Dupa cum am spus la descriere, este al 3-lea sezon din "Asa-i viata mea". Stati linistiti nu e nevoie sa il cititi si pe acela, pentru ca acesta este cu un nou inceput, o noua actiune si noi personaje. Trebuie doar sa cititi ficul. Bafta la citit!

Capitolul 1

....Flash Back....
Stau pe patul confortabil si moale, acoperit cu un cearsaf alb ca spuma laptelui si ma uit pe tavanul galbui ca galbenusul unui ou. De ce e viata asa cruda? De ce trebuie sa plec din Tokyo la ordinul sefului? De ce se comporta asa cu mine? Mai acum doua saptamani eram apropiati de ne dezlipeai cu macarauoa, iar acum suntem atat de distanti. Cat de mult se poate schimba un om in doar cateva zile? Cat de mult? A prins gustul banilor de la tatal sau, iar iubirea mea pentru el nu o mai simte. Nu i-am aratat cat de mult tin la el? Nu i-am spus ca-l iubesc? De ce trebuie sa patesc eu asta cu persoana pe care o iubesc? Mereu la intrebarile pe care mi le pun, nu gasesc raspuns. E ca si cand ai cauta acul in carul cu fan. De ce e asa greu in viata? Mai bine muream cand aveam ocazia. Trebuia sa ma gandesc bine inainte sa sar din elicopter. Dar surioara lui Sasuke nu ar mai fi supravietuit atunci. Izabela nu ar mai fi trait din cauza mea, iar eu, poate ajungeam la cel cu cornite si gata sa primeasca pe oricine la el. Oftez incet si imi intorc privirea la televizorul negru plin de praf. Nici nu ai zice ca sta cineva aici. Menajera si-a dat demisia, iar alta nu a mai venit. Toti il cunosc pe Sasuke Uchiha si stiu cat de urat se poarta cu oamenii din jurul lui. A ajuns pana sa ma ignore de la un timp. Si-a facut o reputatie atat de buna de mai bine te-ai arunca din copaci. De ce pentru numele lui Dumnezeu s-a schimbat asa? Era tandru si pasional, acum e un d******r cu cornite mari.

- Sakura, hai mai repede! Nu am de gand sa te astept o vesnicie! se aude vocea brunetului meu. Imi e atat de drag, dar totodata imi vine sa-i scot ochii cand imi vorbeste urat. Se pare ca e in stare buna, nu as vrea sa i-o stric.
-Vin Sasuke! ii raspund baiatului cu ochii negrii ca zmoala. Ma ridic repejor de pe pat si iau in mana bagajul verde ca iarba proaspata si ies din camera mea. Cobor scarile cu grija, ca nu cumva sa ma impiedic pe parchetul ce imbraca scarile reci. Ies din casa si afara ma intampina alte trei trepte suparate de plecarea noastra. Nu mai dau importanta lucrurilor ce ma inconjora si pornesc spre masina iubitului meu. Imi pune bagajul in porbagaj, eu urc si el face la fel, iar masina neagra porneste spre destinatie.
....End Flash Back....

E atat de greu sa te acomodezi intr-o casa necunoscuta. Stau aici de doua zile si tot ma incurc in camere. Cand am nevoie de baie, intru in magazie, apoi invers. E o casa asa mare si cu de toate. In Tokyo nu aveam asa multe, dar aici singura diferenta este ca suntem la tara, cu o casa enorma, iar locuitorii de aici se uita la vila noastra ca la un castel. Toti isi fac ochii cat cepele cand ne privesc casa, dar nu-i de mirare. Suntem singurii cu o casa de doua etaje de aici. Ceilalti sunt oameni obijnuiti cu simple case, cu probleme financiare si asa mai departe.
In sufrageria casei, la parter, eu stau pe canapeaua din piele singura cu cainele meu. Cartea maronie ma intereseaza din ce in ce mai mult. Este in limba romana si abia inteleg o iota. Am invatat cateva cuvinte, dar nu toate. Citind imi dezvolt vorbitul in romana. Este super. Cainele imi sta in brate dormind. Ii mangai blana moale si aurie. Imi place enorm de mult cand e cu mine. Cu el ma simt bine si pot spune, iubita.


gata primul capitol astept critici:*

E superb capitolul imi place la nebunie
nam cuvinte deci un singurl lucru am de spus next

Sezonul trei a sosit in sfarsit. Hai sa vedem:

Descriere: o ai, imi place. Ai descriere sentimentala, iar tu chiar stii sa pui in valoare ceea ce simt personajele. Bravo!

Dialog: ai avut cateva replici, dar nu au fust seci.

Actiune: se desfasoara lent, nu este grabita.

Estetica: este bine ca lasi spatiu intre paragrafe, este mult mai usor de citit.

Greseli de tastare/ortografie:

macarauoa - macaraua
zmoala - smoala

Asta este tot ce am avut eu de zis. Ma bucur ca ai inceput un nou sezon, chiar merita. Astept nextul cu nerabdare. Choco te pupaceste dulce de tot!!!

So, fetelor ma bucur enorm ca unora le place ficul meu, sau mai bine zis, al treilea sezon. Am venit cu nextul si va pupacesc muuult. Iar pentru ca nu am terminat primul capitol din cauza fratelui meu, o sa continui acum.
Nu uitati, Va pwpa *SasuSaku=love*!

Capitolul 2 ("Cu el ma simt bine si pot spune, iubita.")

