Hey!Am trecut si eu pe la ficul tau in sfarsit.Sincer prima data m-am gandit ca va fi ceva monoton ca altele(daca o ia cineva personal ma supar )dar cand am inceput sa citesc primul capitol ma atras cu adevarat.Felul in care descrii,actiunea,personajele..ce mai,totul ma facut sa citesc tot ce ai scrs pana acum in doar 3 ore.Astept nextul si sper sa ma anunti(doar daca poti)Bafta la scriis!Am ras la fiecare capitol datorita certurilor celor doi.Imi place foarte mult ficul,daca pot sa spun,chiar mam indragostit de el :))
P.S.
Am o intrebare:
-Sasuke,e adevarat ca erai in "camera secreta" atunci cand te cautau toti?

Iarta-ma ca nu mai trecut. Sa-mi fie rusine la cate am pierdut. Sunt mandra cat de fain scrii si inca o data imi cer scuze. O sa te rog sa ma anunti in continuare si promit ca nu mai intarzii. Succes.

Heeey >:D< Buna, Bun rau ficul tau >:D<

Il iubesc mult mult mult de tooot :X

Ce smecher ar fi ca Sasuke sa vina manga de unde este el acum sa vad cum este bossu' Sasuke Uchiha beat, mergand aproximativ drept!

Te-am pupat si astept nextul repede repejor ca deja nu mai rezist.

Te rog sa ma anunti si pe mine ca sa pot comenta next si sa il citesc (NORMAL)
*******Bye Barbiee*******

lAWL!! si eu as rade daca as fii in locul lui Neji! clar e la pian...dar sa stea toata ziua acolo ...e putin cam aiurea. Ms ca mai anuntat si scuzama ca nu tiam rasp pana acum dar nu am fost acasa. Daca poti fa-o in continuare, key?

Imi pare foarte rau pentru faptul ca nici acum nu am putut raspunde la intrebari, dar nenorocitele de personaje nu vor sa iasa din camerele lor. Poate au aflat ce le voi face in continuare. Spor la citit.

Capitolul 14 - Liceu, Iad , Infern


Din perspectiva Sakurei

- Of, în numele tuturor sfinţilor, unde dispare aşa? răcni Hinata pentru a mia oară, plimbându-se nervoasă prin salon. Mai sunt 10 minute şi se sună!
- Te înţeleg perfect acum, Hinata, am spus şi eu furioasă, privind cu atâtă ciudă la ceas încât ar fi trebuit să fie trăsnit de nenumărate ori.
Într-adevăr, atunci, la orele de Engleza, când Hinata întârzia, era numai din cauza toanelor dobitocului ăstuia. Unde putea fi? m-am întrebat încă o dată, uitându-mă sub canapea şi deschizând uşa bucătăriei. Urma să întârzii din cauza lui; n-am să-i iert asta nici măcar dacă-mi va sta în limbă şi va cânta Mary had a little lamb!
- Nu este nicăieri! exclamă Tsunade coborând scările.
- Cine nu este nicăieri? răsună brusc o voce de catifea, atât de inocentă si de curioasă.
- Sasuke! îşi apăsă Tsunade mâna peste inimă.

M-am întors fulgerător spre Uchiha, care apăruse ca prin farmec în capul scărilor. Unde naiba a fost? m-am întrebat exasperată. Mai sunt 5 minute şi se sună!
Dacă privirile ar putea ucide, idiotul ăsta ar trebui să fi murit de milioane de ori. Şi nu exagerez.
- Unde naiba erai? se miră atat de tare Hinata, încât aveam impresia că ochii urma să îi iasă din orbite. Cum de apari aşa, din senin?
Uchiha scutură din cap ca şi cum voia să alunge gândurile, luându-şi ochii mari de la mine. Mă simţeam atât de ciudat când mă privea astfel; ca şi cum eu şi el nu mai eram aceleaşi persoane. Era un sentiment alunecos, molatec – cu ochii aceia negrii de şarpe fixându-mă, eram atât de nesigură de mine însumi.
- Eram în camera mea, ridică el din umeri după câteva secunde, trăgându-şi încet ghiozdanul din cuier.
Asta mă scoase din pepeni.

