Casa dulce casa! Am scapat de nebunia de la scoala. Prea multa agitatie pentru asa ceva. Ultimile 2 ore au trecut cel mai rau. Mai rau ca in infern. Toate colegele sunt prea invidioase si prea conpetitive. O ingrijitoare veni la mine si imi spuse ca in circa 30 de minute trebuie sa fiu la scoala deoarece a sunat unchiul si a zia ca trebuie sa imi explice ceva.
Ma imbrac mananc ceva de pranz si ajung la scoala cu 5 minute inainte de ora programata. Era liniste. Toti elevii erau la prostia aia de ora, la care nici acum nu ma duc si nu inteleg motivul. Eu sunt eleva ciudata, asa ma cred toti. Umblu pe coridoarele goale a scolii pana ajung in biroul directorului. Era schimbat. Bejul de alta data era acum un alb care improspata camera. Parchetul jerpelit si alb era inlocuit cu o podea adevarata. Tablourile de pe pereti erau inca, dar unele le erau sparte sticla sau altele nu mai erau deloc. Un birou neingrijit la prima vedere dar unchiul asa avea camera si acasa. Mobila era acesasi ca de alta data dar era vopsita intr'un maro mai deschis cu dungulite albe ici pe colo.
-Ai vrut ceva de la mine?intreb eu in soapta. De ce m'ai chemat la scoala?
Unchiul era cu spatele uitanduse pe geam. Lumina alba se revarsa pe parul lui negru ca miezul noptii si parca il inchidea si mai tare. Era imbracat cu niste blugi negrii si cu un tricou negru pe care era scris cu alb "I love your smile".  Arata ca un pustan acum fara costum. Cred ca simtindu'se urmarit cu privirea se intoarse si ma intreba ironic daca am observat ca si'a schimbat stilul de imbracare si ii raspund cu un da usurat.
Atmosfera era destul de degajata, o atmosfera ca intre 2 indragostiti doar ca stateam la 2 metri unu de altu si el avea 34 de ani iar eu 16 ani aproape 17. Inca stateam si ma intrebam de ce m'a chemat la scoala si el cu un suras pe fata se intoarse si isi relua uitatu pe geam. Era insorit. Razele soarelui isi ravarsau splendoarea peste intreg orasul, un soare alb cu dinti. Cerul albastru cu nori albi-cenusii, care prevesteau ninsoare, era ganditor. Doar ciorile ce mai alcatuiau acest peisaj datorita frigului ce a alungat asa zisele pasari calatoare. O splendoare de peisaj demn de pus pe o bucata de hartie.
-Sakura.spuse Englasd spargand linistea apasatoare, o liniste care avea in componenta ei prea multe intrebari ce isi asteptau raspunsul. Am vrut sa te rog ceva, acesta fiind scopul chemarii tale la scoala. Vreau ca tu sa fii gardianul pe timpul taberei. Un gardian...facu o pauza lunga de 2 min ca sa isi adune cuvintele si relua: un gardian, nu e ceea ce crezi tu.
Da, nu e ceea ce cred eu. Un gardian apara pe cineva de o alta persoana, ca un Bodyguard. Acesta e genul de gardian la care ma gandesc. Fiind imbracat in negru aparandu'si clientul ca si cum ar fi o vedeta gandeam in timp ce el explica.
-Un gardian, aici la scoala e altceva. Cel care a infiintat scoala, Osman, a lasat explicatiile intr'un dosar pentru cel care va fi acel gardian. Si pentru ca, tu esti singura care stie de vampiri...
Scoase pe masa un portofoliu si spuse sa dau prima pagina pe care scria "Scoala podere Especiales". Am luat acel portofoliu vechi, cred ca avea vreo 100 de ani deoarece culoarea rosie odata era spalacita si avea folia ,transparenta odata, toata rupta si ceocolatie. 
Am dat pagina si era un scris mic de mana, un scris de doctor. 
-Citeste ce scrie.spuse de'o data spargand linistea ca de bibelou.
Am dat sa citesc. Scrisul de doctor arata mai frumos la citire. Era mai impecabil si mai frumos asezat. Lumina alba batea pe foile crem, peste scrisul negru. 

"27.04.1012.

Draga copile. Cred ca ai ajuns la acest stadiu, de a fi un gardian. Cred ca te intrebi de ce am inventat termenul de Gardian daca la noi la scoala clasele erau de dimineata." 

