1 word : genius :X:X::X:X:X:X:X::X:X:XX:X e un fic superb si sa recunosc si eu am avut ceva asemanator cu o persoana care ma ura si eu pe ea:) deci iti ador idea:X:X:X:

YOOO MAAAN!!
Spor la citit
Meli&Co

Cap 10. AGAIN AND AGAIN AND AGAIN.....

SASUKE P.O.V.

Dar desigur, ghinionul meu sub numele de Kiba trebuie sa se tina de capul meu ca scaiul.

- Ioi! Sasu, Neji, fratilor ce faceti?? zbiera Kiba, imbrancindu-l pe Haku pentru a ajunge la noi.
Eu si Neji ne-am dat ochii peste cap in acelasi timp.
- Buna, Kibiki, am spus eu putin enervat. De fapt, putin mai mult. Uram porecla asta, si cei din scoala se invatasera minte sa nu ma strige asa, asta daca nu voiau maini rupte sau capete sparte.
- Nu-mi mai spune asa.
- Nici tu mie, am mormait eu. Ai noroc ca esti frate-meu, ca de nu ma indoiesc ca ai fi plecat teafar de-aici.
- Sau poate ar fi invers, replicaKiba aratandu-si muschii, apoi ranji prosteste.
- Oi fi tu gras, Kiba, dar eu sunt mai rapid, l-am ironizat eu.
- Ma faci gras??
Mi-am dat ochii peste cap din nou. Ce era atat de greu de inteles?
- Pai, da…
- Baieti, baieti, rase Neji. Terminati-o!

Mormaind in barba, ne-am retras amandoi din cearta care fara interventia lui Neji, ar fi devenit o paruiala in toata regula. Si chiar regretam, mai aveam si eu nevoie de un nou sac de box… daca Haku nu mai era valabil.
- Ma rog, imi zise Kiba, voiam sa-ti spun ca vine Ino!

Sincer, nu intelegeam ce era cu fratele meu. Chiar si acum, la numele iubitei lui, fata ii stralucea si o dragoste imensa i se citea in ochi. Ceva ce imi rasturna conceptiile. Crezusem ca doar se prefacea, pentru a ajunge in patul lui Ino. Dar treaba devenise serioasa, iar Ino manifesta aceleasi simptome ale capcanei acesteia mortale numita dragoste.
Dar poate era diferit, daca celalalt te iubea cu adevarat.
- Nu spui nimic? ma readuse Kiba in lumea reala.

Decat ca stiam asta.
- Ah, pai… imi pare bine pentru tine, frate, am zambit si l-am batut pe umar.
Am mai vrut sa spun ceva, dar clopotelul aducator ori de fericire, ori de plictiseala, in cazul acesta, anunta sfarsitul pauzei. Kiba se stramba, spunand:
- La naiba, intarzii la Fizica.
- Trigonometrie, spuse Neji plesnindu-si mana peste frunte. Nu mi-am facut tema.
- Felicitari, am spus eu sarcastic. Ma rog, eu am Engleza si nu am deschis Romeo si Julieta o data.
- Felicitari, mormai sarcastic Neji.
M-am uitat urat la el.

- Bine, deci, pa! spuse Kiba.
- Pa! am spus eu si Neji amandoi odata.
I-am privit meditativ cum dispareau in furnicarul de elevi, apoi m-am indreptat si eu, fara niciun chef spre sala de Engleza. Ora trecu in obisnuita plictiseala, cu o doamna Kurenai inca uitandu-se la mine de parca nu sparsesem un geam, ci… nu stiu, dar ceva mai pretios decat tot aurul din lume.
Ranchiunoasa rau de tot, m-am gandit in timp ce am scos o alta foaie care ajunse la fel ca prima, total acoperita de mazgaleli. Si da, inca un pix terminat. Sunt putine, de fapt, avand in vedere ca recordul meu personal au fost 11 pixuri consumate total. Dar mazgalitul este cel mai bun mod de a scapa de ganduri, si de asemenea metoda perfecta de a te gandi la toate. Asa cum liniile haoticului desen avanseaza, gandurile se incalcesc, se descalcesc, dispar, se cearta…