La el imi place modul cum ma face sa zambesc. Face diferite giumbuslucuri ca la circ, doar ca ii mai trebuiau claunii, ca in rest stie sa le faca pe toate. Simte cand sunt suparata, fericita sau ingandurata. Mereu sta pe langa mine si Izabela, dar pe langa brunet, neah. Nici nu vrea sa-l vada. Simte ura cel acapareaza pe Sasuke, stie cat de rau e, iar el nu-i accepta dragalasenia puiutului meu. Daca ar fi sa-i aleg un moment al zilei preferat, ar fi ziua in amiaza mare. Ma taraste dupa el prin parc, pe strazi cu cateluse, gagicarul. E amuzant si dulce doar prin simpla prezenta. Pentru mine nu trebuie sa faca nimic. El si Izabela sunt noua mea familie. Dar sa nu-i exclud pe Naruto si Hinata, care-mi sunt "rude" de la departare. Sasuke a vrut neaparat sa-i tina la distanta de mine, ca sa profite de nevinovatia mea, de puritatea de care nu a avut parte. Iar gandul ca am renuntat la ce imi era mai drag pentru el, ma distruge in momentul de fata. Am renuntat la muzica, la inima mea practic. Traiam in ea, visele mele se aflau in muzica, versurile pe care le scriu pe foaie, totul. Am renuntat la cea ce m-a adus aici, muzica. De fiecare data cand imi ascult o melodie, incep sa plang si nu mai suport. Imi vine sa ma dau cu capul de peretii daca nu iau un pix si o foaie in mana. Sa scriu ceea ce simt, sa ma descarc. Viitorul meu il simt asa intunecat, asa fara vlaga, asa... Inca imi aduc aminte de momentul in care Sasuke mi-a cerut acest lucru, sa renunt la muzica.

....Flash Back....
Afara ploua neincetat, vantul punand stapaniere pe frumusetea unei zile de Luni. Cerul era cenusiu si nervos pe el insasi, plangand de plecarea Soarelui cald. Lacrimile lui erau inghetate si picau cu repeziciune pe Pamantul nevinovat de furia acestuia. Prietenul lui, Vantul, ii vine in ajutor. Si el simtimd acelasi sentiment. Sufla cu putere mai sa distruga totul in calea sa. Plantele si vietuitoarele naturii strigau dupa ajutor. Incercau impreuna sa calmeze acea neliniste din cele doua fenomene. Eu, impreuna cu Izabela eram amandoua in casa. Eram asa calme. Nu bagam in seama ce se intampla afara. O tineam in brate pe micuta, uitandu-ne amandoua la televizor. Nu era nimic interesant pe celelalte canale. Stiri, telenovele, desene. Plictisitoare cele doua din fata, asa ca decidem sa lasam pe desene. Si ce ciudate sunt. Cica trei copii trec prin diferite aventuri. "Ed, Ed si Edy" se numea acel desen. Mai bine era Tom si Jerry si cu asta basta. Dar in fine, nu-i poti multumi pe toti. Eu sunt deja nemultumita. Un fior rece ma ataca pe sirea spinarii. Aveam o presimtire destul de ciudata, de parca ceva foarte rau se va intampla. Trec peste asta si ma uit in continuare la televizor. Intr-o fractiune de secunda, curentul se ia. Chiar asta imi mai lipsea, sincer. Dupa ce ma plictiseam la acele desene, acum sunt moarta. Izabela adormise la mine in brate. Chipul ei angelic si nevinovat ma acaparase. Am mai vazut-o eu dormind, dar nu asa de bine. Toata fata ii era luminata. De parca i-ai pune o veioza pe langa fata si apoi te uiti la ea. E asa frumoasa... O ador! Curentul e luat, Izabela doarme, cainele meu la fel. O zi plictisitoare si e abia amiaza. Cainelui meu nu ii sta in fire sa doarma acum. El e mai nebun din fire si m-ar scoate afara si pe aceasta vreme. Dar sunt dominata si eu de oboseala si imi pun capul pe perna asteptand sa ma ia somnul.
Usa de la hol de deschide, auzind clar acest lucru. Cine oare o fi? Din nou acel fior isi face prezenta si ma nelinistesc. Inspaimantata pana peste cap ma ridic usor, lasand-o pe Izabela pe perna. Ma bucur ca nu s-a trezit. Tremuram toata. Sa nu fie cumva un hot. Nu ma pot descurca de una singura cu el. Doamne! Sa nu fie mai multi! La acest gand raman inlemnita. Fiorul ce ma inebunea isi reia locul de vro doua- trei ori pe spatele meu fin. Nu vreau sa patesc nimic, absolut nimic. Nu vreau sa-mi pierd nevinovatia, puritatea pe care nu am dat-o pana acum nimanui. De pe masuta din sticla iau glastra din lut, tare ca piatra si deschid usa. Pasesc usor, nevrand sa-l atentionez pe hot de prezenta mea. Scartaitul parchetului ma enerva si-mi dadea fiori. Nu puteam sa cred ca sunt jefuita. Practic, nu eu, ci Sasuke. M-am mutat de curand la el. Am deviat de la subiect facand depasire pe dreapta. Se facuse din ce in ce mai intuneric afara, dar si-n casa. Perfect! Acum o sa mor de frica. Imi trebuieste si un scutec si-i gata. Cu ochii cat cepele, mi le feliez in patru si ma uit in jur. Cu glastra in mana, tinand-o sus, pe langa cap, mergeam mai departe. Cobor scarile cu grija si desculta pe deasupra. Parchetul era rece iar talpile picioarelor mele, calde de ai praji oua pe ele. In dreapta mea era un perete ce adaposteste sufrageria. Cu mare teama, inima batandu-mi din ce in ce mai tare de frica, trec de el. Inaintez usor. Era asa intuneric de-l taiai cu cutitul. Eram inspaimantata. Nu mai puteam de frica. V-am vorbit de pempers, si acum imi trebuie unul, urgent. O mana rece isi face prezenta pe soldul meu. Celebrul fior se acomodeaza din ce in ce mai mult pe sirea spinarii mele. Fara sa gandesc, facand ce-mi cere instinctul ma intorc si dau cu glastra in cine era in spatele meu. Sunt oprita de aceasi mana rece. O nu! Asta nu se poate! Scene obscene imi apareau in minte. Nu-mi vine sa cred. Tremuram toata ca varga. Daca as pune telefonul pe vibratii, as tremura mai repede decat el. Un lac statut se aseaza in ochisorii mei. Smaraldele erau invadate de ape. Buzele se inroseau mai tare ca racul, iar pielea mi se albise putin. Lumina se aprinde si-n fata mea era Sasuke. La ce speriata eram, i-am dat cu glastra in cap, lasandu-l inconstient pe canapea. Cum am ajuns asa aproape? Imediat imi dau seama de ce am facut si fug in bucatarie. Scopul meu era sa iau din frigider o punga cu gheata. Rafturile erau pline cu de toate. Imi era asa greu sa caut punga cu gheata. La un moment dat mi se aprinde beculetul. Deschid usa congelatorului si gasesc ce cautam. Alerg grabita pana la Sasuke si vad ca e constient. Ma asez langa el ingrijorata si-i pun punga la lovitura. Scoate un scancet de durere si eu chicotesc numai decat. Imi cer scuze de mii si mii de ori, iar el ma iarta. Isi da jacheta jos si si-o pune in cuier. Serios si cu mult calm vine spre mine. Ma asteptam sa se aseze langa mine si sa ma sarute cum face de obicei, dar nu. Ma privea in ochi. Eu ma pierdeam in ai lui, dar mana lui rece ca gheata ma trezeste la realitate si ma ridic in piciore nestiutoare. Imi intorc privirea catre el. Era asa serios. Nu-l mai vazusem asa. M-am speriat de el si l-am intrebat ce are.
Isi da gheata de la lovitura la o parte si o pune pe canapea. Trage aer in pept si se apropie de mine. Imi strange maine intr-ale lui, incalzindu-ile. Gheata de pe canapeaua din piele se topea, la fel ca si racoarea de pe mainile lui Sasuke. Deschide usor gura si se balbaie.