Parca stia ca aceste clase de zi vor deveni si de seara si ca Vampiriu existau. Dar cum de unchiul meu stie de vampiri? Asa multe intrebari. Am vrut sa intreb dar asezandu'ma pe cel mai apropiat scaun am continuat sa citesc.

"De cand am infiintat aceasta scoala am facut o schema pentru directorii care vor fi, cateva idei pentru fiecare. Nu stiu exact cati vor fi dar am cerut ca in cativa ani sa se faca acel lucru. Nu stiu nici macar cat va rezista aceasta lume. Cred ca te intrebi pentru ce e aceasta excursie si de ce ti s'a spus asa devreme de ea (nu stiu data, anul sau luna in care sunteti acum dar cred ca ti s'a spus cu 2-3 luni mai devreme, asa presupun dar nu stiu daca e bine). Ti s'a spus acest lucru devreme deoarece te vei antrena pentru a avea dexteritate pentru trandafirul Cafeniu. Acesta este o arma anti-vampiri si orice vampir il tine in mana il curenteaza. Acest lucru fiind lamurit vreau sa iti explic ceva.
Aceasta scoala are un nume ciudat si toti oamenii isi dau seama de asta. Toti au facut povesti pe tema ei si au incercat sa o dea jos dar nu au reusit. Aceasta scoala ascunde tot felul de secrete: varcolaci, vampiri, necromati, vrajitori si multi altii. Toti acestia se gasesc aici si acel curs special de dupa ore ajuta elevii sa isi controleze acele puteri. Acesti profesori au fost oamenii importanti si au fost de acord sa lucreze la aceasta scoala ca profesor si instructor. Aceasta scoala invata elevii sa se adapteze in comunitate si sa iasa din depresia ca sunt monstrii. 
Daca te'ai uitat bine la data e 1012..."

Debia acum ma prinsesem si eu ca Osman a fost vampir. Dar de unde varcolaci, vrajitori, necromati? Era ceva nou si nu am stiut nici o data ca aceasta scoala poate fi asa ciudata. Dar de ce nu mi'a spus nimeni? De ce nu? De ce m'au lasat sa cred ca sunt o ciudata? Dar de ce? Eu, o fata normala ce caut aici? Da... sunt normala iar cei din jurul meu sunt ciudati. Auzi! Varcolaci! Vampiri! Vrajitoare! Si multi altii. Da, o fata normala. Eu ce caut aici daca sunt normala? Mi'am tinut intrebarile in frau si am continuat sa citesc:

"... si ai observat ca am scris asta acum, aproximariv, 1000 de ani. Cred ca te gandesti ca am fost vampir. Da am fost dar am murit din cauza unei persoane tot vampir dar mai puternica decat noi, ceilalti. Asta nu conteaza. Vreau ca tu sa stapanesti trandafirul Cenusiu deoarece, cu toate ca fiecare elev e cate o fiinta magica, vampirii sunt puternici si sunt vulnerabili in fata lor."

