Do you feel the pain?

Mă cam bântuie ideile aşa că m-am hotărât să nu le irosesc. Păi cam atât am avut de zis. Lectură plăcută şi sper din tot sufletul să vă placă! :-x Vă garantez că nu este plagiat, vreau să fie cât se poate de original.

Prolog.

Cum este atunci când te simţi ca un nimic? Eşti doar o cârpă călcată în picioare. Lupţi pentru fericire sau te adânceşti în întuneric? Cum este atunci când simţi că nu mai suporţi şi doreşti ca totul să se termine? Să fie doar un vis urât din care să te trezeşti brusc şi să îţi zici în gând că a fost doar un coşmar? Ura este singurul cuvânt care te descrie. Nu poţi face nimic care să schimbe trecutul...

Capitolul 1

Privesc absentă pe geam picăturile reci de ploaie ce se izbesc de acesta. Mă gândesc la viaţa mea şi cum am devenit atât de deprimată. Acum câţiva ani eram doar o puştoaică rebelă, fără să ştie ce înseamnă suferinţa şi durerea. Viaţa mea s-a schimbat radical la vârsta fragedă de numai treisprezece ani. De ce a trebuit să apară el? De ce l-au adoptat? Ca să îmi distrugă viaţa? Acei oameni numiţi "părinţi" mă consideră copilul-problemă, de când a apărut el... Se vede mult prea bine că ţin la el mai mult decât la mine. El este copilul perfect, mereu săritor şi politicos. De fapt, dacă îşi dă jos masca, este o persoană oribilă. Cea mai nenorocită persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Este vorba despre aşa-zisul meu frate vitreg, John. Mi se face scârbă numai pronunţându-i numele. Acum trei ani - acum eu având şaisprezece - am fost violată cu brutalitate de către el. Nu i-a păsat de mine, de cât sufeream, pur şi simplu nu i-a păsat că sunt sora lui. Mi-a furat ceea ce aveam mai de preţ: inocenţa. M-a ameninţat că dacă voi spune cuiva, se va răzbuna pe mine. Aşa că, am ţinut toată suferinţa şi durerea în mine. În faţa părinţilor, este modelul ce trebuie urmat. Halal model. Am ajuns să îmi urăsc atât de mult părinţii, încât mi-e silă şi să îi mai privesc. Pur şi simplu îi urăsc din tot sufletul meu. Din acea zi, la şcoală am devenit fata ciudată, retrasă şi ocolită de toată lumea. Parcă cine ştie ce aveam. Din acea zi, m-am schimbat total. Am început să urăsc totul, absolut totul. Nu găsesc un motiv pentru care să fiu fericită. Nu există pentru mine cuvântul "fericire". Pentru toţi, sunt doar un gunoi. Un nimic. Şi de ce aş însemna ceva pentru ei? Le pasă de mine? Le va păsa vreodată? Nu! Încet, geamul a început să se aburească din cauza respiraţiei mele fierbinţi. Ridic încet mâna şi o trec prin părul meu roz şi încâlcit. Până acum, nu am avut niciodată un iubit şi nici nu cred că voi avea. Absolut toţi sunt doar pe interes. Nu văd altceva decât formele atrăgătoare, niciodată un băiat nu o să privească înăuntrul sufletului unei fete. Sunt atât de aroganţi şi de prefăcuţi. O lacrimă amară se scurge pe obrazul meu. Plâng? Eu? Nu se poate aşa ceva. Mi-am promis să nu mai plâng niciodată. Se pare că îmi încalc promisiunea... Mii de lacrimi amare mă ameninţă. Brusc, le dau drumul. Îmi încolăcesc mâinile în jurul genunchilor, suspinând şi oftând. Când eram micuţă, de fiecare dată când eram supărată, plângeam. Ăsta este felul meu de a mă calma. Gata! Nu mai trebuie să plâng. Trebuie să las baltă trecutul şi să uit tot ceea ce ţinea de acesta. Cu încheietura mâinii, îmi şterg uşor lacrimile de la ochii mei obosiţi. Oftez lung şi îmi pun capul pe genunchi. Ploaia s-a oprit. Pot spune că iubesc ploaia, ador să privesc cerul cum îşi varsă tristeţea.