-Sakura, imi spune cu tristete in voce, daca ma iubesti, renunta la muzica. Am ramas stana de piatra cand am auzit aceste cuvinte. Fiorul nu-mi dadea pace, sunt stupefiata. Pielea mi se face alba ca varul. Sa renunt la muzica? Adica la propria mea viata? La mine? Cum sa pot face asa ceva? Lasa capul in pamant cand imi vede figura.
-Sas'ke... Eu nu pot face asta! ii tip in ureche de-l trezesc la realitate. Imi iau mainile dintr-ale lui si mi le pun pe langa corp. Imit si eu gestul lui si abia mai puteam scoate un cuvant.-- De ce imi ceri una ca asta? Stii ca nu pot renunta la propria mea viata! Te iubesc enorm, dar chestia asta nu o pot face. Esti unic pentru mine, dar daca m-ai iubi, ai sti ca nu pot face una ca asta. Gestul pe care mi-l ceri e asemanator cu sinuciderea. Isi ridica capul facand o figura de nevonovat. Profit de ocazie, si la instict ii dau o palma peste fata de-o mut 90 de grade spre dreapta. Nu pot crede ca am facut eu una ca asta. E groaznic, dar m-am descarcat un pic.
-Atunci nu ma iubesti! Tipa puternic la mine, uitandu-se-n podea. Se intoarce cu privirea la mine si se incrunta cand imi vede smaraldele. Era suparat enorm pe mine. Dar cum imi poate cere una ca asta? Cum poate spune ca nu-l iubesc? Imi las lacrimile sa curga pe chipul meu angelic si le las in voie. Sasuke era gata sa ma plesneasca si el pentru ce facusem, sau mai bine, pentru ca nu acceptasem ce-mi propuse. Isi ridica palma si-i da drumul spre chipul meu. Mai avea 10 centimetrii pana sa atinga obrazul meu, dar a fost oprit de mine.
-Accept! Daca asa iti pot dovedii iubirea mea pentru tine, accept! Se lasa moale si imi sterge lacrimile. Ce sunt eu defapt pentru el? O carpa? O papusa pastrata pentru mai tarziu? O marioneta? Ce sunt? El m-o iubi? O simte ce sint eu pentru el? Intrebarile mele nu primesc raspuns nici acum. Dupa mult timp, el imi cere sa imi parasesc viata. O sa fiu fara personalitate fara muzica. Dar, imi promit, ca intr-o zi o sa-mi recapat viata asa cu era!
...End Flash Back...

