Oh, doamne! Ficul tau imi trezeste atat de multe amintiri frumoase legate de trecutul meu. Amintiri pe care nu mi-as dori sa le uit niciodata. Am simtit o emotie strabatandu-mi tot corpul care se intensifica rand cu rand.
Imi place foarte mult ficul tau si abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Sa ma anunti si pe mine cand pui urmatoarea parte, te rog:o3: .
Spor la scris. 

odododo edit imediat

Hey, Violeta ( sper sa nu te superi ca iti spun asa ) . In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru anuntul noului tau fic, nci nu ai idee ce fericita am fost cand am vazut mesajul de la tine, mai ales ca stiu ca esti o sctiitoare buna
Hmmm... stii tocmai ce iti spusai ca esti o scriitoare buna. Ei bine... prin acest mic capitol mi-ai demonstrat ca esti mai mult decat atat . Pur si simplu m-ai lasat fara cuvinte, mai ales prologul si pot spune, cu mana pe inima, ca tot ce ai spus in el este foarte adevarat si m-a lasat masca, intr-un sens bun . Imi place ca nu ai inceput deloc capitolul brusc si ai abordat o idee, zic eu, originala ( nu am mai citit pana acum ca Sakura sa fie cea foarteeee timida, iar Hinata cea tupeista si sa mai si fie cu Naruto din prima). De asemenea, imi place cum ai imbinat modurile de expunere foarte gratios, dialogul nefiind deloc sec
Hmmm... nu stiu de ce dar dupa titlu am o vaga presimtire cam ce o sa se intampla pe viitor, insa numai tu stii cel mai bine ce o sa fie
Asa ca hai te rog cu next-ul cat mai repejor posibil
ps: sa ma anunti si pe mine cand pui urmatorul capitol

Kisses and hugs ^^

O Doamne, o Doamnee!! E genial! Tu esti geniala, draga mea ( eu is.. stii tu, Lottie. :)) )
Ideea e superba. Imi place foarte mult ca Saku e timida, iar Hinata exact opusul a ceea ce e in anime. Inca din primul capitol stiu ca acesta va fi un fic genial, original si incredibil de surprinzator. Nici nu mai am cuvinte. Totul se imbina perfect in acest capitol. Abea astept sa pui continuarea. Sunt nerabdatoareee!!! Sper sa nu ma chinui... prea mult :))
Te pup si iti urez multa inspiratie, desi nu prea ai nevoie. Paa!! :* >:D<

Edit: Ah, da, era sa uit. prologul e... mai mult decat genial!! :-*

Cum aseara cand am intrat pe forum era destul de tarziu si nu am reusit sa il citesc pe tot l-am terminat azi de citit. In fine, pot spune ca imi place la nebunie si acest fic. Cu toate ca nu ma prea impac cu ficurile in care gasesc o Sakura timida si indragostita pana peste cap de Sasuke pot spune ca intr-un mod ciudat acesta imi place.
Am o vaga banuiala in legatura cu acest viitor triunghi amoros, din cate imi pot da seama din titlu, dar prefer sa astept si sa vad daca am avut dreptate.
Iti multumesc ca m-ai anuntat si chiar daca nu am asta pana acum chiar te rog sa ma mai anunti cand deschizi si alte ficuri. Imi plac foarte mult ficurile tale si nu as vrea sa ratez vre unul dintre ele.

Hey!!
Multumesc ca mai anuntat de noul tau fic
Ideia e geniala si imi place si titul
Vreau sa aflul foarte mult cine sunt cei 2 norocosi?
tineo tot asa spor la idei
astep nextul

Vaaai, deci eu pana acum nu am vazut un fic de al tau? Scrii super, sincer. Nici nu ma mir ca lumea vrea sa iti citeasca creatiile. Lasand asta, m-am mirat ca ai facut-o pe Sakura scunda. De obicei este inalta si frumoasa, nu scunda. In rest nu stiu ce sa zic. E primul captol si nu mi-am facut o idee clara. Imi pot imagina putin unde o sa duca daca ma gandesc l-a titlu, dar inca sunt in ceata. Astept sa ma luminezi tu cu un next si un anunt. Spor la scris!

