scriitoarea este pur si simplu geniala (Andru :))
spor la citit :)
Meli&Co

CAP 4. DESTINE INBINATE

SAKURA P.O.V

- Este vreo problema?
- Mai intrebati? fumega Sasuke. Eu nu ma casatoresc cu ea.

Ouch. Asta a durut mai mult decat ar trebui. Nu am sa ma obisnuiesc niciodata cu respingerile?

- Imi pare rau Sasuke, dar ea este cea cu care te-am repartizat, spuse domnul Asuma.
- N-as putea sa ma casatoresc cu cineva pe care nu dispretuiesc?
- Nu, Uchiha. Partenera ta este Sakura si nu poti face sau spune nimic ca sa imi schimbi decizia.
Fu randul meu sa vorbesc.
- Dar domnule Asuma… nu este corect…
El se uita spre mine cu o expresie amuzata.
- Nu credeam ca am sa prin ziua in care urma sa te vad discutand hotararile unui profesor, domnisoara Haruno.
- Mda, dar situatia este ridicola, am spus eu pe un ton categoric. Il urasc si el ma uraste. Casatoria nu era despre doi oameni care se iubesc traind o eternitate impreuna?
Brusc, cuvantul eternitate imi punea un nod in gat. Nici nu-mi imaginez o eternitate langa el. Brrr. Am sa visez urat la noapte.
- Ei bine, va trebui sa invatati sa va intelegeti unul pe celalalt, facu domnul Asuma.
- Dar… incepu Sasuke.
- Sasuke, cred ca acest proiect te va ajuta, il intrerupse profesorul cu o sclipire ciudata in ochi.
- Ajutor? exploda el. Sa ma ajute pe mine? Domnule, ce aveti in minte?
Domnul Asuma chicoti.
- Nimic, Sasuke. E doar ca chiar cred ca o va face.
- Dar cum ramane cu mine? am protestat in acelasi timp in care Sasuke spuse:
- Casatorindu-ma cu ea nu are sa ma ajute.

Asuma parea in sfarsit plictisit de toata tarasenia. Asta era si scopul tiradei.

- Ok, uitati cum vine treaba. Oficial, proiectul incepe Vinerea asta. Urmatoarea Vineri am sa reconsider…
- Schimbarea partenerilor? sugera Sasuke plin de speranta.
- Nu, scutura domnul Asuma din cap. Dar voi considera o negociere.
Sasuke facu o mutra de catelus tipic.
- Acum, plecati acasa si bucurati-va de ultimele voastre zile in singuratate, spuse domnul Asuma zambind si ne arata usa.
Am oftat in acelasi timp, si ne-am indreptat spre usa. Sasuke o deschise si iesi primul, unde Stench il ataca imediat:
- Deci?
- Alt citat care ar trebui sa intre in istoria Psihologiei, marai Sasuke furios. “Va trebui sa invatati sa va intelegeti unul pe celalalt” il cita el batjocoritor pe Asuma.

Ugh, care e problema lui? Neji rase.

- Ghinion, frate!
- Sunt chiar aici, stii, am spus eu pe un ton de parca citeam stirile de la ora 5.
- Oh, stiu asta, spuse Neji. Se intoarse si imi facu cu ochiul. Deci, ce crezi ca va iesi din asemenea cuplu, tu si Sas…
- Asta era o gluma? am marait eu intrerupandu-l.
- Nu, rase Neji.
- Atunci, in cazul asta, acest obiect va fi singurul la care voi pica, am spus eu taios. Intentionat.

Cu aceste cuvinte m-am intors spre calcaie si am inceput sa cobor scarile. L-am auzit pe Neji facand: Ooh, dar l-am ignorant. Ratat.
Un sentiment ciudat, de parca eram prinsa intre zidurile scolii ma apasa. Scoala, aceasta institutie extrem de folositoare dar uneori, si extrem de enervanta…
Iar cand am evadat fericita din cladirea liceului, m-am grabit spre parcare, incercand a evita privirile si rasetele inainte sa apara. Dar brusc, am auzit pe cineva strigandu-ma pe nume.

- Ce? am tipat nervoasa in timp ce ma intorceam sa ma uit la persoana din spatele meu.

