Multe s'au intamplat de cand nu am scris. Dar cele mai importante lucruri au inceput de cand a venit rozalia la colegiu. Unchiul ei e de treaba, un tip elegant. A facut chiar multe pentru colegiu, sau poate Osma? Asta nu conteaza, el ia realizat acele planuri.
Mai este o saptamana pana la vacanta si inca 2 pana la acea "tabara". Rozalia a fost aleasa gardiana in acea zi cu ninsoare, sfarsitul lui Noiembrie. Prima ninsoare a cazut atunci, atunci cand te asteptai mai putin deoarece soarele, cu toate ca era alb si cu dinti, ardea foarte tare. Cerul turcoaz cu nori cenusii era prea ocupat cu pregatirile pentru iarna, in loc sa ne anunte pe noi ca va urma furtuna.
Si acum tin minte acea zi, acea zi normala care avea sa se transforme in ceva de neanchipuit. Si totul incepuse asa bine...
O dimineata cu soare, iar razele acestuia bateau la geam mai rau ca un clopot. Alarma de la ceas ma trezi. M'am dus pe balcon iar vantul batea cu o asa putere uimitoare incat credeam ca totul va zbura. Am intrat si am cautat uniforma aceea ciudata sa o pregatesc pentru seara. M'am spalat pe dinti si am iesit pe usa iar soarele ma ura asa ca a aruncat un val de lumina prea orbitoare. Am mersi prin parc, tarandu'mi picioarele prin plasa de frunze. Folorile de cires zburau pe langa mine datorita vantului puternic.
In timp ce mergeam spre scoala vantul se mai domoli iar soarele aproape era in centrul boltii ceresti dand semn ca e in jur de 11.30. Aproape se suna de iesire, de pauza de masa. Am mers in cantina si m'am asezat pe un scaun. Dupa ce s'a terminat acea pauza si dupa ce am vorbit cu Sakura am condus'o in clasa. La 1 am fost la director si am discutat despre excursie, ce se va intampla cu Sakura ca si gardian si acesta a spus ca mai aduce pe cineva, cineva care stie de existenta noastra. Nu ma ingrijora faptul ca va fi singura dar, ma temeam sa nu pateasca ceva.
Dupa ce am iesit de la director am inceput sa ma plimb pe coridoarele goale a colegiului "Poderes Especiales" si ma uitam prin clasele goale ce abia fusesera eliberate. La 2 am mers in sala de antrenament unde am participat la lectie cu ceilalti elevi cu toate ca nu era cazul.
La 2.50, cand am iesit deoarece prezenta mea nu era obligatorie, am intalnito pe Sakura in curtea scolii. Era palida si totusi ea zambea, un zambet foarte linistitoe dar totusi. se vedea ca nu se simte bine. Dupa ce am discutat vreo 5 minute a aparut si TenTen, o fata care face parte din cea mai puternica familie de vrajitori din oras.
Ninsoarea abundenta se asternea pe chipul palid al Sakurei. Asa incet trecea timpul incat am crezut ca toate ceasurile s'au oprit dar intamplarea nefericita m'a trezit din acel vis ce speram sa nu se mai termine. Sakura lesinase. Il sunasem pe Neji si veni in circa 2 minute in fata alimentarei de pe strada Unirii. Un loc micut, cu 2-3 rafturi si frigiderele afara din magazin. Magazinul era vopsit in alb dar varul cadea datorita timpului care a trecut pe langa el... Da, timpul, care pentru noi vampirii e vesnic pentru oamenii fragili este ceva ce trece foarte repede. Fragili, e un cuvant pe care noi nu il vom intelege si de care ne vom bate joc.
O dusem la spital repede iar doctorul spuse ca putea muri daca o mai lasam 5 minute. Cauza: un vampir aproape o secase de sange, nu de acum dar putea fi de atunci, de cand o gasisem singura pe strada laturalnica. Cei drept, o gasisem cu 2 gauri in gat. Rozalia trebuia sa mai stea la spital peste noapte pentru ai restabili sangele. Acel doctor chelios, inalt si cu o expresie foarte dura pe fata imbracat in gri cu un halat alb pe deasupra hainelor, este singurul doctor din lume care stie de existenta vampirilor si vine dintr'o familie de cercetori. Numele acestui doctor unic este Abe Von der Neest. Provine din Franta. Acesta cand scoase din dulap punga cu sange ochii mei devenira visinii si setea de sange imi crescu dar mi'am infranato deoarece era in joc viata rozaliei.
