BUN DECI ESTE PRIMUL MEU FIC , IAR DIN ACEASTA CAUZA VA ROOOOOOOOGGGGGGGGGGGG MULT DE TOT SA-MI COMENTATI CAPITOLUL SI SA-MI SPUNETI CE-AR MAI TREBUII INBUNATATIT . VA LAS SA CITITI SI ASTEPT CU MARE NERABDARE COMURILE VOASTRE . LECTURA PLACUTA !



Capitolul I : O zii de neuitat
In sfarsit dupa atatia ani am scapat din acea prapastie intunecata precum noaptea si de singuratatea care ma inconjura . Nu mai creez lacuri de cristal cu apa pura care se scurgea din ochii mei mari si verzi , precum iarba dintr-o dimineata de vara acoperita de un vesmant stralucitor din roua . Nu ma mai ascund si nu mai fug . Nu mai sunt vechiul boboc de floare de cires . Acum am inflorit si-mi arat toata splendoarea , invaluindu-i pe oamenii din jurul meu intr-un miros dulce si suav cum nu la mai avut nimeni altcineva . Trupul meu rece a devenit unul cald care-i incalzeste si pe cei din jurul meu . Parul meu a crescut , acum este tot asemenea florilor de cires si moale ca matasea , insa mi-a trecut cu putin peste fund .
Imi amintesc trecutul meu rece si intunecat de unde nu puteai zari nicio raza de soare care sa te incalzeasca . In urma cu opt ani , cand am parasit vechea mea casa . Pe atunci aveam doar opt anisori . Au fost si momente frumoase , insa acestea au avut loc inainte ca tatal meu sa moara . De ce a plecat si ma parasit ? Mereu ma intrebam , printre suvoaie de lacrimi pure precum zapada . Tatal meu era tot ce mai aveam . Mama a murit cand m-am nascut eu , asa ca nu am cunoscut-o niciodata . Tata a fost penru mine si mama si tata . Stiu ca nu i-a fost usor , avand in vedere ca eu mai simteam din cand in cand lipsa mamei si ii aduceam aminte de ea . Chiar daca era foarte dureros pentru el sa vorbeasca despre ea , tata tot imi spunea despre mama. Imi povestea despre clipele frumoase petrecute impreuna . Tata mi-a spus ca eu sunt versiunea in miniatura a ei. Ca ochii mei mari si verzi sunt la fel ca ai ei , iar parul meu roz precum florile de cires este mostenit tot de la ea . Sakura Haruno ; acesta este numele meu . Numele care i-a placut cel mai mult mamei ......... numele pe care ea la ales special pentru mine . Mi-as fi dorit tare mult sa o cunosc pe mama si sa petrec momente frumoase alaturi de ea precum orice alt copil de varsta mea . Dar chiar si asa , tata a avut grije de mine , mai ca ochii din cap . Ma iubit mult si si-a dorit tot ce era mai bun pentru mine . Il inteleg , avand in vedere ca eram tot ce mai avea dupa ce mama murise . Totul era frumos si lucrurile pareau sa evolueze din ce in ce mai bine , pana in ziua aceea oribila cand un fulger a trecut prin mine si mi-a furat toata fericirea pe care o mai aveam . Imi amintesc si acum ziua aceea de parca ar fi fost ieri . Eram in clasa intai si era luna iunie . Mai aveam doar doua ora pana
puteam sa plecam acasa .Eu eram foarte entuziasmata si deabia asteptam sa ajung acasa deoarece tata imi promisese ca vom merge in parc . Ei bine, nu s-a putut tine de promisiune . Penultima ora incepuse , iar ceasul parca se stricase. Timpul statea pe loc si ma facea sa inebunescc , presandu-ma sa o iau la fuga spre casa , insa nu am facut-o . Eram intr-o transa continua cu ochisorii mei micuti si verzi atintiti spre ceas si vorbindu-i din priviri sa vina o data pauza . Deodata imi revin la normal cand aud niste ciocanituri in usa din lemn de tei de la intrarea din clasa . Profesoara spune doar un simplu " Intra " , iar apoi o femeie blonda cu ochii de-un albastru marin , imbracata intr-o fusta albasta si o camasa alba intra cu o viteza ametitoare in clasa . Noi ne ridicam in picioare si o salutam politicos . Dintr-o singura privire imi dau seama ca femeia respectiva nu este nimeni alcineva decat matusa mea Kazumi . Aceasta ii spune ceva la ureche profesoarei mele , iar apoi profesoara imi spune sa-mi strang lucrurile si ca pot pleca . Era putin ciudat ca matusa venise mai devreme sa ma ia de la scoala , dar nu-mi pasa deoarece eram prea incantata ca o sa ajung acasa mai devreme si o sa petrec mai mult timp cu tatal meu . Mi-am strans lucrurile , am luat-o de mana pe matusa mea , mi-am luat la revedere de la profesoara si colegii mei , iar apoi am plecat . Mergeam pe strada cu o viteza ametitoare . Am intrebat-o pe matusa mea ce s-a intrebat , insa aceasta a lasat doar o tacere deranjanta drept raspuns . Intr-un final am ajuns si acasa . I-am dat drumul la mana matusii mele si am fugit in casa sa-l caut pe tata . M-am descaltat si am inceput sa strig precum o nebuna , cautandu-l pe tata , insa nu stiam ca urma sa nu-i mai aud vocea blajina care-mi manghia sufletul . Totul in casa era intunecat . Aveam un sentiment sumbru ca se intamplase ceva rau . L-am cautat pe tata prin toata casa , insa nu l-am gasit . Singurul loc in care nu cautasem era camera sa . M-am apropriat incet , cu o mare teama in suflet . Am deschis usor usa si totul era intunecat , asa ca am aprins lumina . In patul tatalui meu se afla cineva acoperit cu un ceaceaf alb si catifelat . Am fugit repede si am dat ceaceaful la o parte , crezand ca tatal meu se afla sub el si doarme , insa cand am vazut ce se afla sub acel ceaceaf am ramas inmarmurita . Pe chipul meu ingrozit , au cazut doua lacrimi calde si cristaline . In acel moment intra pe usa si matusa mea care ma ia in brate si-mi spune un simplu " Imi pare rau " . Sub acel ceaceaf nu se afla nimeni altcineva decat tatal meu care era plin de sange . Tata era mort . Murise intr-un accident de masina in timp ce eu ma aflam la scoala . Am inceput sa plang fara oprire , in bratele matusii mele. Intr-un final reusesc sa ma calmez , iar ea imi spune ca maine tata va fii inmormantat si ca de acum in colo voi locuii cu ea , unchiul meu si verisoara mea Risa .

