu ma uitam la mama, cu o fata de catelus nevinovat, incercand sa gasesc o portita de scapare, dar nimic. Trebuie sa pot face ceva... Trebuie!

~Ora 11:30~

Si nu s-a putut face nimic. Acum eram in masina tatalui meu si ne indreptam spre vila matusii, a familiei Haruno, de fapt. Dupa atata car de ani imi vad si eu tatal conducand, minune! De obicei are sofer, insa acum a renuntat la asta pentru a avea cu totii o vacant fericita... Ce proasta sunt! Ei incearca sa imi fie alaturi iar eu ce fac? Dau cu piciorul...Gata! de acum ma voi dedica 100% acestei vacante!

Dupa un drum destul de scurt, as zice eu, in care nimeni nu zicea nimic, ajungem la destinatie. Sincer, nu stiu daca sunt vesela sau trista, emotionata sau nepasatoare. Tot ce simt sunt mii de fiori pe sina spinarii. Insa am zis ca ma voi dedica acestei vacante si asa va fi! Deci, sa-i dam drumul!

Cobor din masina si alerg ca o dementa pana la usa vilei. Intru fara a mai sta pe ganduri sau a mai bate si ma napustesc peste ei tipand cat ma tin plamanii: “M-am intors!”

Editat de choco: ti-am pus eu pozele cum trebuie, insa cea de la tinuta Sakurei nu a mers asa ca am sters-o de tot, sper sa nu te superi. Pe viitor, nu mai pune linkuri direct de pe internet, deoarece iti deformeaza pagina. Daca nu stii cum altfel sa postezi poze, atunci da-mi un pm si te voi ajuta. ^^

Camera Sakurei: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/441/face3d203.jpg/
Astept critici dure, vreau sa ma perfectionez, daca se poate. In seara asta nu voi trimite mesaje sa anunt de fic, insa maine e alta poveste. Deci sper ca va placut iar next-ul nush cand va veni, dar cat de curand

E foarte dragut ficul ,iar ideea e interesanta
M-ai putea anunta si pe mine data viitoare de next?
Apropo de el, il astept cu nerabdare.
Spor la scris!
Zbye

Me gusta

Avem o Sakura mai nebuna Deja presimt cum o sa fie Karin

O aranjam noi, oricum. Mi-au placut amandoua capitolele, sunt foarte interesanta nu am mai vazut ideea

Astept next-ul Sa ma anunti si pe mine

Buna! Pei ma bucur ca m-ai anuntat si pe mine! a hug

merci! Ai spus ca vrei o critica dura, ceea ce nu prea e treaba mea dar vreau sa-ti spun cateva chestii si eu sper sa nu te superi happy2

Mi-au placut mult capitolele au fost foarte dragute. Ideea e originala, cel putin dupa parerea mea happy2

Totusi parca sareai prea mult de la ora cutare la nu stiu ce alta ora lough

Adica daca vrei sa pui un pic de descriere. De exemplu cum arata tatal Sakurei sau mama. Si as mai avea rugamintea sa faci pagina cum era inainte lough

Pentru asta ar trebui sa stergi acele link-uri. Asta desigur, daca vrei.

Dar precum au spus si altii mi-a placut mult, sincer happy2

Si astept next-ul! kiss

Pu

pici!

foarte frumos fic imi pare rau ca il gasesc tocmai acum dar astept next si PWP

Ce tare e aceasta poveste. Ai o idee fantastica. Imi place mult mult ultimul capitol. Rozalia mea e mi nebunatica.

Happy B-day to me!!! Scz scumpelor... Eu doream sa fiu cu capitolele la zi, dar... sunt foarte implicata la scoala, iar cum am iesit din vacanta am avut de lucrat la revista scolii( sunt redactor sef :-p)+ consultatii la mate pt olimpiada la mate +....o groaza!!! Cap l-am scris sapt trecuta, dar mai aveam sa-l termin... din lipsa de timp, nu l-am pus, iar ieri noapte mi-am sarbatorit ziua de nastere cu niste prietene foarte bune si nu am putut posta sau comenta( ma revansez eu) la ficurile mele favorite... so, fara alte palavrageli:

Chapter 3:

Sakura P.o.V:

Prima persoana pe care am vazut-o a fost matusa Jennifer, careia i-am sarit in brate si am inceput sa urlam ca doua nebune de fericire. Ea e o femeie extrem de frumoasa, dupa parerea mea, la fel ca si mama. Ele doua seamana mult, diferentele fiind culoarea mai rosiatica a parului matusii mele, spre deoasebire de mama care are aceasi nuanta ca si a mea, in schimb au aceasi nuanta de ochi: caprui-verzui. Eu i-am “preluat” nuanta ochilor tatalui meu, adica acel verde stralucitor.

Unghiul meu, Jhon, ma “rapeste” din bratele matusii si ma ridica in sus in timp ce eu ma zbateam si tipam sa ma lase jos. E un barbat cu parul roscat si ochii negri, foarte atragator, mama si matusa au ales bine!

-Ei, asa iti trebuie daca nu iti mai vizitezi rudele de atata timp! Spune unchiul meu razand, nevrand sa ma lase jos pana nu imi “recunosc vina”. Dupa ce ma declar “o mica infractoare” sunt pusa jos de catre “detectiv Jhon” si o observ pe Karin care imi saluta parintii. Merg spre ei cu o oarecare teama de ce s-ar putea intampla. Cand ajung acolo, Karin isi schimba privirea dulce in una rece si indiferenta, dupa care imi spune:

-Sakura...-ma analizeaza din cap pana in picioare- nu te-ai schimbat aproape deloc.

-Karin...-o analizez si eu, cu aceasi privire ca a ei- din pacate nici tu nu te-ai schimbat, spun eu in timp ce zambesc sarcastic.

Simt o pofta nebuna sa sar pe ea, sa o iau de par si sa o trantesc de un perete. Nu stiu de ce, dar asa simt. Pulsul imi e tot mai accelerat iar pumnul bine strans, incat nu ma mai pot abtine. Sincer, nici ea nu e mai “cuminte”. Norocul ei e ca in acel moment, cineva coboara scarile...

-Nana! tip eu cat ma tin plamanii, alergand spre ea si imbatisand-o cu putere. ”Nana” pentru noi inseamna “dadaca”, de fapt mai mult ne este o bunica. O iubim tare mult! Ea a fost dadaca mamei si a matusii mele, apoi a mea si a lui Karin. Ne-a invatat sa apreciem ceea ce avem, sa fim bune si darnice, sa fim cuminti si ascultatoare, ma rog, partea asta mai mult Karin o asculta, ca eu intram mereu in belele... Hi, hi! Dar sa lasam trecutul si sa revenim in trezent. Nana e o femeie mica de statura, cu un cap mai mica decat mine cand sunt pe tocuri, adica mai mereu, de 53 de ani, cu parul mereu facut coc, odata saten, acum e gri. E mai mereu imbracata cu uniforma de menajera, chiar daca nu e, adica, ea e “sefa” celor doua menajere ale casei, Ann si Marcy. Nana e de origine din Mexic, locul unde mergeau mamele noastre la bunici. De aceea, noi stim destul de bine spaniola.

-Mi niña...nu sti cat de mult mi-ai lipsit! spune ea printre suspine, deoarece, asa cum ma asteptam, nu s-a putut abtine. Dar exact de asta o iubesc eu pe ea: pentru ca nu ii e frica sa isi arate sentimentele. Lucru care ne-a invatat si pe noi, insa nu am inteles nici acum la ce se referea “lectia” ei. Sau am inteles, dar nu am putut pune in practica. Mereu am vrut sa par o persoana puternica, mai mereu fara resentimente, care nu cade prada foatre usor in “plasa emotiilor”.

Daca matusa nu ne-ar fi invitat sa mancam cred ca am fi ramas asa ani de zile. Iar dupa o masa in care ne-am povestit peripetiile amuzante si mai putin amuzante, bine, inafara de Karin care era total absenta, merg in camera mea, noua, de fapt vechea mea camera. Hmm, nu s-a schimbat deloc. De fapt, mai corect, nu au schimbat-o deloc. Aceeasi camera, destul de moderna chiar si dupa atata timp, decorata in nuante de roz. Sincer, va dura ceva pana ma voi reacomoda cu ea, deoarece ma obijnuisem cu nuantele mele “trasnite din camera mea din Anglia. Iubesc camera aia! E la mansarda, deci nu prea eram deranjata. Dar si asta imi place, in fond eu am fost “arhitectul” camerei mele. Ce ador la ea e faptul ca are un balcon mare cu o priveliste de-ti lasa gura apa, dar si asta e placere si neplacere. In fiecare dimineata, soarele e atat de arzator incat ma ascund in plapuma mea pentru a ma “feri” de razele orbitoare. Dar sa lasam asta la o parte. Intru cu incredere in ea indreptandu-ma spre balcon. Il deschid, dupa care imi indrept privirea in partea dreapta, trec pe langa birou si intru in dressul meu incapator cu gandul de a-mi aranja hainele, iar dupa sa merg in baie sa imi pun cosmeticele si restul.

