Din capitolul precedent
Haruno nu raspunse nimic. Mirat, mi-am ridicat privirea spre ea, si mi-am dat seama de gafa.
- Adica, m-am balbait, voiam… vreau sa spun…
- Unde naiba e pianul asta! tipa Sakura. Ma racaie pe creier. Nu este nicaieri in aceasta camera, si Hinata mi-a spus ca n-aveti pian in casa deloc. M-ai mintit!
Nu aveam nici cea mai mica idee despre ce sa spun. Nervos, am vrut sa ies din camera, dar Haruno se protapi in fata mea:
- Ce se intampla, Sasukins? Ti-a mancat pisica limba?
PARTEA |||
Din perspectiva Sakurei
- Nu, marai el intr-un tarziu, imbrancindu-ma din fata usii. Si lasa-ma dracului in pace.
Cu aceste cuvinte, Uchiha iesi din camera, trantind usa cu putere ca un magar ce era. Se infuriase atat de brusc, atat de neasteptat! Uimita, am ramas pe loc, privind ganditoare in urma lui. Lasand ura deoparte, nu intelegeam deloc enigma asta pe doua picioare. Cu toate incercarile mele de a ma convinge asupra faptului ca nu era nimic in Uchiha ce avea nevoie de intelegere si toleranta, adevarul razbatea prin zidurile pe care mi le inaltasem.
Fortandu-mi mintea sa abandoneze subiectul, m-am tarat fara chef spre dulap, cu intentia de a ma schimba. Blestemata fie Hinata, si binecuvantat fie Sas… adica, binecuvantata fie ideea lui Sasuke. Sincer, ma pusese pe ganduri, si ma uimise, in acelasi timp ceea ce facuse, chiar daca nu era din proprie initiativa. Fusese atat de ciudat sa-l stiu ajutandu-ma. Pe mine, Sakura Haruno. Depinde din ce punct de vedere o iei, am decis infrigurata, in timp ce cotrobaiam prin rafturi. Intr-un tarziu, o bluza albastra, mai degraba turcoaz imi atrase atentia, si blugii negri pe care mi-i daruise Hinata ieri parura o combinatie ce urma s-o multumeasca pe regina despotica a modei care ma alesese drept preanenorocitul ei manechin. Un colier simplu completa imaginea.
Bun, un obiectiv de pe lista se poate considera bifat. Acum, sa-l sun pe Bee…
- Alo, tata? am spus entuziasmata in difuzorul telefonului. Salut!
- Saku , draga, ce faci? raspunse el la fel de incantat.
- Asa si asa.
- De ce “asa si asa”? intreba Bee, si depistam un mic zambet in vocea lui.
- N-ai sa ma auzi niciodata spunand ca ma simt bine cu Uchiha sub acelasi acoperis, m-am strambat eu. Oricum, familia lui este foarte draguta. Nu si-o merita deloc.
- Lasa, Saku, ai sa vezi ca o sa va intelegeti bine, supralicita Bee.
- Ma indoiesc, am murmurat. Oricum, tata, adevaratul motiv pentru care am sunat, era pentru ca voiam sa te intreb daca te pot vizita astazi la ora 3…?
- Sigur ca da, Saku! se bucura Bee. Te-astept!
- Perfect, am zambit eu, mai vorbim atunci. Te iubesc, tata!
- Si eu, draga, rasuna vocea tatalui meu din difuzor inainte de a inchide. Am inchis si eu, punand Nokia-ul inapoi in buzunar.
Oftand, am iesit din camera lui Uchiha, ca apoi sa-mi tarasc picioarele pe scari, inspre bucatarie. In spatele meu, usa incaperii se tranti din nou, dar m-am intors prea tarziu ca sa-l mai vad pe Sasuke intrand. Caci nu aveam nicio indoiala ca fusese el. Ce naiba are? m-am intrebat pentru a mia oara.
Oricum, Hinata paru destul de multumita de look-ul meu, dar Kiba nu se opri din glume nesarate pana cand Kakashi nu-l ameninta serios ca nu mai are voie sa puna piciorul afara din casa pana la absolvire. Numai atunci, Kiba ma lasa in pace.
Nici nu mi-am dat seama cand se facu 3, si a trebuit sa plec in vizita la propria mea casa. Cata ironie, ma gandeam in timp ce ma urcam in camioneta mea straveche. Daca mi-ai fi spus acum 3 zile ca urma sa traiesc si sa dorm in aceeasi camera cu Uchiha, as fi sunat la Spitalul de Boli Mintale. Sat te-as fi dat afara in suturi. Ma rog.
Bee fu chiar bucuros sa ma vada, dar imi tinu un interogatoriu in toata legea in legatura cu purtarea lui Uchiha, mai ales noaptea. Eu, dormind in acelasi pat langa al unui mascul, noapte… cred ca v-ati dat seama ce trece prin capul unui parinte.
