Pai am mai inceput un fic. eh, ideile nu imi dau pace, mai ales la ora asta. Sper sa va placa si astept critici si comentarii ^^


Atat de mult alb in jurul meu ma hipnotiza iar acel cuvant numit ,, nebunie '' era prezent in mintea mea facandu-ma sa cred ca aceasta semnifica ceva, insa nu stiam inca ce anume. Doream sa patez acel alb cu cerneala neagra, insa aceasta parea ca nu vrea sa curga, ma sfida, pe mine, care zi de zi o folosea. Parca dorea sa inebunesc si sa stau departe de ea.
Nu era nimic neobisnuit in acea cladire, sau poate doar legenda acestei non culori, prezenta pe toti peretii cladirii.
M-am ridicat de pe suprafata tare a scaunului din lemn, pasind in camerele ce doream sa le descopar mai bine. Doream sa le aflu misterul tuturor lucrurilor si sa pot provoca cerneala sa pateze foile usor mototolite care zaceau pe birou, asteptand sa fie scrise. Imi placea sa compun poezii si sa scriu tot felul de povesti care nu erau legate de viata mea, mai degraba inventate pornind de la lucruri nesemnficative. Continuam sa merg orbeste pe holul lung al acelei cladiri, privind cateva din tablourile suferinde, agatate de acele cuie dure si reci. Se putea observa culoarea care fusese aruncata in neglijenta, astfel formandu-se o imagine, care nu reprezenta nimic. Insa pe mine ma fascina. Mi-am indreptat privirea spre o oglina uriasa ce acoperea un sfert din perete. Ma intrebam daca acest lucru ma poate inspira in vreun fel. Becul ce atarna de tavanul plin de panze de paianjeni imi intra in ochi. Am crezut pe moment ca observ ceva care se misca, ceva care imi poate face mana sa apuce din nou stiloul si sa-l miste pe foaie haotic, formand astfel niste litere. Insa perfectiunea la care ma asteptam a devenit imperfectiune, nu era decat un mic paianjen spanzurat de o panza care atarna de dulap. Atatea sperante pentru nimic.
M-am intors in camera mea gandindu-ma ca poate foia nu dorea sa fie pangarita de negru, ma respingea, insa eu simteam nevoia sa-mi vars nervii pe ea. Am oftat, intinzandu-ma pe suprafata moale a patului, intinzandu-mi bratele amortite.
Oare ce ar fi fost daca finalul si inceputul nu ar fi? Banala intrebare, insa nu stiu de ce, pe mine ma fascineza intr-un mod dependent. Fara inceput nu am mai avea sfarsit si fara sfarsit nu ar mai exista inceputul. Unde s-ar termina lumea si mai ales, de unde ar incepe? Viata e asemeni unei panze de paianjen, nu toata lumea se poate ridica in picioare si poate merge inainte fara ca firul sa se destrame. Insa eu nu m-as da batuta, sau poate ca da. Poate as fi prea grea pentru un lucru atat de subtire ca panza si as cadea in intuneric, m-as intoarce de unde am plecat. Ce tragic ar fi.
Am inchis la un moment dat ochii, lasandu-ma purtata catre taramul viselor.

- Carolina ! Vai nu pot sa cred ca dormi. Haide coboara mai repede, varul tau a venit la noi.