Ce frumos...
Merci ca m-ai anuntat ca scrii un nou fic! Imi place la nebunie!
Felul cum descrii... este foarte dragut!
Mereu mi-au placut ficurile tale!
M-am suparat foarte tare ca eu mai voiam sa citesc iar tu ai terminat capitolul!
Sper sa ma anunti la next!
Ja ne!

Buna. Iti voi da un comentariu foarte scurt pe care il voi edita cat de curand, caci sunt pe telefon.
Ti-am mai spus, iubesc prologul ala micut, mai ales partea de la sfarsit cu petalele de flori. A fost de-a dreptul genial. mai ador si citatele alea prea fantastice.
Ideea pare simplula, dar o vei complica tu intr-un mod genial cu un triunghi amoros tare interesant, nu-i asa?:x cumva acesta va gi fortlmat din Sakurs Sasuke si Naruto ?:);;):))
Voi da edt csci mai am multe de zis. Tu pune cat mai repede nextul si apufa-te si de urmatorul :*

Mi-am tras mana rapid dintr-a lui si am privit in continuare in pamant. Nu stiu de ce aveam, intr-un fel, tendinta sa tremur, simteam ca ceva nu este in regula cu mine, doar era prima oara cand aveam sa stau afara cu un baiat si sa observ in de-aproape ce fac doi indragostiti, cu toate ca vazusem in filme, citisem in carti, dar acum era altceva. Am privit-o pe Hinata cum il saruta pe Naruto, dar mi-am mutat rapid privirea in alta parte, simtindu-mi obrajii fierbinti. Parca voiam sa le urmaresc sarutul, dar totusi nu voiam sa observe ca ma holbez la ei, deci mai bine era sa ma uit in alta parte sau sa-mi fi luat un spray paralizant sau orice altceva care imi tinea fata ocupata ca sa nu ma uit la ei.
- Unde mergem acum ca am venit in cartierul vostru? intreba Naruto, privind-o pe Hiata, apoi pe mine, iar eu din nou imi feream privirea.
- Haideti sa mergem la bancutele de peste drum. Acolo este multa umbra si putem sta si jos, iar tu ai unde sa-ti lasi bicicleta asta pe care o cari peste tot cu tine. Chiar era necesar sa vii cu ea? l-a intrebat ea facand pe intepata, iar acesta a strans-o de talie. Probabil acele atingeri erau normale intr-un cuplu, dar eu ma simteam stanjenita si... in plus.
- Doar nu voiai sa dau banii pe autobuz, cand am prea frumoasa mea bicileta, nu? Acum, haideti, ne-a spus, apucand ghidonul bicicletei in mainile sale puternice.
Nu aveam cum sa nu-l privesc cu coada ochiului oricat de mult m-as fi ferit. Ma holbam la el fara sa ma vada Hinata sau Naruto, ramanand in spatele lor. Aveam noroc, caci Hinata statea pe langa el, iar eu puteam sa-l admir in voie. Avea un corp puternic, bine facut, iar formele lui frumoase erau vizibile chiar si prin haine. La aspect era un baiat frumos, placut ochiului uman, nu ma mir ca Hinata imi spunea numai lucruri bune despre el si era in al noualea cer cand vorbea cu el. Cred ca il iubea mult pe Naruto si vedeam asta in zambetul ei pe care nu si-l putea stapani cand era in preajma lui. Vocea ei era mai calda cand vorbea cu el, mult mai blanda si dragastoasa. Folosea apelative cand i se adresa si ii spunea lucruri dulci, iar el zambea, era bucuros in compania ei. Eu, in schimb, le priveam fiecare reactie si ma rugam sa nu fiu observata in timp ce analizam fiecare detaliu al relatilei lor. Nu stiu de ce, dar credeam ca am ce invata din comportamentul lor in calitate de cuplu. Mereu mi-a placut sa analizez lucrurile, sa le pun cap la cap si sa extrag ceea ce credeam eu ca este important. Avea sa fie o zi plina de lucruri noi pentru mine.