DECI ACESTA ESTE PRIMUL MEU CAPITOL . SPER CA VA PLACUT . ASTEPT COMURILE . V-AM PUPAT , BYE , BYE .

Era..era..cine?????????????

Ce matusa rea!

Saraca Saku...

AStept next si PWP dolshe.

P.s. Sper sa ma anunti cand vine next-ul

Ei bine se pare ca nu va doriti chiar atat de mult NEXTUL . Daca vi l-ati dorii mi-ati lasa si mie mai multe comuri ! Nu-i nimic , eu nu voi mai posta nextul in sera asta si va voi lasa sa mai fierbeti putin . Daca vi-l doriti in aceasta seara pretul este inca trei comuri ( dar nu numai de la Capii si Sofii ) . Capitolul meu va fii curand scos din cuptor , dar nu va voi da sa gustati din el prea curand . Mi-am luat talpasita si v-am pupat . In plus le multumesc persoanelor care mi-au lasat comuri bye ,bye my swets girls .



Apropo cred ca capitolul este destul de interesant........... Saraca Saku ce atrebuit sa indure in capitolul III , insa ,, el " a ajutat-o sa depaseasca acele momente ................. Dar ma roggggggg , daca voi nu sunteti asa de curiosi capitolul va venii mai tarziu ..............................
P.S : Eu nu cer comuri deoarece scriu doar pentru ele . NU , eu le cer deoarece vreau sa ma imbunatatesc cat mai mult posibil si cititorilor sa le placa mai mult creatiile mele .

Offfffff bine bine , il pun ! Dar asta numai pentru ca mi-ai spus ca o sa mori ........ nextul este gata , iar capitolul IV este si el in lucru si va fii gata cat de curand posibil , insa nu va voi lasa sa il savurati foarte curand . Deci dupa cum am spus uite si nextul , lectura placuta !