- Sakura, draga mea Sakura, ce bine îmi pare să te văd! Tresar puţin. O voce mult prea cunoscută mie şi prea prefăcută, inconfundabilă. S-a întors. M-am săturat de el. M-am săturat de tot ceea ce ţine de el. Îmi mut privirea spre "frăţiorul meu drag" şi mă uit la el scârbită. Aruncă jacheta udă pe pat şi se apropie de mine. Şi mai mult, şi mai mult. Îi simt respiraţia rece pe gât. Îmi şopteşte ceva la ureche. "Te aştept la mine în cameră în seara asta, mi-a fost dor de tine, frumoaso!" Mă crede o Intervenit de Bubulina : Ai grija la limbaj ! , cumva? La mintea lui, cred că da. Nervii pun stăpânire pe mine şi îi lipesc o palmă pe obrazul său. Nu îmi vine să cred ce am făcut. Nu îmi vine să cred cât de mult tupeu am avut să fac aşa ceva. Înghit în sec, ştiu ce mă va aştepta. John lasă capul în jos şi strânge din pumn. Inima îmi bate nebuneşte, nu ştiu cum să reacţionez. Nu am ridicat niciodată palma în faţa lui. Pur şi simplu nu mai rezist. Să îmi cer scuze? Regret ce am făcut. În plus, sunt singură acasă, deci vă imaginaţi ce îi trece prin minte. Nu pot să îl las să îmi mai facă asta odată. Nu sunt cârpa lui, care trebuie folosită ori de câte ori vrea. Trebuie să mă opun, cumva. Încerc să deschid gura să spun ceva, dar simt cum mâna lui rece îmi strânge gâtul. Vrea să mă omoare? Deoarece nu mai pot să respir, îmi pun mâna mea peste a lui, încercând să slăbească strânsoarea. Se pare că îi place ce face. Un rânjet pervers îi apare pe chip. Brusc, îmi dă drumul. Mă ia de încheietura mâini, forţându-mă să mă ridic de pe fotoliul destul de incomod. Mă priveşte intens în ochi. Acei ochi albaştri, şterşi, pe care îi urăsc enorm. Îmi prinde şi cealaltă încheietură, strângând-o mai tare decât pe aialaltă. Mă trage după el. Ştiu unde vrea să merg. În camera sa, după mine camera de tortură. Nu pot face chiar nimic? Sunt atât de proastă? Ajungem în dormitor şi mă trânteşte în pat. Încep să ţip, dar degeaba. Nimeni nu mă aude, nimeni nu va vrea niciodată să mă ajute ... Se pune încet peste mine şi îşi strecoară ghearele în tricoul meu. Nici nu mă priveşte, ochii lui sunt aţintiţi pe sânii mei. Trebuie să scap cumva. Nu mai vreau să fiu păpuşa lui, care o manevrează cum doreşte el. Deodată, se aud două bătăi în uşă. Am să îi rămân veşnic datoare aceluia care m-a salvat. Se ridică nervos de pe mine.

- Ai scăpat draga mea, dar data viitoare nu o să te mai las, te asigur. După ce zise acestea, iese vijelios din cameră, lăsându-mă singură. Cuvintele lui îmi răsună în cap. Nu mai vreau să îl las să se folosească de mine, nu! Dar dacă le spun părinţilor, sigur nu o să mă creadă. Atunci, ce voi face? O să fiu din nou a lui? O să-şi bată joc din nou de mine? Off, doamne, ce viaţă nenorocită! Mă ridic de pe pat şi ies repede, trântind uşa zgomotos după mine. Mă îmbrac cu ce găsesc în dulap şi plec din casă. Cei ce m-au salvat au fost aşa-zişii părinţi. Nici nu s-au obosit să mă întrebe unde mă duc, ce fac. Erau prea ocupaţi cu John. În fine. Merg pe o alee, privind copacii ce se înălţau spre cer. Brus, cineva intră în mine, zguduindu-mă puternic. Trece nepăsător pe lângă mine, nu am putut observa decât părul negru şi ochii la fel, exprimând suferinţă. Mă uit în spate după el. Era o minune dacă se întorcea şi îşi cerea scuze. Îmi bag mâinile în buzunarele hanoracului şi îmi continui drumul. Nici nu ştiu unde mă îndrept, dar puţin îmi pasă ...