Am ajuns la faimoasele bancute, care erau asezate in forma unui triunghi, langa o gradinita in apropiere de blocul in care locuiam. Intr-adevar, era foarte umbra, placut si racoros. Ceea ce nu-mi placea la acel loc erau persoanele ce stateau la ferestrele blocurilor din jur ca sa ne urmareasca fiecare miscare, in rest, totul era foarte placut. Aveam chiar si un micut magazin de unde ne puteam cumpara cate ceva in caz ca ne era foame sau sete, iar eu eram o mare iubitoare de dulciuri.
Ne-am asezat pe banci, iar Naruto si-a sprijinit bicicleta de niste bari pe care se bateau covoarele, apoi s-a asezat langa Hinata, punandu-si mana dupa umerii ei.
- Am inteles ca esti mai mare cu un an ca Hinata, Sakura. La ce liceu inveti? m-a intrebat el curios, asteptand parca cu prea multa nerabdare raspunsul meu. Ma gandeam, oare chiar voia sa ma cunoasca? Ahh, si cat ma rugasem sa nu devin subiectul principal din acea zi. Chiar daca imi venea sa fug departe in acel moment, fiindu-mi teama de noi intrebari ce aveau sa inmugureasca din conversatie, eram nevoita sa raspund, induram toate acestea pentru Hinata si speram doar  sa nu ma fac de ras sau sa scap vreo prostie pe gura.
- Da, am saisprezece ani, liceul este destul de bun, este cel din centru, Anako se numeste.
- Ai prieten? m-a intrebat acesta fara pic de retinere, ceea ce pe mine ma uimise un pic.
Intrebarea, in sine, era un normala, dar nu ma asteptam ca de la o simpla intrebare ca " unde inveti?" sa apara o intrebare de acel gen. Nu imi doream sa vorbesc despre asta, dar trebuia sa intru in conversatie, desi mi-as fi dorit ca Hinata sa-l ia si sa-l sarute din nou, doar ca sa nu mai fie atent la mine. Nu puteam sa-l privesc, mereu ma uitam in alta parte cand ii raspundeam.
- Nu, n-am avut... nu le am cu relatiile.
- Deci esti o fata cumine, imi spusese el, afisand un zambet.

