tot ce pot spune despre next este ca a fost super si mi se pare mie sau hinata incepe sa suspecteze ca sasuke are o camera secreta ? vreau next-ul cat de curand si cand il pui stii unde ma gasesti te-am !!!

Hell yeaaaahh, am venit cu nextu'
Spor la citit :)
Meli&Co

Multumesc lui Dumnezeu ca proiectul nu presupune ca trebuie sa stam impreuna cu partenerul la masa, m-am gandit in timp ce muscam adanc din felia de pizza. Era buna, desi mozzarela nu este preferata mea. Cea cu peperoni ma da pe spate.

- Hmm, Sakura? spuse Hinata pe un ton amuzat, scotandu-si nasul din caietul meu de Trigonometrie.
- Mda… am mormait eu, cu gura plina de mancare.
- Stii, imi pare rau ca nu avem paste astazi… Nu o sa aiba ce sa murdareasca fusta tipei aleia blonde de langa Sasuke, rase ea privind la masa idiotului.
Am chicotit. Cu adevarat, astazi de Sasuke atarna o roscata cu o fusta scurta de i se vedea toata instalatia si un tricou pe care scria „Kiss me I’m Irish”.
- Totusi, mai ai o sansa, Hinata.
- Care? ridica ea din sprancene, golind trei plicuri de ketch-up pe felia ei de pizza. Manca si scria, un obicei destul de prost daca nu voiai sa-ti faci caietele ghiveci calugaresc.
- Ketch-up, am zambit malefic spre ea. Este mai rau, crede-ma: de-abea se duce la spalat.

Hinata izbi furculita de masa, aproape nimerind in caiet – un tic al ei se pare – razand cu pofta. Ochii ei lila stralucitori emanau veselie, amintindu-mi in mod ciudat de o papusa de portelan. Oare cum este sa fii Hinata? m-am intrebat brusc.
- Ei bine, ai dreptate, zambi ea ironica. Rosul sosului va merge foarte bine cu verdele tricoului aluia groaznic.
Am ras din nou. Incepeam sa ma obisnuiesc cu obsesia Hinatei pentru moda.
- Apropo de haine, Sakura, se stramba ea brusc. Puloverul tau este absolut groaznic. De ce te imbraci atat de… fara stil?
Incepusem sa ma obisnuiesc, ce-i drept, cu obsesia ei de a comenta la hainele celorlalti. Dar la mine… brrr, te rog sa nu spuna cuvantul „shopping”!
- Nu conteaza cum ma imbrac, Hinata.
- Ba da! exclama ea, si gura ei forma un mic „o”. De ce crezi ca baietii au o impresie atat de proasta despre tine? Te imbraci aiurea.
- Hinata , ti-am mai spus: las-o balta!
- Ai vrea tu, mormai ea incruntandu-se. Noroc ca am de scris acum, ca de nu…

Am lasat-o sa mormaie mai departe, si m-am intors la mancarea mea. Dupa inca doua felii de pizza si un pahar de suc, ma simteam satula. Sau poate plina, ma rog. Dar cum asta ma lasa in lipsa de ocupatie, mi-am lasat privirea libera sa se plimbe prin cantina. Toti radeau, mancau, discutau… era o priveliste care imi amplifica tristetea, caci stiam ca eu nu puteam face parte din acest tablou.
Desigur, din toata panorama cantinei se remarca masa „super” , – mi-am dat ochii peste cap – aglomerata peste poate de fete si doar cativa baieti. Neji, fratele lui Uchiha de la Seniori Kiba, Naruto… si Sasuke, logic. Meditativa, privirea imi ramase pe el, asa-zisul meu „sot”. La naiba.

Puteam sa inteleg de ce fetele erau atat de innebunite dupa el, mi-am spus studiindu-i trasaturile perfecte. Parul lui ciufulit, de culoarea aceea ciudata de abanos, ii statea uimitor, accentuandu-i ochii de taciune care aveau o lucire interna, exact ca la pietrele pretioase. Acesta era oricum punctul lui forte, ochii. Eu numai cu ajutorul urii si al unui exercitiu indelungat nu ma pierd in oceanele lui de smoala, care erau capcane mortale din care nu puteai iesi. Si este ceva ciudat la ochii lui, tristetea aceea vaga care pare sa-i alterneze orice zambet, orice strambatura. Observasem asta dinainte, si inca ma mira. Desi mai probabil este ca mi se pare mie. Adica, Sasuke si sentiment sunt ca baba si mitraliera!