O voce familiara ma trezi din dulcea mea visare. Parfumul acesteia imi mangaia simturile, trezindu-ma mai bine la realitate. Parul sau cenusiu era prins intr-un coc in timp ce ochii sai negrii asemeni taciunilor ma priveau cu blandete. Ridurile erau asemeni unor sapaturi in fata ei perfecta pentru mine. Era mama care avea un buchet de flori in mana.
Aa da, varul meu, persoana pe care o uram din tot sufletul meu. Ma intrebam ce cauta la noi, de ce a venit acum.
Il uram, de la varsta de zece de cand mi-a omorat pisica. Si-a patat mainile cu sangele felinei mele iubite fara ca macar sa-i pese. El, persoana care la incepu era totul pentru mine, era raza mea de soare, era cel de care nu ma ascundeam, el, care acum este un cosmar pentru mine, e doar el...varul meu pe care il urasc.
Si de ce cand iti doresti ceva nu se intampla? De ce cand vrei ca o persoana sa moara nu se poate intampla in acel moment nici macar cu incantatii? In schimb iti sunt luate persoanele la care tii cel mai mult si asta e cel mai dureros. Ce viata. Traiesti putin ca sa mori vesnic.
Mama a iesit din camera spunandu-mi ca ma asteapta in sufragerie. Nu aveam nici un chef sa-l vad, insa nu aveam ce face. Mi-am trecut zimtii de la perie de cateva ori prin parul meu asemeni scoartei copacului, prinzandu-mi o clama in forma de fluture de culoare verde. Aveam doar saisprezece ani, ciudat ca o fata de varsta mea sa aiba asemena ganduri sinistre, unele deja aveau iubiti iar pe fata lor scria : ,, iubesc rozul '' , insa eu nu sunt asa. Niciodata nu am idolatrizat vreo vedeta dupa care unele sunt moarte sau sa ma dau in vant dupa postere ca staruri, nu ma fascinau. Insa adoram lucrurile paranormale, eram considerata o ciudata iar pentru asta ma mandresc. Sunt diferita, de asta ma simt speciala.
Am coborat la parter, pasind incet si plictisita spre sufragerie unde statea varul meu, intins pe canapeaua din piele neagra ce vorbea cu mama. Parul sau asemeni noptii ii acopereau o parte din chip, in timp ce ochii sai la fel de intunecati, atat de misteriosi incat pareau ca ascund multe secrete o priveau pe mama care spuse ca trebuie sa plece. M-am apropiat salutandu-mi politicoasa varul, ascunzand intr-un fel dezgustul si enervarea.

- Scumpa mea verisoara de cand nu te-am mai vazut. Observ ca ai mai crescut si te-ai facut mai buna daca pot spune asa. Dar presupun ca la fel de proasta si de credula ai ramas. Cred ca nici macar nu sti ce mistere ascunde casa asta.

Nu intelegeam ce vrea sa spuna, unde dorea sa ajunga. M-am uitat pret de cateva secunde la el, observandu-i ranjetul care i se intiparise pe fata. A ramas la fel. Acelasi prost mai mare ca mine cu cinci ani cu acelasi trup pefect.
,, Mister ''...ce secrete putea ascunde casa asta? Deja ma facuse curioasa si doream sa aflu. Mereu am crezut ca acest loc avea un trecut a lui, care putea fi dezgropat cu timpul, insa cred ca a venit momentul.

Carolina


Varul acesteia

Opa, un nou fic. Pai pot spune ca iar sunt uimita.

- Ok ,pai cum pe mine ma atrag titlurile, desigur ca al tau mi-a cerut sa il citesc si chiar eram curioasa sa vad despre ce poate fi vorba,avand in vedere ca este un fic nou.
vhiar ma intrebam daca vei mai incepe alte ficuri noi..ehh se pare ca asa e.
Dependenta de scris..cum o numesc eu si pe care o ador ;)
Chiar ma bcur ca ai mai inceput inca un fic senzational.

Inceputul...ca d obicei misterios, avand aceeasi descrierea care ma face sa citesc cu sufletul la gura. imi place ca te axezi sa descrii orice lucru si asta mi se pare super, deoarece acele chestii neinteresante devin minunate si pline de farmecul oferit de tine. Asta e interesat :)

- Ideea, pe mine una ma atrage si m-ai facut si mai curioasa, desigur ca tu faci in asa fel inct sa ne tii din nou in suspans.
Pot spune cam citit orice fic scris de tine si sunt onorata :x
Ador felucl cum scrii, cum descrii si faptul ca nu te grabesti.
Ok dear, astept next-ul. Spor la idei si sa pui repede next-ul

Nu am mai citit de ceva timp un fan-fic, eh...lenea poate si nu am avut nici timp.
In fine, lasand asta deoparte vreau sa te felicit pentru primul capitol. Mi-a placut inceputul si ai idei foarte interesante. Cum ar fi, trnasformi banalitatea in ceva magic si asta e foarte bine deoarece 1 la mana te descurci sa scrii asemenea fan-ficuri si 2 la mana asta imi place mie. Deci astept next-ul deoarece primul capitol este pe placul meu, are tot ce ii trebuia...chiar si suspansul.

