Capitolul 9


-Partea III-



Nu-mi vine să cred că mi-am consumat aproape toată chakra şi rana Sakurei tot nu e vindecată! Trebuie să cer ajutorul cuiva, dar cui? Nimeni în acceastă misiune , înafara de mine si Sakura, nu mai e ninja medical. Dacă cineva nu ma ajută repede, cred că Sakura v-a murii...Chiar dacă mi-a devenit cea mai mare rivală , atunci când am aflat că e îndrăgostită de Sasuke , îmi este totuşi una din cele mai bune prietene şi nu o pot lăsa să moară aşa. Disperată, îl chem pe Sasuke care era in spatele meu , şi ii spun:
- Sasuke, nu mai rezist mult şi dacă voi oprii acu tratamentul Sakura va murii! Trebuie să mă ajuţi cumva.
Acesta işi activează sharinganul şi îmi copiează tehnica de vindecare pe care o foloseam. Până când...



De după tufişuri apare sora Sakurei, Mia , însoţită de o femeie tânără şi foarte frumoasă, cu nişte ochii ciocolatii, un păr lung şi blond ca razele soarelui prins în două codiţe la spate. Dar să nu uităm de corp, care pot spune că este bine făcut, cu o talie de viespe şi cu un piept foarte generos. Îmi aduce aminte de cineva dar nu îmi pot amintii cu exactitate cine este acea persoană... Ne spune , mie şi lui Sasuke-kun , să ne dăm la o parte. Sasuke la început refuză, dar după ce se uită mai atent la persoana de lângă noi se retrage silenţios. Femeia aceasta o consultă pe Sakura câteva ,minute după care ne spune că trebuie să merge la lacul din apropiere şi să luăm cât de multa apă putem. În drum spre lac, Sasuke parcă era altul. Nu mai era , indiferent, fără sentimente şi rece. Era chiar opusul a ceea ce obişnuia el să fie în mod normal. Nu-mi vine să cred că o să spun asta, sau mai bine spus gândesc asta dar se pare ca Sakura a câştigat razboiul. Se pare că i-a câştigat inima de gheaţă a brunetului. Spun asta deoarece Sasuke pare foarte îngrijorat.Cred că în clipa de faţă ar fi în stare să ucidă pe cel sau cea care a rănit-o pe Sakura. Dar ce tot zic eu aici ? Ucis e puţin spus. Cred că ar face tot ce-i stă în putinţă ca să-i facă să sufere cât mai încet şi durereos. Spun asta cunoscând-ul foart bine. Şi chiar dacă nu pare şi eu îl iubesc. Ştiu că poate par doar una din fanele lui disperate, dar eu nu sunt altceva decât o fată îndrăgostită. Da! Îndrăgostită de marele Uchiha care frânge toate inimile. Bine, aproape toate inimile. Exceţia fiind desigur rozalia care se pare că i-a furat inima. Chiar dacă nu-mi place mereu am fost invidioasă pe Sakura:
Înainte de academia ninja , la grădiniţă, eu şi Sakura eram cele mai bune prietene. Nimic şi nimeni nu a reuşit să ne despartă. De fiecare dată când Sakura avea probleme sau când cineva se lua de ea, eu îi luam apărarea. Dar , mereu vroiam jucăriile el sau creioanele ei colorate, sau orice altceva ce ea avea în plus şi eu nu aveam, de multe ori ea mi le dădea fără ca eu să i le cer. Asta pot spune despre Sakura. Mereu a fost bună, cu toată lumea chiar dacă unele persoane nu meritau şi mereu şi-a iubit prietenii. Chiar dacă unii dintre ei au rănit-o . Printre care şi eu care am făcut-o să se simta ultima persoană de pe lume, când am aflat că şi ea este îndrăgostită de