Oricum, ce altceva era de facut, cand doamna Asuma predica despre Romeo si Julieta?
Ei bine, stiu ca erau o gramada de lucruri, cum ar fi s-o ascult si sa ma dau cu capul de pereti, dar asta-i alta poveste. Nu suport sa aud mituri din acestea prostesti, povesti de adormit copiii. Pana la urma, piesa nici nu prea are sens! Romeo e indragostit de Rosaline – asta nu-l face sa para putin nestatornic? Iar apoi, la cateva minute dupa nunta, o ucide pe verisoara Julietei. O actiune pe care eu nu as numi-o inteligenta. Greseala dupa greseala, de fapt. Putea sa-si distruga fericirea mai tare decat atat?

Am scuturat din cap, exact atunci cand clopotelul suna, anuntand o noua ora: Spaniola. Am oftat in timp ce imi adunam cartile si zburam afara din clasa. Stiam spaniola la perfectie, cat si franceza, italiana si rusa.
Stiu, sunt o gramada. Am calatorit prin atatea tari in incercarea tatei de a se stabili undeva, incat a trebuit sa invat limba materna a fiecareia.
- Hei, Sasuke, se auzi vocea mieroasa a unei fete, si am tresarit.
Ah, Victoria. Parasuta numarul 2 al liceului, dupa Saori.

- Da? m-am intors zambind strengar.
Ochii ei isi pierdura concentratia pentru o secunda, si se apropie si mai tare de mine. Eram pe coridor, si lumea trecea nestingherita pe langa noi, in timp ce eu am ajuns cu spatele lipit de perete.
- Ai ceva de facut in seara asta? imi facu ea cu ochiul.
- Din pacate, parintii mei s-au gandit sa imi tina companie in seara asta. Dar alta data daca te intereseaza…

Da-l naibii de proiect, mi-am spus. Nu-mi pasa de Haruno, iar daca problemele majore, adica Kakashi si Tsunade pleaca la o nunta saptamana viitoare, si se vor intoarce pe la 1 noaptea, e totul in regula. De Hinata nu trebuie sa ma ingrijorez… sper.
- Oh, perfect, mieuna ea seducator, si isi apropie buzele si mai aproape de ale mele. Considera asta o mostra a ce va urma.
Si isi lipi buzele lucioase, umede, de ale mele. Cum experimentam chestia asta de aproximativ 50 de ori pe zi, era usor de imaginat ca ma cam plictisea. Nu gaseam nicio placere in felul in care buzele noastre se impleteau, nu simteam nimic special.Dar ea parea s-o faca. Se agata de mine, apasandu-si buzele mai adanc, dar era putin cam mult. Incet, am desprins-o de pe mine, punand-o pe propriile picioare si i-am zambit, desi ma simteam epuizat. Intr-un fel, obosit.

- Bine, eu am Spaniola acum. Trebuie sa plec, i-am spus Victoriei care parea sa mai aiba putin si sa se topeasca.
- P-pa, respira ea.
M-am intors, facandu-mi loc printre elevi spre Spaniola si rugandu-ma sa nu mai fie inca una.
- Sasuke! Ce faci, frate? ma saluta Haku.

Am zambit, si i-am facut cu mana. Pe parcursul drumului, ma mai salutara vreo duzina de tipi pe care nici nu sunt sigur ca le stiu numele, si inca vreo treizeci de fete, dar care macar tinura distanta, si salivara de la locurile lor.Serios, ce era atat de atragator la mine? Eu personal, nu inteleg. Am un par negru, aranjat , defapt nearanjat in toate directiile, niste ochi negrii – iar eu stiam ca fetele sunt innebunite de cei albastri si verzi, nu am muschii lui Kiba…
Dar ma rog, nu ma plang, mi-am spus cu o ironie amara, in timp ce ma asezam la locul meu, adica langa Kiba. De-abea i-am raspuns la saluturi si intrebari, deoarece eram cu gandul in alta parte. Ora trecu destul de repede, doamna Goff macar lasandu-ma in pace. Fusesem destul de cuminte astazi, nu chiulisem, nu ma batusem… ma rog, fusesem pe-aproape.