Uu deja m-am indragostit de varul ei
Imi place cum ai inceput, asa de interesant si misterios ca sa zic asa;;)
Chiar imi place ficul si sunt curioasa sa vd ce idei ai, despre ce poate fi vorba. M-ai facut foarte curioasa asa ca sa pui next-ul ala mai repede ca daca nu vin la tine si te pap cu tot cu urechiuse.

Un nou fic minunat. Nu am mai citit de mult un fic de al tau, de fapt nu prea am mai citit ficuri in ultim vreme, doar carti, insa uite-ma si ma bucur ca am avut ocazia sa-l citesc si nu e prea tarziu sa las un comm. Asa deci, ca de obicei, titlul este minunat si el m-a atars dar desigur si autoarea. Chiar vroiam sa vad ce idei ti-au mai venit iar descrierea este superbisima:x
Nu imi place suspansul ..niciodata nu mi-a placut.
Plizzzzzzzz sa aduci mai reepde next-ul ca nu mai am rabdare

Wow...ai mai inceput un fic minunatx:x
Jos palaria ca sa spun asa:))
Ok deci, e superb si pot spune ca te pricepi, oo da..o carte cand scrii? Vreau si eu un autograf
Hai ca sunt fana tax
Fii sigura ca voi citi acest fic pana la sfarsit. Ti-am spus ca ai niste idei minunate. De fapt l-am citit de aseara insa nu am putut da atunci comm, insa am facut-o acum. si ma bucur ca l-am citit x Chiar daca e primul capitol eu deja sunt curioasa ca ma tii in suspans. Plizzzzzzzzzzzzz adu next-ul

hey am trecut pe la ficul tau si imi place la nebunie vreau next repede e frumos si plin de suspans si secrete imi place place place spor la scris si la idei pwp

Multumesc pentru comentarii :-*


Viata...pur si simplu o simpla panza, manuita de un paianjen. Sadic, nu? Dar acesta e adevarul iar eu inca refuz sa cred ca viata e roz, pana acum nimic nu mi-a dovedit asta. E patata cu negru, un negru naucitor, murdarit la randul sau de sangele pacatosilor. Iar noi, suntem niste simpli copii, crescuti si invatati care traiesc pentru a muri. Mereu exista un sfarsit, insa acesta e infricosator si nu sti unde ajungi. Atat de trist, insa ma intreb daca Raiul v-a fi casa mea sau voi fi izgonita in Iad.
Poate ca de asta si scriu. Nu are cine sa-mi manuiasca mana, nu imi arunca nimeni foaia si nu imi spulbera nimeni viata de basm pe care mi-o creiez pe o simpla foaie mototolita, manjita cu sange albastu, o simpla cerneala care pentru mine inseamna eternitatea. Aici, suntem doar niste simple papusi manuite si provocate sa silabisim un cuvant, chiar daca acesta e doar un sunet.
Privesc ceasul din lemn care statea spanzurat de perete, ascultandu-i ticaitul, asemanator cu ale unei batai de inima, insa mai repezi. Oare care este si definita timpului? Trece asa de repede. As vrea sa-l mai rog sa mai stea putin, atunci cand sunt bucuroasa sa se opreasca cateva minute si sa simt ca sunt pe deplin fericita, insa nu se poate. Acesta continua sa treaca fara a-i pasa de noi, fara a-i pasa cat ne raneste cu micile acuri care se misca din ce in ce mai repede, uneori mai incet decat ar trebui. Insa doar ni se pare. Si asta e datoria lui, sa ne ia viata, iar cand murim nici atunci nu se opreste, sa lase picaturile de ploaie sa loveasca pamantul, sa lase tristetea sa-i cuprinda pe ceilalti, acestuia nu-i pasa, e doar un obiect al mortii pentru mine.
Si ma intreb oare unde te poti duce cand inima iti este sfasiata iar timpul nu se opreste pentru a-ti aduna fiecare bucatia si a o lipi la loc? Unde sa te linistesti cand in jurul tau e galagie iar tu ai nevoie sa te descarci? La cine sa te duci fara a te critica cand ai nevoie de ajutor? Unde sa-ti imprimi durerea, atunci cand hartia nu iti mai este suficienta iar stiloul nu te mai asculta? Unde sa te duci, ce sa faci? Omul nu e decat o persoana singura cu umbre langa el.
Intotdeauna am crezut cae ceva ciudat in legatura cu acest loc. Acum sase ani tin minte ca am auzit o voce stranie care ma chema, insa am crezut ca e doar imaginatia mea. Insa nu a fost asa. Stiu doar ca atunci am vazut o mana alba asemeni peretilor la fereastra, acest lucru m-a infiorat insa nu stiu de ce, atunci nu am tipat ci pur si simplu m-am apropiat de geam si am descoperit ca nu era nimeni. Acum ce sa cred? Ca mintea unui copil poate juca asemenea feste? Ca mi-am imaginat totul? Eu inca cred ca se inatmpla ceva ciudat si are legatura cu acest loc.