Însa am inspirat, spunandu-mi ca trebuia sa-mi tin nervii pe mai tarziu, vazand cine ma strigase. Camera mea va fi distrusa dupa marea descarcare, dar a vazut, saraca, si lucruri mai rele.

- Oh, buna Hinata.
- Ce-i cu tine? intreba ea contrariata.
- Nu vei ghici niciodata ce proiect avem la Psihologie, am gemut eu, scuturand furioasa din cap.
- Deci… nu ati urmarit pesti? verifica Hinata.
- Huh. As vrea eu, am oftat.
- Wow, trebuie sa fie cu adevarat rau.
- Cuvantul rau spus de 34 de ori nu acopera cat de teribila este situatia, am mormait eu.
- Deci este rau rau rau rau… incepu Hinata numarand cuvintele pe degete.
- Mda, Hinata, am priceput, am intrerupt-o razand. Este super-rau.
- Pana la urma, ce este?
- Trebuie sa… am inceput eu, dar iar ma intrerupse cineva.
- Hei! Sora lui Sasuke! tipa Neji din cealalta parte a parcarii. Las-o pe sotia lui Sasuke in pace!

M-am uitat spre el la timp sa il vad pe Sasuke trantindu-l pe Neji cu fata de pamant si apoi grabindu-se spre Volvo-ul lui cu o mutra inspaimantatoare care ar fi pus si vampirii pe fuga. Saracul Neji… am gandit ironica.
Hinata ridica dintr-o sprancenea, confuza.

- Sotie?
- Trebuie sa ne prefacem a fi “casatoriti” cu cineva din clasa. Si norocul meu teribil a facut ca sotul meu sa fie porcul acela stupid.

Si care canta la pian…
Dar, in loc sa ma compatimeasca si sa ma consoleze, Hinata ma surprinse chitaind incantata:

- Ce tare! exclama ea. Asta inseamna ca esti cumnata mea!
- Hinata! am gemut eu. Nu m-ai auzit bine sau ce? Va trebui sa ma prefac a fi casatorita cu Sasuke!
- Oh, se stramba ea, de abea acum parand sa inteleaga implicatiile idiotului de proiect. Macar nu e pentru totdeauna, medita ea in continuare. Eu trebuie sa fiu sora lui pentru toata viata mea.
- Pe tine nu te uraste! am spus eu pe un ton care adauga si un “bineinteles”.
- Nici pe tine, replica Hinata.

Deodata, huruitul unei anumite masini argintii ne intrerupse, si Volvo-ul lui Sasuke isi facu aparitia in dreptul nostru si geamul dinspre scaunul soferului se lasa in jos.

- Haide, Hinata, spuse Sasuke morocanos.

Ea isi dadu ochii peste cap si zambi ironica.

- Ne vedem maine, spuse ea si incepu sa mearga spre locul pasagerului, dar se opri si se intoarse spre mine.
- Practic, cand incepe acest proiect?
- Vineri, am raspuns ignorand privirea criminala a lui Sasuke.
- Vino la casa noastra prima data. Asa nu va mai trebui sa-i dai idiotului de colo nicio atentie! Hinata ranji. Va fi ca o petrece in pijama!
Am oftat.
- Sa fiu sincera Hinata, ma gandesc sa-l las in plata Domnului de proiect si sa pic la Psihologie.
- Nu esti singura, murmura Sasuke aproape imperceptibil.
- Nu vei face asta, prezise Hinata deschizand portiera. Poate nu este chiar atat de rau. Nu va v-a omori sa incercati.
Nu i-am mai raspuns, asa ca am dat din cap si am fluturat mana inainte sa ma intorc si sa ma urc in masina mea pentru a ma intoarce acasa, pentru ultima data drept o fata singura.

Primaaaaa! Ieiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Sakura se da batuta asa usor? Ei bine hai ca pe domnul Uchiha il inteleg, dar ea? Ei bine de abia astept petrecerea Hinatei, si vreu sa ma anunti de next la fel ca de data asta. Merci, si te pupacesc !

doamne deci e prea tare capitolul!!!
vreau repede continuarea
te-am spor la scris

oau oau oau!!! cat de tare a fost nextul!!!!!!!! Scump-o iti IUBESC ficul!!!!!! la nebunie pot spune si app faza cu hinata ca si cumnata a fost bestiala [P.s.} vreu mext-ul cat de repede

Hei!Hei!Hei! Am ajuns si eu din nou aici si am decis intr-un sfarsit sa iti las un comm. Mersi ca mai anuntatsi ca mi-ai fost alaturi !!