Mda, sigur, daca definitia la „destul de cuminte” inseamna intarziere cu 20 de minute, turnat suc pe propria sora, batut joc de domnul Iruka pe la spate – il urasc pe tipul asta – si sarutat pe coridoare. Si trigonometria dinaintea pauzei de pranz avusese, desigur, un mic incident, cum ar fi F-ul pe care l-am luat pentru ca nu imi scrisesem tema aceea lunga cat o zi de post. Bine, bine. Avea sa vada el dupa ore. Daca n-am sa-i dezumflu toate 4 cauciucurile de la masina sa nu-mi spui mie Uchiha.Si cand m-am vazut din nou pe holuri, am oftat. Aveam Biologia, ultima ora. Faptul ca scapam de scoala trebuia sa ma bucure, stiu, si chiar ma bucura. Dar partea proasta este ca eram fortat sa stau la masa cu Haruno.

Nu era de-ajuns Biologia, acum stateam cu ea si la Psihologie. Dumnezeu ma uraste. Ce-am facut sa ma pedepseasca asa?!Am facut o gramada de treburi, dar asta nu se pune, am raspuns unui gand trecator, cu o ironie amara. Era o intrebare retorica.
- Hei, Sasuke, ma saluta Neji in trecere, dar rase vazandu-mi mutra. Noroc la Bio.
- O sa am nevoie de el, am mormait eu facandu-i cu mana.
El rase din nou, apoi disparu in sirul lung de adolescenti. Mi-am facut loc printre un grup de fete ca sa ajung la dulapul meu.
- Oh, salut Sasuke, mieunara ele in acelasi timp.
- Buna, am raspuns eu distrat, scotocind prin blestematul de dulap pentru atlasul de Biologie.
- Ce ora ai? facu sefa lor, Saori. Ugh.
- Biologie, am raspuns apucand atlasul si trantind usa dulapului, incuindu-l rapid. Trebuie sa plec.

Am zburat mai departe, ingrozit ca ma mai va saluta cineva. Ma saturam pana peste cap de popularitate la sfarsitul unei zile. Cand am deschis usa clasei, Haruno deja statea la banca mea – nu a noastra – cu capul in maini.Am luat o gura mare, pregatindu-ma pentru alta partida de insulte.

Va place, place , place?

da ne place, place, place!!!
doamne ce frumos si amuzant e
astept nextul mai repejor sa vad ce se va intampla cu sasusaku>:)
te-am pupacit si spor la scris

Scuze ca am venit tocmai acum , dar ieri am fost plecata asa ca nu am avut cum sa las com . Imi place mult acest capitol , dar imi dau seama ca tu iti bati joc de mine la greu . Ma refer ca ma lasi sa astept atat de mult momentul in care Sakura se va muta . Nu ma-i pot astepta , te rog mult de tot indeplineste-mi si mie dorinta asta mica .
Mi-a placut mult capitolul si sa ma anunti in continuare .

Hei!Hei!Hei! Suuuper!! Minunat Capitol!!
M-ai lasat fara cuvinte!!!
Iti Iubesc, Iti ador Ficul1!!
Hai cu Next!!!

Kiss $ Hug!!!

Vin si eu mai intarziata din cauza ca am avut probleme cu pc-ul dar iti spun ca imi place la nebunie si capitolul asta.
Chiar daca am cam ramas in urma si am cam multe pe cap acum mi-am facut timp sa-ti citesc capitolul si chiar ma faci curioasa sa vad ce se mai intampla.
Mersi ca m-ai anuntat si spor la scris si la idei

INCEPUTUL IADULUI

SAKURA P.O.V.

Ugh, ugh, ugh. Bleah, bleah, bleah.De o mie de ori ugh si bleah.Dar tot nu-mi puteam scoate din cap vorbele Victoriei, de la Arta.