Mda, e un specimen superb din clasa asta numita masculina, am decis in cele din urma, dar din pacate doar fizic. Trebuia sa fie snob, arogant, si indiferent fata de sentimentele fetelor pe care le schimba ca pe niste perechi de sosete. Asta uram la el, practic. Nici nu-l cunosc prea bine, ca sa am ce uri fundamental. De fapt, nimeni nu-l cunoaste cu adevarat. Inafara de Neji sau Kiba, desigur. In rest, poti sa intrebi tot colectivul din liceu si nu vei afla care este culoarea lui preferata, sau ce prefera sa faca in timpul liber.
Ei bine, eu aflasem. Muahahahahahahaha!!! am ras in sinea mea, simtindu-ma ca Doofenshmirtz cand ii fura palaria lui Perry. Inca deliberam daca sa nu las toata scoala sa afle ce cel mai „bad” din toti „bad boy” existenti avea un pian acasa. Asta chiar este ciudat. Ce poate sa faca porcul ala cu un pian? In niciun caz sa cante, cum spune el. Sunt antonime, cum am mai zis, cuvintele Sasuke si pian.

- Saku, uite-l ca vine, murmura Hinata. Nici nu observasem ca isi terminase tema, si mancarea pe deasupra.
- Cine?
- Sasuke, isi dadu ea ochii peste cap. Priveste cum ii fac tricoul baltat.

Am chicotit. Asta va fi un show care merita vazut. Sasuke se ridicase de la locul lui, blonda urmandu-l salivand. Patetic. Amatoarelor, mi-am dat eu ochii peste cap. Tipa asta e noua, dar la Seniori. Cum naiba o chema, mi-a zis Hinata ieri… Viche, nu… Vicky… nu. Ah da, Victoria!
Ei bine, Victoria va afla ce inseamna o inima franta. Pana la urma, in general fetele au de multe ori inimile frante, de multi baieti, dar trec usor peste asta. De exemplu, o aventura de o noapte cu un baiat, apoi se despart. Punct. Nimeni nu are nicio problema cu asta. Dar la Uchiha, era ca o boala. O aventura de o noapte sa fie, si fetele erau atat de atasate de el incat la despartire, isi plangeau ochii din cap.

L-as numi don Juan modern, idiot si prost ca cel antic, care a murit la 32 de ani. Oh, de ce sa nu moara cel modern la 17? De SIDA, sau gripa porcina…
Dar am lasat deoparte reflectiile pe teme de prosti si am urmarit cum Sasuke se apropia de masa noastra, mai exact spre tomberonul de langa. Avea o expresie fara nicio emotie, ca o stanca, in timp ce se pregatea sa treaca pe langa scaunul Hinatei. Ei bine, chiar avea nevoie de pregatire. Hinata isi intinse piciorusul, zambind malefic.
Dar Sasuke se pare ca isi invatase lectia.
Privind-o batjocoritor pe sora lui, pasi foarte lejer deasupra piedicii nereusite si se intoarse spre noi. Blonda facu la fel, ranjind prosteste.

- Wow, Sasuke, respira Hinata cu ochii mari. Tu chiar ai creier destul ca sa te poti feri! Uimitor!
Un val de chicote cuprinse cantina. Am pufnit si eu, primind o privire criminala de la Uchiha. Du-te undeva, am tipat in sinea mea, raspunzandu-i cu o privire si mai criminala.
Stai putin… nu este cumva un pleonasm?

- Vai, Hinata, raspunse si el, vocea lui de catifea enervata la culme. Tu chiar ai creier destul sa observi ca m-am ferit! Nu pot sa cred.
Cantina pufni in ras iarasi. De data asta, eu nu am schitat nici macar un zambet, nevrand s-o tradez pe Hinata.
Hinata se uita urat la el, si practic auzeam furia crescand in ea. Sasuke ranji ironic observandu-i tacerea care nu dura cu exactitate mult.