Capitolul III : Un nou inceput

El nu este nimeni altul decat ; maiestrul meu ............ da , maiestrul meu . Omul care ma salvat dintr-o prapastie adanca si intunecata , in care domina doar intunericul rece si singuratatea care ma invaluia precum o pelerina de ploaie . Nu imi acoperea trupul micut si blajin ; imi acoperea sufletul firav si inocent precum vestitorul primaverii . Acest om este un batranel cu parul carunt de statura medie si cu ochii albastrii precum albastrurile cerurilor . Chipul sau inaintat in varsta da impresia trecatorilor ca este doar un batran slab si fara aparare , insa maiestrul meu nu este asa . El are un baston din lemn de tei in care isi sprijina pasii sai marunti precum doua graunte de grau . Acest baston nu este deoarece are nevoie de sprijinul sau pentru a se deplasa ; nu , acest baston este arma sa . Maiestrul meu este un om de saizeci de ani , care este un desavarsit samurai si stie si arte martiale , dar si medicina . Desii este un om foarte serios , are o inima atat de mare si iubitoare incat nici nu am cuvinte suficient de demne pentru a se ridica la marinimatia sa . Il admir si-l iubesc precum un bunic . Bunicul care isi iubeste nepotii mai mult decat propria sa viata si ar fi gata sa renunte la toata fericirea si bucuriile vietii sale , doar pentru a le oferii nepotilor sai o farama de fericire care le-ar putea alunga durerea din suflet . Dupa un an de la moartea tatalui meu , intr-o zii calduroasa de vara ; cand batranul soare isi revarsa nestingherit razele sale puternice si datatoare de viata asupra Pamantului , eu stateam singurica pe o banca din parc . Florile colorate ma inconjurasera si ma invaluisera intr-o mireasma placuta , care ma facea sa cred ca in lumea aceasta rea inca mai exista o raza de bunatate . Statea si priveam copii care se jucau impreuna cu parintii lor , bucurosi , diferite jocuri . M-am adancit intr-o transa puternica , gandindu-ma ca am fost si eu odata ca ei . Si eu ma distram si radeam alaturi de tatal meu . Chiar daca familia noastra nu era completa ; pentru mine era perfect . Zambeam mereu , iar chipul meu angelic radia de fericire , insa acum acea fericire a disparut ; in urma ei ramanand doar tristete . Ma gandeam la momentele frumoase , in care eram si eu fericita . Brusc , ies din transa , cand simt ca cineva se aseaza alaturi de mine . Imi ridic sfios privirea din pamant si mi-o indrept in spre persoana care s-a asezat alaturi de mine pentru a privii ,, tabloul de poveste " care se afla in fata noastra . Acesta observa ca sunt singura si ma intreaba :

Maiestru : Ce face o copila micuta ca tine pe-aici , nu stii ca este periculos sa umblii de una singura ? Unde sunt parintii tai ?

Sakura : Parintii mei au murit si m-au lasat singura . Imi place sa stau aici si sa privesc tablourile de poveste care isi fac aparitia ; imi aduce aminte de vremurile in care traiam si eu in rama unui tablou .

Maiestru : Inteleg ; acum esti singura . Dar cu cine locuiesti ? cineva trebuie sa aiba grije de un boboc atat de firav precum esti tu .

Sakura :Locuiesc alaturi de matusa mea si fica ei , Risa .