Sasuke. Nu cred c-o să uite vreodată cât de dură am fost cu ea în ziua când am aflat acest lucru. Şi că în seara accea i-a declarat un fel de război pe care , se pare că ea l-a câştigat. Şi nu cred că a făcut asta din ambiţie sau din răzbunare. Nu! A făcut asta doar ca să-l poată avea pe Sasuke alături de ea. Şi cred că asta a fost singurul lucru pentru care Sasuke a ales-o pe ea. Sau poate ar mai fi câteva lucruri dar să spunem că ăsta e principalul. Şi sinceră să fiu nu mi-aş putea imagina viaţa fără ea. Până la urma, chiar dacă i-a devenit cea mai mare rivală, tot o iubesc ca pe o soră mai mică. Şi se pare că "sora mea mai mică" e pe cale să moară dacă nu ne grabim. Îi spun lui Sasuke, pe un ton plin de îngrijorare dar totodată, hotărât, că ar trebuii să ne grăbim deoarece Sakura este într-o stare destul de gravă, şi dacă vrem să fie salvată trebuie sa-i ducem acelei femei, care sinceră să fiu nici acum nu mi-am dat seama cine e , apa pentru a o vindeca pe Sakura. Acesta pufneste într-un râs batjocuritor şi îmi spune că eu sunt , pe lânga enervanta şi plictisitoare, o aeriana de primă clasă. Eu nu îi mai spun nimic ci doar o iau înnainte şi îmi văd de drum, ajungand astfel prima la lac. Se pare că Sasuke a rămas mult în urmă, deoarece la întoarecere nu l-am mai văzut. Când ajung la locul unde Sakura primea îngrijire medicală de la femeie cu părul blond, am surpriza de a-l vedea pe Sasuke acolo. Bolurile pe care acesta trebuia să le umple cu apă erau pline. Dar cum? Cum a reuşit asta într-un timp aşa de scurt? Bine nu asta contează acum. Tot ce contează e Sakura şi faptul că trebuie să se facă bine. O văd pe femeia cu părul blond, cum îşi pune degete pe suprafaţa unuia dintre boluri. Se concentrează câteva secunde, după care ridică mâna , în jurul ei fiind o bulă mare de apă. Femeia ne spune s-o imobilizăm. După care introduce incet bula de apă în abdomenul Sakurei. Imediat ce bula a făcut contact cu abdomenul rozaliei acceasta a scos un geamăt din care reiesea că o doare foarte tare . Sasuke privea îngrijorat. Din privirea lui reiesea uşor că el chiar o iubeşte deoarece era foarte îngrijorat. După ore de chin atât pentru Sakura, Mia,Tsunade cât şi pentru Sasuke care mai avea putin şi începea a vărsa mici cristale din oceanul lui de întuneric, Sasuke, o întreabă pe acea domană:
- Tsunade-sama aţi vindecat-o complet pe Sakura? O doamne , dumnezeule!! Aceeasta este cea mai legendară kounichi, nepoata primului hokage, Tsunade cel mai puternic ninja medical! Nu-mi vine să cred că nu mi-am dat seama până acum. Acum înteleg de ce Sasuke a fost aşa de rece cu mine şi mi-a dat acele răspunsuri pline de venin. Tsunade-sama îi răspunde lui Sasuke pe un ton rece din care reiesea oboseala că Sakura se v-a trezii , şi că va fi ca nouă. La auzul acestor cuvinte , toti respirăm uşuraţi şi schiţăm fiecare căte un zămbet larg. Mai ales Sasuke , care deobicei nu rea zâmbeşte, a zâmbit foarte frumos. Acum ştiu de ce am f ost îndrăgostită de el în academie. Dar cred c-o să mă las bătută. Până la urmă cei doi se iubesc prea mult. Şi sper ca nimeni şi nimic să nu-i despartă vreodată.