- Unde în camera ta?! am ţipat şi eu exasperată. Din cauza toanelor tale, eu am să întârzii la şcoală!
- Nu-i problema mea, răspunse el fără să ne mai dea atenţie în timp ce-şi lua cheile dintr-un cuier special. La revedere, mamă!
- P-pa, fiule, spuse Tsunade încet, încă fiind în stare de şoc.
- Pa, mamă! exclamă şi Hinata îmbrăţişând-o.
- La revedere, Tsunade, am spus şi eu politicoasă.
- La revedere, copii, spuse ea după ce mă îmbrăţişă şi pe mine.
M-am desprins încet, uitându-mă la pendula din perete care arăta nemiloasă ora 8 fix. Uite cum s-a dus pe apa sâmbetei recordul meu.
- Oh, haideţi odată, spuse Uchiha deschizând uşa. Si vă plângeaţi că veţi întârzia…

Niciuna din noi nu-l băgă în seamă. Am păşit afară după Hinata, călcând hotărât prin bălţi şi împroşcând în jur. Încă eram foarte nervoasă, şi asta era ceva uşor de înţeles. De-abea mă abţineam să nu sar pe el pentru a-l face bucăţele, a-l trage pe roată, a-l spânzura, a-l împuşca, a-l strânge de gât, ca apoi să îi arunc resturile la porcii mistreţi de la grădina zoologică. Deşi mă îndoiesc că nişte animale atât de rafinate ar binevoi doar să miroasă aşa ceva.
Cu mintea fierbând de planuri şi fantezii extrem de neplăcute pentru Uchiha, am intrat în Volvo-ul lui stupid si strălucitor. Hinata se aşeză lângă el, în scaunul pasagerului, strâmbând din nas. În acel moment am mulţumit cerului că nu eram sora lui. Vorba lui Hinata, ea trebuie să-l suporte toată viaţa.
Dar în următorul moment, am regretat până şi acel gând. Lângă mine, cu un rânjet larg şi cu ochi plini de glume încă nerostite, se aşeză Kiba.

- Hei, Saku-Uacu! exclamă el bolovănos, îmbrâncindu-mă într-o parte.
- Nu-mi mai spune aşa, am mârâit eu furioasă la culme. Nu era destul Sasuke; acum trebuia să suport două maimuţe fără creier.
El râse, dar spre uimirea mea, îmi făcu cea mai mare bucurie şi tăcu din gură.
- Las-o pe Saku în pace, Kiba, spuse Hinata observând îmbrâncitura ce mă trimisese în celălalt capăt al maşinii. Ai să-i strici părul.

Am strâmbat din nas. Hinata mă sculase pe la ora 6, numai pentru a mă îmbrăca, machia, coafa şi parfuma. Fusesem atât de năucă, încât o lăsasem să mă folosească drept Barbie Saku – manechin uman, fără să mai ripostez. Iar acum, iată-mă: blugi negri, lucioşi, o cămaşă albă, elegantă, strânsă la mijloc cu o cureluşă, care mă face să par mai înaltă. Un colier cu un pandantiv uriaş, albastru îmi scoate în evidenţă gâtul – ca s-o citez pe despotica regină a modei – iar părul care îmi curgea în valuri pe umeri era singurul lucru care îmi plăcea în mod special. Hinata îmi prinsese două şuviţe late din faţă la spate, cu o clămiţă albastră şi restul părului mi-l adusese în faţă, pe umeri.
De machiaj, nu ştiu nimic, pentru că am moţăit pe scaun în timp ce ea modifica, rectifica şi finisa chipul meu banal. Dar, ca o concluzie, cred ca arăt bine. Nu că aş fi îngâmfată, dar până şi Uchiha rămăsese cu gura căscată – din nou – iar Kiba nu mai tăcuse din gură o clipă. Ca să fiu sinceră, mă simţeam puţin mândră de mine. Era reconfortant să ştiu că puteam să fiu chiar drăguţă, cu condiţia ca eu să fiu în starea potrivită.
Ştiu, nu sună a Sakura deloc. Dar, ca să spun adevărul, voi recunoaşte că Hinata mi-a promis să nu mă mai chinuie deloc o zi întreagă dacă o las să facă ce vrea cu mine astăzi. Însă tocurile pe care voia să mi le bage pe gât iniţial, nu le-am acceptat nici în ruptul capului. Vroia să îmi rup gâtul?