Lunile au trecut iar Sakura si'a revenit. La petrecerea aia Sakura era toata rosie. Imi amintesc rochia ei. Era o rochie alb-rosiatic cu o fundita legata de par. Cobora asa finut scarile atunci cand am mers dupa ea la ora 5 intr'un BMW gri-metalizat. Mama ei imi spuse sa o pazesc de toti "Monstrii nocturni", ea stiind de existenta noastra. Seara friguroasa a fost una feerica. Aceasta inainta acoperind pamantul cu o mare de'ntuneric. Frigul se lasa peste Avrig dand semne de o seara grea. In timpul dansului Sakura deveni din nou palida, dand semn ca inca are probleme cu sangele. I'am spus sa se opreasca iar ea stiind ca am dreptate ma asculta. Am petrecut asa pana la 4 noaptea cand toti au fost prea beti sa mai stea in picioare.
Craciunul si revelionul l'am petrecut la fam. Haruno cu obiceiuri tipice romanesti. Sakura a ras mai mult ca deobicei. A venit si un var de al ei care, sincer, cred ca o place. De revelion la 00:00 rozalia mi'a spus ca trebuie sa imi pun o dorinta la trecerea dintre ani ca asa i'a apus bunica intre zilele de revelion si craciun. Dupa ce ne'am pus acele dorinte, cu gandul de a se realiza, ne'am uitat la artificiile ce strabateau intunericul noptii. Dar, nici de revelion nu am avut liber, a trebuit sa extermin un vampir ce ajunsese deja la level F. Nu se mai putea face nimic.
Sakura si'a inceput atrenamentul pentru Trandafirul Cenusiu si chiar se descurca foarte bine. Sunt fericit pentru ea. A evoluat si ambitia ei a dus'o pe drumul cel bun. Bravo Sakura!
Peste 2 saptamani,cand este acea tabara, va fi petrecerea aia stupida la care vor veni toti vampirii nobili si totusi eu nu vreau sa merg, vreau sa stau langa Sakura, e obligatia mea de vampir nobil. Toti stiu ca am fost si sunt singur la parinti. Toti mi le vor propune pe ficele lor ca partenera a mea si stiuca rozalia va fi geloasa dar nu trebuie.
Te iubesc asa cum esti, Sakura.

Ziua plecarii. A venit si aceasta zi de vineri. Pe 10 aprilie, luni, ne ducem in tabara. Vremea de afara nu tinea cu noi. Ploaia se abatea peste oras si soarele debia se mai vedea. Ceata si ea isi facu loc peste acest oras micut iar tunetele ma infiorau. Am o problema cu acestea. De cand m'a prins o furtuna singura acasa am inceput sa am acest fior care imi trece prin tot corpul.
S'a intamplat atunci cand aveam 3 ani. Nu o aveam pe Marta. Atunci furtunile mi se pareau nu stiu ce, un fel de apocalipsa. Si asa a inceput totul. Furtuna era asupra oraselului Konoha. Tuna si fulgera de ziceai ca se rupe pamantul. Eram in camera mea si ma jucam cu papusa mea preferata cand a tunat si in acelasi timp s'a spart ceva din sufragerie. Stiam ca e un hot dar groaza isi puse stapanire pe mine si m'am ascuns sub masa. In secunda urmatoare mama si tata au ajuns acasa si se auzeau tipete. Tata, fiind mai viteaz il dadu afara si venira la mine intrebandu'ma daca's bine si eu blangand am spus ca da...
-Pa mama! Mai vorbim la telefon sau ne vedem cand o sa ne intoarcem.
-Sa ai grija iubita! Sa ai grija cu...si se opri. Bine?
-Da mama... Voi avea. Iti promit!