Buna! Vreau sa îmi cer scuze ca nu am mai postat de mult dar am avut unele probleme cu , calculatorul( nu mi-a functionat câteva luni) si nu nu am putut posta decât comentarii, nu si capitole . O sa încerc de acum în colo sa postez capitole mai des :o3:Acum spor la citit:o3: ! Ja ne !






Sasuke's powint of view:





-Cioc! Cioc!
Nu raspunde asa ca bat din nou si mai tare.
-Cioc! Cioc! Sakura raspunde-mi! Sunt Sasuke si vreau sa vorbim!Sakuraaa!
Dar tot niciun raspuns.
Intru sfios în camera si privesc împrejur. Sakura lipsea.
Încep s-o strig peste tot, dar nu raspunde nimeni. Ma îndrept spre baie si intru.
Acolo Sakura se afla pe gresia, într-o balta de sânge si cu ochii în lacrimi.



Ma îndrep catre ea cu o viteza inumana.
Nu putea fi adevarat. Ea nu putea sa fie moarta. Ea era doar a mea si trebuia sa traiasca doar pentru a-mi lumina mie viata cu zâmbetul ei angelic. Îi ating usor trupul si observ ca este înca fierbinte. De parca Sakura totusi încerca sa se agate de viata cu ulimele ei puteri. Eu pur si simplu,  nu stiu ce sa fac. Ochii îmi sunt inundati de lacrimi, si pentru a doua oara în viata ma simt cu totul si cu totul neputincios. Prima data a fost când Itachi ne-a asasinat famililia. Atunci am jurat ca o sa-i razbun, ba chiar as fi fost în stare sa-l ucid pe Itachi , daca în cele din urma nu as fi aflat ca el doar  era devotat satului. Si acum Sakura care este pe moarte si eu stau sa-mi plâng de mila.
-Nu! Nu te voi lasa sa ma parasesti ! Nu acum! Sakura, daca ma auzi, asculta bine: nu te voi lasa sa mori in fata ochiilor mei, fara ca eu sa  fac nimic! Ma auzi!
Acestea fiind rostite cu o durere inimaginabila în glas si cu o determinare care ar putea muta muntii, încep a o vindeca pe Sakura cu tehnica aratata de Tsunade în acea zi în padure.
Încet, încet, mâinile mi se mânjesc de sângele Sakurei. Rana ei cea mare din Înteriorul peiptului, începe a se vindeca. Asta e doar rana fizica, mi-as dorii sa pot sa i-o vindec si pe cea din suflet.  
În minte îmi navalesc amintirile cu toate peripetiile savârsite împreuna. De la primul test pentru a trece în echipa 7,la prima misiune, de la primul sarut care din pacate a fost cu un idiot, Naruto,  la ulimul sarut care a fost cu ea, Sakura.
As da tot ce am mai scump pe lume, pentru a  retrai aceste întâmplari.
Toate aceste amintiri pentru mine sunt ca un venin. Un venin letal dar si necesar vietii. Un venin care îmi mentine înca trupul, mintea si inima laolalta. Un venin de care nu m-as putea vindeca nici daca as vrea.  
-Sa-suke...
Îmi aud numele rostit usor de o voce ragusita, fara vlaga, aproape moarta.  Îmi întorc capul spre Sakura. Aceasta deschisese ochii si ma privea parca absenta. Ochii ei ce odata emenau numai fericire si dragoste, având frumusetea unui verde pur, se transformasera în doua margele mate de un verde bolnav.  Pur si simplu mi se rupea inima în mii si mii de bucatele când o vedeam cum suferea în trecut, dar atunci era o suferinta psihica. Una la care nu puteam participa, pentru a o ajuta sa se vindece. Dar acum când o vad cu totul si cu totul distrusa, viata-i atârnandu-i de un fir de ata, trebuie sa o ajut cu orice pret sa ramâna în viata. Nu pot lasa ca tot ceea ce tin mai de pret sa dispara asa ca prin farmec.
-Nu vorbi. Trebuie sa te relaxezi si sa ma lasi sa-mi fac treaba.  I-am raspuns pe un ton blând, plin de iubire , dar totusi serios, pentru a ma face înteles.
-Tocmai asta e. Nu vreau sa fiu salvata! Vreau sa mor odata pentru a scapa de toata aceasta singuratate. Pur si simplu m-am saturat sa fiu singura. Nimeni nu ma iubeste, asa ca cine mi-ar simti lipsa? Îti spun eu nimeni!
M-am prefacut ca nu o aud si mi-am continuat de facut treaba. Nu îmi vine sa cred ca asta e ceea ce simte ea. Nimic din ceea ce a spus nu este adevarat. Totul, de la cap la coada sunt numai aberatii creeate de  mintea ei bolnava de sindromul: singuratate. Acest sindrom nu poate fi tratat decât cu iubire. Am învatat asta pe pielea mea. Singuratatea nu aduce nimic bun. Este pâinea care hraneste ura , razbunarea si dispretul. Acum mult timp eram capabil, sa uchid fara sentimente pe oricine mi-ar fi stat in calea razbunarii. Uitasem pur s simplu sa mai fiu un om. Sa mai simt sentimente ca: mila, compasiunea, prietenia sau dragostea. Devenisem pur si simplu un animal salbatic însetat de sangele nevinovatilor. Unul care stia doar sa ucida pentru a nu fi ucis. Îmi urmam viata strict dupa "Legile Junglei": ucizi sau esti ucis. Si acum mai urmez aceste reguli. Dar în proportii mai mici.
Termin cu vindecatul Sakurei si ma îndrept spre camera acesteia pentru a-i lua niste haine de schimb. Deschid sfios sifonierul de lemn de cires cu model floral, si încep a cauta printre sutele de haine, frumos aranjate si învaluite într-un parfum floral unic. Caut. încet si cu grija, ca nu cumva sa le deranjez de la locurile lor, si dau de o bluza visinie rupta. asezata încet si cu mare grija pe un umeras alb. Era aceiasi bluza din ziua aceea cu "examenul pentru a devenii ninja". În care Kakashi-sensei, a aruncat kunai-ul, sfâsiindu-i astfel bluza. Îmi aduc aminte perfect, de parca ieri ar fi avut loc.  O pun la loc de unde am luat-o, si îi aleg din dulap o rochita alba, simpla cu bretele, putin larga ca sa o pot îmbraca usor.
"Ca sa o pot îmbraca"cuvintele astea simple la prima vedere, sunt pe atât de inocente si copilaresti, pe cât sunt de perverse . Pe chip, îmi scapa un zambet nu tocmai "cumintel". Nu îmi vine sa cred , ca eu sunt cel care gândeste lucrurile astea, în momentele astea.  Îmi dau o palma mintala si ma îndrept catre baie. Încep a o dezbraca pe Sakura încet,  cu o grija parinteasca, as putea spune. Dar nu îmi pot opri roseata din obraji, si încerc pe cât de mult pot posibil , sa nu ma holbez, dar este imposibil. O pun atent în cada si potrivesc apa la o temperatura suportabila, nici prea cald nici prea rece. Încep a o splala cu un burte încet. Deodata...




























[/font]