John : http://3.bp.blogspot.com/-gB6uJwbQedw/TdCyNc14kpI/AAAAAAAACss/dolz0583bYg/s1600/b12.jpg

Păi cam atât. Aştept cât mai multe comentarii şi critici. :x
Vă iubeeesc! Do you feel the pain? 268890

Draga mea.. Am trecut pe la noul tău fic.
Îmi place mult !!! :X
Ideea e originală,deci e bine.
Sentimentele sunt descrise perfect.
Numai că ăsta merită o bătaie soră cu moartea =))
John ăsta;))
În fine.. Sper că pui continuarea repede da :o3 ?
Te pup dulce de tot scumpa mea! :x

Deci morr aici..nextul ca fac fikurita...te implor eu posteaza ca mor

Păi mulţamax de comm, dragele mele! :x
Aştept cât mai multe commuri şi critici ,vă rog!:x

Când ne pui nextul :o3 ?

Păi îl pun astăzi, scumpo Do you feel the pain? 78717

Imi place mult!!
N-am mai intalnit ideea asta...Il ador..
Deabea astept next-ul!

Ok,îl aşteptăm!
Totuşi sper să nu renunţi la ''Dorinţe imposibile''
Pentru că mie îmi place mult
Te pup!

Aaa, unde-i next-ul? Doamne! Ai un fic grozav. Nu pot sa cred.. NEXT!

Mulţumesc pentru comm fetelor... :x
Fii liniştită Ellie că nu renunţ la celălalt fic. :x:X
Păi nextul o să apară în seara aastaaaaaa:x:X
Vă iubeeeeeeeeeeeeeeeeeessssssssssccccccc ştiaţi nu? Do you feel the pain? 947835

Wow! E foarte frumos, ador ficul asta! Nextul, te rog dulcic? Si cu ciresica in varf! dap !

Pupici si mult spor la scris! kiss

Offfff deci ii prea tare ficul vreau nexutl cat mia repede kiss

.

Pfiu!
Mi s-a luat o piatră de pe suflet! :))

Miau miau ! Pai observ ca e Fic nou, am trecut si eu pe aici, bineinteles ca am venit cu o critica. Deci, sa incepem :

1. Ideea- Ei bine ideea imi place. Ca sa fiu sincera nu pot spune daca este originala sau nu. Asta vedem in timp. Ceea ce pot spune concret este ca imi place, si inca cum.

2 titlul- Hmm, titlul e expresiv. Adica el m-a atras oricum. Deci sa spunem ca e ok si imi place.

3. Descrierea- Ei bine la descriere mai ai de lucrat. Adica ai descris sentimentele dar nu cat trebuia. Ai avut descriere dar nu si sentimente in de ajuns. Incearca sa te axezi mai mult pe descrierea sentimentala, sa dezvolti. Ehh, eu inteleg ca este primul capitol si ai vrut sa ne informezi cu trecutul ei. Dar, caci mereu exista un dar, puteai sa descrii mult mai mult sentimentele ei.

4. Dialogul- Ei bine sunt destul de multumita aici. Nu am niciun fel de obiectie. Nu este lung si nici sec. Ai avut destula descriere desi trebuia sa te axezi pe sentimente.

5. Actiunea- Ei bine sa spunem ca mi s-a parut putin cam grabita. Ai grabit foarte mult sentimentele Sakurei si atunci cand el vroia sa o faca a lui din nou. Puteai sa descrii sentimentele ei astfel incat sa incetinesti actiunea. Incearca sa o si dezvolti. Hmm, nu mi s-a parut ca ai trecut de la o idee la alta rapid, asta e bine.

6. Estetica- Ei bine la estetica am ceva de comentat, ca de fiecare data. Deci sa nu te sperii dar la estetica eu mereu gasesc greseli Nu e ceva nou. Ok, deci imi place foarte mult cum ai scris Proologul, asezarea in pagina mi se pare ok. Imi place ca ai scris cu acel program.. da un aspect foarte placut. Ceea ce nu imi place este ca nu ai alineate. Asta dauneaza mult, aspectul cade din start. Conteaza foarte mult sa ai alineate intr-un Fic. Incearca sa le adaugi, e important.