Dragul meu Spike isi dechide ochisorii lui nevinovati facandu-ma sa ma uit la el. E asa speriat. Poate m-a simtit. Nu pot spune sigur ce simte, dar cred ca-i alarmat. Se ridica in fundulet si se uita la mine. Se da jos de pe capaneaua moale, din piele si se aseaza pe parchet. Se intinde de parca nu e destul de mult lungit. Poate o vrea sa fie la fel de lung la sufrageria. Totul e posibil! Se linge pe labuta inchizand ochii. Ce poate fii mai dragut? El cu siguranta. Isi termina treaba si se pune la loc peste mine. Labutele lui calde si moi si le pune de o parte si de alta a gatului meu. Face fata aia de milog si incepe sa ma linga pe fata. Abia mai puteam respira. Rad in hohote de placere. E asa amuzant. S-a trezit nebun, la propriu, nu la figurat. Nu se satura de chestia asta. Da' ce? Eu zic de el? Il ador cand face asa si as vrea sa nu se opreasca. Imi aduce aminte de saruturile brunetului, asa cum le stiam-calde, pasionale si fara oprire. Dar subliniez "asa cum le stiam". Acum numai eu fac primul pas pentru al saruta. Si mereu il gasesc rece. Nu ma iubeste? Intrebarea asta ma sacaie de luni intregi. Poate vechile saruturi sunt furate de unele p******e ce-i trece prin pat. Cum am spus, totul e posibil! Poate deja s-a reindragostit. Eu una nu pot ghici ce simte pentru mine, dar as vrea enorm.


gata si acest capitol si astept critici. Nu uitati, Va pwpa *SasuSaku=love*!

Asa, am vazut ca ai mai scris un nou capitol asa ca uite critica mea:

Descriere: ai avut si chiar imi place. Descrii sentimentele foarte bine, asa ca eu chiar ma vad printre personaje. Bravo!!!

Dialog: am vazut cateva replici, dar nu au fost seci, ba chiar le-ai pus acolo unde trebuia.

Actiune: evolueaza lent si nu este deloc grabita.

Estetica: ai putea sa faci mai multe paragrafe; sau macar sa lasi un rand liber intre descriere si dialog. Capitolul este mare si asta ar usura citirea lui.

Greseli de tastare/ortografie:

cel - ce-l
nevonovat - nevinovat
sint - simt
la - ca
trece - trec

Eu cam atat am avut de spus. Mi-a placut capitolul, iar urmatorul sper ca va veni cat mai curand. Choco te pupaceste dulce de tot!!!

Si eu care credeam ca al doilea capitol nu are descriere sentimentala... Ei bine, v-am adus nextul dragelor. Choco iti multumesc pentru critica constructiva. Scuze pentru urmatoarele greseli si astept multe critici din partea voastra. Sincer, tre sa gresesc eu ceva! Nu se poate sa fac bine.

Capitolul 3 ("Eu una nu pot ghici ce simte pentru mine, dar as vrea enorm.")

Cu pasi mici si eleganti, Izabela intra in casa. Zambetul i se citeste pe chip. In urma cu cateva ore am lasat-o pe la poarta sa se joace cu copii. Ce a patit de e asa vesela? Parca ea nu era bine dispusa azi-diminata. Eh, ce tie si cu copii astia! O suvita de-a ei blonda si-o invarte incontinuu. Asta faceam si eu cand eram indragostita de Sasuke. O fi asta? O fi indragostita de un baiat? Zambesc smecher lasand sa se vada dintii mei perfecti si albi. In mana stanga, blondina avea un animalut de plus. Un ursulet maroniu, mai bine spus. O fi un cadou din partea baiatului? Ce gagicara e de mica! Seamana cu frasu'. Pe chipul ursuletului se citea inconstienta. Cu un zambet gingas, micuta Izabela isi intoarce privirea catre min si isi pastreaza figura fetei. Topaind vioaie, vine langa mine pe canapea. Eu in brate cu Spike ne uitam uimiti la ea. Era ca si cand am fi vazut un avion ce se transforma in trabant. Bine, mai lipseau gurile cascate, dar asta e! Ne uitam la ea cat de zambareata e. Zambea cu gura pana la urechi. Radia de fericire. Ce o fi oare in mintea ei? Uuuu, ma fac din ce in ce mai curioasa. Ii dau drumul prietenului meu bun, el picand pe spate pe canapea. Cu ochii cat cepele si curioasa pana peste cap, ma apropii de Izabela, ea chicotind cand ma vede.

-Deci... Donsoara, cine e baiatul? o intreb clipind de cateva ori. Ma intereseaza din ce in ce mai mult, nu mai pot. Deschid larg gura zambind. Ea, mai mult balbaindu-se, abia isi deschise gura. La inceput era foarte nelinistita, ca si cand nu ar sti ce sa spuna, dar apoi acel zambet fermecator isi face aparitia.
-Ce baiat? Nu cunosc niciun baiat! Despre ce vorbesti tu acolo? Vrea ea sa para nestiutoare in privinta baiatului. Incepe sa dea din picioare alert si uitandu-se-n gol.
-Hai...Nu ma pacalesti tu pe mine! Spune mai repede cine e! Ma supar pe tine si nu-ti mai dau desert in seara asta! rad eu incetisor, fara sa ma auda.

Imi intorc privirea catre catelusul meu iubit, catre puisorul meu. Stiti ce facea? Se tavalea pe jos, dar problema e ca nu stiu de ce. Se opreste brusc si se uita la mine mirat. Acel semn al intrebarii invizibil ii sare in varful capului. Bine mai mult imi sare mie in ochi, ca la ce imaginatie am, as crede ca sunt si extraterestrii pe Pamant. Ma abtin sa nu rad si apoi izbucnesc in ras. Radeam cu mare pofta. De parca cineva m-ar gadila incontinuu. Cine stie ce o crede Izabela in momentul de fata. Cred ca zice "Ce nebuna e. Nu se potoleste odata?" Ma tavaleam si eu pe canapea, dand din picioare si facand galagie in casa. Nu opream. Cu ochii inchisi si gura deschisa acaparam privirile celor doi. Intr-o fractiune de secunda ma trezesc cu fata uda, cu apa-n gura. Scuit apa din gura mea ca o fantana, dar ghinionul face sa imi vina pe fata. Perfect, acum e cu scuipat.