- L-am sarutat, si a fost… OMG! tipase ea de cred ca a auzit toata clasa.
- Cum? intrebasera frenetice cele 15 fete care alcatuiau gasca Victoriei, toate fanele lui Uchiha. Patetic.
- Uimitor, respirase ea. Nu cred ca exista cineva care sa sarute mai bine decat el. Are niste buze, Doamne…

Urmase o descriere in detaliu a felului in care sarutul o incantase, despre ce gust avea, fiecare miscare a buzelor… Sincer, Victoria este are sindromul Obsedata-Sexual-De-Uchiha, si inca cum. Cum eu la Arta stau in spatele ei, nu am putut sa nu aud ce le povestea prietenelor ei.Cred ca s-au hiperventilat vreo trei tipe. Baietii din camera isi dadeau ochii peste cap continuu, facand zgomote de voma, dar Victoria tipase ca sunt gelosi.Si nu ca nu-mi puteam scoate chestia asta din cap pentru ca voiam sa aflu si eu cum era, Doamne fereste! Ci era doar ca ma facea sa ma gandesc in special la saruturi.

Eu nu avusesem unul niciodata.

Si atunci, mi-am pus capul in palme, incercand sa alung gandurile de genul. Obiectul descrierilor Victoriei avea sa stea langa mine, ce naiba! Si oricum, nu era destul ca stateam la ora asta cu el, a trebuit ca destinul sa ma blesteme si sa stau cu el si la Psihologie.Dar gandurile imi fura intrerupte de fasaitul scaunului pe linoleum, si mi-am dat seama ca un anumit idiot hotarase sa-si faca aparitia. Am refuzat sa-mi las mainile in jos, continuand sa-l ignor ca inainte, cand nu eram „sot si sotie”.Of, urasc cuvintele astea doua. Mai ales acum, cand sunt relativ asociate cu mine si cu el.

L-am auzit trantindu-si cartile pe masa, apoi nimic, inafara de discutiile din clasa. Dar nu trecu mult timp, si vocea domnului Yamato ma obliga sa deschid ochii spre realitatea cruda.Oftand, mi-am lasat mainile jos, apoi mi-am trecut mainile prin parul meu lung, de culoarea ciresului. Se incalcise putin, si ma enerva cand se intampla asta. Nu puteam sa car o perie la mine in fiecare zi.

- Deci, clasa, astazi vom studia comporamentul planeriei, alias viermele plat, spuse domnul Yamato indicand spre tabla.

Era o lectie pe care o stiam dinainte, si cand am terminat de scris notitele, incepeam sa ma plictisesc si de ignoratul magarului de langa mine. Sincer, discursul profesorului era si putin scarbos, cu viermii lui plati din intestinele oilor. Asa ca, in lipsa de ocupatie, mi-am luat o privire acra si m-am intors spre clovnul de langa mine.Nu se uita la mine. Mazgalea o foaie, ca de obicei. M-am obisnuit cu mania asta lui de-a mazgali.
Parea chiar concentrat pe mazgaleala, am observat in sinea mea, dupa cateva minute. Nu stiu ce este atat de fascinant in a mazgali, dar el urmarea fiecare curba, fiecare linie pe care pixul o facea. Intr-un mod ciudat, si ochii mei imi fura prinsi de dansul haotic al mainii lui albe, lungi, trasand liniile pe foaia de-acum pe jumatate albastra.

Insa intr-un tarziu, pixul se termina. Capul ii zvacni, si se intoarse spre mine.
- Ai un pix?
Am tresarit, ridicandu-mi ochii de pe foaia lui.

- Nu am chef acum de cearta, adauga Sasuke, inainte sa devin sarcastica. Vom avea timp de asta in urmatoarele trei saptamani.
- Si te asigur ca va fi o gramada, am mormait eu fara sa misc un deget spre penar.
Trecura cateva secunde de liniste.

- Esti surda cumva? zambi el angelic.
- Nu, mersi de intrebare.
- Atunci, te anunt ca am cerut un pix.
- Ah, da? am facut eu pe proasta. Scuze, dar nu sunt obisnuita sa dau atentie prostilor. Ma rog, vreau de asemenea sa te anunt ca atunci cand vei invata sa ceri frumos si civilizat un pix, poate am sa aud.
El se stramba. Desigur, este imposibil pentru el sa fie civilizat. Cum de am putut sa cer asa ceva?
- Esti norocoasa ca mi-am terminat toate pixurile si ca am nevoie de inca unul, mormai el.
- Mai este o solutie la aceasta problema, am spus eu senina.
El ridica o spranceana.