Dupa ce termin aud cum cineva bate la usa. Ingan un “Intra”, iar matusa mea intra pe usa rugandu-ma sa merg la magazin pentru a cumpara cate ceva. Nici nu am intrebat ce, deoarece cand mi-a spus ca voi merge cu Karin am vrut sa refuz din prima. Dar dupa mi-am amintit ce mi-am propus: ma voi dedica acestei vacante 100%, deci am acceptat. Cobor jos unde sunt intampinata de o privire rece, Karin... Tata ne da cheile masinii si pornim. Stiu ce ve-ti zice: “Esti minora!”. Da, e adevarat, dar tata m-a invatat sa conduc, iar magazinul e la cateva strazi de aici si vom avea destul de multe cumparaturi. In plus, cum motocicleta mea e inca in Anglia, pana o v-a aduce un prieten de-al tatei, adica peste cateva zile, nu am de ales, iar decat sa merg pe jos...

~La magazin~

Eram la raionul cu dulciuri.Si normal, doar sunt fanul lor numarul 1. Karin era pe la bauturi, sau mai stiu eu ce... Nu ma prea intereseaza. Cand ne-am despartit, astfel incat fiecare sa cumpere de pe un raion anume, eu am ales cel cu dulciuri si de lactate, ca de restul a zis ca se ocupa ea. Nu ma supar!

Sincer, pare tare distanta, rece, nepasatoare. Bine, si inainte era, dar acum parca nu o mai recunosc. Acelas lucru l-am vazut si la matusa mea. Se comporta ciudat una cu cealalta, chiar daca incearca sa ascunda.

In fine, voi afla mai multe mai tarziu. Acum...unde, Dumnezeule Mare,se afla bomboanele alea de ciocolata? Deja devin agitata! Ah, uita-le, in sfarsit! Ma grabesc “sa pun mana pe ele” si fara sa vreau ma lovesc de cineva, probabil cu acelas scop ca al meu, cazand amandoi jos.
Imi cer mii de scuze, iar cand imi ridic privirea ma pierd in a ei. Acei ochi lila, acel par movaliu...Hinata! As recunoaste-o dintr-o mie! Imi pronunta timid numele, dupa care ne imbratisam cum nu am mai facut-o de mult timp. Ne despartim si ramanem uimite de cat de mult ne-am schimbat, complimentandu-ne. Doamne, fata asta din fata mea e Hinata? Acea fata timida si sensibila care trebuia tot timpul protejata de “cei rai”?

~Flash back~

Eu si Hin ne jucam cutia de nisip din curtea gradinitei. Era pauza, asa ca profitam de vremea frumoasa pentru a face un castel de nisip. Eu ma ocupam cu constructia mai mult, iar ea cu dizainul. Ii spun ca merg sa aduc niste pierticele pentru al infrumuseta.
Ma duc dupa cladirea gradinitei, “locul pietricelelor fermecate”, cum ii spuneam noi, insa nici nu apuc sa adun bine pietricele ca o aud pe Hinata cum stiga un “Nu!” printre suspine de plans. Nu mai stau pe ganduri si ma indrept spre locul “crimei”. Cand ajun acolo, ce sa vezi? Hinata plangand si implorandu-l pe Kiba, care acum distrugea cu piciorul castelul nostru de nisip, sa inceteze. Atat mi-a trebuit sa vad, ca in secunda urmatoare eram in spatele lui, tragandu-l de par si facandu-l in toate felurile. Kiba era in grupa cu mine si Hin si tot timpul o necajea, dar doar pe ea, ca de la mine stia ca ia bataie. Acum ma tragea de parul meu fin crezand ca ma voi opri din al lovi cu picioarele in burta, da` de unde?
Insa nu apuc sa ma razbun bine, ca vine educatoarea si ne cearta de mama focului in timp ce o linistea pe Hinata, care mai ca nu mai avea aer de la atata plans. Si ca sa fie si mai frumos , ne interzice pauzele, amandorura, o saptamana. Sincer, nu-mi prea pasa, atata timp cat stiam ca nu o va mai supara pe Hin.

~End flashback~

Chestii de astea se intamplau zilnic, dar nu-mi pasa. Tot ce conta era ca ea sa fie in siguranta. Daca atunci eram dura, acum sunt “moartea” in persoana. Dar si ea s-a schimbat. Nu stiu daca mai e la fel de timida, insa e o domnisoara in toata regula, destul de serioasa, cu niste forme bine definite. Ce-si mai poate dori un baiat?
Am povestit ceva timp in magazine, am facut schimb de numere de telefon si am stabilit sa ne intalnim maine la o cafenea sau ceva.

Dupa ne-am luat la revedere, eu am mers sa o caut pe Karin. Nici nu a trebuit sa o caut mult ca am gasit-o la raionul cu bauturi.

Ma indrept spre ea. Statea cu spatele la mine si se pare ca vorbea la telefon. Fara sa vreau, nu ma intereseaza si nici nu sunt genul, am auzit ceva din conversatie:”Pai, dupa ce plecati de la noi, ne intalnim la hotelul unde obisnuiam, ok? Imi era chiar dor, iubire! In ultima vreme am fost foarte ocupata, o sti pe mama... Stiu ca am fost fata rea, asa ca te voi astepta cu biciul si catusele cu puf roz...”. Restul nu va mai spun ca deja imi vine sa vomit. Deci se pare ca “iubita” mea verisoara are planuri in noaptea asta. Dar stai! Vom avea musafiri? Pe bune, iar eu de abia acum aflu, in modul asta?!

Dupa ce observ ca a terminat conversatia, ma indrept spre ea, imi pun mana pe umarul ei, fapt care a facut-o sa tresara usor, si o intreb direct ce fel de musafiri vom avea. I se putea citi frica si uimirea pe fata foarte usor, intrebarea mea a marcat-o. O linistesc spunandu-i ca nu imi pasa ce va face dupa si cu cine, ci doar vreau sa stiu cine ne va vizita. Asta o linisteste, se pare, deoarece raspunsul nu intarzie sa apara:

-E...-face o pauza pentru a se dezmetici, inca era socata-E vorba de niste asociati ai firmei, buni prieteni cu parintii mei, familia Uchiha. Vor cina cu noi asta seara pentru ati cunoaste familia si a discuta noi planuri de afaceri.

Spot-cadru! Familia Uchiha?! Itachi e...poate fi... Nu! Sakura, trezeste-te! Ce sanse ar fi? Fac ochii cat cepele dar revin pentru a nu atrage prea mult atentia. Ii ingan un “Aham...”, prefacandu-ma ca nu-mi pasa.

Terminam cumparaturile, platim totul si mergem acasa, toti 3. Care 3? Karin, eu si sentimuntul ca dupa seara asta, lucrurile se vor schimba!

~Inapoi acasa~

Cand am ajuns, toata lumea era imbracata la 4 ace, casa aranjata iar tot ce mai lipsea era ca mama sa ma lamureasca depre cina asta foarte importanta de afaceri. Ma rog... Merg sus si ma schimb si eu, la fel ca si Karin. Fiind o seara “atat de importanta” voi ezita din a aparea la cina in fuste scurte si tricouri pana la buric. Deci, imi iau o rochie cu vulonase rozali-rosiatice care incep mai jos de sani, in picioare nelipsiti pantofi cu toc foarte inalt, ca accesorii niste cercei negri, lantisor si bratara asortate iar ca machiaj tus, rimel si culori in concordanta cu tinuta. Parul mi-l indrept cu placa si cand nana vine sa ma anunte ca musafirii au avuns, cobor jos. Sentimentul ca as putea sa il revad pe Itachi nu-mi da pace! Simt cum mii de ace imi strapung sina spinarii, iar picioarele mi se inmoaie. Te rog, sa fie o noapte normala!

Cobor elegant scarile, analizand persoanele din living: toata familia mea era un zambet, facand cunostinta cu familia Uchiha. O femeie frumoasa, imbacata elegant, cu parul negru si ochii caprui se tinea la brat de un domn inalt, serios, la prima vedere, cu parul negru precum noaptea si ochii precum cel mai intunecat abis, facand cunostinta cu parintii mei. Langa ei, un baiat bine facut, sexy si foarte asemanator domnului de mai sus, discuta cu [,] Karin. Am o vaga presimtire ca el este asa-zisa “partida” din acesta seara a verisoarei mele. La indemnul mamei mele, fac cunostinta cu membrii familiei Uchiha. Se pare ca tipul se numeste Sasuke, din vorbele lui Karin, care ne face cunostinta.

Dupa acestea, ne asezam la masa. O cina normal, exceptand privirile pofticioase ale lui Sasuke si acele “ace” care inca nu-mi dau pace. Imi pare atat de rau ca Itachi nu e aici... Chiar imi facusem sperante... Lunile astea vor fi plictisitoare fara el, o stiu! Iar cel mai rau e ca e posibil sa nu il mai vad vreodata, sa nu se mai intoarca din cauza ca a fost mutat permanent...Sa speram ca nu va fi asa!