Mama era una din singurele persoane apropiate mie care stia de existenta vampirilor. Am inceput sa ii spun de la inceputul lui noiebrie. Ei i'am spus despre antrenamentele cu Trandafirul Cenusiu, i'am spus de fiintele magice, i'am spus de toate cele care mi s'au intampat, dar ca Marta mi'a spus ca e vampir nu i'am sis deoarece i'am promit ca nu o intreb, dar cred ca si'a dat seama ca stiu ca e un om nocturn.
-Sakura!striga Marta cu vocea ei ca de clopotel. Sa ai grija! Sa fi pregatita pentru adevarul pe care il vei afla si te rog sa treci peste toate cu capul sus!
-Ce adevar?am intrebat eu nedumerita.
-Aaa...umm... Nici un adevar, nu mai conteaza.
Am urcat in autocarul alb si am dat de un intuneric foarte intens. Singura lumina era cea care venea din fata si se revarsa inauntru ca o cascada. Celelalte autocare plecasera. Fiecare clasa isi luase propiul autocar si mergeau oriunde dar pana seara la 9 toti trebuiau sa fie la tabara. Numai eu nu sunt cu clasa mea. Sunt singura intre vampiri. "Ce spun eu oameni, noi suntem monstrii!" imi revarsau cuvintele lui Ino in cap. Ochii simteam sa mi se umpleau cu lacrimi, cred ca plangeam de frica. Dar nu trebuie! In caz de ceva trandafirul cenusiu ma va ajuta!
Am mers prin bezna si tot ce vedeam erau ochii rosii ai vampirilor, ochii plini de sange. Am mers in spate, asezandu'ma intr'un scaun foarte comfirtabil. Am dat draperia cat sa vad afara ca sa nu ii deranjez pe EI. Cand am intors capul era Sasuke care se uita pierdut.
"Vorbeste'i, iti este rusine?" spunea vocea mea interioara.
Normal ca nu. Doar am mers la bal impreuna, craciunul si revelionul l'am petrecut amandoi. Nu are de ce sa imi fie rusine. Ne'am apropiat mult iar dragostea mea pentru el a crescut, dc sa imi fie rusine?
"Ce te retine?" spuse acea voce iar alta raspunse in locul meu "Mi'e teama"
Teama? De ce sa imi fie teama?
"Vampirii ma vor manca" spuse acea voce ca raspuns la intrebare. Da... Sunt singura intre vampiri. "Mi'e teama!" Da, asa e! Imi este teama. Imi este teama ca...
"Si iubirea ta pentru Sasuke?" spuse vocea interioara. "Cu el cum ramane? Nu spuneai tu ca il iubesti?"
Ba da, dar... Nu stiu...
"Dar ce? Nu ai acceptat invitatia la bal datorita sentimentelor tale sincere pentru el?"
-Buna Sakura.spuse el dupa 10 minute de cand am intrat. Se pare ca azi mergi cu noi si iti voi fi vecin pe tot traseul.
-Da...asa se pare.am spus eu incet.
"Mi'e teama! Vampirii ma vor manca!" rasuna vocea de copil in capul meu, deja cu prea multe ganduri.
-Ce...isi puse mana sub barbia mea si mi'o ridica pana cand ochii mei ii intalni pe ai lui...ai patit? De ce esti asa abatuta?
Emotiile isi pusera tabara in creieru meu si au inceput sa isi faca treaba. Gura mea vorbea fara mine:
-Aaa... ummm... Eu...mi'am tras barbia din "imbratisarea" degetelor lui si am continuat uitandu'ma in jos... nu sunt suparata, nu ascund nimic. Sunt bine.si m'am uitat la el cu un zambet pana la urechi, era clar ca era fals.
Nici eu nu credeam acele cuvinte si nu ma asteptam ca el sa le creada dar, ma lasa in pace. Ma bucura acel lucru. Am inceput sa ma uit pe geam. Ma gandeam si iar ma gandeam dar peisajul ma fura. Copacii verzi si cerul albastru in constrast cu soarele se potriveau alcatuind un peisaj feeric.
"De ce esti asa distanta de el? Nu erai tu cea care il iubea?"spuse vocea mea interioara.
Ba da, dar...
"Dar ce?"