Am dat aprobator din cap, apoi Hinata a inceput din nou sa-l sarute pe iubitul ei si nu era un simplu sarut. Era acel sarut frantuzesc de care imi spusese Hinata. In acel moment chiar ma gandeam cu ar fi fost sa sarut pe cineva. Ca buzele mele sa fi facut contact cu buzele unui baiat asa frumos ca si Naruto. Dar acele vise erau prea mult pentru mine, eram constienta ca nimeni nu s-ar fi uitat la o fata atat de timida ca mine si stiam ca eu nu m-as fi apropiat de nici un baiat din acea cauza. Imi era frica de parerea unui baiat, de ce ar putea sa creada. Eu nu stiam sa sarut si nici nu stiam cum sa ma comport intr-o relatie, din aceasta cauza probabil refuzam mereu sa ma implic intr-o relatie. Imi era frica de criticile ce aveam sa le primesc la gesturile mele in ale iubirii.
- Doamne, dar cum de o fata asa frumoasa ca tine, nu are prieten, Sakura? m-a intrebat el, cand Hinata l-a lasat sa respire.
- Eu... pur si simplu nu a fost sa fie.
- Presupun ca esti o fire pretentioasa sau… esti prea timida? Dar nu prea conteaza asta, ma bucur ca ai iesit cu noi afara, chiar imi doream sa te cunosc.
Bun, a doua varianta pe care o spusese era cea corecta, nu era prea greu sa-ti dai seama ca din aceasta cauza nu aveam un prieten, dar se vedea clar ca Naruto ma ataca cu intrebari de tot felul, continua sa ma intrebe de familie, ce muzica imi place, ce stiluri port, ce culoare imi place si tot felul de maruntisuri pe care si le impartasesc persoanele care fac cunostinta. Bineinteles, ii raspundeam la intrebari si prinsesem curaj sa-l intreb si pe el aceleasi lucruri, iar spre suprinderea mea, m-am afundat putin in conversatie cu Naruto in acea zi. Isi daduse seama de complexul meu si incerca sa vorbeasca mai mult el, ca eu sa nu fiu nevoita sa ma chinui cu intrebari sau sa fac conversatie. Faptul ca el punea mai mult intrebarile, ma bucura si intr-un fel imi displacea asta pentru ca ii observam si reactiile Hinatei. Si eu am putut observa ca mai mult Naruto vorbea cu mine, iar ea incepea sa se simta putin prost. Am observat acest lucru si incercam sa ma uit in alte parti, sa-mi fac de lucru cu telefonul sau sa mai schimb doua vorbe cu Hinata ca sa intre ea mai mult in conversatie, dar Naruto tot continua sa mi se adreseze ceea ce ma intimida si mai mult. Ma simteam vinovata, ma simteam prea bagata in seama pentru prima oara si puteam simti si frustrarea prietenei mele. Oare ii era cumva teama ca Naruto vorbea mai mult cu mine, iar ea se uita la noi? Ce era drept, ea il cunostea mai bine pe Naruto, stia cum este.
Cand venise timpul ca Naruto sa plece, a incalecat pe bicicleta lui, iar Hinata s-a dus sa-l sarute, dar acesta i-a asezat o mana pe umar, oprind-o din gestul ce avea sa-l faca si s-a uitat la mine, mi-a zambit.
- Pa, Sakura, sa ai grija de tine, nu mai fi timida, o floare de cires nu merita sa stea ascunsa in umbra primaverii. Iesi la iveala, mi-a spus, dupa care a lasat-o pe Hinata sa-l sarute.

Cuvintele lui imi ajusesera pana in adancurile minti, iar un zambet mi se afisase in coltul gurii. Eram fericita sa aud acele cuvinte si nu o alta critica la adresa inaltimii mele sau a timiditatii, Naruto nu pomenise absolut nimic legat de complexele mele si incercase sa ma faca sa ma simt bine. Dar nu stiu de ce continuam sa ma simt vinovata pentru faptul ca fusesem prea mult bagata in seama, imi era frica ca Hinata sa nu se simta amenintata din cauza asta, dar trebuia sa-si dea seama ca nu are de ce, nimeni nu avea sa se uite la mine.
- Ce parere ai de Naruto? m-a intrebat cand s-a asezat din nou pe banca langa mine.
- Pare un baiat de treaba, tine la tine dupa cate am vazut, i-am spus zambind, daca ai putea si tu sa-ti vezi acel zambet sincer cand esti cu el, probabil ai fi uimita, am continuat dandu-i o suvita de par dupa ureche, apoi am mangaiat-o bland pe obraz.
- Ma bucur ca ai o parere buna despre Naruto… nu ai idee cat de mult il iubesc, Sakura, deasta vreau sa te intelegi bine cu el si sa iesi cu noi. Ai vazut? Nu este chiar atata de dificil sa iesi si cu alte persoane, asa te vei obisnui in timp.
- Poate ca ai dreptate, dar tot imi va fi greu. Ce nu fac eu pentru tine, Hinata…
I-am spus, lasandu-ma cuprinsa de bratele ei subtiri ce ma tineu strans. Simteam ca in acel mod voia sa se asigura ca ii sunt o adevarata prietena. Ii era cumva frica ca Naruto ar putea sa se uite la mine? Dupa ochii ei ce priveau absenti  cerul usor conturat de umbrele norilor ce disparusera, si buzele-i pline ce si le strangea intr-un mod alarmat, puteam simti ca ceva nu este in regula, dar am decis sa trec peste acel eveniment, poate era doar impresia mea.