Nu stiu de ce , dar in acel moment am inceput sa-i povestesc totul acelui batranel despre mine . I-am povestit fiecare detaliu , fara a rata nicio particica . La final , lacrimile mele cristaline nu s-au lasat mai prejos si si-au facut aparitia strabatandu-mi obrajii rumeniti de razele soarelui . Respiratia mi s-a ingreunat si un nod mi s-a stabilit in gat . Simteam cum pleoapele mi se ingreuneaza si simt nevoia de a ma intinde . Batranul observa acest lucru si ma apuca de bratele mele slabe si subtiri , punandu-mi capul in poala sa . Imi amintesc si acum ; cum cu ochii intredeschisii , stateam cuminte si il priveam cu admiratie . Privirea mea era atintita asupra ochiilor sai . Acei ochii albastri m-au calmat , iar in ei se putea zarii atata caldura si iubire ; un suflet atat de pur precum zapada ; isi avea atintita toata atentia asupra mea . Ma simtem atat de linistita si de impacata . O raza de lunima strapunsese intunericul din inima mea . Nu stiu de ce , dar alaturi de acel batranel ma simteam iubita si protejata ; ma simteam de parca un inger se coborase asupra mea si imi oferise o imbratisare plina de caldura si iubire ; era la fel ca atunci cand tatal meu ma strangea in brate si stateam amandoi privind sticlarirea stelelor . Fara sa-mi dau seama timpul trecu repede , iar batranul imi ridica capul din poala sa ; si-mi spuse ca am avut o viata grea , iar daca sunt pregatita sa incep o viata noua , sa vin maine dimineata in acest loc pentru a ne intalnii si a pleca amandoi in lume . Eu am ramas surprinsa de cuvintele acestuia si nu faceam nimic altceva decat sa-l privec uimita . Batranul imi spune ca ma poate invata sa salvez oamenii si ca ma poate face suficient de puternica pentru a depasii greutatile vietii . Eu imi fac curaj , iar intr-un final reusesc sa spun ca ma voi gandii la ofeta sa , iar daca voi accepta ma voi prezenta in dimineata urmatoare , in acest loc pentru a pleca . Acesta afirma din cap , iar apoi il salut politicos si plec spre casa . Sorele isi terminase tura , iar norisorii pufosi si rozalii disparusera si ei ; acum in locul lor pe cer domnea maiestuasa luna in jurul careia dansau voioase si fericite miliardele de stelute sclipitoare . Intunericul isi facuse aparitia , iar pe strazi nu se putea zarii niciun om . Toti erau in casele lor . Din cand in cand cate un falinar incerca cu toate puterile salle sa-mi lumineze calea pentru a ajunge acasa . Ma intrebam daca aparitia acelui batranel imi va lumina si mie viata precum lumineaza si aceste felinare strazile intunecate . Renunt la gandurile mele indepartate si ma concentrez sa ajung mai repede acasa , deoarece era tarziu si cel mai probabil matusa mea ma va certa iarasi pentru ca am intarziat . Ajung intr-un final in fata casei dupa ce alergasem intr-un suflet pe drumul catre casa . Ma opresc pentru o clipa pentru a trage aer in piept si a-mi regla respiratia , iar apoi intru sfios in casa . Dupa cum prevazusem , matusa mea ma astepta nervoasa in sufragerie . Cum ma vede se indreapta spre mine , iar eu imi indrept privirea catre parchetul din lemn de cires si incepe sa ma certe . Nu spun nimic ; furioasa aceasta , ma ia de mana si ma impinge in camera sa ; era clar ce dorea sa-mi faca ; sa-mi provoace durere . In mai putin de un minut , trupul meu incepe sa simta durerea provocata de palmele reci si puternice cu care aceasta ma lovea . Lacrimile nu au putut lipsi nici ele asa