Vroiam sa imi exprim in cuvinte ceea ce simteam dar acea voce de copil spuse inaintea mea "Mi-e teama!" dar tot nu aflasem de ce.
"Poate ca este vampir, sau poate faptul ca sentimentele lui sunt reciproce? De ce te temi?"
"Vampirii ma vor manca!"spuse vocea de copil ca raspuns. Avea dreptate. Imi era frica de faptul ca el este vampir, dar acest fapt nu mi'l puteam explica. De ce imi era sa de frica? "Ce spun eu oameni, noi suntem monstrii!".
-Sakura? Plangi?intreba brunetul; vocea lui blanda rasuna in autocar ca o melodie. Toti se oprira si dupa ce intelesesera despre ce vorbea toti isi reluara activitatile.
Plang? Nu de ce? De ce nu pot vorbi? De ce nu pot scoate un cuvant pe gura? Am deschis gura pentru a scoate macar un cuvant dar intentia fuse zadarnica asa ca am inchiso. Mi'am dus mana la ochi si ii simteam umezi. Am tras perdeaua care era cat geamul sa nu mi se vada lacrimile si am inceput sa plang. De ce plangeam? Asa fara motiv?
"De ce iti e teama? De Toshiro Tama? Oare asta sa fie cauza? Acesta nu e langa tine."
Teama? Plangeam de teama? Asta era cauza? Asta era cauza plansului? Mi'am scos ipodul si am dat sa ascult o melodie de la trupa mea favorita Blaxy Girl. M'am rezemat pe o parte dar am ajuns in partea gresita deoarece am aterizat cu capul pe umarul lui Sasuke iar cand am dat sa imi ridic capul el isi puse mana pe capul meu. Am inchis ochii. Ma siteam bine in acea postura. Cred ca aratam precum 2 indragostiti. Am simtit cum capul lui se aseaza delicat pe a meu. Cu ochii inchisi am observat ca o lumina de culoarea albastra se deschide incet. Am deschis ochii iar autocarul era luminat de acea lumina linistitoare. Semana cu o lumina intredeschisa. In sfarsit nu ma mai simteam incordata si m'am uitat in sus (sau cat am putut) si l'am vazut pe brunet cu capul pe capul meu si am inchis din nou ochii. "Mr President" rasuna in castile mele. O melodie pe care o ador.

M'am trezit singura in autocar. Toti erau plecati. Am dat sa ma ridic (deoarece eram intinsa pe bancheta din spate) si de pe pieptul meu a cazut un biletel. Era un biletel elegant, scris pe o foita de culoarea crem iar scrisul era foarte ingrijit. Am dat sa citesc dat continutul ma facu sa nu ma misc, sa raman nemiscata.

"Draga Sakura
Iti scriu acest biletel pentru a sti ce se intampla. Probabil cand il vei citi va fi in jur de 4-5 sau chiar 6, depinde si de somnul pe care l'ai avut. Vei vedea alaturi, vis-a-vi de autocar o cladire derapanata. Te rog sa nu intri in ea. Iti voi povesti detaliile cand ma voi intoarce. Iti spun doar ca in ea e o petrecere a vampirilor aristocrat
Stai cuminte in autocar. E spre binele tau. Ma voi intoarce pana in 7.
Ps:Vezi ca in ghiozdanelul de pe ancheta ai o scrisoare, citesteo!
Cu drag
Sasuke."

Toate draperiile erau trase. Acele draperii de culoarea neagra imi dadeau un fior neplacut si o senzatie de neliniste. Soarele de culoarea focului isi arunca razele pe fata mea. Cerul turcoaz deveni rosiatic dand semn ca se apropie un amurg romantic si foarte frumos. Mi'am scos telefonul din buzunar si am deschis clapita roz cu dungi albe, pe care erau lipite cate actibilde de la Hello Kitty . Am inceput sa arunc priviri prin el. Desktopul era umplut cu mesaje de la TenTen. Am apasat pe bunotul rosu si am intrat in meniu . M'am pierdut pe acolo pana cand am ajuns la ceas. Aceata mare, intizandu'se pe tot ecranul arata ora 5.30.