7. Limbaj- Ei bine aici am ceva de comentat. A fost ok limbajul, mai putin acel cuvant de pe la sfarsit care este interzis si tipator. Deci am fost nevoita sa dau un edit capitolullui tau. Nu stiu daca te-ai suparat sau nu, insa nu am ce face. In regulament scrie clar asta

8. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :

" prolog " - Hmm, eu tin minte ca se scria " Proolog " .. poate tin minte prost, nu sunt sigura.

" genunchi " - " genunchii "

" ochi " - " ochii "

" brus " - " brusc "

Ok, cam atat cu greselile.

Am vazut o mica repetitie : M-am ridicat repede si am iesit repede
Ai grija la repetitii, sa nu devina enervante.

Cam atat. In rest imi place foarte mult Fic-ul si deabea astept next-ul. Ei bine sper sa ma anunti cand il pui, te rog eu.

Spor la scris si la idei draga mea, sa nu te descurajezi ! Ai un Fic foarte frumos, continua, asculta sfaturile si vei avea de castigat

Mrr

Foarte tare, imi place foarte mult, vreau NEXT !!! in love

Îmi cer scuze pentru acel cuvânt urât Do you feel the pain? 621493

Nu am să mai folosesc cuvinte dastea...promit...

Superb
Absolut superb
Deci vreau next neaparat
Pwp

Păi uitaţi că am revenit şi de data asta cu nextul :))... Sper să vă placă ! :-x

Capitolul 2

Merg cu privirea în jos pe o stradă întunecată, la fel ca sufletul meu. Doar şoaptele vântului se mai aud, nimic mai mult. Brusc, a început din nou să picure încet pe asfaltul rece şi neprietenos. Oftez uşor şi îmi pun gluga hanoracului în cap. Cu toate că este spre sfârşitul lunii mai, plouă. Mă aşez pe o băncuţă şi îmi sprijin mâinile pe genunchi. Privesc în gol, gândindu-mă la ce o să mă aştepte când ajung acasă. Nu am cum să mă opun, este mult mai puternic decât mine. Nu pot să îmi imaginez cât de orbi sunt părinţii mei. Nu au să vadă niciodată adevărata lui identitate. Are un talent de a se preface şi de a minţi extraorindar. Mă întreb mereu de ce sunt eu atât de ghinionistă. Am făcut ceva atât de rău încât să primesc asta? Nu cred.
Încetul cu încetul, picăturile reci de ploaie se răresc, lăsând la iveală razele jucăuşe ale soarelui. Scot din buzunar o ţigară şi o brichetă. O aprind şi încep să trag din ea, fumul ajungându-mi în plămâni. Îmi fumez viaţa, amintirile, tot. Suflu încet, fumul dispărând în aer. Mai fac aceeaşi operaţiune de câteva ori, până termin ţigara. O arunc pe jos şi o calc. Îmi iau capul în mâini, sprijinindu-mi coatele de genunchi. Oftez încet şi închid ochii. Simt cum cineva se aşează lângă mine, dar nici nu mă obosesc să văd cine e.