- Carolina ce s-a intamplat? Ti-ai amintit ceva s-au te-ai gandit ce stupiditati sa mai scrii in caietul tau?

Vocea sa, rasuna in mintea mea ca un fulger. Era ca o furtuna care ma trezea la realitatea si nu ma lasa in pace, care nu dorea decat sa ma calce pe nervi, sa vada pana unde pot ajunge si ce nu suport. Am tacut, am preferat sa fac asta decat sa ma enervez si mai mult. Nu avea nici un rost. Mi-am amintit de bunica mea care mereu imi zicea cand eram nervoasa: ,, In viata vei cunoaste iubirea, apoi ura. '' . Si asa a fost. Vremea de pace a trecut, acum e doar razboiul intre mine si el, iar la sfarsit se va termina cu moartea , cu dunga de sange al unuia dintre noi, la sfarsit v-a fi doar dreptatea.
M-am ridicat de pe suprafata moale a canapelei, pasind nervoasa spre camera mea. Cu fiecare pas pe care il inaintam, parchetul scartaia, gamand parca de durere si implorandu-ma sa incetez, sa nu-mi vars nervii pe el. Ma ruga parca sa merg mai usor, soptinadu-mi ca il doare insa in acel moment nu imi mai pasa. Am apasat cu putere pe clanta, trantind usa in urma mea. Geamul era deschis, permitandu-i vantului sa isi faca loc in incapere, invaluind-o intr-o patura rece care imi placea. Crengile copacului bateau cu putere in geam, in timp ce perdelele dansau usor. Nu stiu de ce, insa a inceput sa-mi fie frica. Poate ca amintirea aceea nu mi-a facut bine, poate ca asta m-a speriat. Am dat dezaprobator din cap, indreptandu-ma spre fereastra deschisa. Luna stralucea cu putere, fiind ocrotita de supusii sai stelele care lasau o dunga luminoasa pe cer.
In camera era o tacere mormantala, numai lumina de la veioza mea era apinsa. Am auzit niste pasi care se apropiau, urmat apoi de o melodie, cantata la un instrument. Dupa parerea mea era un flaut. Insa cine canta la ora asta?

- Pleaca ! Nu auzi? Iar ne intalnim. Am crezut ca te-am speriat atunci insa iar te vad...melodia asta iti va decide soarta. Daca o mai auzi de trei ori vei muri cu siguranta.

Cantecul se opri, la fel si vocea. Nu intelegeam cine e, ce vrea de mine, iar ceea ce a spus m-a speriat cu adevarat. Inima imi batea cu putere, parca sarindu-mi din piept. Imi era frica, nu mai doream sa aud acele note cantate inca o data, insa ce puteam face? Mama m-ar fii crezut o nebuna daca i-as fi spus iar varului meu nu i-as fii putut spune. Aveam nevoie de aer iar pentru asta trebuia sa ies. Mi-am luat o geaca din piele, impreuna cu o pereche de bascheti in picioare. Am inchis usor us in urma meam incercand sa nu trezesc pe nimeni.