Am dat sa citesc mesajele de la TenTen dar nu aveam nici un chef asa ca l'am lasat in pace. Am apucat sa citesc primul rand in care ma intreba cum e cu Sasuke in autocar. Nu ma gandisem asa de parte nici in visele mele. Cum e cu el? Aceasta intrebare nu mi'am puso nici o data. Am deschis clapita telefonului si am dat sa citesc mesajul cel mai lung, acela era primul care mi l'a trimis.

"Hey! Esti bine? Cum e acolo, intre vampiri? Clasa noastra a trecut prin Brasov indreptandu'ne spre Piatra Neam. Nu stiu exact cat vom face. Profesoara nu a zis nimic. A spus ca e ca o tabara normala. Sa nu ne facem griji ca o anumita colega ne va apara de vampiri. Cu toti stim ca vampirii sunt cei mai puternici. Vremea e buna aici, la munte. Am vazut babele si Castelul Bran. Toti eram speriati cand am ajuns acolo deoarece se simtea in aer un miros de vampir.
Tu cum esti? Iti mai este rau? Sper ca nu ai uitat sa iti iei pastilele acelea pe care doctorul ti le'a recomandat, atunci cand nu era Sasuke de fata pentru a nu'l ingrijora. Cand ai timp sunama sa imi spui mai multe detalii. Ai grija de tine!"

Si terminand de citit am inceput sa cotrobai prin telefon pentru ai gasi numaru. Pentru un moment eram pierduta. Parca nu mai umblasem pe telefon de ani buni si cea mai ciudata chestie era ca acel telefon imi apartinea. Am gasit numarul si am sunat'o. A zbarnait de 3 ori apoi imi daduse ocupat. Nu putea vorbi si am inteles. Dupa ce am inchis acea clapita si dupa ce facu zgomot prea mare mi'am luat pastilele. Erau pastile de culoarea roz albuie si erau foarte mici cu un gust ciudat de rugina. Nu intelegeam de ce am nevoie de pastile, am probleme cu sangele nu cu vreo boala sau ceva. Am mai recitit o data acea scrisorica si am observat "PS-ul". Am mers la un ghiozdanel alb cu multe feromare si am cotrobait prin el. Am gasit o scrisoare pe care scria "De la bunica pentru nepoata mea, Sakura". Ce era asta? Bunica mea traia! Asta era o inshelaciune! Am intors scrisoarea si pe spate era scrisul mamei. "Cred ca acum afli nu? Scuze ca nu ti'am zis....ai fost adoptata la varsta de 2 ani iar aceasta scrisoare este de la adevarata ta bunica." Am ramas socata. Cuvantul "adoptata" imi rasuna in minte.
"De ce te miri? Pentru ca ai fost adoptata? Bine ca bunica ta s'a gandit la tine si ti'a trimis acea scrisoare. Eh, deschide'o! Ce mai stai? Nu vrei sa afli ce e in ea, daca o descrie pe mama ta sau daca descrie ceva despre trecutul tau care nu il sti, de cand te'ai nascut pana la 4 ani?"
Era o scrisoare ingrijita dar ingalbenita. Scrisul dadea semne ca a foat scrisa de mult. Imi era frica sa deschid acea scrisoare cu scopul de a nu o rupe dar am deschis'o.

"Draga Sakura,
Cand vei deschide aceasta scrisoare vei sti deja ca vampirii exista. Vei fi inclusa in aceasta lume a lor. Nu am ce face, chiar le'am spus sa nu aflii dar daca ai deschis aceasta scrisoare inseamna ca ei nu m'au ascultat. Asa e! Am facut parte din trecutul tau uitat dar, nu e timpul inca sa vorbesc despre asta. In ce'a de'a 2'a exista o descriere a trecutului, dar foarte putina. Aceea o vei deschide in a 2'a etapa care, se v'a afla in tabara si o sa sti deja prea multe sa citesti ceea ce am scris eu.
Cred ca te intrebi de unde stiu eu de tabere si chestii. Pai si eu l'am ajutat pe Osma la facut acel plan. Si da, mai exista o scrisoare pe care am scris'o imediat dupa asta. Nu te speria. In aceasta scrisoare nu vei afla nimic inspaimantator. Cum ti'am promis, vei ateva date despre mine, sa iti faci o idee.Sper sa nu te superi pe mine ca nu iti zic ceva legat de al tau trecut dar, asa am considerat eu.