ca si-au facut aparitia imvaluindu-mi trupul micut si firav . Pintre ploaia de lacrimi , imi imploram matusa sa inceteze , insa aceasta nu renunta ; dar brusc se oreste fara sa spuna nimic ; eu imi ridic privirea din asternuturile ude din cauza lacrimilor si o privesc nedumerita . Aceata scoate ceva din priza si se indreapta spre mine spunandu-mi ca asta va fii o lectie pa care nu o voi uita si ca de acum inainte nu voi mai iesii din cuvantul ei . Cand imi dau seama ce scosese din priza incremenesc , iar printre suvoaie de lacrimi o implor din adancul sufletului sa nu-mi faca asta . Oricat de mult am implorat-o ; nu sa oprit . Ma trantit in pat , culcanduma pe burtica ; iar in clipa urmatoare am simtit o durere incredibila si am scos un tipat cat m-au tinut plamanii . Din spatele meu a inceput sa curga precum un parau lin la vale ; sangele . Da , sangele ! Matusa mea imi arsese spatele cu fierul de calcat . Dupa ce a savurat acel moment sangeros , ma aruncat in camera mea precum o papusa veche si uzata , care nu-ti mai provoaca nicio satisfactie cand te joci cu ea . Eram atat de speriata , iar ploaia mea de lacrimi nu mai avea sfarsit . Durerea era atat de mare incat deabia mai eram in stare sa ma misc . Dupa o perioada de timp reusesc sa ma calmez , iar tremuratul care imi cuprinsese trupul s-a oprit . M-am hotarat ; stiu ce voi face ! Fara sa spun nimic , ma indrept cu pasi marunti spre dulapul din lemn de cires . Din interiorul lui scot un ghiozdanas roz , iar in el imi pun rochitele mele preferate , bentita mea rosie si cel mai important o fotografie cu mine si tatal meu si una cu el si mama . Nu am mai stat pe ganduri si am deschis incet usa camerei pentru a verifica daca nu era cineva ce ar fii putut sa ma vada . Holul era gol si o liniste placuta pentru urechile mele il invaluia . In clipa urmatoare am fugit din camera mea si nu m-am oprit pana ce nu am iesit din casa . Afara luna stralucea puternic , impungand intunericul fara sfarsit si luninad noaptea . Am inceput sa merg fara sa ma gandesc in urma ; defapt nu ma gandeam la nimic . Dupa ce merg fara oprire cateva minute ajung pe bancuta rece din parc . Desii afara era destul de racoare , mi-am pus ghiozdanasul pe bancuta , apoi m-am intins si eu lasandu-mi capul pe el . Fara sa-mi dau seama , adorm nestingherita . Noaptea trece fara a mai spune nimic ; parca a zburat intr-o clipa . Soarele a aparut si el pe bolta fara de nori , iar plapuma din picaturi de roua straluceste precum argintul in lumina puternicelor sale raze . Aerul proaspat este rece si adie incet miscand petalele florilor frumos colorate dintr-o parte in alta . Frigul isi face resimtit si pe corpul meu , iar eu ma strang precum un covrig . O mana calda imi misca corpul incercand sa ma trezeasca , insa eu nu-i dau atentie si incerc sa-mi continui linistita somnul . Dupa ce aceasta se opreste , o voce blanda imi spune sa ma trezesc . Eu intredeschid usor ochii , iar printre genele mele dese incerc sa-mi dau seama cine este . Deodata realizez ca persoana care incerca sa ma trezeasca nu era nimeni alta decat batranelul din ziua anterioara . Ma ridic brusc in piciare , dar ma dezechilibrez si cad , insa inainte ca corpul meu sa faca contactul cu pamantul rece acesta ma prinde si ma aseaza inapoi pe banca . Ma examineaza atent si observa rana de pe spatele meu . Era una destul de mare si urata dar cel putin sangerarea se oprise .

