Avand in vedere ca azi ma simt cam rau si nu prea am ce face, voi posta urmatorul capitol. Sper sa va placa !




Chapter 3:



Mikito P.o.V:



"Eram in camera mea roz bombon, asteptand ca Sasuke sa vina cu dulciurile dupa care a mers la magazinul din colt. Rasetele mele invadau camera plina cu jucarii si ursuletii mei preferati. Bobo, prietenul meu cel mai bun, era tinut strans in bratele mele, razand si eu cu mine. E campion la imbratisari si pupici! E asa moale si pufos, cu un botic negru superb si niste urechi rotunde si maro, la fel ca si corpul lui, de altfel. Radeam amandoi de cate boacane faceau fac Tom si Jerry. Era asa amuzant! Eram fericita. Aveam un frate care imi facea toate poftele, dar nu vreti sa il vedeti cand e nervos...

O usa se aude deschizandu-se... Yupy! Sasuke s-a intors! Il iau pe Bobo in brate si fugim pe micutul hol intunecat, cu gandul de a-l intampina pe Sasuke si de a-i multumi pentru dulciurile pe care le-ar fi cumparat. Cand ajung in capatul lui, aprind lumina, inganand numele scumpului meu frate: "Sasuke...".

Clipesc de cateva ori, incercand sa ma obijnuiesc cu lumina puternica si sa disting silueta fratelui meu. Insa, nu era el. Inima imi statea in loc, crezand ca cineva, cum vazusem in filmele cu fantome si oameni rai, ne va fura din casa! Era o fata roscata, imbracata urat, mai ca era doar in chiloti, destul de urata. S-a intors spre mine cu o privire ucigatoare si a venit langa mine, luandu-l pe Bobo al meu si aruncandu-l in perete. Am inceput sa plang si sa o intreb de ce a facut asta. El e prietenul meu...

-Ce dragut! Micuta rasfatata banuiesc, nu? Hai sa clarificam ceva, papusa: de acum incolo, eu voi avea grija de fratiorul tau, eu voi fi... cum sa iti spun? Favorita fratelui tau. Acum, ca sa te lamuresc, nu vreau sa imi stai in cale, jigodie! Clar?! s-a rastit ea la mine, facandu-ma sa plang mai tare.

Sasuke ma iubeste, stiu asta, mi-o spune zi si noapte. Nu se poate sa ma lase pentru ea. Mereu imi spunea ca eu sunt micuta lui comoara... Dar acum , cu venirea ei aici, nu voi mai fi?

Incepe sa rada isteric, iar eu fug in camera mea si ma inchid acolo. Sting becul si ma arunc in pat, strangand un ursulet la piept si spunandu-i ca Bobo, prietenul nostru, va fi bine, ca nu a patit nimic si ca sunt sigura ca Sasuke ne iubeste. Nu poate fi adevarat! Trebuie sa ma conving de asta. Sasuke nu poate iubi o asemenea persoana, atat de rea si fara inima...

Stau cateva minute asa, gandindu-ma daca sa merg sau nu sa ma conving daca e sau nu adevarat. Intr-un final, imi iau inima in dinti si decid sa o fac. Deschid usor usa camerei mele si ma indrept spre camera fratelui meu. Pe hol se auzeu niste sunete ciudate, pe care nu le-am mai auzit pana acum. Ma apropi tot mai mult de camera lui, inima micsorandu-se cu fiecare pas facut, de fiecare data in retragere. Imi era teama de ce s-ar putea intampla, de ce as putea vedea... Ajung in dreptul usii si o deschid usor, insa scartaitul ei tot nu a ezitat sa apara.

Nu!... Izbucnesc intr-un plans de neoprit si fug de acolo, oriunde, numai acolo sa nu fiu... Il iau repede pe Bobo de pe jos si fugim impreuna unde ne-o zice Dumnezeu. Nu puteam crede... Fratele meu, scumpul meu frate o saruta, o iubeste! Ma impiedic de o treapta la iesirea din bloc si il scap pe Bobo pe jos. Vroiam sa il iau, insa Sasuke m-ar fi putut gasi si m-ar fi inchis in camera, in fond, acum el nu ma mai iubeste... O iubeste pe ea!"


Sakura P.o.V:


Mikito tremura in continuu si striga fara incetare: "Nu!". Transpiratia i se prelige pe fata si pe intregul corp. Nu stiu ce sa fac, nu am mai fost pusa intr-o situatie ca asta pana acum. Incerc sa o trezesc, insa fara rezultat. Mai incerc si mai incerc, din nou si din nou, pana cand, intr-un final, ochii ei de un negru abisal se deschid. Ma priveste speriata, insa imediat ce isi da seama cine sunt ma ia in brate, spunandu-mi sa nu o las niciodata singura. Mi se topeste inima,
nu pot sa cred! Ii spun sa se calmeze si ca totul va fi bine, iar intr-un final adoarme din nou. E trecut de ora 2, deci ar fi ideal sa ma culc si eu, insa ma simt atat de bine, de implinita. Copila asta a reusit sa trezeasca in mine sentimente pe care nimeni nu a putut sa le trezeasca. Cred ca voi dormi linistita in noaptea asta, langa acest ingeras...


Sasuke P.o.V:


Alerg de ore in sir prin tot orasul si tot nimic. Capul imi explodeaza, iar inima imi e distrusa. Mikito a vazut ceva ce nu trebuia sa vada vreodata. Probabil ma uraste, insa tot nu imi e totul clar. Adica, deobicei nu aduc fetele acasa, ci ma duc cu ele la club sau la hotel, insa de ce a reactionat asa? Haide Sasuke, e un copil, probabil si-a imaginat diferite chestii si a inteles totul gresit. Karin e in spatele meu si striga ca o nebuna sa ne intoarcem si sa o lasam pe soramea in treaba ei. La inceput am ignorat-o, insa acum, cand nervii sunt intinsi la maxim, am izbucnit:

-Gata! E sora mea, comoara mea! Nu imi pasa de ceea ce zici, niciodata nu mi-a pasat! Nici nu stiu de ce mai esti aici, lasa-ma dr****** in pace! Pleaca si nu te mai intoarce!

Dupa ce am terminat, a tacut doua secunde, apoi a comentat, ceea ce m-a facut sa ma intorc la ea, sa o iau de gat si sa o izbesc de un copac, avertizand-o pentru ultima data sa plece si sa nu se mai intoarca. Iar de data asta, a facut intocmai.

Satul sa o caut fara rezultat, am mers la cea mai apropiata sectie de politie, anuntandu-i disparitia. Acestia au anuntat tot New York-ul, cu gandul ca, in atata timp, fetita nu ar putea ajunge prea departe. M-au sfatuit sa merg acasa, cu speranta ca s-ar putea intoarce si asta am facut, dupa ce am completat niste documente cu date personale.

Nu pot sa cred ca ingerul meu de portelan a plecat. Ajung acasa si merg in camera ei. Dulciurile pe care i le-am cumparat zac pe masa din sufragerie, locul unde vor ramane pana se va intoarce... Singurul lucru care l-a lasat in urma a fost jucaria ei favorita, Bobo. M-am asezat pe patutul ei roz bombon, gandindu-ma la toate momentele frumoase petrecute impreuna. Imi lipseste enorm de mult... L-am luat pe Bobo in brate si am adormit cu greu, cu gandul la ingerul meu de portelan.

P.S: Stiu ca e cam scurt, insa am vrut sa va lamuresc in legatura cu reactia lui Mikito de a pleca de acasa si de a va pregati pentru un capitol mai lung care va veni cat de curand!