- Sa nu mai mazgalesti deloc.

Isi dadu ochii peste cap, in timp ce isi trecu mana prin parul lui ciufulit. Un alt tic de-al lui.Doua ticuri patetice, mazgalitul si trecutul mana prin par. De aceea il avea atat de ciufulit. Desi, probabil o facea ca sa arate mai bine in ochii fetelor.Patetic, patetic, patetic… ce-mi place cuvantul asta, mai ales cand este vorba de Uchiha.
- Bine, gemu Sasuke. Saku, imi dai te rog un pix?
Am zambit fara sa ma gandesc.

- Asa mai merge, am spus fara sa-l privesc, rostogolind spre el un pix normal, albastru.
- Mersi, mormai el reincepand haosul de linii, curbe si bucle.
Wow, uimitor. Creierul lui neevoluat de maimuta s-a gandit sa spuna asta fara sa ii amintesc eu.
- Cu neplacere, ca intotdeauna, am replicat eu amuzata.

Dar nu avu timp sa mai mazgaleasca mult, caci clopotelul anunta sfarsitul orei, si a zilei de scoala. Am sarit din banca, aruncand cartile fara grija in geanta, si grabindu-ma afara din liceu.
M-am grabit putin cam tare, deoarece Hinata nu a reusit sa ma prinda din urma. Totusi, nu-mi pare rau. Faptul ca nu am vazut-o pe ea compenseaza faptul ca Kiba si Neji nu m-au mai calcat pe nervi. Iar asta este ceva.
Si-asa urma s-o vad la ora 6. Of, doamne… am oftat in sinea mea, apasand pe acceleratia vechii mele camionete.



- Pa, draga mea! striga Bee. Distractie placuta!

Am scrasnit din dinti, facand curba spre casa Uchiha. Nu poate exista distractie in iad.

Si iata-ma pe mine, Sakura Haruno, conducand spre casa persoanei pe care o urasc cel mai tare. Cum naiba am ajuns aici? Ah da, din cauza unui idiot de proiect international. Dupa ce se termina mascarada asta, jur ca am sa-l caut pe cel care a venit cu ideea si am sa-l trag pe roata, am sa-l spanzur, am sa-l impusc, ucid, torturez…Casa se intrezarea dintre copaci de-acum. Mare, frumoasa si eleganta, se potrivea numai cu exteriorul lui Uchiha. Daca ar fi sa comparam o casa cu interiorul lui Sasue, o coliba darapanata din lut, plina de gandaci si panza de paianjen ar fi perfecta.

Oftand pentru a… nu mai stiu a cata oara, am sarit din camioneta, tragand geamantanul mic si usor dupa mine. Era destul de frig in seara asta, dar asta nu-i o noutate. O minune este ca nu ploua. Fara niciun chef, si blestemandu-l pe Asuma din toate puterile, am apasat disperata pe butonul negru al soneriei. Dupa cateva clipe, usa se deschise.

Am tras aer in piept.

Hei!Hei!Hei! NUUUUU NU IAR SUSPANS!!!
OK Ms ca m-ai anuntat, si te rog! Hai cu Next!!!
Uimitor Capitol!!
Next!Next!Nxt!

~Kiss $ Hug~

In sfarsit cand Saku ajunge la el acasa tu-mi pui susupans ??????????????
Tu ceri bataita asta-i clar .
Cum poti sa ma lasi in susupans , vrei sa fac infarct ?
sa aduci nextul repede si nu uita sa ma anunti !
Te pupacesc dulce de tot .

mi-a placut capitolul la nebunie draga mea
deci fara alte comentarii nextul repejor
te-am pupacit si mult spor la scris

oau imi vine sa ma omor ca am pierdut atatea capitole scumpa vreau next-ul cat mai repede si cand il aduci te rog eu mult de tot sa ma anunti

Din cate se vede deja incepe actiunea adevarata.Pur si simplu iti ador ficul si mai ales modul de a scrie.
Chiar m-a mirat ca Sasuke chiar a cerut frumos un pix asta dupa ce nu mai avea alt pix si Saku nu ii dadea altfel unul si mai ales ca i-a multumit.Deci chiar wow faza asta
Mersi ca m-ai anuntat de capitol si spor la scris si la idei

Hey , spor la citit
Meli&Co

Capitolul 5 – Surprinzător, într-adevăr

SAKURA P.O.V.