- Se pare ca nu iti este somn, papusa. Unde pleci la ora asta?

Nu intelegeam de ce nu doarme si Seth, ce cauta la ora asta pe hol? Acesta se apropie de mine, privindu-ma adanc in ochi. Era putin mai inalt decat mine si mult mai puternic decat acum cativa ani. Se pare ca fizic s-a schimbat foarte mult.

In sfarsit next-ul:x:x
Tu sti ca l-am asteptat :-w
Deci ador ficul asta:x:x:x e minunata, ador descrierea si cum decurge actiunea:x:x
Devine din ce in ce mai interesant si mai misterios, m-ai facut si mai curioasa acum.
Sa aduci next-ul ala mai repede ca mor de nerabdare, vrei sa mor in fata pc-ului? ma ai pe cunostinta dupa;))
Iepuras, adu next-ul:-*

Inca o ideea foarte frumoasa si plina de mister.
Imi place foarte mult cum decurg lucrurile si ca de obicei ma lasi cu gura deschisa .
Descrierea nu am ce comenta deoarece ai un fel aparte de a vedea lucrurile si asta e minunat deoarece mie una imi oferi o altfel de viziune. Foarte frumos si astept next-ul

Asa deci !!!! Imi place ficul tau :)..:)
Ideea e super interesanta si m-ai facut foarte curioasa. Ihhh bn ca te-ai oprit, nu e corect.
De descriere nu mai spun, imi place la nebunie, doar esti super priceputa la asta :x;x;x:x;x:x okk, deci astept urmatorul capitol.

Pupicei !

deci....pot spune ca iti ador ficul.....super tare!!!!!!!!....ai niste ideei grozave.....deci astept nextul si te - am pupat dulce........



....My lovely fics: Baieti de bani gata....Money or love???
.....Dragoste interzisa....when love meets bhrothers
Si ultimul, dar nu cel din urma cel pe care eu insumi il ador:Triunghiul iubirii[+16]...

Va multumesc pentru commuri. Ma bucur ca va place si sper sa nu va dezamagesc cu acest capitol


Incerc sa-i zambesc, insa este doar o masca, una care o port aproape zilnic.
In momentul asta ma intreb de ce viata este atat de grea, ma intreb cand mi se va parea si mie mai usoara. Imi indrept privirea spre tabloul cu rama maronie ce atarna greoi de un mic cui. Era portretul unei fete, insa culorile erau cam sterse. Chipul ei intristat imi amintea oarecum de mine. Culorile care ii conturau frumosul chip, umbrele din jururul ei, parea ca prinde viata. Peretii albi erau sursa imaginatiei mele, ei imi vrajeau ochii si ma faceau sa vad perfectul, lasandu-ma sa cad intr-un abis al imperfectiunii.

