Ce-i cu Andy?
Naruto
Inuyasha.

WOW!Pai sincer nu e urat de loc.Nu cum ma asteptam sa fie.Si eu ma intrebam cum arata fara fes si arata chiar bine [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine].In comparatie cu cei doi....Dar si-a dat in vreun episod fesul jos?Eu nu mai tin minte si de aceea intreb ca poza sa nu fie cumva fake sau desenata de alt cineva care ar chef de glume....Oricum este o poza draguta.:*

Mda..parca si acuma mi dor sa ma uit la ele,insa mie cel mai mult care si acuma imi aduc aminte cu drag de el este:
Curaj,caine fricos!!era asa de dulcee si chiar daca cateodata dupa ce ma uitam la el nu puteam dormi noaptea,ma distrau mullt mai ales:Muriel si Costache

Pe mine una, mă îngrozea Familia Addams. Niciodată nu mă uitam la ei pentru că mă deprimau total. Erau înfricoșători și sincer, nici acum nu m-aș uita la ei. Groaznici, din punctul meu de vedere.

Și Curaj, câinele cel fricos, mă speria uneori. Țin minte că într-un episod doi hoți furaseră o piatră din aia veche pe care erau desenată o fantomă si inca 3 chestii. Cei doi au fost omorâți de fantoma aia groaznică, apoi piatra a ajuns cumva în boticul lui Curaj. Eustache aflase ca era o piatră veche de la un muzeu important și că putea să ia bani pe ea, cred și nu voia sub nicio formă să o ia altcineva. În final, fantoma făcea tot ce putea să le ia piatra pentru că era piatra ei și nu voia să o aibă altcineva. Nu știu care a mai fost faza după, dar știu că Eustache n-a renunțat și până la urmă a fost băgat în piatră.

Spioanele. Genial desenul ăla! Mereu mă asociam cu Clover. Chiar făceam pe ele cu niște prietene. E de la sine înțeles cine eram eu. Mă uitam cu plăcere la episoadele cu ele. Chiar și acum mai sunt pe Disney, la ora 23.00, dar nu știu în ce zile.

Fetițele Powerpuff. Iubirile mele de-o viață. Le adoram! Iubeam desenul ăsta. Mojo Jojo era crimă. Și primarul cu murăturile lui. Și care-l mai știți pe El? Tipul roșu, cu barbă și voce ciudată? Crimă! Mă speria teribil. Eram un copil sensibil, ce vreți?

Laboratorul lui Dexter. Minunat! Desenul meu preferat. De fapt cred că e pe primul loc alături de fetitele Powerpuff. Ce mă enerva Dee Dee! Săracul Dexter, nu putea să trăiască și el liniștit! Mandark si râsul lui. Și acum râd ca el când am eu dispoziția de psihopată.

Ed, Edd și Eddy. Sfarmă făăăăăăăălci. Doamne! O minunăție. Mie îmi plăcea cum râdea Ed. Și Scândură, doamnee! Nu l-am uitat niciodată pe Scândură!

Tom si Jerry. Dragii de ei. I-am iubit din prima clipă. Sunt prea minunați! Mă uit mereu la ei când am ocazia.

Adevărul e că mi-e dor de aceste desene și sunt convinsă că și vouă. Astfel n-ați mai fi făcut acest topic, nu? De asemenea, sunt sigură că am uitat să menționez o grămadă de desene.

Pai, cand eram mica obisnuiam sa ma uit la Ciocanitoarea woody (nu sunt sigura ca asa se scrie=)) ) . Ma uitam cu Sora mea intotdeauna!
Si apoi mai erau Spioanele, practic cand ma gandesc la desenul asta animat, ma gandesc la copilaria mea.:x
Si apoi a fost Naruto, evident. Chiar si acum ma mai uit cateodata!

