Capitolul 1.

Stau cu fața rezemată într-o mână , uitându-mă pe geamul mașinii la blocurile ,magazinele și tot ce ne înconjoară în L.A , păreau altfel.Mașina se mișca încet ,iar în combinație cu sunetul roților mă făceau să ațipesc , find atât de obosită și tristă , încât oricine m-ar vedea i-ar fi fost milă de mine.Vreau să uit măcar puțin de toate cele întâmplate.
Durerea este un lucru prea greu de suportat pe umerii unui copil de 12 ani.Sper să uit aceste amintiri care mă tulbură și să trăiesc o viață nouă și liniștită alături de tatăl și fratele meu , în noua noastră casă și în noua noastra țară.
Tatăl meu este un om bun , care a muncit din greu ca să ne crească și să mergem la școală , în timp ce mama noastră se scufundă în băutură și alcool , și nu ezită să aducă acasă câte un străin , în timp ce tata muncea de dimineață până seară ca să aducă un ban în casa asta.Poate am eu 12 ani , dar știu și înțeleg chiar mai bine decât adulții. Am și un frate , are aceeași vârstă cu mine .Este un băiat de treabă , zâmbăreț și forte prietenos să nu uităm ca e și hiperactiv ,dar mă face defiecare dată să zâmbesc , dar nu și acum când părinții noștrii au divorțat.
În timp ce amintirile mi-se derulau prin cap , nu băgasem de seamă că adormisem ...visele dulci și frumoase de odinioară dispăruseră la fel ca fericirea mea și tot așa până când realizez că este dimineață și deja suntem într-o țară străină , nu era cine știe ce sat ,dar era liniștit ,vesel cu oameni muncitori și buni la suflet ...aceasta este liniștea pe care o vreau.Deodată mașina se oprește și tata ne spune să ieșim afară pentru a ne vedea noua casă.Îmi era prea lene să mă dau jos , dar cu un efort am mers să văd locuința.Era o casă micuță , dar îngrijită acoperită numai de flori cu nuanțe care îți luau ochii , o curte mică cu un copac sub care se odihnea o băncuță de lemn ...e o frumusețe de casă . Tata mă trezise din visare , spunându-mi să aduc și restul bagajelor .Mă întorc și le iau ,după aceea urc să îmi caut o cameră în care o să dorm de acum și până când o să stau aici. Urc pe niște scări care dau spre un hol , pășesc încet controlând toate camerele de acolo și tocmai ultima cameră mi-a plăcut mai mult , așa că mi-am luat bagajul și am început să despachetez , punând fiecare haină după culoare ,în dulapul din camera care se afla acolo ..așa le găsesc mai ușor.În timpul ăsta Sasori , fratele meu intră în cameră țopăind ca o antilopă...are atâta energie , cât pentru 100 de oameni ,dar tot îl iubesc..
-Sakura , tata a zis că mâine vom merge la noua noastră școală , și am auzit că e frumoasă și sunt copii prietenoși .Abia aștept să merg ,tu nu?
-Mda...
Nu prea mă bucură asta , dar nu vreau să mai am de aface cu ”prietenii buni” , tot e doar o mascaradă , te împrietenești ,vă vizitați, vă promiteți prietenie veșnică , devine insuportabil , apare un motiv de ceartă , nu mai suntem prieteni și după un timp te contactează doar pentru a te folosi în scopuri personale sau nu.Am avut și eu o așa zisă ”prietenă bună” , se numea Lily ,dar să nu vorbim de ea am dat-o uitării..acum trăiesc în prezent și nu vreau să am de aface cu nimic din trecutul meu. Vine și ora cinei , iar tata nu o să i-a dinou cina cu noi , deoarece muncește fiindcă șeful companiei îleia nu permite niciunui angajat o zi liberă imediat după ce s-a mutat ...Ce prostie! Cobor scările foarte înfometată , fiindcă nu mâncasem mai nimic decând am venit aici ...ajung la bucătărie și îl văd pe Sasori cum gătește ceva , nu iar....
-Sasori , o să fac eu cina.
-Nu , azi tu te relaxezi , iar eu voi găti pentru tine .Spune acesta în timp ce gătește cu un zâmbet până la urechi..
Ia stai așa doar nu face......aoleu unde e extintoru?M-am săturat de specialitate lui , are un gust ..yac! și mai e și arsă.Mă ridic de la masă și mă îndrept spre el spunândui să îmi dea mie spatula aia , nu vruia să mi-o dea ....așa că mă cert cu el , îl împing ca să sting aragazul dar la fel face și el apoi îl lovesc cu o lingură de lemn peste mâinii , hahaha să te înveții minte! Spun eu victorioasă , pentru ca îl oprisem din distrus bucătaăria.
-Nee chan , ești rea .Zicând aceste cuvinte prin suspine .
Off! Or avea el 12 ani , dar parcă e de 4 ani....Tot eu trebuie să am grijă de el ,chiar dacă am 12 ani .
Îi fac o omletă și după la somn , nu mai am chef nici de duș , o să fac unu de dimineață ..înainte sa merg la școală .Urc sus , intru în camera mea și îmi scot din dulap un tricou gri cu Mickey Mouse și niște pantaloni scurți roșii și adorm buștean în pătuțul meu moale...