Ma sterg pe fata si o iau pe blonda in brate. O tineam strans de tot. Simteam dragostea ei pentru mine, dar cu singuranta si ea stia cat de mult o iubesc. Ca as face orice pentru ea, as face si imposibilul ca ea sa fie fericita. I-as construi pana si castele doar ca ea sa se simta bine. As da toti banii din lume pentru ea. Nu stiu ce m-as face fara Izabela in zilele astea. Cred ca ii este greu si ei sa se integreze aici. Dupa cum am spus suntem de doua zile in Romania si abia inteleg o iota. Si-o fi facut macar prieteni? O fi intalnit o fata cu care sa devina buna prietena? Asta o sa aflu pe parcurs, ca nu am scos de la ea nici cine e baiatul suspicios. Nu vreau ca si ea sa plece de aici de langa noii ei prieteni. Sa nu fie ca mine. Sa trebuiasca sa se indeparteze de cei mai buni prieteni. Dar prietenia nu se uita niciodata. Eu, Naruto si Hinata vom fi pe veci prieteni buni indiferent de ce se va intampla.Indiferent daca Sasuke ne va tine despartiti pentru nu stiu cati ani si intre noi sa fie distanta de doar cateva mii de kilometrii.Nu vreau ca fetita mea sa patesca la fel, nu vreau. Imi doresc ca ea sa simta adevarata iubire a unui prieten adevarat de acum si sa nu si-o piarda pentru un baiat ce profita de ea. Nu vreau sa fie ca mine. Vreau sa fie libera si sa ia decizii singura, dar ma are de crescut. Are nevoie de mine.

In tot timpul in care eu ma gandeam la ea, adormise ca un inger cazut din cer.

...............................................................................
Va pwpa *SasuSaku=love*!

Super capitol scumpo
Mi-a placut mult si stii ce mi-a mai placut catelusul Sakurei este asa dragalas
Astept nextu

Multumesc fetelor. Iar datorita voua voi pune nextul ficului. Sper sa va placa. In curand se va incurca lucrurile pentru Sakura. Dar mai aveti de asteptat ceva timp. Bun, lectura placuta! *Si va spun de acum ca vor mai fi si putine vorbe +16, nu multe ca nu e fic +16.

Capitolul 4 ("... adormise ca un inger cazut din cer.")

Am si eu doi ingeri in casa. Macar doi sa ma pazeasca de cel cu cornite ce se plimba prin casa noastra. Macar doi ingerasi sa ma iubeasca. Iar dragostea noastra este reciproca. Ii iubesc enorm si ar fi foarte bine daca am fi doar noi trei. In sufletul meu inca cred la promisiunea mea, dar trebuie sa ma gandesc la un plan cum sa scap de Sasuke. Cum sa trec de aces obstacol enorm. Cum pot trece de el? El ma supraveghiaza zi de zi, chiar daca nu e langa mine. Ma tot priveste de parca as fi facut o crima. O crima asa de mare incat nu merit sa traiesc. De ce oare se comporta asa cu mine? I-am facut ceva? I-am spus destul de clar ca daca doar renuntand la muzica , ii pot dovedi cat de mult il iubesc. In acea zi imi era frica sa nu patesc ceva, mai ales ca Izabela era in casa si s-ar fi speriat de atitudinea malefica a brunetului. S-a schimbat enorm de mult. Nu vreau sa-l mai privesc in ochi. Nu mai vreau sa ma pierd in ochii lui ce te cuprind, nu mai vreau. Nu mai suport aceasta inchisoare in care stau de mult timp. Din decembrie anul trecut sunt cu el, dar din Febroarie s-a schimbat foarte mult.

E asa dur si nervos cand ma vede. Privirea lui ma inspaimanta. Se incrunta de multe ori cand fac o miscare, ca imi vine sa stau degeaba, nemiscata. Nici sa mai respir nu mai pot. Ah, asta e viata! Trebuie sa o accepti indiferent de cat de grea e! Indiferent de cat de cruda sau perfecta ar fi. Cu Sasuke in preajma ma simt inchisa intr-o cutie, iar ca sa scap ar trebui sa fac ce-mi cere stapanul. Sunt, mai nou, ca o catelusa pentru el. Ca o menajera ce trebuie sa-i asculte ordinele.

Imi las capul pe spate inchinzand ochii. Parul aluneca de pe canapea, stand suspendate in aer. Subtiri fire roz de par mi s-au asezat pe chipul meu alb. Vreau sa le dau la o parte, dar lenea ma impiedica. Ma face sa ma simt ciudat si-mi vine sa ma dau cu capul de pereti. Dar ma stapanesc si ma lupt cu acea stare. Invingatoarea- eu! Amintirile urate mi le transform in ce imi place mie. Lucruri bune visam, visez si voi visa. Visele nu ti le poate lua nimeni. Cosmarurile pot incepe din simple visuri stapanite de emotii. Sa te visezi langa persoana iubita, dar spre sfarsitul serii, cand iti e mai drag, sa se transforme intr-un cosmar. Ca el sau ea sa plece de langa tine, lasandu-te singur. Cosmarul asta il tot am langa Sasuke, dar visul il tot traiesc langa Izabela si Spike. Ii ador pe acestia doi.

Usa casei se deschide incetisor, scartaind. Pe ea intra o silueta de invidiat. Pielea alba ca spuma laptelui se asociaza perfect cu ochii aceia negrii ca smoala. Parul lui ca pana unui corb sunt asezati in forma unor tepi. Cheile fac un zgomot ascutit si incet. Se tot lovesc intre ele. Usa este inchisa de acea persoana, de Sasuke. De baiatul de care m-am indragostit. Inca astept sa atipesc, dar acum sigur nu mai pot. Imi pun capul pe al Izabelei sperand ca poate asa reusesc sa ajung unde imi place, in lumea viselor.