[size=14]Eram la Hinata acasa in jur de ora doisprezece dimineata. Matusa ei cu care locuia nu era acasa si ne-am permis sa pierdem vremea. Ma chemase la ea sa-mi dea cateva oje noi de la seventeen pe care i le adusese unchiul ei din Cipru cand venise in tara. Eram bucuroasa ca aveam parte de acele oje scumpe si erau niste culori foarte tari, chiar pe stilul meu. Am lasat-o pe Hinata sa ma dea cu rimelul ei negru in momentul in care a sunat-o Naruto. Am ascultat in liniste conversatia ei, holbandu-ma in celelalte pungi pline cu machiaje pe care le mai avea in jurul patului. Scotoceam dupa multimea de creioane de ochi si pusesem ochii pe unul verde inchis care imi punea in evidenta ochii verzui, pe care multi ii scuipau ca sa nu-i deoache, dar mie nu mi se pareau atat de fascinanti pe cat spuneau rudele mele sau vecinii din cartier. Pentru mine nu prea contau parerile celorlalti, nici nu le luam in seama, nu-mi pasa de nimic si probabil, a nu lua in seama nimic din ce este bun, nu era chiar cea mai perfecta alegere. Probabil trebuia sa fiu mai atenta la detalii.
- Naruto vrea sa ne intalnim in parcul acela mare de langa plaja, Sakura. Vii, nu-i asa?
Si din nou, nu-mi venea a crede ca vrea sa ma care dupa ea in parc. Chiar nu intelegea ca ma simt a cincea roata? Nu voiam sa merg, m-am strambat si am scototcit in continuare prin sacii cu machiaje, imi venea sa-mi bag capul in ele doar ca sa ma lase in pace si sa nu merg nicaieri.
- Sakura! a tipat ea la mine cand a vazut ca nu o iau in seama, trebuie sa vii cu mine! Azi era ziua in care noi doua ne intalneam. Deci, vei merge cu mine si cu Naruto in parc sa ne plimbam.
- Dar de ce ma iei cu tine? Sunteti un cuplu, ai uitat? am atentionat-o eu, incercand sa-i dau de inteles ca nu era prea bine sa ma apropie atat de mult de iubitul ei. Ea trebuia sa iasa cu el, nu eu, sau cel putin asa credeam.
- Dar el mi-a spus sa mergi si tu.
- De ce vrea sa vin si eu cu voi? am intrebat-o, ridicand o spranceana. Nu intelegeam de ce Naruto insita sa merg cu ei, ca si cand nu era indeajuns Hinata pentru el.
- Nu stiu, dar m-a rugat frumos, deci te rog, vino. Nu vreau sa se supere pe mine, i-am promis.
- Deci asta i-ai promis la sfarsit, i-ar spus oftand. Hinata, nu crezi ca e un pic ciudat? De ce ar vrea Naruto sa vin cu voi?
- Nu stiu, probabil vrea sa cunoasca tot ce tine de mine, nu crezi?
- Deci care va sa zica, ma iei cu tine, doar ca sa nu-l superi pe Naruto?
- Nu e chiar asa… mi-a spus cu retinere in glas.
Nu voiam sa-i spun Hinatei ce credeam, nu voiam sa o supar. Daca ii spuneam ca Naruto nu ar trebui sa faca asta, sigur imi dadea peste nas. Sigur ii tinea apararea si chiar nu aveam chef sa ma cert cu ea din acea prostie, asa ca am lasat-o ca pe ea, desi nu cred ca era cea mai buna alegere. Incepeam sa cred ca Naruto nu o mai idolatriza atat de mult si asta deja din a doua zi de cand il cunoscusem, dar preferam sa nu ma bag in acel eveniment si sa o las pe ea singura sa-si dea seama de ce este bine. Oare era bine ce fac?