Sunt asa multe desene care mi-au placut , dar nu cred ca le mai stiu pe toate :)))

Tupu
Imi placea parul ei si muream de ciuda ca vorbea cu animalele si eu nu puteam :)) Avea o veverita asa draguta care salva mereu situatia :)) Nici acum nu stiu cum a ajuns prietena cu fiul primarului din New York :))))

Enigmele din Providance

Tin minte ca era un fel de " creatura " cu masca si baston care ma speria teribil :)) Si muzica de fundal era ciudata , sa nu mai zic de personaje :))

Copiii de la 402

Tin minte si acum cand Jessie isi pietana parul , desi nu avea :))) Polly era cea mai tare , ea si Snitzi , echipa perfecta :))

Ed,Edd,Eddy

Surorile alea erau ca Fetitele PowerPuff :)))) Nebune si mereu furau de la Eddy :)) Mie imi placea cum vorbea Rolf , era ciudat :))))

Urmel

Era un desen mai ciudatel , dar Urmel era dragut si asa amuzant cand radea , parca se ineca :)))

Fetitele PowerPuff

Genial desen :))) Tin minte si acum melodia de inceput :)

Am ratat o gramada , dar cam tot ce era pe Minimax si Jetix merita amintit

A , si o intrebare : A fost pe Cartoon un desen cu 2 baieti si o fata , unul dintre baieti era blond si mai plinut , celalalt avea paru negru , si aveau un robot urias cu care se luptau prin galaxie :)) Il stie cineva ?

Bye Bye ! :)->

Sirenele
Spioanele
Winx
Witch
SpiderMan
Naruto....

Poveşti din folclorul maghiar.
Povestitorul Andersen.
Simsala Grimm.
Zâmbetul lui Sharon.

Spioanele.
Ciocanitoarea Woody.
Witch.
Pokemon.
Regele Saman.

Tom si Jerry
Powerpuff girls
Ed, Edd si Eddy.
Spioanele.
Ce-i cu Andy?

Spider Man
Eu si Mia
Edd, Ed, si Eddie

Tom si Jerry
Looney Tunes.
Bakugan.
Mickey Mouse.
Pink Panther.
Casper the friendly ghost.

Fetitele PowePuff
Tom si Jerry
Zambetul lui Sharon
Copiii de la 402
Shaman King :X
Naruto :-?
Power Rangers
Laboratorul lui Dexter
Johny Bravo [sau cum s-o scrie]
Curaj :X Cainele fricos :))
Bily si Mandy
Cam atat pe moment...

Toata lumea cred ca s-a uitat candva la Ed, Edd si Eddy, daca nu ba chiar unii inca se mai uita. Dar v-ati intrebat vreodata daca nu ar putea fi ciudate unele aspecte? V-ati intrebat vreodata de ce nu este prezentat nici un alt loc inafara cartierului? V-ati intrebat vreodata de ce toti copii au o culoare a pielii cam ciudata? V-ati uitata vreodata ca inafara de surorile kanker, care au culoarea limbii roz (cum este si normal la un om) toti au o culoare a limbii ciudata? Sau pur si simplu ca nici o data nu sunt aduse personaje noi, iar adultii desi sunt mentionati, nu sunt nici o data vazuti, iar daca sunt vazuti (foarte rar) nu se misca? A-ti vazut episodul in care efectiv intr-o nazbatie dea lor s-au lovit de cer si acesta a inceput sa se crape? Sau fratele lui Eddy de ce a aparut o singura data intr-un singur episod? V-ati intrebat de unde le-au venit aceasta idee celor ce au facut desenul? Recent, am citit un articol despre adevarata poveste din spatele desenului cu Ed, Edd si Eddy. Cred totusi cu toata taria ca e doar o speculatie, o teorie facuta sa atraga putin atentia dar dupa ce am citit articolul m-am uitat un pic cu alti ochi la un episod, unele chestii chiar avand relevanta

Am sa va postez articolul dar din nefericire nu exista decat varianta in limba engleza