Dragutul meu puisor se aseaza in bratele mele lingandu-se pe labuta lui dreapta. Face acest lucru de doua-trei ori si se lasa batut. Poate a facut asta datorita brunetului. Cred ca nu mai vrea sa fie trezit de el cu un picior in stomac pentru ca drumul lui Sasuke era "aglomerat" de el. Nici mie nu-mi place cand ii face asta, dar mite lui Spike care o pateste? O sarut pe Izabela pe frunte, il mangai usor pe puisorul meu si nu ii mai dau importanta brunetului.

Sasuke, lenes se aseaza pe scarile ce leaga holul de sufragerie. Acele scari reci ce ne asteptau incruntate. Se scarpina in cap fara importana si se uita in jur. Da roata camerei cu privirea. Ofteaza si in ochi ii aparem noi. Cum se face ca imadiat ce mi-a vazut parul s-a incruntat? Chiar nu ma mai iubeste, chiar nu vrea sa ma mai vada. Dar de ce ma tine inchisa aici ca intr-o inchisoare? De ce daca vrea sa plec ma tine ostatica aici? De ce?

................................................................................
Si punem stop si la al 4-lea cap. Astept critici fetelor! Va *SasuSaku=love*!

mai astept un comm si-l pun! Tararam... tararam...Doar atunci

Cum poate sa fie Sasuke atat de nesimtit ...foarte frumos ...te felicit pentru toata creativitatea ta ...Astept cu nerabdare sa pui Next-ul

bun dragelor. La ordinul vostru pun continuarea... Eu una sper sa va placa,desi cred ca o sa fie scut capitolul.... Astept critici!

Capitolul 5 ("De ce daca vrea sa plec ma tine ostatica aici? De ce?")

Sasuke's P.O.V.:

Ma ridic usor de pe scari si pas cu pas merg spre ei. Vroiam sa se trezeasca, vroiam o cearta cum n-a mai fost. Vroiam sa vad cum e adevarata Sakura cand se enerveaza. Nu mai suport dragalasenia ei, deloc. O urasc pentru ceea ce e, o urasc ca exista. De ce trebuia sa fiu din nou cu ea? Ah, si am facut o greseala enorma ca am luat-o cu mine. O fata ca ea, sensibila si alte cele, nu merita sa stea pe langa mine. Eu sunt un maestru in tot ce fac. Din cap pana in picioare se poate vedea corpul unui zeu si mintea unui tocilar. Sunt cea mai perfecta persoana din lume. Nimeni nu se compara cu mine si nimieni nu vrea sa se ia de mine. Nu indrazneste absolut nicio peroana sa se ia in gura cu mine pentru ca stiu cum sunt. Stiu ca sunt o persoana superioara lor. Toti ma privesc ca fiind un rege. Un rege al banilor, femeilor si al muzicii. Mi-as cumpara pana si o tara intreaga daca as avea chef. Dar nu imi e, asa ca tara mai are de asteptat. Pana ca maestrul sa vina la ea, sa-si planga de mila.

Ma asez pe fotoliul din piele alba, confortabila, ce e fata in fata cu canapeaua. Privesc cele doua persoana, care spun ca ma iubesc, si javra aia de caine. Toti trei vorbesc frumos si se comporta ca si cand ar fi intr-o familie de regi. Eu sunt un rege, pe mine ar trebui sa ma aclame oamenii, nu pe ele care ii ajuta. Eu le pot da tot ce isi doresc doar ridicand din degete. Eu sunt conducatorul lumii doar prin farmec, inteligenta si voce. Eu ii conduc pe acesti natarai care nu merita nici o privire de a mea. Eu sunt buricul Pamantului. Eu sunt acela, eu sunt.

Cat de, de neserioase sunt cu mine, cat de urat se comporta cu mine. Cand ma privesc simt ura pe care mi-o port amandoua. Simt ca nu ma vor langa ele. Deaceea le platesc cu varf si indesat. Ar trebui sa se indrepte amandoua si sa recunoasca superioritatea unicului si inegalabilului, Sasuke Uchiha, regele ce a cucerit Evul Modern.

Ca plictisesc atat de mult cand le vad. Imi provoaca sila. Greata imi iese pe afara cand le vad. Cand se dau asa nevinovate, se cred prea bune pentru a sta cu mine. Si-au dat fite. Prea multe ca se suporte pana si pe ele. Vor tot ce e mai bun pentru lume, dar chestia e ca vor asta doar pentru faima, doar pentru ca Sakura a renuntat la muzica si nu mai are reclama. E prea geloasa pe mine si deaceea nu ma suporta. Dar sentimentul e reciproc. O urasc asa mult. Nu vreau s-o mai vad in fata ochilor mei. Ea ma evita si-mi face pe plac. Ah... Nu-mi place cand stie ce vreau.

Ma ridic si zgomotos plec spre camera mea. Numai muzica ma poate calma acum dupa ce Izabela si aia, Sakura mi-au facut atatia nervi. Sunt asa multi ca nu-i pot numara. Muzica ma calmeaza mereu, ma face sa ma simt in largul meu. Versurile pe foaie sunt viata mea. Vioara care ma lasa sa traiesc in pace este chitara. Suntetul ei ma domina doar cu o simpla apasare pe corzi. E placut cand cant. Vad acele note zburand pe portative linistite. Imaginatia ma acapareaza mereu. Ii dau frau liber ei si muzicii. Doar ele ma linistesc si ma cunosc. Doar ele ma stiu cu adevarat. Versurile spun ce simt. Furia si mincinosii ce sunt prin jurul meu sunt descrisi pe aceste foi pline cu raduri greu scrise.