                                                         
Nu imi venea sa cred ca eram in autobuz, luata practic cu forta sa ma intalnesc cu cei doi. Am coborat dupa cateva statii, tarata de Hinata pana la gardutul galben pe care statea sprijinit Naruto, avand alaturi de el bicicleta cu care venise. Mi-am adunat curajul intr-un zambet cand m-am apropiat de el si cu o voce tremurata i-am spus:
- Buna, Naruto, ma bucur ca ne intalnim, din nou.
Mi-a zambit la randul sau, ridicandu-se in picioare si s-a apropiat apoi de mine, luandu-mi mana intr-a sa. Mi-a sarutat mana, apoi s-a uitat in ochii mei cu acele comori ale marii, starnindu-mi mici fiori ce se plimbau in voie pe sira spinarii mele. Pentru a doua oara, ma simteam ca si cand picioarele stateau sa-mi cedeze si-mi simteam din nou respiratia accelerata, iar inima statea sa-mi iasa din piept. Incepeam sa ma panichez, gandindu-ma oare care avea sa fie miscarea lui urmatoare. Naruto era imprevizibil, intelesesem eu.
- Imi pare foarte bine ca ai venit, te-ai decis in sfrasit sa infloresti, draga Sakura? m-a intrebat cu un zambet, dar inainte sa pot raspunde eu la intrebare, Hinata i-a sarit in spate, doborandu-l aproape la pamant, iar el a inceput sa rada, eu facand acelasi lucru.

Am traversat trecerea cand semaforul s-a facut in sfarsit verde si ne-am indreptat cu pasi domoli spre parc, admirand peisajul bogat si florile pigmentate care ofereau satisfactie vizitatorilor. Naruto si Hinata vorbeau ca deobicei, iar eu ramaneam in urma lor cu aceeasi privire melancolica, aceleasi ganduri in care ma afundam mereu, pana ramaneam total inconstienta de prezenta celorlalti. Eram scufundata in propriile ganduri, intrebandu-ma cum de oare Hinata avea un baiat atat de frumos langa ea, ce avea grija de ea, o iubea, o facea fericita, ii reda acel zambet minunat pe care il avea numai in compania lui. Nici eu nu o faceam sa zambeasca astfel, eram putin invidioasa pe Naruto pentru asta. Eu oare de ce nu aveam acelasi noroc la baieti ca Hinata? In acel moment chiar imi doream un baiat ca Naruto langa mine. Imi venea sa mor de ciuda in acel moment, sa-mi blestem zilele ca am fost stampilata cu marele complex al inferioritatii, imi venea sa ma arunc pe fundul celui mai mare lac, sa-mi las ramasitele sa putrezeasca in apele reci ale pamantului, strapungandu-mi corpul precum durerea ce-mi inunda in acel moment simturile. Ma simteam inutila, lasata de oparte, un obiect la intamplare, al nimanui chiar. Tare imi era teama sa nu mi se trezeasca ura in suflet pentru ca ii vedeam pe cei doi bucurandu-se in fata mea. Stiam ca nu era bine sa-mi doresc prietenul Hinatei, sa fiu invidioasa pe prietena mea cea mai buna, dar in acel moment mintea mea era cea a unui copil care abia iesea in lume.
Dupa o lunga plimbare pe langa lacul din parc, moment in care imi inundam plamanii cu aerul curat al primaverii si imi mutam privirea in alte parti, doar ca sa nu vad bucuria celor doi indragostiti din dreapta mea, Naruto a decis sa ne asezam pe o banca, iar eu am fost cea care s-a asezat prima.
L-am vazut pe Naruto cum s-a apropiat de mine. S-a asezat pe banca si si-a lasat capul pe genunchii mei, afisand un zambet. Mi-a dat firele rebele ce zburau lent in bataia vantului la o parte cu degetele sale subtiri, iar eu am facut ochii mari de uimire. Incercam sa-mi dau seama daca era real ce tocmai se intamplase si-mi venea sa-mi dau o palma doar pentru Hinata ne-a vazut. Prietena mea s-a asezat pe banca, mi-a aruncat o privire acra, strambandu-se, ma simteam amenintata, iar inima parca imi tremura in gat, sufocandu-ma. I-a luat capul lui Naruto in palmele ei fine si l-a asezat la ea pe genunchi, dar Naruto nu inceta sa-mi mangaie parul lung si rozaliu pe la spatele Hinatei. Dumnezeule, cred ca ma aflam in cea mai tensionata situatie din viata mea pentru ca imi placea cand eram atinsa de el, dar ma simteam al naibi de vinovata stiind ca Hinata se simte amenintata din cauza mea. Oare de ce facea Naruto acele lucruri? Nu stiam, nu intelegeam nimic din comportamentul sau si imi venea sa fug departe de el, imi era frica sa nu faca si alte lucruri care ar putea strica o prietenie asa frumoasa.