- Pai, este un alt lucru pe care eu nu pot sa il cred, scrasni Hinata din dinti, privind-o pe blonda. Nu pot sa cred ca o tipa atat de desteapta ca blonda de aici, cum toate fetele de aici ti se pun la picioare fara sa observe ca o fac doar ca sa se umileasca. Ca sa fie aruncate la cos dupa aceea, de un nesimtit ticalos ce esti. Nu inteleg cum te-ai schi…
Dar Hinata nu avu timp sa-si termine discursul insultator, care de la un ton cat de cat normal ajunsese la un volum de trambita. Se incinsese groaznic, dar Sasuke parea sa se fi enervat si mai groaznic. Avea o privire care o facu si pe Hinata sa se dea un pas inapoi, si poate asta este explicatia pentru care el smulse cu o miscare brusca paharul plin de suc de pe tava roscatei si ii arunce continutul pe Hinata. Ea ingheta sub ploaia de stropi acizi, in timp ce Sasuke se dadea la randul lui un pas inapoi.

Toti incremenira.
Si nu cred ca am vazut o mutra mai furioasa decat a Hinatei in viata mea. Este in topul „cele mai furioase mutre pe care le-am vazut vreodata”. Iar mutra lui Sasuke pe locul II.
- Mi-ai patat bluza mov de firma! tipa ea asurzitor, ridicandu-se in picioare.
- Presupun ca suntem chit acum, camasa mea albastra patata de pasta si bluza ta mov de suc, raspunse Sasuke incet, dar plin de manie. Stii ca era camasa mea preferata.
- Ei bine, am niste vesti pentru tine, Sasuke… spuse Hinata fierband in timp ce eu ii dadeam un servetel ca sa se stearga.
El ridica din sprancene, un ranjet latindui-se pe fata in timp ce toti din cantina ii plasau priviri patetic de pline de adoratie. Insa nu avu prea mult timp sa se bucure de victorie. Hinata se apropia de el, cu o falca in cer si una-n pamant.

Inca clocotind, se apleca la urechea lui, soptind ceva ce nu am inteles. Dar orice a fost, i-a egalizat scorul fata de Sasuke. O durere groaznica fulgera ochii lui pentru o secunda, atat de rapid, incat am crezut ca mi s-a parut. Blondina isi ingusta ochii, privindu-l suspicioasa.
Dar nu mai avu timp nimeni sa se mire, sau sa se intrebe ce s-a intamplat. Sasuke iesi furtunos afara din cantina, lasand-o pe Victoria cu gura cascata. Hinata: 2 – Sasuke: 1.
Am vrut sa ma intorc spre Hinata sa o felicit, dar chipul ei ma surprinse. Nu reflecta deloc bucuria victoriei, cum ma asteptasem. Isi musca buza, de fapt, parand sa regrete adanc.

- Hinata, ce i-ai spus? mi-am spus curiozitatea din impuls, si fu prea tarziu sa-mi iau cuvintele inapoi.
- Nimic important, raspunse ea pe o voce fara nicio emotie, asezandu-se si frecand constiincioasa servetelul de bluza.

Hm. Nu voia sa-mi spuna, si eu nu am tocat-o la cap cum ar face Ten-Ten, de exemplu. Respect intimitatea unei persoane, macar… desi curiozitatea nu mi-o pot infrana. Ce ar fi destul ca sa-l faca pe un porc nesimitit ca Sasuke sa sufere, si sa iasa astfel, fara sa-si ia tipa cu el?
Dar am decis sa-mi las intrebarile pe mai tarziu, observand ca pauza de masa se terminase. Dupa ce Hinata isi incheie jacheta pana la gat, pentru a nu se vedea bluza patata, si dupa ce eu mi-am amintit impreuna cu 1 284 de oftaturi ca am Psihologia, ne-am despartit in tacere. Hinata era deosebit de tacuta si trista acum, ceva ce nu era prea Hinata.

Dar aveam alte lucruri de care trebuia sa ingrijorez. Urma psihologia, cu un profesor idiot si cu un coleg de banca si mai idiot, care tocmai a varsat suc pe propria lui sora.
Sasuke este chiar la fel de rau pe cat credeam. Chiar atat de porc, intr-atat sa toarne suc pe sora lui… Totusi, Sakura, te rog! Vorbim de Sasuke aici!
Oficial, sunt nenorocita pe viata. Sunt colega de banca si la Biologie cu Uchiha… tot ce mai lipseste este un proiect la Biologie cu colegii de banca.
….....?!
Doamne fereste! m-am zgribulit, in timp ce era cat pe-aci sa ma impiedic de pragul clasei.