Ugh. Asa ceva este mai imposibil decat eu dansand pe Empire State Building, in tocuri cui de 20 centimentri!
Desigur, i-am facut si mancare ca lumea, niste enchilladas de pui, pe care Jiraya i-a calificat drept deliciosi. Am spalat si vasele, curatand luna si bucataria care in trei zile, ajunsese de parca o mana feminina nu mai trebaluise pe-acolo de decenii intregi. Dupa ce mi-am mai privit camera, si am oftat dupa viata mea normala si minunat de banala de dinaintea proiectului astuia stupid, am decis ca trebuia sa plec.
Era ora 6, iar temele mele nu erau facute inca. Mi-am luat la revedere de la Jiraya, care ma incurajase sa-l mai vizitez oricand aveam timp liber, si am condus inapoi spre casa Uchiha.
In timp ce ploaia batea ca o mie de mici ciocanele in tabla masinii, gandurile imi zburau, ciudat de ingrijorate, la viitor. Tata nu tacuse o clipa din gura, parand atat de increzator in afirmatia lui ca eu si Uchiha ne vom intelege “foarte bine”. Ignorasem cat ignorasem, insa incepuse sa ma racaie pe creier, ca celebra picatura chinezeasca.
Dar daca propria mea vointa nu putea alunga gandurile ce ma dominau, adunatura de specimene masculine din fata casei reusi.
Asta nu-i de bine.
Am tresarit ingrozita, in mintea mea deja formandu-se certitudinea a ce se putea intampla… si nu era deloc bine. Disperata, am incercat sa gasesc o scapare.
Dar fu prea tarziu.
- Hei! se auzi vocea idiotului de Neji, vine soata lui Saskins!
Am simtit cum ma inrosesc mai dihai decat o sfecla, urechile arzandu-mi la o temperatura mai mare de 100 de grade. Uitandu-ma drept inainte, am parcat masina si am coborat fara sa ma gandesc la nimic, ca teleghidata. Desi rasetele si ironiile care ma asteptau erau mai inspaimantatoare decat flacarile infernului. Sincer, ma simteam mai eroica decat Hercules, Ahile, sau Napoleon Bonaparte.
- Frate, crezi ca s-a intamplat ceva intre ei?
- De ce naiba ma intrebi pe mine?!
- Haruno, ce culoare au pijamalele lui Saskins?
- Sai, eu sunt Maica Precista si tu esti Sfatul Petru daca Sasukins nu i-a aflat marimea la sutien.
- 5 dolari ca n-a atins-o cu un deget?
- Pe dracu’!
- Au trecut 3 zile, ce naiba, dati-le timp!
- Dobitocilor, eu am o idee mai buna!
- Ce?
- Intrebati-l pe craisor in cauza, capete seci!
Nu mai aveam mult si explodam de rusine, in timp ce razbateam prin gasca lui Uchiha. Sincer, cum naiba putea sa stea cu asemenea dobitoci? Eu as fi avut nevoie de o gramada de pungi pentru voma. Dar vorba aia: Cine se-aseamana, s-aduna!
Insa, se pare ca Dumnezeu nu ma uraste chiar atat de tare. Tsunade iesi in prag cu o expresie nedumerita, exact atunci cand voiam sa apas butonul soneriei. Am oftat usurata.
- Imi pare rau baieti, dar nu-l gasesc pe Sasuke nicaieri! Nu l-am mai vazut de azi dimineata. Poate a fugit… Oh, Sakura, draga! Bine ai venit, hai, intra!
Dar in adunatura de maimute neevoluate care nici macar un neuron nu aveau ca sa aiba ce evolua pana la urma, se lasa liniste.
- Lua-l-ar dracu’… murmura cineva.
- Dar a promis…
- Frate, si blonda il cauta ca o nebuna.
Dar brusc, in intuneric rasuna un hohot de ras puternic. Mie nu mi se parea nimic amuzant in aceasta situatie, dar in fine, creierul unui baiat merge in toate modurile, numai normal nu. Contrariata, am cautat printre indivizi autorul.
- Nu pot… nu pot… sa cred! reusi sa scoata cateva vorbe articulate printre chicote Neji, care se tinea cu mainile de burta de atata ras. Saskins… este… este…
- Ce este? am intrebat toti in acelasi timp, nerabdatori.
- Nu mai conteaza, chicoti el mai departe. Haideti… baieti! Sa mor eu, ca nu pot sa cred… Am sa-l intreb maine, si daca e ce cred eu, ma numesc Einstein!