Kiss & Hug

deci imi place foarte tare ficul tau e absolut bestial sa continui !

Mmm sa vedem imi place ficul tau.
Te rog anunta-ma si pe mine cand pui nextul
:sakku: te pupaceste

M-am decis sa pun capitolul urmator la cererea voastra ..
Abia m-am putut furisa pe calculator asa ca va urez un rapid... rock
Spor la citit >:D<


SASUKE P.O.V


- Oh, las-o incolo de treaba, Sasu, canta dulce Hinata dupa ce am demarat in tromba afara din parcare.

Mi-am luat privirea de pe drumul pe care il stiam oricum pe de rost, si mi-am atintit-o incruntat deasupra diabolicei mele surori.

- Ce vrei sa zici? Si nu-mi mai spune Sasu! am marait eu, amintindu-mi de hilarul Kiba.

Ce ma mai calca pe nervi… Mai ales cu pasiunea lui pentru porecle. Sasukins, Ekusas, Sakins, Sasu (cea mai enervanta), Sasu-kuku, Magarul Stie-tot… erau numai cateva din poreclele cu care imi strica zilele de fiecare data. Si da, stiu ca ultima nu prea se potriveste cu statutul meu actual, dar Kiba ma cunoaste de cand eram in Alaska, unde eram cel mai bun student. Tot un tocilar, dar unul popular.

Dar totusi, ma doare cand ma striga astfel. Imi aduce aminte de prea multe, si prea multi… si de fiinta pe care voiam s-o inec in reputatia asta pe care am construit-o cu atata greutate. Desigur, nu am omis partea in care eu, adica cea mai proasta fiinta din Galaxie, i-am spus Sakurei frumusel si lin un element ce ma putea face praf. La propriu.
Paruse foarte uimita cand aflase, si lasase subiectul balta. Imi paruse bine pe de-o parte, dar pe cealalta nu stiam daca va spune la toata lumea despre pianul meu sau daca va tacea din gura ca o timida ce este. Daca ar afla… fetele ar innebuni dupa mine si mai tare si la fel de rau, s-ar putea sa se uite la mine ca la un extraterestru. Iar la baietii din gasca, probabil m-ar porecli Mozart… sau Beethoven. Sincer, as prefera Mozart, pentru ca eu nu sunt surd ca Beethoven, dar cine sunt eu sa judec?!
Dar azi, nimic nu mai are ce sa fie stricat, de nimic. Ziua asta este definitiv distrusa.

- Sakura nu este deloc ceea ce pare, pufni Hinata vazandu-mi mutra.
- De parca tu esti, am mormait eu.
- Adica? ridica ea o spranceana.
- Pai, arati atat de draguta si vesela pe dinafara… ca un spiridus. Dar eu stiu ce Master-Mind malefic se ascunde in spatele carcasei, am raspuns distrat, evitand coliziunea cu un Ford ruginit.

Hinata rase, si imi trase un ghiont.
- Au! am facut eu. Asta a durut!
- Asta era si ideea, practic am auzit-o pe Hinata dandu-si ochii peste cap.

Am mormait ceva despre “spiridus enervant”, apoi m-am intors la imaginea banala a drumul strajuit de verdele vesnic al Konohei. Eram multumit de faptul ca o facusem pe Hinata sa lase subiectul stanjenitor al lui Haruno, care ma punea in imposibilitate de raspuns. Si nu glumeam cand am spus ca Hinata este un spiridus malefic.
Capul imi are plin de ganduri contradictorii cand am parcat in fata casei noastre uriase –Hinata a avut ce decora. Si ca sa-i dau ce-i al ei, sora mea este foarte buna la chestii dintr-astea, de fete. Are simt artistic.