Sunetul enervant al soneriei ma trezeste din melancolia mea. Nana merge sa deschida, iar eu nici nu bag in seama, sunt prea trista intr-un fel, chiar daca nu o arat. Insa toata tristetea dispare pe moment, cat ai bate din balme, sau mai bine zis cat ti-ai cere scuze. Acea voce linistitoare... Imi intorc capul la 90 de grade si privirile ni se intersecteaza. Era acolo, in pragul usii, cerandu-si mii de scuze ca a intarziat. Cred ca am nevoie de ceva pentru tensiune, pentru ca simt ca nu mai pot respira! E chiar el, Itachi! Ii sar in brate si acesta ma ridica putin de la sol, invartindu-ne prin incapere. Doamne, nu pot sa cred! Dupa ce ne invartim asa vreo 2 minute, ma lasa jos, iar eu il intreb aproape soptit “Cum?”. E minunat! Acele ace nu ma mai impungeau, acum simteam ca plutesc! Imi face semn ca imi va explica mai tarziu si, la un tusit fortat si cu subinteles de la tatal meu, Itachi face cunostinta cu unchii si verisoara mea, iar eu ma asez la masa. Nu ma puteam opri din zambit. E aici, iar de acum incolo, nimic nu poate merge prost!

Cina a descurs normal, slava Domnului, iar dupa ce familia Uchiha a plecat, am intrat direct in pat, s-au intamplat prea multe pentru o singura zi! Maine in schimb ii voi face o mica vizita agentului Uchiha, avand in vedere ca mi-a lasat adresa sediului sau.

Cam atat, iar next-ul va veni... nush exact cand...

Ce frumoooos, Karin asta e de groaza, chiar ca scarboasa, auzi la ea, numai cu si puf.

Ce frumos ca a ajuns Itachi, ce frumos ca a ajuns si Sasuke

Ai un fic extraordinar, il iubesc Pune next-ul repede, abia astept sa vad ce urmeaza

Spor la scris

]

Cat de dragut!

Kakrin, Karin, fata rea
Sakura fata buna.
E interesanta ideea, iar Sasuke e acelasi pervers ca de obicei

Mabucur mult ca m-ai anuntat!

Astept next!

Zbye!

Minunat capitol imi place extrem de mult

Nu prea am cuvinte sa il descriu, e foarte lung

Ce sa zic inafara de next?!

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Sam 04 Feb 2012, 12:02

Karin poate fi foarte enervanta, insa nu e doar asta... pentru ea, verisoara ei , Sakura , e cea mai mare rivala! Sakura nu stie de ce, insa va afla... Iar cand va dori sa schimbe relatia dintre ele, va fi prea tarziu, deoarece va aparea un inger...

Chapter 4:

~Dimineata~

Sakura Pov:

Razele soarelui patrund in camera mea, enervandu-ma la culme! Imi trag plapuma peste mine si ma intind mai ceva ca o felina, incercand sa ma dezmeticesc. Da... nu merge! La fel ca in fiecare dimineata. De mica sunt obisnuita ca primul lucru pe care il fac dimineata e sa beau jumatate de litru de lapte rece, de la frigider, la cutie, nu sticla sau plastic. E un fel de ritual al meu. Nu fac nimic inainte de asta si pe langa faptul ca e chiar sanatos, daca nu beau lapte dimineata, toata ziua am nervi! Nu ma intrebati, nu stiu de ce.
Ma ridic din pat, cu gandul sa ma indrept spre bucatarie. Imi e putin cam frica deoarece sunt asa adormita ca nici nu vad prea bine si sunt sigura ca ma voi cam impiedica, insa mi-e teama sa nu cad pe scari, avand in vedere ca am camera la etaj. Ies din camera, pasind agale pe holul lung care avea diferite tablouri pe pereti. Incercam sa imi tot frec ochii, pentru a vedea pe unde calc, iar cu chin cu vai reusesc sa disting o silueta:nana. Aceata ma opreste si imi spune ca parintii si unchii mei au plecat la serviciu la 4 dimineata si ca suntem singure acasa impreuna cu [,] Karin si cu... habar n-am pentru ca si asa am inteles foarte greu ceva la cat de adormita eram, asa ca am oprit-o, multumindu-i ca m-a informat.
Imi continui drumul, fiind atenta, pe cat posibil la scari. Stiam exact ce voi face: merg in bucatarie, deschid frigiderul si fara sa ma uit imi iau cutia cu lapte din partea stanga, unde am pus-o aseara cand ne-am intors de la cumparaturi. Sunt cam ordonata si organizata de felul meu, plus ca nu vreau sa incurc cutia mea cu a lui Karin, care e cu cacao cu lapte. Si ea are acest “ritual” ca si mine, doar ca ea bea acel lichid care mie mi se pare oribil de scarbos la asemenea perioade ale zilei, diminetile. In rest nu am probleme.

Sasuke P.O.V:

Doamne, ce noapte am avut...Karin a fost mai buna ca niciodata! Si chiar de doua ori intr-o noapte... Cred ca venirea Sakurei aici a motivat-o deoarece cand eram impreuna mereu imi vorbea despre verisoara ei cea "razgaiata" care se crede mai buna decat ea...bla, bla, bla. Nu mi se pare, ba chiar imi place. Nu ma intelegeti gresit, am fost cu ea, dar s-a sfarsit acum mult timp. Azi-noapte am avut chef de distractie, am sunat-o, am luat-o cu dulcegarii si s-a supus mai ceva ca un catelus. Insa e doar interes. Azi-noapte, dupa o runda fierbinte, parintii ei i-au trimis mesaj cum ca pleaca mai devreme, adica la ora 4, din cauza unor probleme la firma, iar ea mi-a propus sa venim aici si sa “reluam”. Acum stau la masa din bucataria roscatei, privind nuanta maronie a cafelei cum se joaca in ceasca mea si lasandu-ma purtat de mirosul imbietor al ei, sorbind din cand in cand, pentru a ma dezmetici. Aud niste pasi venind spre mine si imi ridic usor privirea. Doua picioare de fotomodel, inavuite in niste boxeri foarte sexy cu o parte din ei din dantela, roz ticlam, mai sus un tricou alb, mulat pe corp, cu niste modele rosii si un decolteu care ma face sa imi opresc privirea acolo, insa o mai ridic totusi, pentru ai vedea chipul angelic pe care s-au asternut niste suvite roz nestingherite. Ochii ii are inchisi, nepermitandu-mi sa-i admir frumoasele smaralde verzi, probabil e prea somnoroasa sa ii mai deschida.
Se indreapta spre frigider, de unde ia fara a-si deschide ochii o cutie maro, de cacao cu lapte. Isi pune cutia pe blatul mobilierului din bucatarie, deschizand usor cutia si, intorcandu-se, se delecteaza din acel lichis maroniu... sau nu? In urmatorul moment smaraldele sale verzi se deschid, mai mult decat e necesar, intr-o privire mirata si tot lichidul izbucneste prin intreaga bucatarie.

Sakura P.o.V:

Bleah!!! Ce Doamne e...Oh, nu! Asta nu e o coincidenta si in niciun caz o greseala. Sunt sigura ca a facut-o intentionat! Ma indrept rapid spre chiuveta de unde beau apa, nici macar nu iau cana, ci las rapid ca apa sa imi intre direct in gura, pentru a scapa de acest gust. Degeaba! Gustul ala scarbos nu mi se inlatura de pe limba!
Un ras isteric imi aproba teoria, era Karin! Ok, chiar a uitat cu cine se pune?!Eh, nu-i problema, ii amintesc eu! Dar in stilul meu propriu si personal...

Sasuke P.o.V:

Rasul isteric al lui Karin imi zgarie urechile, iar in urmatorul moment, privirea Sakurei este atintita asupra mea. In fine, ma observa! Pana acum parca eram invizibil. In fine, nu mai conteaza...
Karin incepe sa isi bata joc de Sakura, intreband-o ironic de ce e asa nervoasa. Bun, intre fete, glumele de genul asta mi se par normale, insa in cazul de fata Sakura nu pare prea fericita, ba chiar nervoasa. Chiar si asa, vrea sa plece insa vocea pitigaiata si ironica a lui Karin o opreste:
-Oh, micuta rebela s-a enervat? Ar trebui sa iti cauti cat ma repede cutia cu lapte, pana nu explodezi de nervi, saracuta de tine! apoi se intoarce cu fata spre mine, si cu spatele la ea, zambind triumfator.
Atunci rozalia se apropie de ea, cu sticla de cacao in mana, iar cand ajunge in dreptul ei, ii arunca restul de lichid in cap, aparent fara stres, pana la ultima picatura, dupa care ii sopteste:
-Nu mai e nevoie, tocmai am scapat de un car de nervi! accentuand ultimele cuvinte si strivind cutia in mana. Karin avea o fata de zici ca l-ar fi vazut pe Dracu`, cu ochii strans inchisi, parca asteptand o palma zdravana, tremurand cand aude cutia facand contact cu podeaua dar linistindu-se cand pasii rozaliei se pierd in ecoul cazaturii.
Pufneste usurata gen "Slava Domnului ca am scapat!" si vine sa se linguseasca pe langa mine, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