- Hei, păpuşă, ai o brichetă? mă întreabă necunoscutul, făcându-mă să-mi îndrept privirea spre el. Ochii negri precum cea mai întunecată noapte, mă priveau intens.Părul său ciufulit, scurt şi negru, cu reflexii albastre, îi dădea un aer superior. Este tipul care a intrat în mine mai devreme. Coincidenţă stranie. Îmi dau ochii peste cap şi scot din buzunar bricheta, înmânându-io. Îmi reiau poziţia iniţială. Vântul schimbă direcţia fumului, îndreptându-l spre mine. Ador acest miros, îmi provoacă o stare de melancolie totală. Mă ridic încet de pe băncuţă, dar tipul mă prinde de încheietura mâinii. Curentul electric îmi străbate şira spinării, făcându-mi inima să bată nebuneşte. Rămân aşa, nemişcată. Înghit în sec şi îmi întorc capul spre el, privindu-l confuză. Se ridică uşor, lăsând banca pustie. Îşi apropie buzele de urechea mea. Îi pot simţi respiraţia fierbinte. Îmi şopteşte un "Ne mai vedem" , îmi dă drumul la mână şi pleacă.
Eu rămân în aceeaşi poziţie, încă uimită şi confuză în acelaşi timp. Îmi scutur puţin capul pentru a mă mai linişti. Oftez lung şi îmi las picioarele să mă ghideze spre locul unde liniştea morutară este stăpâna. Traversez parcul şi ajung în centrul oraşului. Oameni grăbiţi, claxoanele maşinilor, clădiri uriaşe. Aceste lucruri descriu oraşul Tokyo. În fine... Într-un final ajung în faţa bibliotecii. Da, aşa este. Biblioteca este locul unde mă refugiez atunci când sunt deprimată. Când citesc, parcă mă desprind de lumea reală şi uit până şi cine sunt. Păşesc uşor pe potecuţa ce ducea la intrare. Deschid încet uşa şi o închid cu un mic scârţâit. Urc repede scările şi o văd pe bibliotecară, stând liniştită ca de obicei la biroul său. O salut politicos, ştie că sunt o cititoare fidelă. Mă uit în jurul meu, o grămadă de rafturi pline cu cărţi vechi şi prăfuite. Păşesc hotărâtă printre rafturi, îmi aleg un roman destul de captivant şi mă aşez comod pe covorul moale şi roşu. Suflu puţin pentru a îndepărta praful ce se instalase de ani buni pe carte. Nici nu deschid bine, căci simt că cineva s-a împiedicat de piciorul meu. Mă ridic repede şi speriată în acelaşi timp. Constat cu uimire că cel care a căzut este băiatul de pe băncuţă. Câte conincidenţe stranii... Întind mâna pentru a-l ajuta, iar acesta mi-o prinde. Din nou, acelaşi curent care îmi face inima să îmi sară din piept.

- Îmi cer scuze, este doar vina mea, te rog să mă ierţi ! îi spun eu în timp ce mă privea adânc în ochii mei verzi, parcă vrând să citească dincolo de aceştia.

- Scuzele îţi sunt acceptate, oricum eu am fost cel neatent, îmi spune scărpindându-se după ceafă şi zâmbind dulce.
Vai, ce zâmbet minunat are! Mă uit asorbită la el. Pare un înger, pe bune. Ne aşezăm comod, dar nu spunem nimic. Doar ne privim intens în ochi. Rămânem aşa timp de câteva minute. După ce îmi scutur puţin capul, începem să discutăm în şoaptă chestii nesemnificative. Nu e un loc prea potrivit pentru discuţii, dar asta e. Mi se pare că îl cunosc de ani, dar de fapt nu este aşa. Nu i-am povestit nimic despre trecutul meu şi nici nu vreau să ştie ceva. Este fratele pe care mi l-am dorit dintotdeauna... sau poate că nu? Nu trebuie să îmi formez atât de repede o părere despre el, cine ştie ce persoană oribilă se ascunde după chipul acela de înger.

Sincer mie chiar nu îmi place. Este extrem de plictisitor, dar dacă vouă vă place... o să-l continui.

Te implor sa-l continui..:)) please

imi place

nextu sa-l pui cat mai repede ca de nu o sa te vizitez biciuitor

Deci, eu vreau nextul, ai priceput?! Cum sa nu-l continui? E foarte frumos!
Spor la scris si pupicei! kiss

Cum adica este foarte plictisitor? Mie nu mi s-a parut deloc asa. Sincera sa fiu, tu esti una dintre putinele persoane care fac descrierea atat de interesanta. Adica eu ma plictisesc repede, dar tu reusesti sa ma tii in suspans cu fiecare cuvant al capitolului. Acestea fiind spuse astept nextul. Choco te pupaceste dulce de tot!!! kiss

Super
basolut superb
Pui atata pasiune
Il ador
next

Wow .. păi am citit şi al doilea capitol şi..
E minunat!
Sincer.. abia aştept să văd cum evoluează lucrurile..
Între ăştia doi ;))
Mă rog,să pui nextul repede da ?

Băă deci m-au emoţionat coamele voastre:X:X serios Do you feel the pain? 947835

Fetelor dacă vouă vă place:X:X îl continui
Şi pentru Ellie: nextul la Dorinţe imposibile îl pun mâine. Do you feel the pain? 208323

Vă iubesc să ştiţi !