- Buna zi-seara, m-am balbait eu emotionata, in fata femeii cu parul de caramel. Sunt…
- Sakura, draga mea, te asteptam, ma intrerupse ea zambind cu bunatate. Dar nu sta afara in frig. Intra, intra.

Surprinsa de calda primire pe care cu siguranta nu ma asteptam sa o am, am intrat inauntru. Ochii imi zburara prin camera mobilata cu stil, cu televizor urias cu ecran LCD si un calculator ultra-modern. Era uimitor.
Desigur, magarul de Sasuke statea pe canapea, cu spatele la mine. Vechea atitudine, tipica.

- Sakura! striga Hinata prinzandu-ma intr-o imbratisare stransa.
- Hei, Hinata, am spus si eu cu timiditate.
- Sakura, aceasta este mama noastra, Tsunade Uchiha, zambi ea fericita indicand spre femeia frumoasa care ne privea incantata.
- Incantata de cunostinta, doamna Uchiha, i-am scuturat eu mana formal.
- Oh, nu-mi spune asa. Zi-mi Tsunade. Doamna Uchiha suna atat de invechit, rase mama lui Hinata.
Am zambit.

- Bine, Tsunade.
- Ioi! Salut, Sakura! striga si Kiba de undeva. Sasu, ti-a venit soata!
Un marait se auzi dinspre canapea, in timp ce Kiba aparea pe usa camerei cu un ranjet urias pe fata.
- Kiba, il certa Tsunade, nu e frumos!

- Scuze, mama.
- Salut, Sakura, spuse o alta voce, si m-am intors.
In fata mea statea un star de cinema, par argintiu si cu niste ochii albastrii exact ca ai lui Hinata.
- Eu sunt Kakashi, zambi el ametitor, intinzandu-mi mana.
- Imi pare bine de cunostinta, Kakashi.

- Si noua ne pare bine ca vei fi cu noi atata timp, continua el.
Un alt marait de la canapea.
- Asta-mi aduce aminte… murmura Tsunade plesnindu-se usor peste frunte. Sasuke, tu ce ai de spus?
Am zambit amuzata, in timp ce singurul raspuns al lui Sasuke fu un marait.
- Sasuke?

Nimic. Tsunade se incrunta.
- Sasuke!
De data asta, maraitul fu urmat de un oftat.
- Salut, Sakura, mormai Sasuke fara sa se intoarca spre mine.
- Si? Ce mai spui? continua Tsunade, de parca vorbea cu un copil de gradinita.
Hinata chicoti.

- Bine ai venit, bolborosi Sasuke.
- Trebuie sa te imping numai eu de la spate? intreba Tsunade amuzata. Am mai discutat asta, fiule. Ce mai spui?
- Misca-ti fundul dupa mine ca sa iti arat unde vei sta, la naiba, spuse Sasuke pe un ton intunecat, si se ridica intr-un sfarsit de pe canapea.

Kiba izbucni in ras, in timp ce eu il priveam pe magar cu toata ura de care eram capabila. Si este o cantitate considerabila. Practic, ar trebui sa cada trasnit in momentul asta.
- Sasuke! spuse si Kakashi mustrator.
- Permite-mi, te rog, sa am onoarea sa-ti arat unde Inaltimea-Ta va sta, se maimutari Sasuke, pe o voce subtirica.
Ce idiot, mi-am spus enervata. Daca mai continua asa, ii arunc geamantanul in cap.

Tsunade si Kakashi oftara in acelasi timp. Isi dadusera seama ca numai atat puteau scoate de la o maimuta neevoluata ca el.
- Nu, Hinata, nu te poti duce cu ea, am auzit vocea lui Tsunade vag. Proiectul spune ca trebuie sa petreaca mult timp impreuna, numai ei. Draga, am discutat asta…

M-am strambat, tragandu-mi geamantanul dupa mine mai departe, pe scari, dupa Uchiha. In timp ce urcam, un pufnit si un oftat, apoi un marait imi scapara de pe buze. Ce bine ar fi fost cu Hinata…
Sasuke se opri in fata unei usi de un maroniu inchis, aproape negru, si ofta din toti rarunchii.
- Hai ca nu-i chiar asa de rau, am izbucnit eu. Te porti de parca as fi moartea in persoana.
- Esti si mai rau, replica el. Ma rog, aici nu este vorba in particular de tine, gemu el punand mana pe clanta.