*********

Bun, deja m-am cam saturat. Se liguseste de un sfert de ora, complimentand noaptea trecuta si cersind cate un sarut, insa fara rezultat, nu aveam niciun chef.
Vreau sa plec in camera lui Karin pentru a ma schimba, acum fiind doar in boxerii negri si intr-un maieu, insa cand vad cine intra pe usa raman masca! Pe unde a iesit?! Cand?!
Era Sakura, imbacata sport, intr-o busitera si o pereche de pantaloni scurti in care avea mp3-ul, iar castile in urechi. Ce mai corp, ce mai trasaturi... Micutul meu deja "sare in sus"! Cand ma vede cum ma uit la ea, isi da ochii peste cap si se intoarce, urcand sus. Stai putin... Ala e un tatuaj? Mai, mai, avem aici o leoaica in toata regula!
Urc dupa ea, iar cand sa trec la lucrurile perverse care de mult timp imi invadau mintea, imi inchide usa in nas. Serios? Eu mor aici, si tu? Pff..."Sasuke, o sa ai mult de lucru cu ea, frate!"
Ma resemnez si merg in camera lui Karin pentru a ma schimba. Dupa voi merge acasa si voi face un dus. As face aici, dar nu vreau sa ii dau idei lui Karin.

Sakura P.o.V:

Intru sub dus, fiind transpirata de la alergatul de dimineata, si las picaturile de apa sa ma relaxeze. Am fost atat de nervoasa in dimineata asta ca nu mai vreau sa o vad pe Karin in veci! De aceea am iesit pe geam cand am mers sa alerg. Insa macar i-am demonstrat ca nu m-am inmuiat, chiar daca mai bine ma abtineam, nu am putut! Nu sunt prea rabdatoare.
Dupa 10 minute de meditatie, ies de la dus, infasurandu-mi corpul intr-un prosop alb si pufos, care imi venea doar cu doua degete ma jos de fese. Imi sterg putin parul rozaliu cu un alt prosor, si ies din baie, cautandu-mi telefonul. Vroiam sa il anunt pe Itachi ca ii voi face o vizita la sediu. I-am fost mereu alaturi la cazurile mai grele si oricat ar incerca, pe mine nu ma pacaleste. Aseara nu era in apele lui, chiar daca incerca sa fie si ii pacalea pe toti ceilalti, nu si pe mine. Stiu foarte bine de ce e asa. Sigur e un caz mai greu, mai periculos si cu siguranta e vorba despre victime. A mai avut un caz de genul asta pe care l-a rezolvat cu greu si nici acum nu s-a resemnat ca au murit multe persoane, iar el se invinuieste si in ziua de azi pentru asta.
Acum, oare unde o fi telefonul asta? Ah e pe masuta de pe hol, acolo l-am pus inainte sa plec la alergat. Uituca mai sunt...
Ies din camera si ma indrept spre masuta care era la 2 metri de usa camerei mele, pe dreapta.Nici nu apuc bine sa imi tin telefonul in mana ca simt cum doua brate puternice imi incojuara talia, iar la acest gest tresar, scapandu-mi telefonul din mana. Imi saruta suav gatul, dupa care il musca, lasandu-mi o urma frumusica, si provocandu-mi mii de fiori pe sina spinarii, imi las capul pe spate, sprijinit de umarul sau. Acum stiu cine e. Pletele negre ca abanosul l-au dat de gol. Am vrut sa ii spun sa inceteze, chiar daca nu simteam asta si nici nu o vroiam. Insa nu am apucat decat sa ii pronunt prima silaba a numelui sau, deoarece in urmatorul moment limba lui se plimba in voie in gura mea. Simteam ca plutesc si chiar daca mintea imi spune sa incetez, simturile i-au luat-o inainte si i-am raspuns sarutului, adancindu-l din ce in ce mai mult. Nu stiu ce era cu mine, pentru prima data ma lasam prada sentimentelor, chiar daca nu stiam care sunt acelea. Ne rotim pana ajungem la usa. Inca ne sarutam; amandoi fiind cu ochii inchisi, insa nu stiu cum , dar reuseste sa deschisa usa camerei si sa ma traga inauntru, tinandu-ma strans la pieptul sau. Inchide usa cu piciorul si ma izbeste usor de perete. Ingan un geamat si cad din nou in capcana lui. Deja mi-am dat seama: incerca mereu sa imi intredeschisa lagasul pentru a se putea juca in voie. Exact asa a facut si acum. Pur si simplu nu il puteam opri. Il savuram ca pe o savarina si adoram cand imi musca buza inferioara.
Isi trece mana dreapta pe sub prosopul meu, pipaindu-mi fesele si facundu-ma sa ma topesc incet. Mana sa stanga incearca sa imi desfaca prosopul, in timp ce a mea il zgarie usor pe gat, iar cealalta se infige in parul lui matasos, tragandu-l mai aproape de mine, chiar daca nu cred ca mai e posibil.
Dintr-o data, sunt trezita din acest "vis" de catre prosopul care mai sa cada jos de pe mine, dar il ridic repede, nu inainte de a-l impinge pe Sasuke de pe mine. Imi aranjez prosopul, ceea ce il enerveaza la culme si in secunda doi, mana sa stanga imi cuprinde talia, iar cea dreapta loveste brutal peretele. Ai chef de joaca, Uchiha? Ei bine, eu nu! Imi incolacesc mainile in jurul gatului sau si ma indrept senzual cu buzele catre urechea lui, soptindu-i:
-Nu credeam ca vei fi atat de nesatisfacut dupa o noapte cu [,] Karin, si termin muscandu-i senzual urechea, ceea ce la excitat la culme deoarece a dat sa ma sarute, dar degetul meu i-a cam stricat planurile:-Daca ai impresia ca dupa ce te plictisesti de Karin poti sa vii la mine fara nicio problema, te inseli. Acum pleaca!- ultima propozitie am zis-o destul de dur cat sa il fac sa plece, trantind usa dupa el.

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Sam 04 Feb 2012, 13:15

Ce mia placut capitolul!

E pur si simplu magnific!

Are de toate!

Mi-a palcut faza cu laptele moolt!

Astept next si PWP doolce

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Lun 06 Feb 2012, 10:39

Grazie pentru mp

Deci, nu am cuvintee ce dura e Sakura, asa o vreau! Pune-ti pofta in multe cuie, Uchiha! Vad ca nu il mai satura Dumnezeu

Capitolul a fost superb, pe Karin o urasc si astept next-ul

Spor la scris, abia asteept sa vad ce urmeaza

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Vin 10 Feb 2012, 18:42

Chapter 5:

Sakura P.o.V:

Soarele straluceste cu putere, iar caldura pe care o emana e incredibil de fierbinte. Mainile mele sunt sprijinite de bara balconului iar ochii mei incearca sa gaseasca ceva, orice, care sa imi distraga atentia de la ceea ce s-a intamplat. Un sarut... Si totusi, atatea sentimente! Inca mai am fiori pe sina spinarii iar in mintea mea e numai imaginea lui. Ce mi se intampla? Am avut parte de atatia iubiti, atatea saruturi, atatea mangaieri, atatea sentimente... Si totusi nimic nu se compara cu ceea ce am simtit.

Imi iau geanta crem si ies cat mai repede din camera, alergand pe scari si iesind ca o tornada din casa. Intru in taxiul chemat dupa plecarea lui Sasuke si ma adresez taximetristului scurt si la obiect:"Mall-ul din centru. Repede!". Am nevoie de un singur lucru, iar acela nu e shopping-ul. Am nevoie de ceva care sa imi distraga atentia, si cum tot trebuia sa fac ceva, voi combina utilul cu placutul. Utilul este ca trebuia sa il incurajez pe Itachi, sa aflu ce se intampla si sa fiu alaturi de el. Iar placutul este ca imi voi mai lua gandul de la Sasuke.

Vocea stridenta si groasa a soferului ma aduce la exasperare cand striga la mine ca am ajuns. Ii las banii si ies din masina. Mai am ceva de mers pana la sediu. Doar nu era sa ii dau exact adresa, nu? Era prea suspicios...

Dupa un sfert de ora de mers pe jos, ajung la sediu. E un loc bine ascuns, intr-un cartier abandonat, cu blocuri care ar trebui demolate, dar hey! Daca le-ar demola, unde s-ar mai ascunde sediile secrete?

Intru intr-un bloc si cobor jos, la subsol. Aerul era sufocant si de fiecare data cand atingeam ceva, stratul gros de praf invada putinul aer respirabil, facandu-ma sa tusesc.

Incerc sa indepartez praful raspandit cu mana si dau de ceea ce cautam. Inlatur cu grija cerceaful vechi si deschid o mica usita. Introduc codul si usa de fier se deschide.

Merg impreuna cu ecoul tocurilor mele pe holul luminat de niste neoane slabute, pana cand ajung la capatul holului. Lumina din incaperea in care am intrat e atat de placuta, de zici ca ar fi de la soarele de afara. Intreb secretara de biroul agentului Uchiha iar aceasta imi indica salonul numarul 8.