Chiata parca explodeaza de cata furie pun in ea. Fumul incepe sa intre vioi si repede prin dormitor. Totul are un inteles. Sunt facut sa traiesc o viata plina in intuneric. Sa pot conduce totul dupa bunul plac, sa stiu ca intr-o zi voi stapani totul. Tarile sa ingenuncheze in fata mea. Si totul sa se invarte in jurul meu! Numai al meu. Sakura sa devina slujitoarea castelului meu imens si sa fie singura care sa faca curat in palatul meu din diamante, iar Izabela... Izabela va fi data celui mai mare mafiot sa aiba grija de ea. Ca cele doua sa nu uite cat de rele au fost cu mine. Iar javra, javra va fi data dulailor mei. Sa-l pape ingrozitor de repede.

Chitara scotea sunete din ce in ce mai puternica si violente. Zgomotul era prin toata casa intins. Nu vroiam sa ma opresc din acest melodic cantec. Era prea bine sa fie oprit. Dar dorintele nu imi sunt ascultate iar usa se tranteste de perete, aproape spargandu-l. Ca un mic d******r rosu ca racu, enervat pana in maduva oaselor, statea in usa.....

___________________________________________
Dupa cum am spus astept critici, si sa nu fie de-alea bune, ca ma invat cu ele si mi se urca la capusorul asta mic si tembel. Va *SasuSaku=love*! si scuze pentru eventualele greseli, Nextul-dupa 2 comm...

Fetelor, va multumesc pentru comm-urile date. Scuze pentru eventualele greseli, nici nu o sa-mi mai corectez capitolul. Stiti de ce? astept sa-l pun pe urmatorul. Se pare ca's mai rau decat voi. Oricum .
Acest capitol va este dedicat!

Capitolul 6 ("enervat pana in maduva oaselor, statea in usa.....")

Sasuke's P.O.V.:

[...] Sakura. Fata de care m-am saturat pana in maduva oaselor. Nu mai suport nimic la ea. Absolut nimic. Doar uitandu-ma la ea imi vine sa o arunc pe geam. Sa-i rup tot parul din cap, sa o machez natural si s-o dau in fata paparatzziilor asa cum e. Mincinoasa, prefacuta si mereu vrea sa fie in fata ecranelor. Nu inteleg, daca ma respinge, de ce nu pleaca odata de aici, sa-si refaca viata? De ce vrea sa traiesc un calvar alaturi de ea? De ce? Ea are raspunsurile intrebarilor mele, dar nu le obtin deloc. Are acel mister in ea. Mi l-a furat! Vrea sa-mi fure popularitatea, maiestria si fanii. Dupa bani umbla toata viata ei. Dupa bani si dupa baieti. Sa le franga inima asa cum mi-a frant-o pe a mea. Asa cum a impuscat aripa unei biete pasare. Doar ca sa nu mai zboare, doar ca ea sa-i ia locul de pe cer. Doar pentru ea. Face aceste lucruri doar pentru propria persoana. Nimic mai mult. Disperarea ei pentru atentie ma dezgusta.

In usa statea cu fata rosie. S-a batut cu suc de rosii? Sau e asa de p****** sa se dea cu el pe fata? Poate zice ca-i machiaj... Cine poate stii? Era rosie ca racul. Ii lipseau cornitele si gata. Era, dupa chipul ei, furioasa. Furioasa ca i-a stricat somnul de frumusete si nu mai are cum sa fie frumoasa in fata camerelor de filmat. Eah, imi vine sa vomit de la atata gandit. Nu pot crede ca ma gandesc cum isi bate ea joc de lume. Cum vrea ea sa devina, peste mine, regina lumii. Cum vrea sa-mi distruga cariera. Vrea totul numai pentru ea. Vrea sa ma inlocuiasca.

Pun chitara la o parte si ma uit smecher la rozalie. Ea se indreapta cu pasi repezi catre mine. Cu fiecare pas, ma enerva la culme. Chiar si cand e enervata, merge asa lin si gratios? Cum poate reusi? Cum isi pastreaza forma asta de zeita, forma corpului ei. Nu pot sa cred ca nu ma pot satura sa ma gandesc la ea. De ce e ca un virus in mintea mea? Ah, e asa de greu sa ma abtin! E potrivita pentru un zeu ca mine. Trebuie doar sa pun stapanire pe ea, pe corpul si mintea ei.

Statea in fata mea, incruntata si cu mainile in san. Era dulcica, dar asta nu imi poate schimba parerea fata de ea. Este o asa mincinoasa.[center] Se uita ma mine cu ochii aceia. Nu-i gasesc furia sau bucuria in ei. Este destul de ciuadat. Oamenilor li se citesc aceste sentimente, pe ochi. Dar la ea, nu vad absolut nimic. Doar incrunta din sprancene. Deschide gura, vrand sa spuna ceva. Nu-si gasea cuvintele. Asta-i corect, mai ales ca sta in fata mea...

-Cine te crezi? Cine, te rog frumos, ti-a spus sa canti pana trezesti si mortii din cosciug? Cine te-a pus sa imi spui sa renunt la muzica? Cine ar vrea asta? imi spune rapid, aproape intelegand... nimic. Nu vroia sa ma vada, dar totusi statea in fata mea.
-Iar vrei sa discutam despre asta? Ti-am spus, daca vrei sa-mi dovedesti ca ma iubesti, renunta la muzica! ii raspund cu un zambet smecher pe fata. Vroiam sa redevina jucaria mea. Nu e inca completa, dar mai merge retusat.