Hinata tranti portiera Volvo-ului cam tare, amintindu-mi ca trebuia sa mai si ies din masina. Am impins portiera, fara vlaga, si am pasit pe betonul umed. Nu aveam niciun chef sa-mi anunt parintii de proiect.
Am tremurat in timp ce o urmam pe Hinata, intrand in sufrageria larga. Tatal meu, Kakashi, cel mai bun doctor din oras, statea pe canapea si citea o carte, evident, despre vampiri. Are o obsesie cu chestia asta, dar era diferit fata de toti obsedatii pe care ii cunosteam. Neji de asemenea e innebunit dupa Bullet For My Valentine – mie nu-mi place trupa, dar desi stie asta imi impuie capul in fiecare zi cu “melodii noi” – si jocuri video.

Dar Kakashi nu vorbeste niciodata despre asta. Isi tine toate materialele sub cheie, si nu ne lasa sa aflam nimic despre subiect. Ciudat, stiu, dar m-am obisnuit.
- Oh, Sasuke! imi intrerupse el reflexiile lasand cartea din mana, si grabindu-se spre mine cu un zambet imens. Bine ai venit! Cum a fost la scoala?
Tipica intrebare. Oricum, a fost groaznic, si nu numai din cauza Psihologiei. Doamna Kurenai parea sa ma ucida cu privirile de fiecare data cand ii ajugeam in raza vizuala. Dar nu a fost decat un Skoda demodat, pentru numele lui Dumnezeu! N-are bani pentru alt geam?

- Nu prea bine, am raspuns.

Vru sa ma intrebe de ce, dar Kiba, fratele meu adoptiv navali pe usa impreuna cu Tsunade.

- Ooo, frate, ce tare! urla el, fiind idiot ca intotdeauna. Mi-a spus Neji… casnicie fericita, si noroc cu sotia ta! O sa ai nevoie de el.
Apoi izbucni in ras, in timp ce eu m-am strambat. Neji e atat de mort.
- Sasuke draga, ce vrea sa spuna Kiba? ridica Tsunade, dulcea mea mama pe care o iubeam atat de mult, din sprancene.
- Un blestemat de proiect la Psihologie, am gemut eu uitandu-ma urat la Kiba care ranjea prosteste.
Cum de poate o fata ca Ino sa fie cu un tampit ca el? Una din intrebarile fara raspuns.
- Altul? intreba Tsunade.
- Si cam ce presupune acest proiect? spuse Kakashiserios.
- O prostie despre responsabilitatea casatoriei, am replicat eu. Domnul Asuma ne-a “casatorit” cu o colega de clasa pentru 4 saptamani! Ma rog, practic 3 saptamani. Si cea mai aiurea parte… este ca trebuie sa ma comport cu ea ca un sot si sa traim impreuna!

Fu liniste pentru cateva clipe. Am asteptat pentru izbuncirea tipic parinteasca, dar nu veni.
- Cine este aceasta ea? intreba Kakashi pe o voce inexpresiva.
- Sakura Haruno, fata serifului, se baga Hinata in discutie cu un ranjet larg cat o zi de post.

Tsunade zambi brusc, surprinzandu-ma.
- Oh, perfect! Sakura este o tanara domnisoara incantatoare, respectuasa… Nici nu se putea mai bine! Cand se va muta la noi?
- Da, Sasuke, cand incepe acest proiect? dadu Kakashi din cap.

M-am holbat socat la parintii mei. Hei, contam pe reactia lor, si uite ce primesc. Unde este atitudinea parinteasca cand ai nevoie de ea?

- Adica nu aveti sa tipati ca este o nelegiuire sa pui doi adolescenti plini de hormoni impreuna? Nu aveti sa interziceti toata chestia asta?
- Nu ne cunosti deloc, Sasuke? zambi Kakashi lasandu-se pe canapea din nou. Este un proiect foarte folositor. Stii ca mai mult de 50% din casatoriile din aceste vremuri se termina in divort? Ei bine, asta va v-a invata ce inseamna responsabilitatea mariajului.
- Exact, aproba Tsunade. Oricum, cand vine Sakura?
- Vineri, se baga Hinaata din nou. I-am aruncat alta privire criminala, dar ea ma ignora.
- Vom muta patul liber din camera oaspetilor in camera lui Sasuke, si acolo va dormi Sakura, afirma ea animata.