Maiestru : Cum s-a intamplat asta ? ma intreaba pe un ton foarte serios .

Eu incerc sa gasesc o scuza si ii spun ca m-am impiedicat si m-am ranit , insa acesta isi da seama ca mint spunandu-mi ca o rana atat de serioasa poate fii facuta decat de un obict foarte incins . Intr-un final , cand nu mai pot ascunde adevarul , incep sa-i povestesc tot ce se intamplase . Cand am terminat de povestit , o lacrima cristalina s-a prelins pe obrazul meu fin . Acesta ramane socat , iar dupa cateva momete scoate ditr-un rucsac pe care il avea in spate , o crema de plante si banbaje cu care imi invaluie spatele . Cand termina ii spun ce decizie am luat , iar apoi plecam impreuna . Nu stiam unde mergem ; tot ce-mi doream era sa plec cat mai departe de locul acesta plin de amintiri dureroase si sa incep o viata noua . Pe drum spre indepartatul necunoscut , batranelul imi spune ca de azi inainte va fii maiestrul meu si ca ma va invata absolut tot ce stie in materie de medicina . Am dat aprobator din cap si i-am spus ca sunt gata sa invat tot ceea ce doreste sa-mi predea . Eram mai hotarata ca niciodata . Si asa a inceput noua mea viata . Acum anii au trecut , i-ar eu am inflorit sub forma unei fiinte superbe , protejata de aripa protectoare a maiestrului meu . In prezen sunt o adolescenta de saisprezece si calatoresc alaturi de profesorul meu . In toti acesti ani , eu si profesorul meu am calatorit pretutindeni , fara se ne stabilim intr-un loc sigur . Nu ramaneam mai mult de doua saptamani in acelasi loc , calatoream , invatam si imi aplicam invataturile pe oamenii bolnavii din locurile in care mergeam . Asta am facut in toti acesti ani de cand mi-am parasit vechea mea casa .

Acum merg alaturi de maiestrul meu pe un drum dintr-o padure batrana ; totul este atat de frumos si linistitor . Razele soarelui manghaie copacii , iar pasarele isi canta frumosul lor cantecel . Totul este de-a dreptul incantator . Sunt fermecata de-a dreptul . Intr-un final ajunjem in fata unei casute micute si modeste . Aceasta este inconjurata de un gard imens de dupa care singurul lucru care se poate vedea din interiorul curtii , este acoperisul casei si niste stejari inalti si batrani situati de o parte si de alta a acesteia . Maiestrul meu se indreapta inspre o poarta mare de culoare verde . Acesta imi spune ca am ajuns si ca locul acesta este locul in care vom locuii . Eu stiind ca intotdeauna nu stam mai mult de doua saptamani in acelasi loc , il intreb cat timp vom ramanea aici . Maiestrul imi spune ca de acum inainte aceasta va fii casa noastra si nu va mai trebuii sa cala torim mereu . Raman surprinsa , iar apoi un zambet mare in apare pe chipul angelic care radia de fericire . Maiestrul deschide poarta si intra in curte , iar apoi il urmez si eu fara sa mai stau pe ganduri .