Si acum cateva poze :) :> o sa pun la fiecare capitol cate 3 poze ca sa nu va ametesc

mi-a placut capitolul
sasuke chiar atat de idiot poate fi???
in fine astept nextul repejor
te-am pupat spor la scris

Uf, oare ce i-a spus Hinata lui Sasuke? Chiar sunt foarte curioasa . Deci clar dusmanul meu NUMBER 1 este suspansul. Cine na*ba l-a inventat? Ei bine lasa asta. Inca un capitol reusit. Poate chiar m-ai reusit decat toate celelalte. Mersi mult ca m-ai anuntat si sper s-o faci incontinuare. Astept nextul cu drag si te pupacesc de o suta de ori!
Spor la scris !

mhhhhhhh eu cred ca stiu ce i-a spus hinata lui sasuke :-" dar nu pot fii sigura pana in capitolul viitor ... deci hai cu next-ul cat mai repede

super faza :))
sa stii ca chiar imi place mult si sper sa aduci nextu repede ca nu mai pot de nerabdare.

Hei!Hei!Hei! Scuze ca am venit atat de tarziu dar am fost la bunici si ... mdea deci vreau sa spun ca acest capitol a fost uimitor la fel ca si celelalte, ma bucur ca postezi capitolurile atat de repede si .... ca atat.
Spor la scirs!!!!!!
SI aADUNDE NEXTUL REPEDE!!!

KISS $ HUG

hell yeah! uite ca postez cap 8, care e de mult terminat
Spor la citit
Meli&CO

CAP 8. BUCLE, LINII SI CURBE


SASUKE P.O.V

Mi-am trantit cartile pe banca, incercand a ignora fiinta din banca mea. Lua-l-ar dracu’ pe Asuma in cel mai adanc si fierbinte iad. A trebuit sa imi strice anul cu proiectul asta stupid!. Dar am simtit ochii ei cercetandu-ma, si mi-am compus o fata de stanca in timp ce ma asezam pe scaun. Ma intreb daca a auzit ce a spus Hinata… insa judecand dupa expresia ei, ma indoiesc. Un alt junghi de durere ma fulgera la amintirea cuvintelor surorii mele: Mi-a spus sa te salut din partea ei…

Sperasem ca rana se vindecase. Crezusem ca acea prima iubire, nebuneasca si nesabuita pierise din inima mea. Dar acum, Hinata rasucise cutitul in rana, si simteam un val negru tragandu-ma in jos. Am luptat cu amintirile care ma cuprindeau, care faceau sa doara mai tare, dar era prea mult.Mi-am lasat capul in maini, incercand sa alung totul despre Biloxi, sau Alaska. Nu merita sa ma doara atat. Nu merita sa simt asa ceva doar din cauza ei.Dar stiam ca nu ma durea ce se intamplase in particular cu ea. Imi plangeam iluzia despre o dragoste adevarata, care fusese naruita. Este total vina ei, daca acum eu vad fetele ca pe niste obiecte, asa cum m-a vazut ea atunci si ma vede toata lumea.
Eu nu mai cred in dragoste pura, adevarata.

- Buna ziua, clasa, am auzit vocea domnului Asuma ca prin ceata.
- Buuuuna ziiiiua, mormaira toti in cor, pe diferite voci.

Am oftat, stiind ca trebuia sa ii dau atentie mai devreme sau mai tarziu, si mi-am lasat mainile in jos. Asuma ajunsese deja la catedra, si se holba la noi cu un ranjet urias.
- Stiti dragi copii, ca astazi trebuie sa va mutati la partenerul care are mai mult loc valabil.
Eu si Haruno am marait amandoi odata.

- Deci, avand in vedere ca proiectul incepe oficial maine, am sa va dau jurnalele in care va trebui sa va treceti trairile avute dupa, si inainte.
In primele trei saptamani, enervare, ura si ciuda. Dupa, libertate si fericire. Dar asta nu inseamna ca am sa scriu vreo iota in afurisitele de jurnale.
S-o creada el c-o voi face. Da-o naibii de medie, eu nu am sa-i dau satisfactie.

- Ten-Ten, vrei sa imparti tu jurnalele la fiecare? ii inmana profesorul un teanc de caiete.
Ea nu raspunse, ci incepu sa tranteasca plina de sictir cate un caiet pe fiecare banca. Cand ajunse la noi, afisa un zambet care se presupunea a fi atragator, si imi dadu mie in mana caietul.
- Noroc cu Haruno, murmura ea ironica.