- Hai sa traversam podul acela mare, a spus Hinata, vazand ca prietenul ei nu inceta sa-mi mangaie parul, lasandu-si degetele sa alunege in voie, despartindu-mi fiecare suvita, iar eu ma simteam bine si totusi rusinata.
- Hin-hinata, am murmurat eu, stii foarte bine ca imi este foarte frica de podul acela. Scartaie si se balangane, mi-e frica sa nu se rupa cu noi, incercam eu sa o conving sa nu mergem pe acolo. Chiar imi era frica sa nu se rupa cu noi si sa cadem in ghiolul acela adanc. Dumnezeule, nici nu voiam sa ma gandesc la asta. Mereu imi imaginam cum algele acelea lungi se vor infasura in jurul corpului meu, tragandu-ma in adancuri, lasandu-ma fara aer, orice era periculos pentru mine. Podul era lung si unele bucati de lemn lipseau. Chiar daca privelistea era de invidiat, vazandu-se tot lacul si peisajele in toata spledoarea lor, dar mie imi era incredibil de teama.
- Nu ti se va intampla nimic, Sakura. Nu crezi ca ar fi demolat podul sau altceva daca nu era stabil? Nu vei muri azi, nu azi, crede-ma! Haide.
- Dar...
- Haide Sakura, mi-a spus Naruto cand m-a luat de mana sa ma ridice de pe banca. A fugit cu mine cativa metri in fata spre pod, iar eu incercam sa ma smucesc din mana lui, uitandu-ma in urma spre Hinata care fierbea de nervi din cauza asta. Era incruntata si pufnea, apoi a inceput sa alerge spre noi cu o viteza mai mare decat cea a unei masini, apoi l-a luat pe prietenul ei de mana tinandu-l strans. Era clar. Hinata chiar se simtea amenintata.
- Eu nu trec podul, am spus cand ne aflam in fata lui, in timp ce ma agitam, si-mi tineam mainile in gura de parca eram un copil mic.
- Te mai intreb o data, Sakura, mi-a spus Naruto serios, tinandu-si mainile pe solduri, mergi sau te iau cu forta? Chiar vreau sa mananc o inghetata de la standul ce se afla dupa acest pod.
- Inghetata aia... chiar trebuie? incercam eu sa scap, dar imi era prea rusine sa tip si sa pun piciorul in prag. Eu nu puteam sa ma impun si sa spun nu, alt lucru care uram la mine. Imi era prea frica sa nu-i supar. Am inghitit in sec si ma uitam ba la pod, ba la Naruto si din nou la pod si iarasi la Naruto. Imi venea sa fac ceva in inghetata lui, sa-i dau cu ceva in cap pentru ca ma obliga sa merg pe podul acela, doar daca aveam mai mult curaj sa spun nu... stiam ca cu rusinea mori de foame, dar nu credeam ca poate fi asa grav. Probabil nu constientizam inca ce dezavantaj reprezenta complexul meu stupid.
- Bine atunci, a spus, dupa care m-a luat cu o mana de dupa gat si de picioare si a pornit cu mine pe pod, tinandu-ma in brate, iar eu l-am strans puternic de gat cu mainile mele, inchizandu-mi aproape de tot ochii. Nu-mi venea sa cred ca ma duce in brate pe podul acela, iar Hinata mergea pe langa noi, afisand un zambet fortat, incercand sa-mi dea de inteles ca totul era in regula, dar eu stiam ca fierbea in suc propriu. Voiam sa-i zic sa-mi dea drumul, dar, din nou, aceeasi teama aparea si ramaneam fara glas, parca aveam un nod in gat care nu ma lasa sa spun ce gandeam de fapt, ce voiam. Ma uram atat de mult, ma simteam chiar mai rau ca inainte.