Deci acesta a fost capitolul trei , sper ca va placut si astept comurile voastre . Am plecat si v-am pupat .

P.S : ACEST CAPITOL LE ESTE DEDICAT LUI CAPII , SOFII , FUCKING SI NIKI .

Mai intai vreau sa iti cer scuze tie si lui Cappuccino pentru ca nu am dat edit mai devreme

Dar am avut niste probleme cu netu

Capitolul a fost absolut bestial!

Astept next si PWP dolshe

Buna la toata lumea . Hey fetelor am adus nextul mult mai devreme . Motivul pentru ca pun capitolul asa de devreme este deoarece nu stiu cand voi mai putea pune continuarea . In orice caz sper din inima sa va placa si va urez lectura placuta ! PS : Multumes pentru comurii si multumesc ca mi-ai spus ca punctele de suspensie strica estetica Capii , de acum inainte voi avea grije de asta si sa stii ca i-am dat eu edit capitolului .

Capitolul IV : M-am indragostit

Nu pot sa cred ca de astazi inainte va exista un loc pe care sa-l numes casa ! Dupa atatia ani in care am calatorit peste tot , ne vom stabilii intr-un loc si mai ales intr-unl ata de frumos ca acesta , unde soarele incarca copacii padurii cu razele sale datatoare de viata , pasarelele canta neincetat cantecul lor suav si delicat care imi bucura urechile si imi manghaie sufletul , iar muntii ne inconjoara creind un peisaj de basm . Cum intru in curte sunt intampinata de a mireasma suava si incantatoare. Trag aer in piept pentru a putea savura mirosul incantator , iar apoi imi deschid incet ochii mei verzi pentru a putea cunoaste locul pe care de azi inainte il voi numi acasa . Acasa .................. mia fost putin cam dor de acest cuvant , insa mi-am inchis acest sentiment in adancul inimii . Cand ochii mei s-au deschis si-a facut aparitia pe buzele mele fine , un zambet care exprima cat de fericita eram . De cum intrai de o parte si de alta a curtii , erau plantate diferite flori multicolore care ma invaluisera de-a dreptul in mireasma lor . La douazeci de metrii de la intrare se afla o casuta nici prea mare , dar nici prea micuta era perfecta ! O casuta normala , care de o parte si de alta era insotita de doi copaci batrazi si inalti . Curtea din fata nu era prea mare , dar nici nu ma gandeam ce poate ascunde cutrtea din spate . Am intrat in casa , aceasta avea un hol lung , iar pe partea dreapta se afla sufrageria si pe partea stanga era bucataria . In fata se afla o scara aale carei trepte erau imbracate intr-un covoras pusof de culoare rosie . Eu si maiestrul am urcat la etaj unde se aflau trei camere , una era a mea , alta a maiestrului , iar cealalta era goala . Maiestrul meu imi arata care este camera mea , iar el intra in cea din capatul holului micut . Eu deschid usa si intru in camera . Aceasta avea peretii vopsiti intr-un mov deschis si era mobilata cu un pat pentru o singura persoana inbracat intr-o lenjerie de un roz bombon , patul era insotit la cap de doua noptiere situate de o parte si de alta a capului sau , un dulap din lenm de cires si o masuta mai micupa . Pe jos podeauna rece era acoperita de un covoras mov si pufos . Mi-am lasat rucsacul pe pat si m-am indreptat spre micutul balcon cu priveliste spre curtea din spate . Cand am iesit afara si am privit , am ramas incremenita ; buzele imi amurtisera , iar ochii se facusera mari precum doua cristale . Totul rea asa de frumos ; cine ar fi crezut ca in spatele unei case atat de modeste se ascunde o lume atat de frumoasa . Eram fermecata de micuta lume care se ascundea in spatele noii mele locuinte . Nu am mai stat nici macar o singura clipa sa ma gandesc ; corpul meu a reactionat fara sa primeasca vre-un impuls din partea mintii . Am fugit din casa precum o tornada puternica care ar fi putut zbura totul din calea sa . Noaptea se lasase , iar luna imi lumina calea . Stelele scanteietoare ; luminau si ele pe cer alaturi de surata lor mai mare . Parca drumul meu nu mai avea sfarsit , la fel ca o groapa intuneca fara fund . Reusesc sa ajung intr-un final in curtea din spate . Toata curtea era inconjurata de trandafirii de toate culorile care formau un deosebit curcubeu de miresme parfumate incantandu-mi simturile . In mijlocul curtii se afla o piscina mai mica din beton care era in pamantul rece , insa aceasta ne era pentru e te balacii intr-o zi calduroasa de vara . Nu , pe ea pluteau nuferi de un alb pur precum aripile unui inger , iar in varful petalelor aveau putin roz-bombon . Pe deasupra ei era o mica punte dintr-un lemn vechi , care te ajuta sa treci peste nuferii puri . Era ata de frumos ! Pe partea dreapta se afla un stejar batran care avea o coroana de imparat imensa formata din frunze . Curtea era foarte mare si am inceput sa o explorez , privind atent fara sa ratez un detaliu ; mai merg putin si ajung in spatele curtii unde se afla un teren pentru antrenamen , acesta fiind la randul lui inconjurat de trandafiri cu petalele unui rosu sangeriu . Miliarde de licurici stabateau padurea de trandafiri dandu-i o stralucire aparte . M-am indreptat spre stejarul cel batran si m-am asezat sub aripa sa protectoare , uitandu-ma la luna . Eram atat de linistita si simteam cum o caldura puternica imi cuprinde sufletu ; iar mireasma suava care ma incanta facea totul si mai placut . Am ramas asa ore in sir ; pana cand incet , incet , pleoapele mi s-au ingreunat si am intrat intr-un somn adanc fara sa-mi dau seama . Orele zboara ca niste fluturasi micuti in briza vantului , iar batranul soare se hotaraste sa ne aduca inca o noua zii . Roua a invaluit iarba verde , iar acum datorita puternicelor raze datatoare de viata , straluceste precum milioane de smaralde imprastiate peste Pamant . Pasarile ciripesc , iar cantecul lor vesel invadeaza imprejurimile . Razele calde se propaga pe chipul meu angelic si ma obliga sa ma trezesc . Incet , incet imi deschid ochii si intr-un final dupa rugamintile neincetate ale soarelui sunt treaza de-a binelea . Ma indrep cu pasi marunti spre fantana cu apa , iar apoi imi stopesc chipul pentru a ma trezii si a ma aduce la realitate . In cateva momente imi amintesc de noaptea trecuta si de faptul ca adormisem afara . Intru in casa cu atentie gandinduma sa nu-l trezesc pe maiestru , insa acesta aparebrusc in fata mea .