Ed, Edd and Eddy Are Dead


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Ed, Edd 'n' Eddy was one of Cartoon Network's original programs created back in the late '90s. It's a pretty simple, wholesome show about three kids (all named some variation of Edward) who ... really, they just spend a lot of time trying to scam the other kids on their block. They're kind of assholes. OK, so maybe it's not so wholesome.
The Theory:
You know what else isn't wholesome? Dead kids. This theory proposes that [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], and the neighborhood they live in is purgatory. But then again, they said the same thing about Lost and it turned out to be bullshit (mostly).
Why It's Not That Crazy:
For one thing, some of these kids already look like they're dead: Pretty much everyone in this neighborhood has weird skin tones or odd-colored tongues, like corpses might have.
But then there's the fact that there are no adults in the show: They're mentioned, but never seen. You do see vague silhouettes of adults on a few occasions, but they never move (yeah, that's not creepy or anything). The closest thing to an adult we ever see is Eddy's older brother, whom they meet the only time in the entire show's history when they leave their neighborhood/purgatory. However, the guy turns out to be a complete piece of shit, meaning that it's totally feasible that they were simply visiting him in hell.
This would also explain why the setting of the show is so hard to pinpoint: In one episode, the kids are seen using a typewriter, despite having been shown using a computer in another, and they seem to know what a cassette tape is, unlike most teens of the 2000s. The theory holds that this is because each one came from a different period in American history:
Rolf, the weird kid with the inexplicable Eastern European accent, died in the early 1900s in a farming accident. Johnny, the one whose best friend is a plank, comes from the 1920s, when owning a piece of wood with a face painted on it made you the most popular kid on the block. Jimmy, the sickly kid with yellowish skin, died of leukemia in the 2000s, and so on.
The theory also alleges that there's one set of characters who aren't dead, but not alive either. The antagonistic Kanker sisters, who frequently abuse and berate all the other kids on the show, are actually demons placed in purgatory to torture them. Coincidentally, they are the only regular characters who have pink tongues ... just like non-dead people do.


Si sunt multe alte speculatii de acest gen in care sincer chiar nu cred, dar pur si simplu te face sa iti ridici un semn de intrebare. Mie una mi s-a parut interesant. Daca doriti, cautati si voi pe net adevarata poveste din spatele desenului Ed, Edd si Eddy si nu veti gasi numai asta si  alte teorii  despre alte desene cum ar fi de exemplu Aladdin

Da, asta a fost singura idee pe care a fost creeat filmul. Chiar m-am gândit la asta într-un episod când Eddy parcă lua sfarmă-fălci din magazin care era deschis. M-am întrebat oare de ce magazinul este deschis şi nimeni înăuntru. Un alt aspect pe care l-am observat, în acelaşi episod, este acela că în cadrele pe care personajele nu le folosesc drept potenţiale destinaţii, uneori sunt conturate cu negru, ca pe un sfârşit de drum. Au fost multe întrebări cu privire la desen şi încă mai sunt. În 2006, creeatorii desenului au pus în plan ca înainte să se termine seria să ne dezvăluie adevăratul secret şi poveştile pe care a fost conturat desenul, dar se pare că televizarea s-a terminat din toamna lui 2009 când ultima lor apariţie a fost filmul cu ei, în care apar toţi. Nu ni s-a oferit nicio explicaţie, dar nici ei nu au spus de ce nu mai continuă seria, întrucât era unul din desenele foarte urmărite, mai ales în România.

Da, mi-am pus şi eu fel de fel de întrebări, mai ales despre aceşti 3 protagonişti. Aş fi vrut mai multe, să aflu de unde sunt, cum au ajuns aici, părinţii lor unde sunt, dar s-a început direct. Probabil asta a fost dorinţa şi schiţa desenului de la început, probabil l-au modificat pe cât să prindă savoare. Nu vom ştii niciodată cred, întrucât seria s-a terminat fără niciun epilog, fără nicio memorie.

P.S Singura chestie care pe mine m-a făcut să mai cred că VOR apărea vreodată prărinţii cuiva, sau cineva matur, este aceeaşi replică a Sarei:,, Edd, te spun lu' mama! ''.

Cele mai potrivite scene sunt cele de la şcoală, în care să te întrebi unde sunt toţi elevii, unde sunt profesorii şi unde sunt oamenii de pe strada care apare de câteva ori în cadru. Au fost creeaţi să aibă grijă de ei singuri, să îşi propriile decizii, fără maturi, întrucât fratele lui Eddy, singura persoană mai în vârstă, nu apare decât o singură dată în desen şi în film.

Fiecare desen animat are două versiuni: beta( cea veche ) şi cea prezentată nouă. Versiunea beta este precum un nou episod, dar niciodată televizat pe sursă brută. Este un fel de încercare, în care personajele trăiesc o cu totul altă întâmplare şi care prezintă ceva important. Este posibil ca desenul să nu fi fost niciodată trecut la varianta avansată, creeatorii continuând să schiţeze personaje şi locuri pe aceeaşi placă de lucru. Da, probabil nu asta a fost dorinţa lor, dar serialul încă este în controverse dacă se va mai continua, dar, dacă mai nimeni nu cere să se facă un alt episod, desenul va rămâne la acest sezon şi un singur film.
Desigur, desenul nu a fost creeat ca ulterior fanii să rămână cu întrebări, dar probabil creeatori se vor revanşa, întrucât, după cum am înţeles, se mai voia un nou sezon al desenului, care trebuia să se lanseze în 2012, în Marea Britanie.
- Am mai citit de asemenea un nou lucru ciudat, care mi-a atras de această dată atenţia. Un articol în engleză pe care voi încercare să-l adaptez. - [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