Nu, nu, nu! Sa dorm in aceeasi camera cu Haruno? Dar e bine pe de-o parte ca Asuma nu ne-a pus sa dormim impreuna in acelasi pat. Ar fi urmat sa-mi blestem hormonii toata viata.
Tot felul de alte motive mi se ingramadeau in cap, si simteam furia tragandu-ma sub un val greu care avea nevoie de exteriorizare imediata.

- La naiba, imi scapa. O urasc pe Haruno.
- Haide acum, Sasu, nu-i frumos sa iti urasti sotia, canta Kiba izbucnind in ras.
- Ce cumnata de treaba am, ma tachina si Hinata.
- Sincer, mie mi-ar placea sa am o nora ca Sakura, oficial. Este o fata adorabila, nu meriti sa ai proiect cu ea dupa cum vorbesti, ma mustra Tsunade.
- Acest proiect te va ajuta foarte mult, medita Kakashi. Se intelese cu Asuma cumva?

Dar asta fu ultima picatura. Toata lumea se unise impotriva mea, mi-am spus furios in timp ce mormaiam un “duceti-va naibii” printre dinti si dispaream in camera mea, sanctuarul meu.
Care urmeaza sa fie pangarit de picioare straine. Si nu de orice picioare, de picioare feminine. Si nu orice fata, ci Sakura Haruno!
Jurasem sa nu mai las pe nimeni sa ma atraga cu adevarat. Jurasem ca nu aveam sa mai cad in aceasta capcana ingrozitoare numita iubire. Iar acum, Asuma imi baga o fata pe gat!
Simtind ca urma sa explodez, am tras covorul de pe podea si am deschis chepengul ascuns de carpeta neagra. In loc sa cobor scarile cum se presupunea ca ar face un om civilizat, am sarit direct pe podeaua subsolului casei, la care tatal meu fusese de-acord sa-l transforme in camera mea secreta. Nimeni din casa inafara de mine si Kakashi nu stia de el. Acesta era cel mai sfant sanctuar, in care nimeni nu a intrat. Nimeni inafara de mine, si idiotul de Neji.

Dar durerea si furia ma acaparara din nou, la amintirea singurei fete care ma cunoscuse asa cum eram.
M-am grabit spre pianul urias, iar mainile pareau sa imi alerge singure pe clape in cantecul atat de cunoscut, care imi ilustra furia si durerea care mi-o aduceau blestematele de auto-analize.
Totusi, va trebui sa imi petrec la maxim zilele astea binecuvantate in care sunt inca singur. Dupa aceea, urmeaza iadul.


V-o placut daa?!

Prima, din nou, ieiiiiiiiiiiiii !
Nu mi-a placut deloc capitolul, ci m-a impresionat profond. Ce tare a fost. Mi-a placut cel mai mult partea cu poreclele puse de Kiba lui Sasuke, si de chestia cu "sanctuarul" sau secret. Ei bine, imi place la nebunie ficul tau, deci te !
P.S. Astept nextul cat mai repede!

doamne ce frumos poate fi capitolul!!!
am ras pe burta :))
abia astept nextul
te-am pupat spor la scris

sppppppppppperrrrrrrrrrrrrrrrrr tare next0ul mai ales faza cu sanctuarul de nepatruns al lui sasuke cat de dulce a fost faza asta mai ca imi venea sa-l mamanc cu totul pe sasuke vreau next-ul curand te-am !!!!!!!1

Hei!Hei!Hei! Am lasat un comm mai tarziu deoarece mi-a picat netu ... scuze.
In legatura cu noul capitol imi place foarte mult.
Nu am ce sa zic, decat spor la scris \.

Kiss $ Hug

spor la citit
Meli&Co

CAPITOLUL 6.

13-NUMAR CU GHINION

SAKURA P.O.V

Exista ceva mai lung decat eternitatea?! m-am intrebat pentru a 27 – a oara in aceiasi dimineata. Practic, da, daca definitia la „mai mult decat eternitatea” este „traind trei saptamani cu Uchiha”…
Mormaind tot felul de injuraturi in sinea mea, am parcat putin cam brusc masina in micul si retrasul meu loc, tragand cheile din contact de parca smulgeam un copac din radacini. De obicei nu imi exteriorizez furia astfel, si stiu asta. Dar acum era o exceptie, asa ca am lasat deoparte manierele si am continuat cu injuraturile la adresa fratelui care nu merita s-o aiba de sora pe Hinata.
Hinata… am meditat eu, sarind afara din camioneta si obervand a opta minune a lumii: nu ploua.