Maiestrul : Ai dormit bine afara Sakura ?

Eu nu spun nimic ci doar imi indrept privirea spre podea , iar obrajii mei se fac rosii precum flacarile focului . Maiestrul incepe sa rada copios privindu-ma cu niste ochii blanzi si iubitori ; apoi imi spune sa ma duc in camera si sa ma pregatesc pentru a venii la micul dejun . Eu dau aprobator din cap si intru rapid in camera , dupa care imi fac un dus , iar cand am terminat sa-mi usuc parul , ma indrept cu pasi usori spre dulapul meu din lemn de cires . Imi scot din interiorul sau o rochie lunga pana in pamant , neagra precum un abis intunecat , iar in partea de jos cu niste floricele rozalii si o imbrac . Parul mil las desfacut , iar acum imi acopera intreg spatele . Cobor in graba la micul dejun , gandinduma ca maiestrul ma asteapta ca sa mancam , fapt care asa era , iar dupa ce termin de mancat spun un ,, Saru-mana pentru masa " si fug in camera mea pentru ami aranja lucrurile . Dupa cateva ore toata camera era luna si toate lucrurile se aflau la locul lor . Pe noptierele de la capatul patului se afalu singurele lucruri care mai aveau vreo legatura cu trecutul meu ; acele lucruri erau fotografiile frumos pastrate in interiorul unor rame din lemn de cires . Intr-o fotografie se aflau mama si tata , iar in cealalta eu si tata . Ma indrept cu pasi marunti spre comoda si iau pova cu parintii mei uitandu-ma trist la ea . O lacrima cristalina cade din ochii mei verzi si pica pe fotografie . Ma trezesc repede la realiate si-mi sterg lacrima apoi pun poza la locul ei si cobor grabita in bucatarie . De acolo i-au un cosulet frumos impletit , dupa care ii spun maiestrului ca plec in padure pentru a culege plante medicinale . Acesta da aprobator din cap si-mi spune sa fiu atenta , iar eu ii spun ca voi fii apoi plec . Noi locuiam putin mai departe de sat , asa ca nu se afla nimeni prin imprejurimi . Merg cateva minute in sir si in acelasi timp admir peisajul . Totul in jurul meu era frumos si linistit . Intr-un final reusesc sa ajung si in padure , incep sa cutreier peste tot in cautarea plantelor si dupa o perioada de timp am adunat toate plantele de care aveam nevoie . In timp ce doream sa ies din padure , dau peste o cascada de dimensiune medie care formase un lac micut . Ma aproprii de el apoi imi bag mana in apa si observ ca aceasta are o temperatura placuta . Privesc prin imprejurimi , pentru a ma asigura ca nu se afla nimeni , iar apoi incep sa-mi dau hainele jos , pana imi las corpul in toata splendoarea lui , lasand la iveala formele mele perfecte de invidiat . Aveam un corp perfect ; aproape perfec , singurul lucru care il strica era o cicatrice urata aflata pe spatele meu . Da ; acea cicatrice este amintirea acelei nopti oribile . Imi indepartez gandurile care ma bantuie si imi pun lucrurile in spatele unui tufisi dupa care intru in apa . Era atat de placut si de relaxant , incat nu mi-as mai fi dorit sa ies din apa . Deodata se aude un fosnet si incep sa ma panichez . Ma ascund in spatele unei pietre inalte si privesc sa vad cine este . Din imprejurimi apare un baiat pe care nu l-am putut observa bine deoarece era intors cu spatele . Brusc se intoarce cu fata si priveste direct in spre locul in care ma ascundeam ; ma ascund rapid si observ ca acesta se indreapta spre directia in care ma aflam eu . Ma rugam din tot sufletul sa nu ma observe , iar ca printr-un miracol rugaciunile mele au fost ascultate si baiatul a plecat . Cand m-am asigurat ca nu se mai afla nimeni prin inprejurimi , mi-am luat rapid hainele si m-am imbracat apoi cosul si am plecat . Pe tot drumul catre casa m-am gandit numai la el ; singurul lucru pe care l-am putut observa la el era ca purta alaturi de el o sabie si ca parul sau era negru precum cele mai ascunse locuri de pe Pamant , intr-un fel ma atrasese nu stiu cum si de ce dar o facuse . Gandul meu a zburat nulai la el , iar inima ; inima mea fusese furata de el . Cum ma puteam indragostii de cineva pe care nu-l mai vazusem in viata mea ? nici macar nu l-am putut vedea bine . Cum eu mergeam dar gandul meu era departe , am ajuns fara sa-mi dau seama in fata portii . Trecusera cateva ore bune de cand plecasem in padure si speram ca maiestrul sa nu fie ingrijorat pentru mine. Deschid poarta inalta cu sfiala , iar cand vad ca maiestrul nu este in curtea din fata intru rapid in casa . Ma descalt si ma duc in bucatarie unde las cosul pe masa , iar apoi incep sa-l caut pe profesor prin casa , insa nici urma de acesta . Poate este in curtea din spate , mi-am spus eu in gandul meu . Am iesit din casa pe usa din spate si am inceput sa-l caut prin gradina . Totul era linistit , merg cautandu-l din priviri pe maiestru pana ajung la terenul de antrenament situat in fundul gradinii . Acolo se afla maiestrul care a afisat un zambet iubitor in clipa cand ma vazut , insa cu el se mai afla inca o persoana . Incerc sa-mi dau seama cine este , iar cand am realizat cine era am ramas incremenita . Inima mea a inceput sa bata cu o viteza ametitoare ; nu era nimeni altul decat .................

Heee heeeeeee , suspans . In asta va voi tine pana in capitolul urmator !

Sper ca va placut capitolul si astept comurile , bye , bye , va pup dulce !

Saku sa indragostit!

Asta da dragoste la prima vedere..de spate

Ma intreb cine e?

Oare e Sai? Nu Itachi! Nu! Naruto?

Gata stiu e Sasuke!

Ce mister am elucidat!

Astept next si PWP dolshe

Vrei sa mor ?Era Sauke? 2 cuvinte le am pentru ficul tau il ador!Pune next mai repede te rog !Spor la scoala si la scris!

Nu fii asa dura cu tine!A fost minunat!Abia astept sa vad ce se mai intampla!Merci mult mult mult ca mai anuntat!Bafta in continuare!