,,După cum probabil ştiţi, desenul Ed, Edd şi Eddy a fost televizat o lungă perioadă de timp. Totodată, în perioada 7 Octombrie 2003 şi 21 Octombrie 2003, episodul 34 a fost televizat din greşeală cu o săptămână înainte decât era programat. Câţiva oameni ştiau că scriitorul/ creeatorul desenului avea gripă şi în loc să facă episodul 34 în săptămâna cu pricina, a reluat episodul 1. La ora 5 dimineaţa, Esticii au observat un nou episod deranjant al desenului prima dată televizat pe C.N., iar copii au fost destul de nefericiţi când l-au văzut.

Aparent, calitatea episodului a fost una mediocră, chiar dacă a fost lucrat la standardele obişnuite. Animaţia era trasă de păr, sunetul destul de înfundat. Scenariul episodului a fost descris ca fiind apăsător şi deprimant, fără ca personajele să schimbe/ folosească recuzita care aparent părea a fi gri.

Caractere s-au comportat ciudat, în loc de nătărăi, au prins cu totul alte personalităţi, care pe telespectatori mai mult i-a agitat. Personajul principal al episodului a avut un alt mod de a vorbi, întrucât a folosit desori tente sexuale care mai mult a aburit şi enervat telespectatorii. ''

,,Am fost unul din cei ce urmărea serialul!'' - a spus cel ce a creeat articolul.

Pentru cei ce au timp, pot citi câteva rânduri din ceea ce probabil este un mith al desenului. Nu este tradus:

“We hadn’t always been here. But the neighborhood has. Even before it was a neighborhood on earth this one had been here. Here for those that would be lost on those cursed grounds, here for those who would die long before their real life ever truly began, here for those who never really wanted to grow up. We come from different times and we come from different lives, but one thing remains true of all of us. We lived on the earthly realm of the neighborhood at some point in our lives and died long before our time was supposed to come. We don’t remember much of our lives in the cul-de-sac since the last member of our group joined us and certainly we won’t remember now when the next spirit comes, but here is what we do know: Rolf was the first to come here.
Unlike most of us he was born in far off lands and even in the afterlife hasn’t lost the touch of his old world upbringing. He lived in the neighborhood before it was developed. The son of a shepherd, he and the rest of his family came to start a farm on the lands that would soon turn into the place we would all eventually reside in. He died in 1903. While tending to the family’s animals, the bull broke loose from its pen and in Rolf’s efforts to stop the beast he was trampled to death. That is why even though he brought many of his family’s livestock with him in spirit he chose not to bring the cattle along. He continues to go about the farms business on a daily basis, but is more than happy to occasionally neglect them to play with the other children of the neighborhood.
Jonny was always the lonely child. In fact Rolf actually became his first human friend ever when he came to the cul-de-sac after his death. His parents moved onto the grounds of Rolf’s former farm not long after his death. With no other children around and no fieldwork to take up his time as it did Rolf’s, Jonny drew into his own mind to a great extent. From the Plank was born. Together they wandered about the country side climbing trees and getting themselves in trouble. Sadly this didn’t last forever as a few years later Jonny became bedridden with illness. In 1922 he died after a long battle with tuberculosis. He saw his imaginary friend plank standing by him to his last breath. Even now in the afterlife without the countryside to play in Jonny still wastes much of his time frolicking through the backyards and streets.
Eddy was the next to come. Eddy was born in New York City but moved to the neighborhood in 1932, just as the Great Depression was hitting full swing. The neighborhood while still different was beginning to take form from the fields of its past as families moved in and split up the lands that had once belonged to Rolf’s family. Always a schemer, Eddy looked to do anything to bring some comfort to his very bare family life even if it cost him the friendship of others. Eddy died in 1939 after one of his grand plans to swindle a sap backfired. He drowned trying to cross the local river after trying to run away from the angry kids that he had tried to deceive. Even in the afterlife he keeps chasing after the almighty dollar.
Sarah and Ed came together not too long after that. By the late 40’s the cul-de-sac had already nearly taken its final form as one of the preplanned developments that became popular in the post war era. As brother and sister growing up in the chaos of World War II, they both had various ways of escaping their lives as children of a dead GI and a working mother. Sarah became enraged and controlling as she sought to make sure that everyone around her knew that she was in charge, all in an attempt to copy off of her view of the hustle and bustle of her often working mother. Ed on the other hand went about it in a different way. He just shut it out entirely, in fact he shut out nearly everyone and everything in the world entirely becoming what appeared to be a complete idiot. Ed chose instead to become completely involved in the monster movies and comic books that began to pop up after the war had ended. It wasn’t too long after this that, in 1953, Ed and Sarah died in a car wreck as their mother was taking them to visit their grandparents.
Nazz came a time after the brother and sister. Nazz was a flower child, born to a pair of hippies turned establishment in the late 60’s. She was a naturally beautiful girl that had always had a way with boys and men alike. She lived life on a whim and would often go about flirting and playing without any intentions. She died in possibly the most horrible way of any children in the neighborhood. In the summer of ’79 a serial killer, who had broken out of a local asylum, had slipped into her house in the dead of night and raped and killed her along with her entire family. In the trauma of these events she in a way similar to Ed shut out the world entirely and forgot of her parents and siblings, which is why in the afterlife she doesn’t ever receive demands from the non-existent parents unlike many of the others. This gives her much more time to lounge around and party as she often does.
It didn’t take too long before Edd joined the rest of the neighborhood. He was the child of two highly controlling professionals in the age of greed that, despite their constant absence, dominated his life. As such Edd became quite the intellectual and a rather meek and shy figure. Always the curious type, he loved to experiment when given the time away from school and the constant chores of his parents. This would lead to his untimely demise in 1986, as a gas leak combined with a Bunsen burner from one of his experiments tore him and his house to pieces. Being the timid and subservient type, between various misadventures, Edd continued to follow the written orders of his parents long after his death.
Kevin was the next to join the group. He was born to the day of Edd’s death and is in many ways his polar opposite. Kevin came from a broken home and developed a bold personality. In life he was the cynical and angry and took it out on many of the other children. His abusive father would rarely pay him any attention in life and would end up bringing about the end of it. In a drunken rage his father beat him after Kevin attempted to stand up to him. He died on the way to the hospital in the winter of 1999. His father spent the rest of his life in prison. In the afterlife Kevin changed his perception to the opposite of what his life really was, with a distant father who would shower him with gifts, however he continued to maintain his bullying even in death.
Jimmy was the last to come to the cul-de-sac. He died in 2000 not long after moving into the house that Kevin’s father had once lived in. He had had leukemia since he was barely old enough to walk. As such, he was always a very sickly child and due to his over protective parents he never really got to be around other children. He lived his days out in a small bedroom completely neglected by the outside world. Jimmy lingered for quite some time in a state of near death, but in the end finally caved into the suffering of his life long illness.
The Kanker sisters were different from any other denizens of the cul-de-sac. They were never of the earthly plane of existence. Instead they are the children of demons not too dissimilar from the succubi of human lore. They seem to possess abilities impossible by the standards of the others, such as the ability to appear nearly anywhere instantly. They were sent from hell to torment the already tortured souls of the neighborhood. Surprisingly they are attracted to the Eds for unknown reasons, although it is speculated that they are the weakest willed members of the neighborhood and are seen as easy targets by them. Despite that they are universally loathed and often feared by everyone including the Eds.”

Dacă încă mai urmăresc desene animate...? Nu, absolut deloc. La vârsta asta mi se par pur și simplu infantile, referindu-mă strict la cele create în stil american. Doar desenele animate japoneze reușesc să mai mă încante, având un storyline cu caracter mult mai matur față de cele americane.

Tom ¤ Jerry şi Curaj, căţelul cel fricos sunt singurele desene ce le urmăresc, pentru că celelalte au devenit desenele copilăriei generaţiei ce a venit după noi. Probabil că şi alţii vor spune că desenele ce le urmăream noi erau nişte prostii, dar fiecare generaţie are o generaţie de plăceri, mai ales în desene animate.

Am citit despre astea de ceva vreme. Uneori cand il mai prind pe fratemio uitandu-se la ele ma uit si eu inca cu drag si mai rad la anumite momente. Chiar nu ma gandesc la chestiile ce "ar putea insemna" ci doar ma bucur si eu de ele si atat.