- Ioi, Sasukins! îmi întrerupse Kiba reflecţiile. Ţi-ai făcut vreo temă?
L-am privit curioasă pe Uchiha, dar nu aveam ce vedea. Înafară de părul lui superb… mă rog.
- Ăăăăă, făcu Uchiha, nu.
De ce nu sunt uimită?
- La naiba! exclamă Kiba. Mă omoară doamna Kurenai. Mi se pare că aveam o grămadă la Engleză…
- Da, răspunse Sauke. Trebuia să rezolvăm trei exerciţii cu nişte subpuncte cât capul tău de mari, şi să scriem un text despre Faulkner. N-a fost mare lucru…
În maşină se lăsă liniştea. Surprinsă, m-am holbat la el. Oi fi auzit eu rău…
- Ce? întrebă el mirat, aproape trecând pe roşu la intersecţie.
- De unde ştii asta? am întrebat eu. Ai spus că nu ţi-ai făcut temele.
- M-am uitat prin caiete, răspunse el pe un ton fără emoţie, după câteva secunde. Nu sunt chiar atât de incult cum mă crezi. De fapt, nu sunt incult deloc.
- Păcat că nu ai dat nicio dovadă până acum, am zâmbit eu angelic.
- Nu este vina mea ca tu eşti atât de stupidă, încât nici măcar nu le identifici, replică Sasuke tăios, întorcându-se cu o privire criminală spre mine.

M-am mobilizat imediat, scrutând adâncimile lui negre cu nişte priviri ascuţite asemenea celui mai de calitate pumnal. Persane, mi se pare…
- Sasuke,Sasuke! ţipă Hinata brusc. Ai grijă la BMW!
Uchiha ocoli BMW-ul exact în ultima clipă. Nu mai era mult şi ajungeam cu toţii colac de Volvo înmuiat în sos de BMW. Plină de ironie, eram cât pe-aci să-i trântesc o replică lui Sauke de urma să mă ţină minte şi la Judecata de Apoi, însă altul mi-o luă înainte.
- Vă puteţi certa acasă, spuse Kiba cu un ton plin de reproş, în timp ce Uchiha redresa maşina. Sincer, mai vreau să trăiesc. Nu de alta, dar sunt prea tânăr să mor!
L-am privit pe Kiba iritată, dar zărindu-i chipul zâmbăreţ, gândurile îmi luară o alta cale. Şi nu e de mirare direcţia lor.
- Câţi ani ai Kiba? am întrebat eu gânditoare.
Poate a rămas repetent sau ceva. E imposibil ca un adolescent de 17 ani să fie atât de copilăros!
- Optesprezece, se umflă Kiba în pene.
- Fără o lună! completă Sasuke ironic.
- Mă rog, mârâi Kiba. Vei plăti pentru asta… puştiule!
- Terminaţi! ţipă Hinata enervată de-a binelea. Sasuke nu are atenţie distributivă, în caz că nu aţi remarcat!

Toţi tăcură din gură, lăsând şoferul să se concentreze. Săracul şofer, cu creierul lui minuscul, cred şi eu că nu poate să vorbească şi să conducă, mi-am spus ironic.
Dar liniştea, din fericire, nu dură mult, căci am ajuns la şcoală. Ucihha intră ca o furtună în parcare, apăsând acceleraţia la maxim.
Eram pe punctul de a intra la istericale, ţipând că Bee era poliţist şi că fusesem crescută să respect regulile de circulaţie, însă maşina se opri cu un scrâşnet puternic de roţi. Fiecare se grăbi să iasă afară din Volvo, căci cu toţii eram în întârziere, nu glumă. Nu mai era nimeni în parcare.
Fără să mai arunc o privire înapoi, am tras-o pe Hinata după mine spre Sala de Engleză. Cred că aveam viteza unui avion supersonic, fără a-mi mai păsa de desele poticneli ce erau foarte posibile să apară pe timpul zborului meu, în timp ce traversam parcarea.

- Sakura, mai încet, râse Hinata tensionată. Nu suntem chiar atât de târziu.
- Numai de nu ar fi făcut pană camioneta mea, am mârâit eu pătrunzând în clădire. Luam maşina mea, şi acum eram deja la şcoală.
Hinata dădu din cap absentă, inspirând o gură mare de aer înainte de a apăsa clanţa uşii. Cred şi eu că avea nevoie de curaj. Am făcut şi eu la fel, îmbărbătându-mă pentru ce urma. Şi Dumnezeu să mă ierte, deoarece nu era de bine…
- Bună dimineaţa, doamnă Kurenai, am mormăit amândouă intrând.
- Mda… Mulţumim pentru înalta onoare pe care ne-o faceţi arătându-vă la curs, răsună vocea ironică a doamnei Kurenai, în timp ce noi ne grăbeam spre locurile noastre.