Sa incepem. Cred ca nu sti nimic despre mine dar ceea ce nu banuiesti tu este ca am fost un vampir. Pe langa acest fapt am fost si un vanator de vampiri. Ciudat nu? Hai sa iti explic ceea ce este un vanator de vampiri in stilul lui Osman (Osman a fost sotul meu):
Un vanator de vampiri nu e acelasi lucru cu un gardian. Un gardian apara doar elevii iar un vanator apara toti oamenii (fie ei fiinte magice sau fiinte umane). Un vanator de vampiri, dupa cum ii spune si numele, vaneaza vampiri de la level A pana la I, cei care sunt scapai de sub control. Nu stiu daca ti s'a spus despre ei, dar cred ca da, acestia sunt creatiile unui vampir Z."

Am citit toata scrisoarea. Bunica vorbea cum s'a cunoscut ea cu Osma. avea in jur de 2 pagini dar cu un scris mic aproape indescifrabil. Aproape la fel era si scrisul lui Osma. Imi vorbea despre vampiri, ca sunt 4 clase: cei de nivel de la A pana la I, vampirii normali, cei Z si cei K. Scria ca nu stie ce inseamna Z dar s'a interesat si a aflat ca acel K vine de la King si sunt singurii vampiri, acei vampiri primi nascuti. Dupa cum scria bunica parea o persoana buna, care isi facea griji de ceilalti.
Inca eram singura in autocar. Trecuse doar jumatate de ora si ma simteam animanui, parca trecuse o vesnicie.
-O sun pe TenTen sa vad ce mai zice.am spus eu, faceam un monolog.
Telefonul drangani de vro 3 ori si aceasta raspunse. M'am hotarat sa nu ii spun de scrisoare, aceasta era numai pentru mine si cum ei ii era frica de vampiri.... Numai mirosul lor era de groaza dar sa ii mai vorbesc si despre ei. Se simtea neajutorata in fata lor dar nu stiam de ce. Vampirii sunt de treaba.
-Alo?spuse Tenten dupa 1 minut.
-Te'am sunat ca asa ai spus tu, sunt o doamna din oras.spusesem eu prefacandu'mi vocea mai pitigaiata. Sunasem pe numar ascuns sa nu isi dea seama.
-Aaaa Tanti Otilia! Saru'mana.spuse ea. Acum sunt plecata in excursia aceea de care v'am vorbit. Nu pot sa va duc cainele la plimbare.
-Scuze draga, am uitat ca esti plecata.spusesem eu crapand de ras in sinea mea, ma abtineam cu greu sa nu rad. O rog pe Kity sa il duca, stai linistita. Distreazate!
-Dar de ce ati sunat pe numar ascuns.spusese ea amintindu'si ca ,posibil, ii aparea un numar ascuns.
-Nu stiu cum sa scap de asta, e ceva setat din telefon. Ieri fiul meu a venit acasa si s'a jucat pe telefonul meu si nu stiu ce i'a facut.
Se lasa linistea. Imi amintisem ca Otilia nu avea un fiu. Spusesem o prostie. Cred ca isi dadu seama ca nu e tanti Otilia dar continua:
-Si vreti sa va spun eu cum sa scapati de acel numar?
Am izbucnit in ras. Nu ma mai puteam opri. Aceasta striga la mine "Sakura!Sakura! Te omor cand ajungem in tabara!". Eu nu o bagam in seama, radeam si radeam pana ce am picat pe jos. Deja ma simteam rau si tot nu ma puteam opri. TenTen striga si iar striga ingrijorata. Simteam ca mor. Nu stiam ce sa fac. Usa de la autocar se deschise. Era Hinata. O vampiroaica bruneta cu ochii de un gri ster. Veni repede la mine si imi spuse sa ma opresc si eu prin rasete am spus ca nu pot si chiar nu puteam
-Gandestete la ceva trist.spuse aceasta timida. Imi amintisem de atunci seara, cand l'am vazut pe Tama Thosiro. Ma oprisem. Multumesc Hin.am spus cand m'am oprit cu totul.