Hinata era singura parte buna in proiectul asta exasperant. Voi petrece mai mult timp cu ea, decat cu asa-zisul meu „sot”. Singura parte proasta – la naiba – era ca trebuia sa dorm in aceeasi camera cu Sasuke. Ne comunicase domnul Asuma ieri, si mai ca ii aruncasem geanta mea plina de carti in cap.
Cuvantul “ieri” imi atrase atentia asupra unitatii timpului, care trecea inexorabil spre eternitate. Astazi este Vineri, ziua in care ma mut pentru trei saptamani la Uchihasii. Si cand ma gandesc ca putea fi alta fata, ca puteam sta acasa linistita, sau cu un alt baiat mai de treaba – desi ma indoiesc ca exista asa ceva in specia lor patetica… cand ma gandesc ca Asuma m-a repartizat intentionat cu Uchiha, iar am porniri din acelea violente care nu ma prea caracterizeaza in mod obisnuit. Cum se presupunea ca asta il va ajuta pe Sasuke? Nu ca ii iau apararea, dar nici eu nu vedeam telul urmarit de profesor in povestea asta, inafara de observarea urii umane intre doua fiinte total diferite. Si cum eu am ghinionul de a fi preferata profesorilor, ghinion la ghinion trage. Daca ma gandesc bine, eu am ghinion in faptul ca sunt Sakura Haruno, ca am o fire ciudata, ca citesc mult, si o multime de alte lucruri.

Dar ultimul si nu cel din urma, proiectul. Un nenoroc total, intentionat. Iar apoi, daca tot vorbim de ghinion… In cat suntem azi? m-am intrebat brusc, scotocind infrigurata prin buzunare dupa telefon.
In sfarsit, am mormait pescuind Nokia-ul si plasand o privire rapida pe ecran. 13 martie. Zi de ghinion. Mi se pare mie sau chiar mi-a aparut o pisica neagra in cale, cand am iesit din casa?
Daca-i s-o luam babeste, si zilele de 12 sunt ghinioniste, avand in vedere toate ironiile, rasetele, privirile invidioase, desi mai bine spus furioase ale fetelor, insinuarile, ironiile din nou… Pentru numele lui Dumnezeu, nu eu am ales sa fiu cu Uchiha! Stupidul de Asuma a facut-o, ce nu pot intelege!? Dar sa lasam deoparte gandurile negre, mi-am spus scuturand din cap si inspirand o gura mare de aer. Am avut destule in ultimele doua zile.

Racoarea ma inviora, dandu-mi curajul de o clipa de a intra in scoala. Dar numai de-o clipa, caci curajul nu este cu exactitate trasatura mea definitorie. Eu il fac pe Leul cel Las sa arate ca Terminatorul.
Elevii nu erau prea desi in timp ce ma indreptam spre sala de Engleza, cu gluga ascunzandu-mi capul aproape total. Si nu puteam fi mai multumita. Meritam si eu o pauza de la toate glumele nesarate ale lui Neji, care parea sa-mi fi devenit demonul meu urmaritor in ultimele doua zile.
Oftand in anticipatie, am deschis usa clasei, evitand contactul vizual cu oricine. Desi practic le puteam auzi batjocura, am avansat la fel de indiferenta ca o musca printre elevii care ori se strambau, ori zambeau ironic din bancile lor spre locul meu.

Ratati.

Mi-am stapanit impulsul brusc de a scoate limba ca un copil de cinci ani (sau poate mai putin), si m-am asezat in banca mea goala, trantind plina de nervi geanta cu carti pe podea. In sfarsit, eram acasa, in coltul meu singuratic, unde faptul ca eram ignorata nu ma mai durea atat, unde puteam sa ma ingrop in tacere.
Doar ca nu mai este singuratic, ceea ce atrage de altfel consecinte, cum ar fi faptul ca tacerea era dusa pe apa sambetei. Cu Hinata in aceiasi banca, nu cred ca poate fi vorba de tacere. Il cunosc destul de bine de-acum pe spiridusul asta hiperactiv, desi n-au trecut decat doua zile de cand s-a transferat la noi.