Cea vizata se intoarse brusc spre ea, cu o privire ucigatoare. Ten-Ten incremeni pentru o secunda, uimita ca Sakura putea practic sa se uite urat, apoi avansa printre randuri.
O inteleg. Cine ar fi stiut ca Haruno nu este chiar atat de inocenta precum pare. Iar daca tot vorbim de stupida de Haruno…
- Deci, am spus eu in sila, stiind ca trebuia s-o fac mai devreme sau mai tarziu, la ce ora poti veni la – am scuipat cuvantul – mine?
Sakura clipi, lasandu-si capul intr-o mana.

- N-as mai veni deloc, mormai ea. Ce ghinion.
- Mie-mi spui, am bolborosit eu in chip de raspuns, gandindu-ma la raiul care insemna “proiect fara Sakura”. Vorba ta, Haruno, resemneaza-te!
- Ma rog, isi dadu ea ochii peste cap. La ora 23:59 sunt la tine.
M-am holbat la ea. Stiam ca e nebuna, dar nu chiar atat de nebuna!
- Ce?
- Pai, Asuma a spus ca trebuie sa ne mutam Vineri. Sambata incepe practic de la miezul noptii, asa ca voi ajunge perfect la timp.
Mi-am dat ochii peste cap. Mda, ma ura, inteleg sentimentul acesta care este extrem de reciproc la perfectie, dar nici chiar asa…
- Fii serioasa.
- Sunt, ranji ea ironica.
- Nu, acum serios – serios, am replicat eu plictisit.
- Bine, se stramba Haruno. La ora 6 este bine?
- Mda, am raspuns eu.

Era destul de tarziu, si imi convenea de minune. Voi fi liber ceva timp dupa scoala.
- Eu unde voi sta? intreba asa-zisa mea “sotie”, cu un ton la fel de enervat ca al meu.
M-am strambat. De ce a trebuit sa fie camera mea?! Camera de oaspeti oricum sta acolo degeaba…
- In camera mea, am mormait in sila.
Ochii ei mari, de o culoare ciudata, ca a trifoiului – hmm, n-am observat asta niciodata pana cum – se marira, in timp ce o expresie de groaza ii acapara trasaturile.

- Intr-un pat diferit, desigur, am asigurat-o repede. Ugh, mai bine as muri decat sa dorm cu tine.
Haruno rasufla usurata, si m-am holbat la ea. Ok, eram putin contrariat. Orice fata ar fi innebunit cand ar fi aflat ca ar dormi atat de aproape de mine, pe cand ea avusese o reactie total opusa.
De aceea o urasc, probabil. Este singura care imi rezista, asta fiind cireasa de pe tort la faptul ca era tocilara, cuminte… Un fel de prototip a perfectiunii elevului.
La naiba. Haruno este cea mai departe de perfectiune. Mica, stupida, enervanta, Stie-Tot…

- N-as putea dormi cu Hinata? intreba ea brusc, intrerupandu-mi sirul de adjective.
- As vrea eu, am mormait ca pentru mine, intrebandu-ma ce boala ciudata ii molipsise pe Kakashi si Tsunade. Nu, parintii mei vor sa respectam intocmai proiectul. Nu stiu ce i-a apucat.
- Ce vrei sa zici?
Intotdeauna curioasa. A auzit vreodata de: curiosity killed the cat? Ma rog, este prea stupida sa stie limba engleza, dar fie.
- A fost ciudat, nu s-au suparat deloc. Crezusem ca se vor panica, vor face atac de cord din chestia asta… dar au fost perfect de-acord. Unde-s parintii cand ai nevoie de ei? am oftat la sfarsit.
Ea rase, aruncandu-si parul peste umar.
- Stiu. Si Bee a facut la fel.
- Bee? am ridicat o spranceana.
- Tatal meu, raspunse ea pe un ton ce adauga un “bineinteles”

Am mormait un “aha” si mi-am intors atentia spre domnul Asuma, desi predica lui despre iubirea dintre doi oameni, legalizata prin casatorie era mai plictisitoare decat discutia cu Haruno.
Iubire. Un mit. Este doar vorba de s*x, si interes. Am invatat asta pe propria piele.Ca sa-mi distrag gandurile de pe valea periculoasa pe care alunecasera, am scos o foaie de hartie, si am inceput sa mazgalesc. Stiu, e putin ciudat, dar ma calma. In timp ce ma concentram la buclele fara sens, am auzit paginile unei carti fasaind.
Sunetul imi atrase atentia, si m-am intors spre colega mea de banca, care rasfoia o carte. Totusi, nu stiu de ce ma obosesc sa-i spun carte, pentru ca arata atat de jalnic, incat as fi spus ca impacheta carnati in ea.