Simţeam privirile şocate ale colegilor fixându-mă, şi cea a profesoarei, la fel de insistent – dar încărcată de nemulţumire. Ştiam deja destule despre jalnica de mine însumi, ca să îmi dau seama că mă înroşisem mai tare decat o sfeclă coaptă la un soare african.
Lua-l-ar dracu’ pe Sasuke, m-am înfuriat în sinea mea, în timp ce-mi scoteam cărţile. Dacă s-ar fi grăbit naibii de oriunde a fost, nu mai trebuia să îndur chestia asta.
Şi să nu uităm de stupida mea maşină, care n-a găsit altă zi mai potrivită şi a făcut pană. Lua-o-ar dracu’ si pe ea.

A doua!

Cat de bine ca ai adus nextul...
Sasuke asta, o face pe Sakura de ras. I-a trebuit ciudatului pian...
In locul Sakurei i-as fi zis cateva...
Abia astept nextul si te rog sa ma anunti.
Succes!

Awww!Ce capitol frumos!Ce rau imi pare ca nu am citit mai repede MP pe care mi l-ai trimis >.<.Oh,iar sa dus Sasuke in ascunzatoare lui...omul grotelor -.-" n-am ce zice.Mi-a placut la nebunie acest capitol si iti multumesc pentru anunt!Bafta la scris si ideei multe!

Heya!

Superb capitol.

Anunta-ma, te rog, cand pui next-ul!

Doamne, cat am ras la caitolul asta !
Adica sasuke , ca un idiot ce e , dispare mereu in camera secreta si le face pe fete sa intarzie la ore .
Mi-a placut capitolul la nebunie si vreau sa aduci next-ul cat mai repede !
[P.s. merci ca m-ai anuntat ]
Bafta la scris in continuare !

Oh my godness what do we have here? Well, lets's see... un capitol foarte frumos presarat cu momente comice, dar si momente de surpindere si multe alte momente pe care le-si putea enumera pe aici, dar apoi comentariu ar deveni plictisitor si neahh nu preau vreau asta . Mi-a placut la nebunie cum Sasuke a aparut dintr-o data si toata lumea era surprinsa mai ales Tsunade care pana si in momentul in care le-a zis tutror la revedere tot nu-i venea sa creada aparitia dubioasa a lui Sasuke, dar si el e cam afurisit pentru ca le-a facut pe fete sa intarzie mai ales pe Sakura care din cate am citit avea chiar un record, bine nu ca m-asi fi suparat ca i-ar fi spart recordul ca mai trebuie sa faca si ea niste prostioare pe acolo. Aaaa si in drum spre scoala mi-a placut mult de Hinata cum a tipat atunci la ei ca Sasuke nu poate fi atent in doua locuri, replica aia a fost chiar buna. Sincer iubesc cum descrii totul si imi plac momentele tale de suspans ca sunt reusite. Cam atat am avut sa-ti spun... wait there's something else... bafta la ideii si spor la scris
p.s: te astept cu urmatorul capitol si daca poti sa ma anunti si pe mine
Te pupaceste Lola

Foarte tare nextuu' asa Saku vezi ca nui asa rau cu moda??:))))
Vaiii Sasuke nas putea :))))))))
Mersii mult ca mai anuntat scumpaa
Sa vina NEXTUUL !!

Se pare ca din cauza racelii asteia am ajuns printre ultimii,ceva insa normal la mine
Deja am o mica banuiala cam unde ar fi putut fi Sasuke fara ca nimeni sa nu il fi gasit in toata aceea casa.
Chiar daca mersul cu masina spre scoala ar trebui sa fie mega plictisitor uite ca aici e mai mult decat interesant,dar nu credeam ca Sasuke poate face atat de repede accident.
Abia astept sa vad ce se intampla mai departe si sper ca data viitoare sa nu mai intarzii atat ca si de data asta.

ola la :)) sakura cred ca vei fi in centrul atentiei:)))
saku ti-as zice unde se afla sasuke dar....
capitolul a fost sublim il ador
sa vedem ce se va intampla in continuare
te-am pupat dulceeee