Negru...atat de mult in jurul meu, chiar si cerneala stiloului iubea aceasta nonculoare, exact ca noaptea, exact ca moartea. Insa cel mai intunecat negru il poti vedea doar atunci cand sufletul paraseste corpul, iar trupul ramane in acelasi loc plin de pacat, insa nesimtind nici o durere, poate doar singuratatea.
Seth isi trecu varful degetelor efemer prin materialul vaporos al camasii sale, continuand sa ma priveasca. Ma enerva la culme, doream sa arunc cu ceva in el, insa continuam sa-l privesc neputincioasa chiar daca sufletul meu urla. Ochii sai negrii, doua perle rare, mereu am crezut asta. Cand eram mai mica chiar imi spunea ca ochii unui om sunt asemeni unor stele care stralucesc cand isi gasesc fericirea. Atucni am incercat sa ma uit pe cer si sa-mi caut stelele, insa nici atunci nu eram indeajuns de fericita.
Continui sa merg, acesta neprivindu-ma in ochi. Am crezut ca ma v-a opri, insa nu a fost asa. Pur si simplu a inchis camera usii sale, trantind-o cu putere. Acel sunet specific ma inebunea. Imi amintea de prima mea lucrare scrisa cu pixul, acea pasta cleioasa si albastra asemeni cerului pe care o adoram. Tin minte ca am scris despre camera lui pe care o parasise cu ceva timp in urma Eram nebuna si inca sunt...ma hranesc cu litere, beau cerneala si ma calmez cu simpla linie melodica a paragrafelor. Am coborat la parter, privind holul lung care despartea bucataria de camera parintilor. Atat de mult alb, peretii aceea hipnotici, perchetul stralucitor asemeni scoartei copacilor...era mult prea obositor totul. Acea continuitate de umbre care formau usile metalice, ma ingrozeau. Dar asta e doar in mintea mea, ecoul pasilor mei rasunau in holul lung, acompaniat de freamatul frunzelor si de crengile lungi care pareau ca sparg geamul. Ploaia grea incepu sa cada, lovind pamantul cu picaturile reci. Atata galagie, atat frig si raceala in jur...ma saturasem. Priveam frunzele care se lasau in jos de fiecare data cand stropii mari le acopereau.
M-am asezat pe suprafata moale a canapelei, inchizand ochii. Sunetul ploii inceta, acea furtuna se opri, lasand acum natura sa se bucure de libertate. Acum era aceeasi tacere dinaintea furtunii, aceeasi liniste terifianta a holului intunecat plin de mister care nu se termina decat cu o usa de metla inchisa, o usa alba.

Parul imi cadea lejer pe umeri, mangaindu-mi obraji. Pleoapele imi ascundeau ochii, in timp ce imi intindeam bratele. Nu doream sa-mi deschid ochii, imi era intr-un fel frica sa vad aceeasi pereti, aceeasi camera goala si plina de mister. Am simtit niste maini calde care imi atingeau picioarele, urcand pana la burta mea. Am deschis ochii, dorind sa aflu cine e. Am intalnit aceeasi pereche de ochi intunecati de mai devreme, era Seth. Nu intelegeam ce cauta aici, ce dorea. Acesta imi presa buzele cu degetul aratator, apropiindu-se mai mult de mine.

- Seth, ce tot faci? Pleaca si lasa-ma ! Nu e normal ce se intampla ! Vocea mea mai mult soptita, il implora sa ma lase insa acesta parea ca nu ma aude.

- Carolina, esti la fel de proasta. Recunosc ca acum arati mai bine, corpul ti s-a dezvoltat incredibil de mult insa nu si creierul. Pot face ce vreau cu tine in acest moment, nu conteaza daca suntem rude, daca te vreau, te voi avea si nu am nevoie de aprobarea ta.

Acesta isi presa buzele de ale mele, intiind un sarut pasional. Unghiile mele erau infipte in spatele sau in timp ce acesta ma tinea strans in brate. Incercam sa scap cumva insa nu puteam. Am incetat sa ma mai zbat si am raspuns la sarut. Intr-un fel imi placea, era ciudat sa ma sarut cu verisorul meu, insa tentatia era mult prea mare. Atat de dulce, era ca o otrava insa una care imi placea.

Pai cam asta a fost. Sper ca v-a placut, nu prea am avut idei

Povestea ta este superba :x
Imi place cum descrii, Carolina imi aminteste putin de mine, putin mai mult, cu exceptia faptului ca eu nu m-am sarutat cu verisorul meu =]]]]]]
Este un fic incredibil, ai putea sa scri o carte.
Astept cu nerabdare continuarea, spor la idei

Doamne, lucrurile devin si mai palpitante.
Ce ma bucur ca ai adus next-ul. Nu pot sa cred ca s-au sarutat, deci am devenit si mai curioasa. Vreau sa aflu ce se intampla, sa stiu despre ce v-a fi vorba, Kirisor mama, adu next-ul ala ca ma omori cu suspansul. E bestial ficul asta.
Descrii incredibil de frumos si parca as fi eu in locul personajului.
Haide cu next-ul !!!!