Imi placea personalitatea lui Hinata. Cu toate ca este vampir as vrea sa fim prietene bune.
"Vampirii sunt diferiti de tine"spuse vocea mea interioara. Avea dreptate. Eram diferita de Sasuke, Hinata chiar si de TenTen. Sunt diferita de toti, sunt doar un om. Bunica mea era vampir, dar de ce eu sunt om? De ce numai eu? Daca ea era vampir trebuia sa fiu si eu vampir nu? "Nu e musai, sau poate da. Poate cineva..."nu apuca de spus ca Hinata interveni:
-E mai bine sa nu sti.spuse ea citindu'mi gandurile. Se pare ca si ea este un vampir la fel ca si Ino. Da sunt, am peste 2000 de ani. Nu par nu?
De ce imi spui toate aceste lucruri?am gandit eu stiind ca ea poate sa le citeasca. Ea ridica din umeri in semn ca nu stie.
-Am venit sa iau o rochie. Am un mesaj de la Sasuke: "Stai aici cuminte, nu intra inauntu" am incheiat citatu.
Lua ceva dintr'o posita si iesi. Am ramas iarasi singura. Uita sa inchida autocarul asa ca am putut iesi afara. Am intrat in cladirea aceea si m'am pierdut, nu stiam pe unde sa merg. Am dat la dreapta si apoi la stanga si tot am mers si tot am mers pana ce am dat de o scara care ducea in jos. Am coborat si am vazut o usa eleganta. Holu era frumos luminata, pe pereti atarnau cristale in forma de lacrima iar intauntru aveau un bec mic dar care lumina foarte puternic. Am intrat pe usa. Am dat de alt hol lung dar plin de usi mai intunecat decat primul cu becuri mici care nu luminau mai mult de 5 cm de perete. Am mers pana la capatul lui si m'am agatat de o draperie. Ma uitam prin camera. Era plina de vampiri nobili. Am vazut chipuri cunoscute, erau actori, cantareti regizori. Stai! Am vazut un barbat care era in cartea recordurilor pentru cele mai multe oscaruri (in jur de 20, doar traieste foarte mult nu? el e vampir). "Sunt diferiti de tine, esti singura aici"spuse vocea mea interioara care devenea din ce in ce mai enervanta. Am mai vazut un chip cunoscut. Avea ochii foarte patrunzatori de culoarea turcoaz si parul blond. Se uita prin camera. Cauta pe cineva. Asa e! Este.... Galagia se opri dintr'o data si toti se lasara in jos. Era Sasuke cu blondul ala pe nume ... cum masa il chema? "Naruto!" spuse vocea mea interioara.
-Imi cer scuze ca v'am deranjat. Continuati.dupa ce spuse asta multe fete si parintii lor se adunara in fata lui Sasuke. Ii auzieam boroscodind ceva de o nunta. Nu stiam despre ce e vorba. Am ascultat mai bine apoi am socat. Am alergat repede pe unde am fugit si am intrat intr'o camera. Nu erau geamuri si imi parea destul de cunoscuta. Am vazut un sacou si am mers sa il miros. Avea mirosul lui Sasuke. Ma duc la usa si pic langa ea. Stateam rezemata de usa si plangeam. "Oare de ce?"spuse vocea mea interioara ironica. Da asa este. Plangeam de gelozie. Fetele acelea doreau sa fie sotiile lui Sasuke, dar oare de ce il alegeau pe el? Erau atatia vampiri!
"Nu e pentru tine baiatu ala brunet. E diferit de tine! Nu te va iubi nici o data, e prea diferit!"spuse vocea mea interioara. Avea dreptate. Eram diferiti. Foarte diferiti, o diferenta ca de la cer la pamant. De ce m'am indragostit de el? De ce a fost dragoste la prima vedere? Eram asa bulversata. Cand aveam nevoie si eu de un sfat, vocea mea interioara se gasi sa taca, cred ca adormi. Cineva dadu sa intre.