- Ce-i aia? am intrebat terifiat. Un ONN?
- ONN? ridica ea o spranceana.
- Obiect Nezburator Neidentificat, mi-am dat eu ochii peste cap.
- Este o carte, spuse ea taios. Desi, n-ar trebui sa ma mir ca nu stii nici atata lucru. La cultura ta, ma indoiesc ca stii sa diferentiezi dintre o bata de baseball si un stilou.
Am simtit furia cuprinzandu-ma la cuvintele ei. Nici nu stia cat de bine le-as fi putut diferentia.
- Ha ha ha, am spus sarcastic. Foarte amuzant.
- Stiu, ranji ea ironica.

Se lasara cateva clipe de tacere, in care amandoi ne-am calculat pozitiile obtinute in partida de insulte. Iar ajunsesem la un punct mort, iar eu tot nu aflasem ce carte era.
- Oh, las-o balta, am mormait eu. Nu merita sa ma cert cu o mica, enervanta si stupida tocilara ca tine.
O lucire ciudata ii trecu prin ochi, ca si cum ar fi durut-o. Foarte bine, nu-i vina mea ca acesta este adevarul.
- Ai dreptate, pierd timp pretios sa insult pe cineva care nici nu-si da seama ca este insultat, ataca si ea, pusa pe cearta.
- Las-o moarta in papusoi, am mormait din nou, privind-o cu toata ciuda de care eram capabil.
Si era o cantitate considerabila. Daca privirile ar putea ucide, cred ca ar fi moarta de… exact 2 749 de ori.
- Wow, stii expresii echivalente cu “las-o balta”, nu ma asteptam la atata inteligenta din partea ta, se mira ea batjocoritoare.
Mai aveam putin si ii aruncam cu geanta plina de carti in cap.
- Te urasc, Haruno.
- Idem, Uchiha. Apropo, ai spus asta si alaltaieri. Nu esti destul de inteligent sa gasesti si alte replicii?
- Acum, serios, taci din gura! practic am urlat la ea.
- Oh, ce ador sa te enervez, facu Haruno cu o mutra visatoare.

Nu puteam s-o scot la capat cu o capra ca ea. Asa ca, am folosit cea mai usoara si eficienta metoda, ignoratul. M-am intors cu spatele la ea, mazgalind mai departe pe foaia de-acum total albastra. Pun pariu ca am consumat pixul.
Si tot n-am aflat ce citea. Dar de ce ma obosesc atat?Mda, pentru ca sunt un lector impatimit. Insa carti citite de ea nu se cuvine sa ma intereseze. Probabil e ghidul “Cum sa fii cea mai ciudata tocilara”.

- Psssst, pssssst, Sasuke, imi ajunse la urechi o voce.
Am tresarit, uitandu-ma in directia chemarii.

Deci nu stiu cum,dar se pare ca abia acum am ajuns si eu la ficul tau.Daca iti spun ca aseara cand l-am citit am ras atat de mult incat mama a venit sa ma intrebe de ce rad si sa-mi mai si zica sa nu mai rad atat atat de tare ca scol toata casa ma crezi?Ei bine era 12 noaptea si chiar daca mi-a zis sa nu stau pana tarziu nu am putut sa nu termin de citit ficul.
Trebuie sa recunosc ca m-a atras foarte mult titlul si pot spune ca asta este printre ficurile mele preferate.

doamne deci mi-a placut la maxim!!!
abia astept sa vad ce se intampla ei doi >:)
te-am pupacit dulce si spor la scris

Hei!Hei!Hei! Am venit si eu! Ca musca-n lapte!
Deci ador ficul tau!
Iubesc ca pui capitolele foarte repede!
Si imi place felul tau de a scrie!
Kiss $ Hug!

Mi-au dat lacrimile de la atata ras, serios. Faza cu ONN a fost mortala. La fel si faza cu:"Cum sa fi cea mai ciudata tocilara". Cam rautacios Sasuke asta. De fapt pe cine pacalesc Sasuke mereu a fost rautacios in toate ficurile indiferent de cine isi batea joc. Ce caracter josnic si demn de dispret.
Deci iti multumesc din inimioara ca m-ai anuntat si sper sa o faci si incontinuare. Astept cu nerabdare capitolul urmator.
Te pupacesc dulce si te imbratisez cald !