- Buna, clasa, canta doamna Kurenai intrand pe usa, aratand de parca castigase la loterie.
Am simtit din nou o furie patetica, plina de ciuda cuprinzandu-ma la vederea ranjetului ei, cu adevarat o reactie ilogica. Pana la urma, nu-i corect. Eu am cel mai mare ghinion din lume, si oamenii indraznesc sa rada si sa se distreze! Mi se pare ca e nepotrivit. Ceea ce ar fi potrivit este un „vesnica pomenire”…
Clasa gemu plictisita, intorcandu-se spre profesoara. Si eu mormaisem, dar din alte motive mai intemeiate decat lenea. Ora incepuse dar Hinata nu aparuse inca. Hm…

- Am sa iau asta ca un „salut”, rase profesoara, nimic parand s-o scoata din pepeni. Deci, as dori sa va scoateti volumele din Romeo si Julieta, si sa incepeti sa cititi actul…
Nu mai avu timp sa continue. Usa se deschise cu o bufnitura puternica, intr-un un arc de nu mai putin 180 de grade, lasand o Hinata rosie ca racul de la efort sa intre inauntru. Am pufnit, pe jumatate o reactie la explicatia ce eram sigura ca va urma.

- Imi pare rau doamna Kury, dar nu l-am gasit pe Sasuke nicaieri in casa… Pana la urma, a aparut si m-a dus la scoala, dar cu 20 de minute intarziere. Va rog sa ma iertati ca am intarziat… din nou, respira ea, dar nici raguseala provocata de fuga contra cronometru pe care o trasese nu ascundea furia criminala emanata din tonul ei.
Am zambit.

- Ma numesc doamna Kurenai, in primul rand, replica intepata profesoara. In al doilea rand, sper ca nu folosesti intarzierile fratelui tau ca scuza pentru propriile tale intarzieri. Prin urmare, sper din tot sufletul ca este ultima data.

- Va fi, afirma Hinata. Parintii mi-au promis ca imi vor cumpara o propria mea masina, un Porsche.
Toti din camera facura ochii mari, dar Hinata ii ignora.

- Perfect, raspunse doamna Kurenai, apoi o trimise cu o fluturare generoasa a mainii la locul ei, langa mine.
Hinata imi zambi peste banci, in timp ce isi facea loc printre randuri, pasind, sau mai bine zis dansand, cu o gratie care ma facea sa cred ca practica baletul. Nici nu se compara cu mine, scunda si impiedicata. Pare ca toata lumea are ceva in plus, ca toti din jurul meu au ceva unic, inafara de mine. O banala si urata Jane Eyre, fara nimic special sau interesant.
Am devenit deosebit de masochista in ultima vreme, avand in vedere tristetea care ma cuprindea cand ma gandeam la mine insumi. O fi de la proiectul asta.

- Buna Saku, spuse Hinata prietenoasa ca intotdeauna, trezindu-ma din reflectiile mele nu chiar placute.
- Oh, salut, Hinata. Ce mai faci?
- Sunt enervata, de fapt, se incrunta ea cu expresia aceea de spiridus criminal. Sasuke nu era nicaieri! Pur si simplu! Iar apoi, cand eram pe punctul de a innebuni, nu stiu cum a coborat scarile, venind dinspre camera lui. Nu cred ca avea unde sa se ascunda, avand in vedere ca am cautat peste tot… asta incluzand tot.
Nu subestima niciodata puterea unui chiulangiu, mi-am spus amuzata.
- Asa ca, continua Hinata varsandu-si amarul, am intarziat la scoala…
- Din nou, am tachinat-o eu folosind tonul ei de mai devreme.
Ea se stramba, dar nu rezista mult si incepu si ea sa rada. Insa momentul de veselie nu dura prea mult. Senseii si-au facut o regula din a fi Strica-Chef.