Ajunsa in fata usii, apas subtil pe clanta, astfel incat sa nu il deranjez. Analizez putin incaperea, dupa care intru fara nici cel mai mic zgomot. Pasesc "timid" pana ajung la scaunul din fata biroului sau. Statea atat de concentrat, aparent stresat. Dosarele erau imprastiate, doar unul fiind in mana lui, analizandu-l cu atentie, cu foarte mare atentie, in timp ce se legana pe scaunul rulant. Linistea apasatoare din incapere il facea sa se concentreze asupra unui singur lucru, neobservandu-ma.

Iau un dosar de pe birou si incep sa il studiez. E chiar ma grav decat credeam! Acum inteleg motivul stresului. Mai iau unul, mai apoi altul, in perfecta liniste si le compar. Hmm... interesant!

-Dragut mod de "a marca" ceva ce iti apartine! vocea mea a spart linistea, cat si concentrarea si echilibrul lui, facandu-l mai sa cada de pe scaun.

A ramas cu o fata de zici ca ar fi vazut o fantoma, iar acel "Cand ai ajuns aici?!" a mai distins atmosfera dintre noi. Mi-am cerut scuze ca l-am deranjat,chicotind, iar el a revenit la atitudinea serioasa si stresata pe care o avea cand am intrat.

-Te preocupa mult, asa-i?

Si-a srijinit coatele de birou, incolacindu-si degetele mainilor care ii tineau capul aproape cazut pe birou.I-am luat una dintre maini in ale mele si i-am spus ca voi fi mereu langa el si ca se poate baza pe mine.

-De ore intregi tot caut ceva, orice si nu gasesc nimic! a terminat aruncand un dosar in peretele din dreapta. Fetele astea mor... sunt drogate, folosite si dupa omorate si lasate in fata usii parintilor... Unele nici macar nu sunt majore, la naiba! era atat de nervos ca s-a intors 180 de grade cu scaunul, punandu-si mainile in cap.

-Ai cazul asta doar de cat? De doua zile? Tu chiar te astepti sa il rezolvi atat de repede? Da, ele mor, dar nu e vina ta! E a lor. Nimeni nu cred ca le obliga... Adica, pe bune, perintii lor spun foarte clar ca fetele erau mai distante, insa erau fericite! Probabil le drogau, insa lor le placea, avand in vedere ca nu s-au plans niciodata parintilor, ca nu aratau semne de teama. Si in plus, nu te ajuta cu nimic daca esti stresat. Nici macar nu ai observat, nu? Priveste si te lumineaza, Einstein!

S-a intors cu o fata plina de speranta si mi-a spus:

-Esti un geniu!

-Stiu...De fapt, asta a fost chiar prima replica pe care ti-am adresat-o. Dar normal, cum tu si stresul sunteti atat de apropiati...Uite, e o coincidenta prea mare! Iar acum, poti sa mergi sub acoperire. Sunt sigura ca vei gasi macar o fata, intr-o noapte, la club. Tipii astia le insemneaza, iar asta te va ajuta. Acel "P" iti va fi de mare folos!

M-a imbratisat si apoi a dat niste telefoane. Fericirea i se putea citi pe chip.

Ce oameni! Sa le dai cate un inel, un lant, o bratara sau chiar sa le tatuezi pentru a putea spune ca sunt "proprietatea ta"? Sa le folosesti si dupa sa te descotorosesti fara nici cea mai mica problema? Insa ele sunt atat de naive... Probabil le rasfata cu de toate...

Plec de la sediu, dupa ce mi-am incheiat "misiunea" si ma indrept spre casa.

Intru inauntru si plec in bucatarie, pentru a manca ceva. Nana ma intampina bucuroasa si imi pune ceva de mancare. Savurez omleta bucatica cu bucatica, pana cand o voce placuta ma saluta si ma saruta pe obraz. Era matusica mea. Se pare ca a venit sa se schimbe si sa ia ceva pentru serviciu, dupa care se va intoarce la birou deoarece e mult de lucru. Am intrebat-o ce s-a intamplat de au plecat asa devreme si mi-a spus sa nu ma ingrijorez, deoarece vor rezolva ei cumva micuta problema. Era asa grabita ca nici nu a vrut sa manance, doar a fugit pe scari si cum graba strica treaba, a uitat ca trebuia sa ia ceva din living.

M-a rugat pe mine sa caut un CD in rucsacul lui Karin pe care era un proiect de al ei. Am lasat omleta deoparte si m-am dus dupa CD.
Cand am luat rucsacul am ramas socata. Nu se poate! Brelogul agatat de fermuarul rucsacului era defapt litera "P"!

Tatuajul Sakurei:
♥Under this mask is an angel♥ [+16] P018_1_03

(cam tarziu, dar nah... a da, imaginati-va ca e doar partea mai rosie, mai colorata, nu si cea de jos)

Tinuta din acest capitol:
♥Under this mask is an angel♥ [+16] Outfit-de-vedeta-gisele-bundchen-iti-arata-tinuta-perfecta-pentru-vara_3_size2

♥Under this mask is an angel♥ [+16] Outfit-de-vedeta-gisele-bundchen-iti-arata-tinuta-perfecta-pentru-vara_3_size2

(partea stanga, exceptand pantofii)

Si pantofii:
♥Under this mask is an angel♥ [+16] 1349_320

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Vin 10 Feb 2012, 19:51

Imi place muult

Iti multumec muult ca mai anuntat

WOW nu imi vine sa cred!

Karin?

Am o vaga banuiala ca se complica treaba!

Dar poate e doar imaginatia mea..

Sper sa fie asa si sa ma insel

PWP si astept next iubitica mea de ciocolata alba!

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Vin 10 Feb 2012, 20:20

mersi pentru mp

Capitolul a fost genial, Sakura e genială Încet, încet îl ajută pe Itachi să se ocupe de cazul ăla.

Karin, normal că e ''P'' la ea, doar e Karin. Ştiam că e poama rea, oaia neagră, acum şi dovada! N-am cuvinte..

Abia aştept next să mă anunti în continuare

Spor la scris

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Vin 10 Feb 2012, 20:28

Buna,
Imi place mult fic-ull. Descrii minunat si ideile pe care le introduci in fiecare capitol sunt geniale. Chiar ma gandeam la posibilitatea ca si Karin sa aiba un "p", pe undeva. Anunta-ma si pe mine cand aduci next-ul. Spor la scris si la idei!^^

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Vin 10 Feb 2012, 22:50

Nu stiu cum de, dar am pus next pt ca nu stiu cand va mai veni din nou (cel mai probabil vinerea sau sambata viitoare). Nu cred ca m-am descurcat la fel de bine la descrierea sentimentala in acest capitol, dar nah...Sper sa va placa

Chapter 6:

Sasuke P.o.V:

Nu imi vine sa cred...Ce mi-a facut? De cand am atins-o ultima data ma gandesc intruna la ea... Fiecare atingere, jocul limbilor noastre, pielea ei fina, totul imi e intiparit in minte! Trebuie sa fac ceva ca sa uit, la urma urmelor, e doar o fata...

Sakura P.o.V:

Intunericul din camera mea ma acapareaza... Simt cum sufletul meu e in tendinta cu acest intuneric, negru, distrus. Imi tin genunchii la piept si incerc din toate puterile sa imi dau seama ce se intampla... Totul mi se pare un cosmar!

Din camera alaturata se aud certuri. E matusa mea care incerca sa o convinga pe Karin ca fumatul e o prostie. In timp ce luam cina cu unchii si parintii mei, Karin a venit, si cu cea mai mare nesimtire, a aruncat pe masa un pachet de tigari si o bricheta, savurand una chiar de fata cu noi. Cand am vazut, putina pofta de mancare ce mi-a mai ramas, a disparut.Incercam sa ma conving ca e o coincidenta, ca acel "P" era doar un simplu brelog si reuseam, dar a aparut alta bariera care nu m-a lasat.

Obrazul matusii mele s-a crepat de rusine, chiar daca nu avea de ce. Nu e vina ei... Unchiul meu s-a enervat cand a vazut acea scena si a plecat din casa. Lucru care trebuie sa il fac si eu. Am nevoie de aer, simt ca ma sufoc. Imi iau telefonul si ii trimit un mesaj Hinatei, oricum trebuia sa ne vedem, si ii propun sa mergem in club.

E mai bine sa vina cu mine. Sunt atat de deprimata si am nevoie de cineva pe care sa ma descarc, insa nu ii voi spune... Nu vreau sa o ingrijorez, sau sa afle matusa mea. Nu vreau sa afle nimeni, nici macar Itachi. Inca nu e nimic sigur, deci prefer sa tac. Insa prefer sa vina cu mine pentru a ma feri de vreo prostie, in caz ca intrec masura.

Ma imbrac intr-o tinuta nu prea provocatoare, insa pe placul meu si plec din casa. Mama dormea, avand in vedere ca era tarziu si azi plecase devreme la serviciu, la fel si tata, asa ca i-am zis nanei ca plec si dusa am fost.