Foarte tare capitolul !

Sasuke este atat de revoltat impotriva Sakurei si nu vrea sa inceteze cu acest lucru parca il hraneste .

Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla in continuare , sa ma anunti !

Am promis cuiva ca voi aduce capitolul urmator in seara asta, deci iata-ma..
Enjoy..
Meli&Co

CAP 9. VESTEA


SASUKE P.O.V

- Psssst, pssssst, Sasuke, imi ajunse la urechi o voce.
Am tresarit, uitandu-ma in directia chemarii.

- Cred ca te-am mai chemat de 10 ori, pufni Neji, dar erai prea ocupat sa te certi cu Haruno.
Am afisat o mutra plina de regrete. El imi intoarse o privire care spunea clar “las-o dracului ca nu ma pacalesti”.
- Ce-i? am soptit.
- Stiai ca Ino se intoarce din Africa, unde a fost la nu-stiu ce universitate?
Maxilarul imi cazu.
- Ce?! Kiba va innebuni!
- Partea proasta este ca a innebunit deja, isi dadu Neji ochii peste cap. Numai despre asta mi-a vorbit pauza trecuta.
- Mie de ce nu mi-a spus? am intrebat putin cam tare, iar Asuma se uita suspicios spre noi.
M-am prefacut a fi absorbit de mazgaleala din fata mea.
- Probabil crede ca ai sa incerci sa ii furi gagica, rase Neji.
- Ridicol, am declarat eu. Ino nu este deloc tipul meu. Este rece ca gheata, indiferenta, tot ce are in cap este propria frumusete… intr-un cuvant, e atat de superficiala!
Din coltul ochiului, am vazut capul lui Haruno indreptandu-se spre mine. N-are alta treaba decat sa asculte conversatiile altora? m-am intrebat cu ciuda.
- Ce conteaza, exclama Neji din banca de dupa cea din spatele nostru. Are niste picioare lungi, si un fund…

Dar nu avu timp sa continue. Toti Senseii sunt strica-chef, acesta-i un fapt dovedit stiintific.
- Domnule Neji, ai ceva sa impartasesti clasei? il intrerupse Asuma intepat.
Puteam sa spun dupa mutra prietenului meu ca nu avea sa il satisfaca pe profesor raspunsul. Am zambit incurajator.
- Intr-adevar, ranji Neji. Tocmai ii spuneam lui Sasuke cat mi-ar placea sa plec acasa…
- Stiu ce incerci sa faci, spuse Asuma incercand sa fie calm, dar nu prea reusind. Incerci, dar vei esua. Nu te voi da afara din clasa, cum doresti tu.
- La naiba, exclama Neji facand toata clasa sa rada.

Chiar si Haruno, care isi scosese nasul din cartea ei misterioasa si era atenta la ce se petrecea, cred. Nu poti sti niciodata cu ea. Ea este altfel, intr-un mod enervant. Nu-mi puteam da seama care era urmatoarea reactie, iar chestia asta ma lasa cu drepturi egale intr-o conversatie cu ea… de fapt, cearta. Nu exista discutie intre noi care sa nu se termine intr-o cearta solida.
Asuma nu il mai baga in seama, si se intoarse la discutia lui cu Mei Terumi, desigur. Preferata lui in materie de cobai psihologic.

Oftand, m-am intors la banca mea, scrijelind foaia pana cand am simtit lemnul. Incepeam sa ma plictisesc, si cum invizibila persoana de langa mine nu prezenta niciun interes, si cum parea sa fie total absorbita de cartea ei, am scos o alta foaie de hartie si un pix nou. Da, se terminase. Sunt un maniac al mazgalelii.
Oricum stia de pianul meu, mi-am spus schitand cateva portative pe intinderea filei goale. Stia, si uram faptul ca ma avea la mana cu chestia asta. De fapt, ma facea sa o urasc si mai mult pentru ca aflase secretul meu. Dar, in fine… mi-am spus, scriind si un titlu deasupra: Living through.