-Cine e acolo?intreba o voce foarte familiara. Am recunoscut'o. Era Sasuke! Am sarit repede din usa si el intra val-vartej. Se uita mirat la mine.
-Ce cauti tu aici?spuse el dupa 1 minut. Nu stiam ce sa ii zic. Mi'am lasat capul in pamant. Imi era rusine sau mai degraba teama. De ce oare? De ce imi era teama sa dau ochii cu el? "Poate ca nu ai ascultat ce a spus?". Acu se trezi si ea. Da, asta era cauza? Am strans din pumni. Eram asa bulversata! De ce fix de acest tip m'am indragostit eu? De ce el?
-Pai..eu....n-nu s-stiu de ce am venit.am spus in timp ce m'am intors cu spatele.
Am auzit niste pasi apoi o respiratie calda pe gatul meu. Ma intreba de ce nu am ascultat iar eu am strans si mai tare din pumn. Nu stiam ce sa raspund. Cu toate ca i'am spus ca motivul nu il stiu el intreba. Apoi niste cuvinte imi facura picioarele moi. De ce a trebuit sa spuna aia? De ce? "Raspunde'i sau nu ai auzit? Iti repet eu atunci: Ai venit sa ma vezi pe mine?". O uram deja, aparea in cele mai nepotrivite momente. Fata imi ardea, picioarele mi se inmuiau iar totul se facea negru. Mi'am amintit o faza vesela si mi'am revenit. Zambeam in sinea mea. Nu stiam de ce. Triumfasem in fata intunericului. Ma prinse de mana. Iarasi mi se inmuiau picioarele.
-De ce nu imi raspunzi?spuse in timp ce isi arunca respiratia pe gatul meu. Era asa placuta! Ce ii puteam raspunde? Nu stiam nici un raspuns asa ca am tacut si am dat din umeri.
Ma lua in brate si ma aseza pe o canapea visinie, culoarea mea preferata. Se aseza si el. Isi puse capul in asa fel sa imi auda inima deoarece ii simteam capul in zona aceea. Inima mea batea cu putere. Dupa 1 minut spuse sa stau asa sa se odihneasca. I'am pus o mana pe cap si una pe spate si l'am strans la pieptul meu. Era asa placut. Dupa 5 minute se ridica asa ca mi'am retras mainile. Se apleca peste fata mea. Ochii lui abisali se uitau in ochii mei de smarald. Buzele noaste mai aveau 2 cm si se uneau intr'un sarut pasional. Se apropie si mai mult dar se opri incepand sa vorbeasca:
-Nu vrei sa faci parte din aceasta lume plina cu sange? Sa fi alaturi de mine. Nu vrei sa devii si tu o criminala?spuse el.
Criminala era prea mult spus. De ce ii facea pe vampiri criminali? "Pentru ca asa merita!" spuse vocea mea interiora. "Asta sunt ei, niste criminali! Sunt insetati de sange, il fura de la oameni, ii omoara! Da, ino avea dreptate, sunt monstrii cu trup de om! Ei nu sunt oameni! De ce vrei tu sa te amesteci cu ei?"spuse vocea mea interioara. Taci! Numai taci! Ma enervezi! De ce vorbesti numai in situati romantice? Cand am nevoie de tine dispari! Tacu.
-Nu vrei sa traiesti o viata in intuneric?continua el dupa ce m'am certat cu eul meu interior. Parca stiuse.
Se lasa linistea. Se uita la mine patrunzator parca asteptand un cuvant. Am inceput sa plang. Plangeam? De ce? Asteptasem cuvintele alea de cand am aflat ca e vampir! De ce plangeam? Se retrasese. Imi sterse lacrima si spuse ca a mers prea departe cu pedeapsa. Ce pedeapsa?
-Ce pedeapsa?am intrebat eu uitmita. De ce?
-Pai, nu ai ascultat ce am spus.a zis el pe o voce blanda. Avea dreptate, nu ascultasem. Oare de ce? "Pentru ca esti incapatanata!".
Se ridica. Se uita la mine iar eu ma uitam la usa. Ii simteam privirea. Ma trase langa el. De ce se poarta asa frumos cu mine si pe celelalte fete le distanteaza. De ce.... si usa se deschise. Era....