Iau motocicleta si merg dupa Hinata. Saracuta, ii e frica sa mearga cu mine pe motocicleta. Nu o invinuiesc, sunt o nebuna pe sosea, dar de data asta nu are de ales. Daca merg cu motorul, e un motiv in plus sa nu ma imbat, deci asta e.

Ajunse la club, ne asezam la o masa si incepem sa vorbim despre viata noastra, dupa ce m-am mutat eu. Dupa o jumatate de ora de vorbit, la masa noastra apare un blond cu ochi albastri care imi ia fata de talie si o saruta dulce pe buze. Raman socata. Hinata, care nu avea curaj sa dea ochii cu un baiat, acum se saruta fara teama cu unul?

Am facut cunostinta si am aflat ca il cheama Naruto. E un tip bun, simtit si care tine mult la Hinata. Atat ii trebuie sa ii faca ceva rau, ca nu mai vede soarele! Naruto pleaca dupa un timp, pentru a merge dupa un prieten bun de al lui care e cam deprimat, dupa spusele blondului, si doreste sa ii ridice moralul. Hinata a nimerit bine cu tipul asta si se vede ca e moarta dupa el.

Merg la bar sa imi iau un suc, nu voi consuma alcool in seara asta, ca daca incep, nu ma opresc. Insa nu ajung bine la bar, ca o aud pe Hin cum striga sa fie lasata in pace. Cand ma intorc, un blond-saten era pe ea, atingand-o in locuri nepermise. O, sper ca glumesti! Simt cum nervii mi se urca la cap si pumnul mi se strange, cu sau fara voia mea. In momentul asta, nervii "vorbesc", nu eu.

-Ia-ti mainile de pe ea, libidinosule! in acel moment l-am intors iar pumnul meu a facut contact cu obrazul lui.

Hinata statea nemiscata si speriata, insa cand sa ma duc sa o linistesc, tampitu` se ridica de jos si ma ia de talie, sarutandu-ma pe gat.

Sasuke P.o.V:

Luminile colorate ale reflectoarelor invaluiau tinerii din club, printre care si eu, in mii de culori, in asa fel incat ii deosebeai cu greu.

Naruto a venit dupa mine, nu am vrut sa vin cu masina mea ca sa nu ma imbat si sa fac vreun accident. Naruto e cel mai bun prieten al meu. Mereu stie cum sa imi ridice moralul si chiar daca inainte era mai nebun, de cand e cu Hinata, e mult mai linistit si ascultator. E la fel ca un calmant atunci cand capul iti explodeaza.

In club e mare zarva in seara asta, iar eu, curios de felul meu, merg sa aflu care e sursa acestui circ. Ma amestec prin multime si observ ceva. Dupa forma corpurilor, e o fata si un baiat. Se pare ca baiatu` si-a luat un pumn zdravan de la ea, care se vede ca e nervoasa. Dupa ce ma chinui sa ajung in "primele raduri" observ ca baiatul o saruta pe fata, ea zbatandu-se si dorind sa scape. Cand ma uit mai atent observ ceva... Acel tatuaj... E Sakura!

Nervii mei sunt intinsi la maxim si simt ca nu mai rezist mult. Naruto trece in graba pe langa mine, luand-o pe Hinata in brate. Stai putin! Hinata?! Acum chiar nu mai inteleg nimic. Insa un lucru stiu sigur: tampitu` ala se va alege cu o bataie zdravana!

Merg repede spre ei si il iau pe tip, dandu-i un pumn in burta si lasandu-l la pamant. Sakura se uita uimita la mine, dupa care sare la gatul meu, imbarisandu-ma si multumindu-mi. Ii raspund imbratisarii ei dulci. Doamne, ce imi face fata asta? Nu as vrea sa o mai las, insa se desparte de mine si se indreapta spre
Hinata care ii povestea lui Naruto cele intamplate. Se pare ca idiotu` ala s-a dat la ea, iar Sakura i-a sarit in ajutor, dar a intrat ea in locul ei.

Rozalia pufneste zgomotos si merge spre bar.

Sakura P.o.V:

E prea mult, mult prea mult! Toate intr-o singura zi? Ii multumesc Domnului ca l-a adus aici pe Sasuke! Exact la tanc. Nu stiu de ce am reactionat asa, insa mi-a prins bine imbratisarea lui. Imbratisarea lui m-a facut sa ma descarc...

Ii spun barmanului sa imi dea o Cola iar acesta face intocmai. Langa mine apare un tip, destul de tanar, putin mai mare decat mine, dupa infatisare. Acesta
cere o votka si intra in vorba cu barmanul. E ceva ciudat la el, nu stiu ce, dar e foarte ciudat...

-Si... ai vazut cumva pe aici o roscata cu ochelari negri? Uite, daca o vezi, dai asta din partea sefului meu. Stie ea despre ce e vorba, spune dupa care ii
intinde ceva. A, da! Si spune-i ca are cateva "nopti neplatite"... dupa care bufneste intr-un ras isteric.

Barmanul da din cap afirmativ si ia in mana un brelog cu litera "P" de la tip.

Nu! Acum totul e clar...Frica ma acapareaza cum nu a mai facut-o niciodata. Nu se poate! E prea mult...

Tinuta Sakurei:
♥Under this mask is an angel♥ [+16] Outfit-de-vedeta-inspira-te-de-la-kim-kardashian-pentru-o-iesire-cocheta-cu-fetele-in-oras_5_size1

(dreapta)

Tinuta Hinatei:

♥Under this mask is an angel♥ [+16] Outfit-de-vedeta-combina-culorile-tari-ca-cheryl-cole_2_size1

P.S:Stiu ca nu le-am descris, dar e tarziu si oricum e mai bine sa le vedeti:-p

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Vin 10 Feb 2012, 23:32

Ma bucur-obor

Ca ai u next-ul in seara asta!

Chiar mi-a placut enorm de muult

Sasuke se indragosteste, Sasuke indragostit

Sakura si Sasuke stau intr-un copac..Vine valu si ia luat

Da te rog sa imi cumperi un bilet spre balamuc si sa mil trimiti pe mess pentru ca sunt total >>>>>>>>>>loca<<<<<<<<

Astept next si PWP

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Sam 11 Feb 2012, 22:18

Chapter 7:

Sakura P.o.V:

"-Am dat de o pista si nu peste mult timp vom afla si locatia acestui "P". V-am chemat aici deoarece am nevoie de voi precum agenti sub acoperire. Acum, vom incepe prin a investiga coasta de vest..."

Vocea lui Itachi era mai serioasa ca oricand si suna tare si autoritar in boxele din sala de sedinte a sediului. Stateam sprijinita de usa salii, ascultand cu mare atentie discutia.

Deci au gasit ceva, si anume un loc in care isi pertrec noptile gorilele asa-zisului "P". Trebuie sa aflu unde este, trebuie sa fac ceva ca sa o scot pe Karin din asta... Din vorbele acelui tip de seara trecuta, se pare ca [,] Karin e cam "importanta" pentru acest "P". Daca el afla ca ea s-a culcat cu Sasuke sau mai stiu eu cine, o va omori!

Poate fi ea rea, enervanta si in toate felurile, insa nu as suporta sa o pierd, nu as suporta sa imi vad matusa plangand si invinovatindu-se ca nu a putut face nimic. De aseara am in minte doar imaginea sadica a lui Karin, stand in fata usii, plina de sange si a matusii mele, autodistrugandu-se. Nu pot!

Acum e sansa mea! Cat Itachi e ocupat cu ceilalti agenti ai F.B.I-ului, eu ma voi strecura in biroul lui pentru a afla acea locatie.

Am grija ca nimeni sa nu ma vada si intru in biroul lui Itachi. Scotocesc prin toate sertarele cu mare grija sa le pun inapoi cum au fost, ca sa nu banuiasca nimic.

Trebuie sa aflu unde se ascunde acest "P". Trebuie sa nascocesc un plan si sa scap de el. In orice mod! Sunt in stare sa fac orice pentru a ma dedica acestei vacante... Orice!

Am gasit! E doar o simpla banuiala a lor, insa e mai mult decat suficient pentru mine. Iau o foaie si notez cu mare atentie acea "adresa", daca se poate numi asa. Pixul imi tremura in mana. E prima data cand ascund ceva de Itachi... Bine, asta si micile tentative ale obsedatilor. Deobicei ma descurc singura, insa acum as avea nevoie de el... Dar e ceva care trebuie sa o fac eu, e vorba despre familia mea. Daca ii voi spune, mai mult ca sigur ma va exclude pe mine din asta. Ar fi in stare sa ma mute in alta tara, doar sa ma tina departe de pericol. E un adevarat frate pentru mine si mi se rupe inima ca trebuie sa il mint, insa e treaba mea!