Gasca de baieti se indeparta in intuneric, inca susotind contrariati la comportamentul lui Neji. Si nu erau singurii. Dupa ce am intrat in casa, Tsunade ma intreba uimita ce era cu el, dar nu aveam cum sa raspund. Nu stiam nici eu, si sincer, eram curioasa sa aflu.
Curiozitatea a omorat pisica, se spune. Ei bine, eu sper sa nu mor, dar urma s-o fac din alte motive. Temele nu erau gata, si era deja 6 si ceva. Mormaind in barba, am urcat in fuga scarile spre camera lui Uchiha, scotandu-mi caietele si cartile in mai putin de-o secunda. Iar ca sa ajung la unul din birouri, nu-mi lua mai mult de doua.
Cu viteza unei masini de curse, am inceput sa-mi scriu la Trigonometrie. Noroc ca nu aveam prea mult, si ca intelesesem lectia foarte bine. Algebra, Engleza, Spaniola, Fizica, Chimia, Biochimia, Biologia, Trigonometria… imi luara doua ore si jumatate cu tot cu invatat.
Si este mult. Extrem de mult, am constatat suparata, in timp ce imi faceam ghiozdanul. De obicei, termin temele intr-o ora, o ora jumatate. Este adevarat ca imi fusese greu sa ma concentrez, dar… la naiba, imi ies din mana.
Furioasa de-a binelea, m-am trantit pe pat. Uchiha are o influenta rea asupra mea. Nu vad alte explicatii, sau nu vreau sa le caut. Nu conteaza, treaba e ca…
- Saku! ma scutura Hinata energic, facandu-ma sa tresar. Cand naiba intrase? Ai intarziat la cina!
- Oh, am tresarit, ridicandu-ma de pe perne.
- Doamne, Saku, esti atat de neatenta.
Am murmurat ceva ininteligibil, in timp ce coboram scarile. Un gand care nu prea isi gasea locul in mintea mea anti-Uchiha ma bantuia, intrebandu-ma daca el se intorsese acasa. Dar desigur, nu o facuse. Desi era aproape 9…
- Kakashi, unde poate fi? se invartea nervoasa Tsunade prin camera, dar se opri cand ma vazu pe mine.
- Uch.. adica, Sasuke n-a ajuns inca? m-am balbait eu, constienta de gafa facuta.
- Nu, raspunse Kakashi. Dar nu trebuie facut atat caz de asta, el lipseste astfel des.
Nu am mai spus nimic, desi era putin ciudat, si m-am asezat la masa, mancand pizza de casa, ce o banuiam a fi capodopera lui Tsunade, cu pofta. Mi-era foame, recunosc, asa ca am golit farfuria repede, ca apoi sa ma ridic. Dupa cateva complimente asupra mancarii adresate lui Tsunade, m-am urcat inapoi in camera mea. Ah, adica a lui Sasuke.
Si apropo de Uchiha, mi-am spus in timp ce imbracam pijamalele, pe unde o fi umbland? Dupa ce terminasem cu spalatul, o intrebasem si pe Hinata, care imi raspunsese nervoasa ca nu stie. La fel ca toti ceilalti.
Cat de nesimtit si ticalos putea fi, ca sa isi lase parintii sa se ingrijoreze atat de tare si prietenii sa astepte degeaba…
Inca gandindu-ma la misterul disparitiei lui Sasuke, m-am strecurat in pat. Aveam nevoie de energie pentru maine, o zi de scoala care cu siguranta ma va face sa imi doresc sa nu fi existat vreodata.
Asternuturile erau reci, dar curand, imi paru un loc familiar si fericit, si somnul ma trase in valurile sale cenusii cu zeci de mii de brate molatice.
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Hobby-uri
Stare de spirit
Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie 
Dum 16 Dec 2012, 19:22
,super ficu,aseara am stat pana la vreo 2 ca sa citesc cate ceva din el,nu de altceva dar m-a captivat din prima,deci,daca ma poti anunta si pe mine data viitoare cand pui nextu,te rog 
Relatia dintre Sasuke si Sakura e exact aceeasi dintre noi. Problema/fericirea face ca noi nu o sa trecem niciodata peste asta :)) Imi place ca te-ai inspirat din viata reala si ca explodezi de originalitate. Inainte sa postezi urmatorul capitol, dami-l sa-l citesc , ca sa poti corecta cateva greseli din naivitate 
)
?
?
sunt foarte , dar foarte suparata pe tine .!!! Cum de nu m-ai anuntat si pe mine ??? Stii cat de mult iti iubesc eu ficul si tu asa ma rasplatesti ? Sa-ti fie rusine...... 
cand pui next-ul 
anunta-ma si pe mine cand pui urmatorul capitol. Ale
...unde a putut sa dispara Sasuke?.....si ce e cu rasul lui Neji?