- Domnisoara Haruno, domnisoara Uchiha, aveti ceva sa ne impartasiti? Nu cred ca vorbeati despre piesa lui Shakespeare.
Idioato, m-am apostrofat singura. Nu te afli la tine in camera, ascultand muzica, stii.

Toti elevii se intoarsera sa se holbeze la mine, cu o expresie de parca vazusera un extraterestru cantand „ Merry Christmas”. De fapt, ii inteleg putin. Este prima oara in viata mea cand primesc o asemenea observatie, iar ei, cat si eu, stim asta. Destul de patetic, stiu.
- Ne scuzati, doamna Kurenai, m-am inrosit eu mai rau decat un rac. Nu se va intampla din nou.
Ea imi arunca o alta privire de gheata, dar se intoarse rapid la discursul pe care il tinea, insa pe care si-asa nu-l asculta nimeni. Am rasuflat usurata, vazand ca toata lumea revenise la ocupatiile initiale.
- La naiba, mormai Hinata trecandu-si usor mana printre tepii ei negri.
- Nici eu nu as fi putut s-o spun mai bine, am raspuns abia miscandu-mi buzele.

Ea zambi, dar nu mai zise nimic, lasandu-ma sa ma concentrez. Dar si fara ciripeala lui Hinata, gandurile imi zburau in alte directii. Probabil asta era si din cauza ca stiam Romeo si Julieta pe de rost. Este cartea mea preferata, intotdeauna lasandu-ma uimita iubirea dintre ei, forta imensa care ii unea. Ma intrebam daca urma sa simt si eu asa ceva vreodata. Ma intrebam daca va exista un Romeo si pentru mine, cineva care sa vada in spatele zidurilor dupa care ma ascund. Era putin probabil, insa. Nimeni nu mi-a dat vreodata o sansa de a-mi arata adevarata personalitate, de ce mi s-ar da acum, oricand? Mi-au pus eticheta de “tocilara ciudata” si asa a ramas, fara a incerca sa se afle cum sunt eu cu adevarat. Numai Hinata vazuse in spatele aparentelor, si asta doar din cauza ca era noua.
Oare va vedea si altcineva vreodata?

Raspunsul era peste tot in jurul meu. In toate privirile indiferente si batjocoritoare ale baietilor, in cele ironice ale fetelor, in adancul meu.
- Um, Saku? intreba Hinata intrerupandu-mi gandurile.
Cu adevarat am devenit masochista. Era acea durere nemarturisita, ciudata cand ma gandeam la mine, si in ciuda acestui lucru mintea imi zbura necontenit la asta. Aveam sperante, da, dar erau in van. Cand ma voi obisnui cu respingerile?

Probabil cand eu ma voi indragosti de Sasuke. Adica, niciodata.
- Hei, ma readuse ea cu picioarele pe pamant… din nou.
- Da? am soptit.
- Ce ai dupa Engleza?
- Trigonometrie.

Ea dadu din cap, atintindu-si privirea din nou inainte.
- De ce intrebi? am spus eu, uitandu-ma tot in fata, spre doamna Kurenai.
- Ca sa fiu sigura, replica ea. Eu o am dupa pauza de pranz. O sa-mi dai sa-mi copii tema… nu? Facu o mutra de catelus adorabil.
Am chicotit. Ei bine, asta are sa fie prima tema pe care Sakura Haruno o va da spre copiere.

Hei!Hei!Hei! Am reusit sa ajung si eu a 2-a .... spre marea mea uimire!
Deci Capitolul a fost genial!!
Bafta in continuare, spor la scris, imi place la nebunie ca aduci repede Nextul, deci tine-o tot asa ... iti urez neuitatele!

KISS $ HUG

mi-a placut la nebunie capitolul
astept nextul cat mai repede
te-am pupat spor la scris

Uf, de data asta ultima! Ca de obicei, ne-ai adus inca un capitol siperb. Pentru inceput, iti multumesc ca m-ai anuntat, in al doilea.. ce? Hinata ii cere tema la trigonometrie Sakurei? He, he, he putin cam "profitoare" fata, nu? Ei bine, acum trebuie sa ne adaptam la "noua" si groaznica viata. Ei bine iti multumesc inca o data ca m-ai anuntat si sper s-o faci incontinuare.
Te si te !