Usa biroului se deschide exact cand pun dosarul la loc. Pff... era cat pe ce. Pe ea isi face aparitia Sasuke, care face ochii mari cand ma vede, dar dupa isi da ochii peste cap si ingana "Deci sti depre treaba cu agentul...". Dau din cap afirmativ si ma apropri de el, asezandu-ma pe scaunul alaturat de care s-a asezat el. Ii multumesc din nou pentru seara trecuta si ca prin farmec, ma intreaba de ce sunt preocupata. E exact ca si Itachi, imi citeste gandurile. Simteam cum tensiunea imi creste si incep sa transip. Stresul punea stapanire pe mine, dar am invatat sa ma controlez. M-am scuzat si am iesit din incapere in graba. Am mers la lift si am coborat pana la ultimul etaj.

Am scos din geanta o pereche de pantaloni scurti si un maieu alb si am mers la vestiar sa ma schimb. Cand am iesit, destinatia imi era evidenta: sala de sport. Am intrat, iar acolo era Sasori, un foarte bun prieten de al meu si a lui Itachi, fiind agent. Picuri fierbinti de apa ii curgeau pe corpul bine lucrat, in timp ce lovea cu putere sacul de box.

Am luat dintr-un cuier o pereche de manusi si am mers la un sac alaturat. Nici nu m-a observat. Cazul asta ii preocupa pe toti, se pare. El si Itachi au impartit multe cazuri si a fost la fel de ditrus ca si Itachi la cel caz cu multe victime.

Am inceput sa lovesc cu toata puterea sacul rosu. Culoare lui ma hipnotiza si ma facea sa uit de durere cu fiecare lovitura. In sala se mai auzeau dor loviturile mele, probabil Sasori a plecat. Am facut o intelegere cu ei: atunci cand lovim sacul de box, niciunul nu intervine deoarece asta e modul nostru de a ne elibera de noi insine.

Am inceput sa m gandesc la situatia asta. Daca voi pati ceva, cui ii va pasa? Probabil familia si prietenii ma vor plange catva timp si dupa ma vor da uitarii. Probabil Karin va scapa basma curata, va avea o viata fericita. Poate a facut-o din dragoste, poate il iubeste pe acest "P". Sau poate e doar ceva fizic, poate s-a indragostit de banii lui. Insa eu? Eu pentru cine sa lupt? Nu am mai simtit de mult acea iubire...De fapt, niciodata nu am simtit-o cu adevarat. Sau poate da, ieri dimineata...

Sufletul meu a luat-o pe aratura, iar suspinele mele inundau linistea din camera in ton cu loviturile mele care deveneau tot mai violente, mai puternica. Am inceput sa imi las nervii sa iasa la iveala. Acum picioarele mele loveau cu toata puterea sacul rosu. Lacrimile mele se izbeau de podeaua maronie, si suspinele deveneau tot mai accelerate.

Doua brate ma inconjoara de dupa umeri si ma las pe genunchi, incepand sa zbier de durere sufleteasca. Niste plete negre imi alunecau pe obrazul drept. Incep sa plang cum in viata mea nu am mai plans. Imi mangaie parul rozaliu si imi sopteste sa ma calmez.

-Ce se intampla? Ce mi-ai facut? De ce ma gandesc numai la tine? vorbele lui dulci imi inundau urechile. Simte la fel?

-De ce ti-ar pasa? spun eu printre suspine. Ne cunoastem de doua zile, nici macar atat. Eu una nu cred in dragoste la prima vedere...

Icerc sa ma calmez, dar nu pot. Sunt pe cale sa ma indragostesc, chiar acum, cand imi voi risca viata, cand sunt pe cale sa omor un om. Trebuie sa o fac. Il voi omori. Este singura cale, singura usita pe care imi este posibil sa merg pentru a avea o viata linistita.

Insa cred ca... il iubesc! Nu stiu sigur, dar am nevoie de el. Ma intorc si il sarut apasat pe buza, printre suspine. E posibil sa fie ultima daca cand voi face asta. Nici macar nu suntem un cuplu, dar am nevoie de el. Simt o lacrima cum i se prelinge pe obraz, lipindu-se de al meu. Plangea?...

Ne lipim fruntile si imi spune, incepand sa planga, ca nu ma va lasa sa fac vreo nebunie. Lacrimile si suspinele mele se contopeau intr-un ritm perfect. Nu se poate sa ma indragostesc acum. Ar deveni o piedica, un motiv care m-ar impiedica sa fac ceea ce mi-am propus, mai tarziu, urmand victime. M-am ridicat si am alergat spre casa. L-am lasat acolo, cu lacrimi in ochi...

Fugeam pe strazile luminate de felinare. Ploua din ce in ce mai tare. Imi era frig si doar lacrimile fierbinti erau singurul lucru care imi incalzea chipul. Din urma mea se auzeau pasi alerti. Am grabit si mai mult pasul, insa m-a prins din urma. M-a imbratisat si i-am spus ca am nevoie sa fiu singura.

-Crezi ca asa se rezolva o problema? Lasa-ma sa te ajut...

M-am intors si chipurile noastre s-au intalnit. Ochii lui erau atat de tristi... Hainele ne erau ude, iar trupurile lipite unul de altul. Mainile mele ii tineau obrajii moi. Mi-a m-ai oferit un sarut dulce si plin de speranta. Lumina slaba ne facea sa parem protagonistii unui film. I-am spus ca e mai bine sa nu ingreuneze situatia si am fugit din nou, de data aceasta ajungand acasa.

Cand am intrat in casa, nana s-a apropiat de mine ingrijorata. A vrut sa spuna ceva, dar am oprit-o intizand firav mana gen "Nu acum...". Cand m-am uitat mai atent, pe canapea era un baiat leit cu Itachi si... Sasuke. Karin era in bratele lui, intr-un halat rosu aprins si il alinta cu "Ikito, ursuletule".

Nu imi venea sa imi cred ochilor. Eu imi voi risca viata si ea... Insa nu o fac numai pentru ea, ci pentru matusa si unchiul meu. Am urcat scarile si am ajuns in camera mea intunecata. Am aprins o lampa, fiind singura sursa de lumina ce o vroiam. Vroiam sa ma inec in intuneric si sa gasesc o strategie.

O sa o fac... Ma imbrac provocator si ma machiez pe masura. Ochii mei erau rosii de la plans, dar gata! Nu voi mai plange. Am trecut prin mai grele, voi trece si peste asta.

Aproape am terminat. Mai am un singur lucru de facut. Deschid ultimul sertar al noptierei si inlatur caietele mele cu notite pana dau de ceea ce cautam.

Metalul vopsit in negru stralucea in lumina slab luminata de lampa. Mai iau din dulap o cutie si termin si ultimul "retus". Acum sunt gata. Hainele si machiajul sunt pregatite, iar pistolul e incarcat...

P.S: Capitol NECORECTAT!!!

Eh, v-am cam rasfatat zilele astea, insa imi doream tare mult sa trec la adevarata actiune, care va incape din capitolele urmatoare. Nu o voi lasa pe Sakura insarcinata, e prea evident, insa lucrurile vor lua o intorsatura de 360 de grade.

Iar acum tinutele Sakurei:

La inceput, si pe tot parcursul capitolului, inainte sa se schimbe in ceva sport:

♥Under this mask is an angel♥ [+16] Scaled.php?server=96&filename=64507011

♥Under this mask is an angel♥ [+16] Scaled.php?server=96&filename=64507011

(pantofii sunt cei din poza din colt, deoarece Sakura poarta doar platforme)

Ultima tinuta, cea care o va avea si pe parcursul capitolului urmator:

♥Under this mask is an angel♥ [+16] Scaled.php?server=192&filename=1267698363693906839

♥Under this mask is an angel♥ [+16] Scaled.php?server=192&filename=1267698363693906839

(in mintea mea era mai scurta si normal k tipa din poza nu prea are forme, insa Sakura... )

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Sam 11 Feb 2012, 22:21

Dau edit.. pe cuvant!

Buna,

Deci .. wow! Doamne, iti spun sincer ca Sakura nu e sanatoasa. Sa se duca singura la nu stiu ce mafiot, mama lui dar. Deci m-ai lasat cu gura cascata. Si Sasuke, sa planga? Sa spuna ca o iubeste? Deci ma uimesti! Si eu care intelesesem din atitudinea lui ca vrea sa o faca sa sufere. M-am pierdut in detalii
Oricum, foarte frumos! Ma ucur ca ai adus next-ul atat de repede . Descrii frumos si narezi la fel de bine. Chiar imi place stilul tau.

Spor la scris si la idei!^^

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Sam 11 Feb 2012, 22:35

Deci daca mai vedea acum ai zice ca-s nebuna!

Tremur toata!

Mai vreau sa citesc!

Imi pare rau ca maine nu avem next!

Dar lasa...

Oricum astept next si PWP doolce bombonica!