Am parcurs toate paginile, in jur de 3, si de maine trebuia sa incep antrenamentul pentru Trandafirul Cenusiu. Aceasta arma ,foarte letala pentru vampiri, va fi foarte greu de manevrat.
Am iesit din clasa. Linistea inca era asternuta ca un lac de cristal in lumina soarelui linistitoare la amurg. Soarele alb fugea cu pasi calculati dupa patura cenusie a norilor. Ciorile brazdau vazduhul cu o putere uimitoare lasand in urma o dara de furtuna. Lumina generala deveni mai stinsa, asteptand tragerea cortinei pentru a aparea tanara craiasa de culoare alb pur, luna. Spectatorii la aceast teatru nocturn erau blocurile, casele, cainii fara stapan si oamenii care merg la servici in schimbul de noapte si ... acei oameni numiti vampiri (da... vampirii. Monstrii cu chip de om) iar ajutoarele craiesei erau mandrele stele, mici in comparatie cu aceasta, avand un rol neinsemnat. A inceput din cer sa cada fulgi albi de nea pana au devenit roiuri de fluturi. Fulgii albi se spargeau la contactul cu pamantul rece si in acelasi timp umplut cu o caldura materna ,asteptandu'si puisorii. 
Pierduta'n ganduri nici nu am observat ca am ajuns in curte.
-Sakura!striga o voce calda din spate. M'am intors si l'am vazut. Era Sasuke.
-Ce faci aici? Ar trebui sa te pregatesti pentru cursurile de noapte.
-Aaa, am avut treaba cu directorul, m'a chemat sa imi explixce ceva. 
Era clar ca minte. Stai asa! Eu am fost la director.
-Tocmai vin de la el, nu te'am vazut.am spus cu o oarecare ironie.
-Pai chiar am fost. Am iesit cu cateva minute inaintea ta deoarece a spus ca mai asteapta pe cineva si apoi am fost in sala de sport. 
-Mda...spuneam in timp ce mi'i imaginam pe toti, in tot felul de creaturu magice. Avem casa in aceeasi directie vi?
Si am pornit'o amandoi in timp ce fluturii albi se asezau pe pamantul neted ca pielea unui bebelus. Acei fluturi prevestesu o iarna grea plina de furtuni.
-Sasuke, de ce nu imi spui motivul pentru care imi ascunzi de ce aceasta scoala e ciudata?
Tacea. Pupilele lui devenira din ce in ce mai mici. Ochii lui de culoarea carbunului nu se mai vedeau din cauza unei clipiri care lungea momentul adevarului. Era imbracat cu o bluza alba, mulata cu un hanorac gri descheiat si pantalonii lui albastrii cenusii ieseau cel mai mult in evidenta asortandu'se cu acea culoare rosu albastrui a papucilor. 
Mergeam in liniste. Nici unul dintre noi nu spunea nimic. Cred ca se intreba de ce il intreb asta acum si  nu l'am intrebat atunci cand am mers la el acasa prima data.
-Sasu...nu apucasem sa ii spun numele, de fapt nici nu apucasem sa ii spun ceea ce vroiam.
-Aceasta scoala a fost intemeiata de Osman, un Vampir Z. In acea vreme creaturile magice umblau libere si nepasatoare. Lumea era in haos si nimeni nu putea face nimic. Acesta a adunat cei mai buni profesori si a incercat sa invete creaturile magice cum sa se integreze in societate si a reusit. Acestia au inteles ca daca se vor integra omenirea nu ii va respinge. E singura scoala din tara. A facut cate una in fiecare tara din lune stiind ca exista pretutindeni.
Se opti si se uita in sus. Inchise ochii si zapada se asternea pe fata lui dar se topea. Momentul de liniste se prelungi.
-Saku!striga o voce cunoscuta. Tu nu trebuiai sa fi acasa?
-Ba da, dar m'a chemat directorul...spun eu recunoscand vocea care ii apartinea lui TenTen.... Sa imi explice ceva.am spus uitandu'ma la Sasuke.
-Pot merge cu voi sau aveti treaba?spuse cand a ajuns langa mine.
Am dat din cap in semn ca da si am reinceput sa mergem. Ningea ca in povesti. TenTen avea o umbreluta de culoare roz cu buline negre, pentruu copii, sub care incapea doar o persoana si cand a vrut sa ma acopere si pe mine a ramas pe dinafara iar eu si Sasuke am inceput a rade iar ea si'a retras umbreluta. Am intrebat'o de unde o are si ea a spus ca a gasito in ghiozdan. Probabil era de la surioara ei mai mica Yuka.
Am mers in 5 minute de liniste iar eu am deschis prima gura socandu'i pe amandoi:
-Hei, TenTen. Ce creatura magica esti?
TenTen tacea. Am atins o coarda sensibila. Presupun ca ea crede ca daca imi spune ca e nu stiu ce creatura magica ma voi supara si speria si nu voi mai vorbi cu ea.
-Vrajitoare.spuse ea aproape in soapta. De unde sti de creaturi magice?
Am dat din umeri creand un moment de suspans. Ma uitam in sus, la cerul alb brazdat de fulgi. Peisajul de iarna devenea din ce in ce mai inspaimantagor.
Simteam cum ma lasa picioarele. Am cazut pe patura pufoasa si am ramas acolo. Capul meu bubuia de durere si cred ca din el curgea ceva dar cand am dus mana nu era nimic. Auzeam tipete de disperare. Auzeam cum ma striga si totusi eram neputinceoasa. Nu le puteam raspunde. Vroiam asa tare sa le spun ca sunt bine si totusi, nu am putut face asta. Gura mea nu mai vroia sa se miste, mana mea deveni moale iar ochii mei se faceau din ce in ce mai mici.
Lesinasem.