- Linisteste-te, esti in bratele mele, nu-ti va face nimeni nimic, incerca el sa ma linisteasca, strangandu-ma mai tare in bratele sale puternice. Avea o voce blanda. Parfumul sau mirosea a vanilie si-mi inunda narile, iar un mic zambet imi incoltise pe fata, dar incercam sa-l ascund. Tremuram de emotie, voiam sa ma lase in pace, iar pe de alta parte, ma simteam bine in bratele lui si voiam sa ma tina asa toata ziua. Sentimentele mele erau confuze, iar ura pentru norocul Hinatei crestea o data cu bunatatea lui Naruto fata de mine. Poate ca eram o egoista, poate ca faceam totul in favorea mea, dar atunci nu gandeam asa. Aveam atata ciuda pe prietena mea, incat voiam sa o arunc in ghiol si sa fiu carata de Naruto pana ma plictiseam de el, ceea ce nu cred ca era posibil. Eram oare rautacioasa? Aveam niste ganduri foarte necurate si puteam sa jur ca Hinata ma voia moarta in acel moment, dar ea a ales sa ma ia la intalnire cu ei. Puteam profita de asta, nu-i asa?
Cand am ajuns in fata standului cu inghetata si Naruto ma lasase jos din bratele sale, zambetul meu se stersese, parca voiam sa ma mai ia in brate, dar m-am resemnat si mi-am strans mainile in jurul corpului ca sa ma incalzesc, caci seara deja se asternuse peste oras, iar frigul nu era prea bland cu o speriata ca mine. Am continuat sa vorbesc cu ei doi in acea zi, iar Naruto, ca si ziua precedenta vorbea mai mult cu mine decat cu propria lui prietena, dar de data aceasta nu mai tineam cont si reuseam sa ma afund putin mai mult in conversatie, lasand grija ca Hinata putea sa se simta prost, deoparte.
Cand am ajuns acasa dupa ce am avut ziua aceea plina cu prietena mea si iubitul ei, melodia telefonului meu, Shiver de la The Gazette, a inceput sa sune. Cand mi-am lasat privirea sa alunece asupra celui care ma apela, am observat ca este un nume necunoscut. Pentru o clipa am ezitata sa raspund, voiam sa arunc telefonul in pat, gandindu-ma ca putea fi o gluma proasta, eu nu aveam alte numere inafara de cele ale parintilor, Hinatei si cativa colegi de scoala, sau doua vecine din cartier. Totusi, insistentele apelurilor m-au facut intr-un final sa raspund, chiar daca era trecut de miezul noptii.
- Dormeai? m-a intrebat cu acea voce melodioasa ce-mi provoca acel zambet incontrolabil pe care, doream din toata inima sa-l pot sterge.
- Naruto? am intrebat, cu toate ca eram constienta ca el era cel care ma apelase.
De unde avea el numarul meu de telefon?


In primul rand, va multumesc mult de tot pentru comentarii! Nu ma asteptam sa am atat de multe, sunt extra-bucuroasa:X
Din nou, va multumesc mult si sper sa va placa si acest capitol la fel de mult ca primul >:D< " hug "

Pai, mda.... cand sa comentez mi-au luat-o altii inainte!
NU conteaza asta!
Imi place foarte mult next-ul!
Cum am zis si la celalalt comm, cand mia vreau tu te opresti!
Imi plac e foarte mult...este mai lung ca celalalt! Si asta imi place la nebunie!
Sper sa contiunui sa ma anuti! Merci!
Ja ne!

Hey!!
Multumesc de anunt !
Esti o scriitoare grozava , mi placut la nebunie capitolul
Naruto sa indragostit de saku.
deja astept sa apara sasuke prin peisaj
te pwp si sa vina nextul repede