Probabil atitudinea mea, a facut-o sa inceapa o cearta. La fiecare intrebare, ii raspundeam cu varf si indesat. Asta vroiam de la ea. O cearta, o cearta din care sa-mi dau seama ce persoana e. Acum, imi place cand stie ce vreau. Stie ca vreau sa ma descarc pe ea. Si nu se lasa. Dar a ajuns la un cuvant care m-a durut. " De ce m-ai existi? De ce te-a mascut maica-ta? De ce era asa de p****** ca sa nasca un copil asa de natarau?" Vorbele acestea m-au atins la suflet. A spus de mama. Stie ca o iubeam nespus de mult. A murit intr-un accident, iar Sakura stia cat de mult am suferit de pe urma ei. De ce ma atinge la inima? O vrea sa ma vada suferind? La intrebarile ei ii raspund cu o palma peste fata. Se vedea urma palmei pe chipul ei. Era o pata rosie aprinsa pe ea, pe fata ei.

Vreau sa inchei acesta discutie. Nu o mai pot suferi. Acum chiar nu o mai vreau in fata mea. Poate o doare palma pe care i-am dat-o, dar asta merita. E numai si numai vina ei.

___________________________________________________________
Astept critici fetelor!

NEXT,NEXT,NEXT!
ESTI CEA MAI TARE , IMI PLACE FICUL TAU LA NEBUNIE, MAI ALES FELUL CUM DESCRI SENTIMENTELE CELOR DOI.
SPER CA CEI DOI SA TREACA PESTE ACEA PERIOADA GREA A RELATIEI LOR.
CEL MAI MULT MA SURPRINDE COMPORTAMENTUL LUI SASUKE.
SPOR LA SCRIS IN CONTINUARE SI NEXT,NEXT,NEXT!
TE PUP

Multumesc fetelor pentru comm-uri, iar acum buna meritata voastra rasplata. Nextul!

Capitolul 7 ("E numai si numai vina ei")

Sakura's P.O.V.:

Acea palma inca se resimte pe obrazul meu fin. Doare asa de tare. Vreau sa scap de aceasta durere, dar o merit din plin. M-am scapat in fata lui. I-am vorbit urat. Asta merit. Cu greu imi controlez emotiile. Nu vreau sa ma fac de ras in fata lui. Nu pot sa spun cat de dor imi e de el. De saruturile lui tandre, pasionale si dulci. Imi lipsesc asa de mult.

S-a schimbat enorm. Pe mine ma lasa de o parte si alege banii si ce-i mai place lui, femeile. E asa de rau. Poate pe mine si Spike nu ma suporta si vrea sa ne faca viata un calvar, dar de ce o uraste acum si pe Izabela? Ah, e cam greu de ghicit. Nu mai simte nimic pentru ea. Nici pentru mine de altfel.

Are doar cinsprezece ani si deja se poarta de parca ar avea douazeci si ceva. E totusi rebel, chiar foarte, dar si-ar da seama ce-i bine pentru el. Deocamdata e orbit de putere si faima. Are doar un singur scop, sa devina "Regele Lumii" dupa cum spune el. Mi-a povestit si mie chestiunea asta deosebit de periculoasa inainte sa devina asa de obsedat de propria persoana.

Daca nu l-as cunoaste as spune ca e de la spitalul 9, dar il cunosc si nu e asa. Se vede ca e ceva in neregula. Ceva sau cineva ii controleaza mintile! E nebun dupa bani si faima. Daca ar alege intre viata cu persoana iubita si banii, ce credeti ca ar alege? Banii, normal. E schimbat in rau.

Iese din camera trantind usa. Un poster cu mine si vechea mea formatie pica pe parchet. Ce-o cauta acolo? Parca nu ma suporta, nu vrea sa ma vada, dar are un poster cu mine? Asta da persoana ciudata!

Imi las emotiile sa erupa. Izvoarele cristaline curgeau libere de chipul meu, eu picand pe pat. Nu-mi venea sa cred! E asa de greu sa imi convina ce am facut. Ce e facut deja. Siroaiele de lacrimi udau cearsaful patului. Cearsakul negru ca si inima lui. Suspinam si iar suspinam. Plangeam incontinuu. Nu ma mai suport. Nu-mi suport viata! Dar trebuie sa o accepti indiferent cat de grea e! Indiferent cate obstacole stau in fata ta. Indiferent de ce se intampla trebuie sa iesi cu capul sus. Cu incredere in propria persoana.

Cascadele inundau cearsaful. Cearsaful pe care stau, e al lui. A persoanei ignorante si deosebit de enervanta. Incerc sa ma ridic si sa plec la mine in camera, dar nu pot. Ceva ma opreste. Poate o fi starea pe care o am in momentul de fata? O fi oboseala de la atatea nopti nedormite?Cine poate sti?

Gata fetelor! Sper sa va placa! Astept critici si....
Va pwpa *SasuSaku=love*!

Deci aiurita de mine este aici. Pai stii deja ca descrierea ta este foarte bune, dar iti mai spun eu inca o data. Imi place extrem de mult cum descrii sentimentele personajelor, ma faci sa simt durerea si tristetea ceea ce este foarte bine. Pai ce pot spune in afara de faptul ca imi place? Ah, da, ai avut o greseala mica si anume "cearsakul" - "cearsaful". Astept cu nerabdare nextul.

Choco te pupaceste dulce de tot!!!

ms ca ai pus nextu :*
cred ca orice capitol , oricat de lung l-ai face pt mn ar fi tot scurt. nu m-as satura din citit ficul tau , mai ales ca ma captiveaza si cele intamplate in el.
te roooog pune nextul :*
spor la scris si te pup !