- Atunci? am presat mai departe.
- Nimeni inafara de mine, si idiotul de Neji n-a intrat vreodata in camera mea. Muncitorii nu se pun.

Wow. Ma simt atat de privilegiata. Cine stie ce ascundea in camera aia, daca era atat de secret. Iar eu voi afla. Uite o parte buna in proiectul asta idiot. Voi avea ceva in plus cu care il voi avea la mana.
Oftand din nou, Sasuke descuie usa si o impinse incet, lasandu-ma sa intru. Pregatindu-ma mental pentru ce banuiam ca urma, am pasit curajoasa inauntru.
Doar ca sa raman cu gura cascata in uimire.

Niciun poster cu femei dezbracate – niciun poster de fapt. Culorile tipatoare la care ma asteptasem nu se gaseau nicaieri. Niciun TV, si nici jocuri video.
In schimb, era o camera mare, cu peretii albi ca neaua, de care atarnau cateva picturi din natura. O canapea intr-un maroniu cald era lipita de perete, langa fereastra care reflecta o lumina albastruie de la inserare. Doua birouri se gaseau inauntru, de asemenea, unul pentru calculator si unul pentru temele pe care oricum nu si le facea. Doua paturi stateau unele langa altele, cu o noptiera intre ele, langa un perete acoperit aproape in intregime cu CD-uri. Si spun “aproape” deoarece si un sistem audio uimitor isi gasise locul intre rafturi.

Dar pianul?

- In dulapul acela micut, de langa biroul cu calculator, puneti hainele, spuse Sasuke in sila trezindu-ma din uimire.
M-am intors cu fata spre el, privindu-l din cap pana-n picioare.
- Sincer, Sasuke, fara vrajeala… asta-i camera ta? am intrebat neincrezatoare, pentru prima data lasand ironia deoparte.
- Da, raspunse el surprins, pentru prima data fara acea enervare tipica relatiei noastre de ura in ton. De ce intrebi?
- Este exact opusul la ce ma asteptam, am spus eu fara sa ma gandesc, privind spre imensa colectie de CD-uri.
El pufni.

- La ce te asteptai?
- Pai, la un TV urias, postere de toate genurile, culori tipatoare, jocuri video… si rezerve imense de condom-uri, m-am mirat eu, cu sinceritate.
- Ugh, se zgribuli el. Descrierea ta se potriveste ca o manusa pentru camera lui Kiba. Eu nu sunt un mitocan ca el.
M-am intors din nou spre Sasuke. Serios?!

- Deci – desi nu pot sa cred ca imi ies cuvintele astea din gura – e chiar… frumos, i-am spus in timp ce paseam spre dulapul micut, incepand sa scot din geamantan hainele deja facute teancuri, si le-am pus pe rafturile libere.
Dar se lasa o tacere grea. O liniste stanjenitoare. Era pentru prima data cand unul din noi spusese ceva dragut fata de celalalt in doi ani.
La naiba, am stricat recordul.

Hope you liked it!

deci imi place capitolul asta, il ador
draga mea adu mai repejor nextul ca vreau sa vad ce se intampla cu sasusaku
te-am pupat si spor la scris

Scump-o a fost atat de minunat !!!!!!!!!!!!
In sfarsit dupa atata timp imi indeplinesti si mie dorinta mea arzatoare .
A fost un capitol la fel de minunat ca si celelalte si astept cu nerabdare sa vad continuarea .
Te pupacesc dulce de tot si anunta-ma !
PS : Ai scapat de bataie .

Hei!Hei!Hei! Super Capitol!!
Sakura a spus ceva dragut, cu referinta la Sasuke? Ciudat!!!!!
Asteptam Next cu sufletul la gura!!
Spor la scris si ms ca m-ai anuntat!!!

Kiss $ Hug!!