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Dum 12 Feb 2012, 12:19

Doamnee, dar repede mai scrii

Eu ma chinui sa fac de cateva zile un capitol, si tu deja ai pus atatea pe care nu le-am vazut, 1-O pentru tine

Dupa cum stii deja, capitolele au fost superbe, cateva momente intre cei doi ai ai aii

Sper sa nu se intample nimic cu Sakura, sa se duca singura? Nu e sanatoasa Doamne, sa nu faca vreo prostie

Vreau next, deci spor la scris si muulte idei

i love you

Subiect: Re: ♥Under this mask is an angel♥ [+16] Sam 25 Feb 2012, 19:19

So, capitolul nu e prea reusit... Imi pare rau ca va dezamagesc Am pus next la ficul acesta pentru ca la celalalt am ramas in pana de idei, iar pana se vor hotari ele de apara, eu va las cu next-ul la acest fic:

Chapter 8:

Sakura P.o.V:

Pasesc senzual pe holul hotelului, alias "locatia asa-zisului P". Tipul asta nu are motiv de plictiseala, probabil in fiecare noapte are cate o partida fierbinte cu cate o fetiscana care sigur vede doar banii lui. Cu un simplu "seful tau ma asteapta" sunt condusa catre camera de hotel a lui "P". Incercam sa imi controlez trupul, tremuram incontinuu. Planul era unul simplu si la obiect, nici nu aveam motiv sa gandesc de doua ori.

Ajunsi in fata usii, tipul cu care m-am intalnit la club in seara aceea mi-a deschis usa, poftindu-ma inauntru. Am batut in retragere, insa dupa o secunda de gandire, am intrat cu un aer de diva. Trebuia sa par ceea ce nu sunt, sa imi intrec limitele...orice ar fi!

Usa se tranteste, semn ca tipul a plecat. Privesc prin camera, incercand sa ma linistesc. O camera moderna de hotel, amenajata dupa bun gust, destul de mare. Din baie se aude cum cineva face dus. Acum e momentul... M-am apropiat de noptiera, unde mi-am asezat "micutul", in spatele unor carti. Apa se opreste, iar sangele imi circula cu repeziciune prin vene. Peste cateva minute, in incapere isi face aparitia un tip inalt, bine facut, cu parul blond-roscat, infasurat intr-un halt alb. Ma priveste pofticios, iar eu ii arunc priviri seducatoare. Imi era frica, greata, rau, nici nu puteam sa vorbesc. Tot ce puteam face era sa ma motivez si sa trec la actiune.

Ma apropii de el, spunandu-i apelative si mangaindu-l suav. Ma apuca brutal de talie si ma arunca pe pat, urcandu-se peste mine si incepand sa ma linga peste tot. Imi venea sa plang, insa nu o voi face. Imi ridica rochita scurta si imi mangaie picioarele, urcand tot mai sus si oprindu-se la fese. Raman in lenjeria mea rosie fara sa imi dau seama, insa nu se opreste aici. Ma saruta salbatic, provocandu-mi greata, imi pipaie pieptul si ma musca in mijlocul sanilor precum un canibal. Vroiam sa se opreasca, insa trebuia sa il mai tin putin, inca putin. Vrea sa imi desfaca incheietoarea de la sutien, insa nu il las. In timp ce el se chinuie sa il desfaca, eu ii iau fata in maini si incep sa il sarut pasional, facandu-l sa isi uite ideea. Ne sarutam asa de minute bune, in ton cu atingerile lui care imi fac pielea de gaina. Imi eliberez o mana si ma intind pana la noptiera. Caut silentios pistolul si cand il gasesc, il duc la capul lui. Cand simte fierul rece pe pielea capului sau, isi deschide ochii si inceteaza orice actiune. Ii soptesc senzual sa se indeparteze de pe mine, iar acesta se ridica si se lipeste de perete.

Mana imi tremura pe pistol, mai sa il scap din mana. Siguranta pe care o aveam inainte disparuse. Acum realizam ceea ce vroiam sa fac... Ceea ce voi face... Degetul mi se indeparteaza de pe tragaci, aveam sa renunt. Insa realizez ca daca o voi face, voi avea de suferit. Nu mai pot da inapoi... Daca el nu moare, eu sigur voi muri. Si asa, e posibil ca gorilele lui sa ma prinda, insa voi scapa, trebuie sa scap. Acesta imi acapareaza miscarea si incepe sa rada zgomotos. Atunci revin in pozitia initiala, chiar daca inca tremuram. Incep sa strig la el sa stea potolit, avertizandu-l de consecinte. Acesta ma asculta si se aseaza la loc, intrebandu-ma motivul.

-Motivul? Motivul!? Iti bati joc de niste vieti nevinovate! Esti motivul a mii de lacrimi pe care le varsa parintii respectivelor fete! Esti un nemernic! Omori cu sange rece, fara sa iti pese, doar o faci! Oh, pardon, nu o faci tu, iti pui gorilele, nu-i asa?-inainteaza cu un ranjet prostesc, insa: Stai acolo! Nu te misca de acolo! Nu ma provoca! Habar nu ai de ce sunt in stare, clar?! ultimul cuvant l-am accentuat.

Mai aveam putin si izbugneam in plans. Nervii imi erau intinsi la maxim, vroiam sa se termine odata. Imi las capul in jos, uitandu-ma la degetul meu tremurand pe tragaci. O sa o fac, il voi...

Dar in urmatorul moment eram imobilizata, cu pistolul la cap si antebratul sau strandandu-ma de gat. Tuseam sec, incercand sa ma eliberez cu mainile de el, insa fara rezultat.

-Haide, papusa... Tu chiar credeai ca te poti pune cu Pain, marele mafiot?incepe el sa rada zgomotos. Eh, asta e viata. Fiecare greseala... se plateste!

Vocea lui imi dadea fiorii pe sina spinarii, tremurand neconditonat. Stiam ca e inutil sa il implor sa ma elibereze dupa ce i-am facut.

Am inceput sa plang, gandindu-ma la cate clipe frumoase alaturi de persoana iubita voi rata. Am inceput sa simt dragostea ca o proasta, in cel mai prost moment. Tot timpul am pus familia e primul loc, prietenii, dragostea... Iar acum, ce fac? Imi sacrific viata pentru ce? Pentru o persoana care niciodata nu imi va fi recunoscatore. Chiar daca nu am nevoie de asta, doare sa realizezi ca faci ceva inutil... Insa nu e doar ea la mijloc, e familia mea. Perdeaua rosie ne invaluia, iar vantul imi dadea o stare de melancolie... Mi-am gasit sfarsitul. Acum ca am constientizat, imi e mult prea frica. Am infruntat frica de atatea ori, prin atatea moduri, iar acum ce? Experimentez frica cea mai mare: moartea!

Peste noi domina o liniste mortala. Stramtoarea se largeste, iar pistolul cade fara vlaga la pamant. Ce se... Simt cum corpul lui Pain cade la pamant, iar doua brate puternice ma inconjoara de dupa umeri... Lacrimile imi curg incontrolabil pe chip, insa fata mea era atat de uimita, incat nici nu sesizam.

-Gata... A trecut. Acum esti in siguranta...

Vocea aceea... Ma intorc din insinct si il strang in brate, lacrimilie nevrand sa se opreasca. Imi parea atat de bine ca a venit, chiar daca nu am vrut asta, chiar daca nu i-am spus ceea ce urma sa fac... el stia! Ma uit in jos si raman terifiata... E mort? Imi duc o mana la gura, incercand sa imi astup sunetele de uimire.

-Nu e mort... E doar adormit, termina aratandu-mi o siringa care o tinea in mana.

Cand doream sa mai spun ceva, Itachi si o grupa de jandarmi si-au facut aparitia. Itachi a venit la noi, punand intrebari de "frate ingrijorat". Sasuke i-a spus ca suntem bine si ca va avea el grija de mine. Mi-a pus geaca lui de piele peste umeri, nici nu ma gandeam sa mai port asa ceva, imi era scarba de rochia aia. Sasuke m-a luat in brate, eu ghemuindu-ma in bratele lui. Itachi ne-a sfatuit sa plecam acasa, insa numai asta nu doream. Sasuke a sesizat si mi-a soptit ca vom merge la apartamentul lui din centru.

Am iesit din hotel, sub priviri mirate, barfe si ochi ucigatori ai celor cazati in hotel si a angajatilor.

Am intrat in masina lui Sasuke si am pornit catre apartamentul sau. Pe drum, nu puteam sa scot niciun sunet. Imi era scarba de mine, de corpul meu... Mi-a luat mana in a sa si mi-a spus ca totul va fi bine. Am zambit suptil, macar atat ii datorez, a facut atatea pentru mine...

Eram atat de prinsa in gandurile mele, incat nici nu am sesizat ca am ajuns decat atunci cand Sasuke mi-a deschis usa masinii. Am urcat pana la etajul 2, ajutata de Sasuke, care ma tinea de mana si de talie. A deschis usa si am intrat intr-un apartament modern, foarte sofisticat. A aprins luminile si m-a codus in dormitor. Mi-a dat un tricoul de al lui pe care l-am luat indata, mi se facuse chiar frig. Am mers in bucatarie si am mancat ceva, iar dupa ne-am intors in dormitor pentru a dormi. Nu stiu daca voi putea sa dorm, insa in bratele lui ma simt in siguranta, iar cu buzele lui peste ale mele ma simt iubita...