Nu stiam exact cum avea sa fie melodia, dar avand in vedere titlul, nu poate sa fie „Mary had a little lamb”.
Muzica imi staruise in cap de azi dimineata, cand ma ascunsesem in camera mea secreta si cantasem o bucata. O facusem pe Hinata sa scoata practic fum pe urechi, dar meritase. Era o melodie care imi placea, si nu am mai stiut nimic in timp ce scriam notele pe portativ, auzind melodia in mintea mea.
Dar cand clopotelul anunta pauza, am rasuflat usurat. M-am ridicat, si de abea cand am inceput sa-mi strang cartile am observat ca Sakura se holbase la mine in tot timpul in care scriam notele pe portativ.
Si? mi-am spus. Stia deja.

- Tu chiar canti la pian? facu ea cu ochii mari, dar in soapta.
- Ce-i atat de greu de inteles? am intrebat taios.
Insa ma simteam putin ciudat, vazand ca ea imi tinea secretul. Si nu o santajasem cu nimic. Ciudat.
- Pai, stii, termenii Sasuke si pian sunt ca antonimele. Nu mi te pot imagina cantand la pian, daramite compunand muzica.
Hei, dau impresia de un mitocan chiar atat de incult si inrait? Inseamna ca sunt un actor bun. Este bine de stiut.
- Ma rog, am mormait eu. Nu sunt chiar atat de mitocan cum ma crezi.
Cu aceste cuvinte, m-am grabit afara din clasa. Neji ma astepta langa usa, cu o mutra ganditoare.
- Hei, Sasuke, ma saluta el cam fara vlaga.
Asta imi trase semnalul de alarma. L-am privit cu atentie din cap pana-n picioare. Nu asta era Neji care ma facea sa rad cand eram trist, prietenul meu cel mai bun.
- Ce-i cu tine, mio fratello? am glumit ca sa mai inveselesc atmosfera. Erai mai bine la psihologie.
- Ten-Ten, mormai el.

Ah, probleme in paradis.

- Ce-i cu ea?
- Pai, ma simt ciudat, raspunse Neji ganditor, in timp ce aproape dadea cu capul de usa deschisa a dulapului cuiva.
- Adica? am presat eu mai departe.
- Stii ca Ten-Ten mi-a dat papucii, pentru ca m-a prins cu idioata de Saori. Eram beat, ce naiba, nu stiam ce se intampla cu mine.
- Stiam asta deja, am replicat eu. Si?
- Ma gandesc, cum va fi sa dorm in aceeasi camera cu ea, in casa mea… sa petrec timp cu ea… Mai ales ca Ten-Ten ma ignora total.
L-am privit putin contrariat. De cand era Neji atat de atasat de o fata?
- Tot nu m-am prins care-i treaba.
- Nu stiu, Sasuke. E doar ca… am o presimtire. Nu mi-a parut rau atat de tare dupa o iubita niciodata, si stii cate au fost, incerca el sa zambeasca.
Am refuzat sa imi amintesc de prima, si singura care imi provocase aceleasi sentimente. Dar era o diferenta, stiind ca in cazul lui Neji era una din multele pe care le avusese. De ce a trebuit ca eu sa raman blocat pe chestia asta?

Se pare ca sentimentalismul meu idiot tot a ramas acolo, undeva in adancuri. Cand voi reusi sa ingrop totul?
- Are sa fie bine, Neji, am murmurat eu batandu-l pe umar. Eu am o presimtire ca totul va fi bine.
Ochii lui se luminara, si imi stranse mana prieteneste. Desi ma simteam putin stanjenit, si asta din cauza ca nu stiam exact ce trebuia sa fac pentru a consola pe cineva, faptul ca Neji parea sa fie mai bine ma multumea.
Dar desigur, ghinionul meu sub numele de Kiba trebuie sa se tina de capul meu ca scaiul.

mi-a placut capitolul si astept sa vad ce se intampla cu cuplul nostru sasusaku>:)
te-am pupacit dulce draga mea spor la scris

Hei!Hei!Hei! Super Capitol!!! Deabea astept sa vad ce se va intampla atunci cand Sakura va ajunge acasa la Sasuke!!!
Next!!! Next!!! Next!!!!!
Astept Nextul!!!

Kiss $ Hug

KitKat scump-o a fost un capitol minunat !
Neji este asa scump si imi place mult la el faptul ca recunoaste ca iubeste .
Sasuke a ramas la fel ca sa m-ai .
Astept nextul , anunta-ma !

Astept next-ul:)) :D
Deci succes in continuare! :*