Ce Inseamna Psihologie

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 04 Oct 2013, 17:57

Helău :)
Ce capitol luung. Îmi plaace. Nu credeam că o să am răbdare să citesc atât, dar am avut. Nu-mi pare rău :)) a fost impecabil. Sincer, nu am găsit nicio greşeală de tastare... exceptând cea "mare" din primul rând "Din perspectiva Bellei" :))
Doamneee, când vor ajunge cei doi să fie împreună? Cred că această poveste va mai dura ceva timp de acum încolo :d

Nu ştiu sincer ce să mai zic. Minea mea e în modul "sleep" :)
Sper ca nextul să nu mai dureze atât de mult până apare :(
Nu de alta, dar uitasem sincer unele lucruri şi-mi era lene să citesc capitolul anterior să ştiu de ce este vorba. Eram aşaa, în pom şi pomu'-n aer la început :)) da, pe parcurs îmi amintisem :d

Închei aici :)
-aştept anunţul cu continuarea :*

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 04 Oct 2013, 19:58

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Asteptam de mult next-ul si ma bucur nespus ca l-ai adus! Capitolul a dost foarte frumos si chiar am fost fericita sa aflu ca Sasuke nu vrea sa faca schimb de parteneri si cred ca nici Sakura nu vrea.
Relatia dintre cei doi incepe sa se imbunatateasca! Incep sa-l iubesc pe Sasuke, mai ales pentru cantecul scris. Spor la scris si la idei! Te pup! :*

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 05 Oct 2013, 00:02

Heii. Buna si scuze de intarziere. Am terminat capitolul de citit azi-dimineata, insa a trebuit sa ma pregatesc pentru liceu si nu am mai putut lasa com. Mi-a placut capitolul, a fost foarte frumos si lung. Ma bucur ca ai adus nextul si ma bucur si pentru ca Sakura a aflat in sfarsit despre camera secreta a lui Sasuke. Ce bine imi pare, he he. :P Sunt curioasa sa vad daca vor schimba partenerii sau nu. Oricum, mersii pentru anunt.
Sa vii repejor cu nextul si sa ma anunti si in continuare. kiss

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 05 Oct 2013, 10:54

Helau, darlin'
In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru anunt. Capitolul este genial, chiar absolut genial.
Sper sa nu isi schimbe partenerii cei doi...si avand in vedere cele petrecute in seara aia, cu pianul si toate datile in care chiar daca s-au certat ei, tot nu a fost chiar asa mare lucru..si lucrurile care le-a spus Sasuke la sfarsit...NU ACCEPT SA SE SCHIMBE!
Se infiripa ceva intre ei, o simt
Astea fiind spuse (ca altceva nu-mi mai trece prin cap ), astept cu nerabdare urmatorul capitol, sa vad ce se mai petrece.
See ya!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 08 Oct 2013, 22:56

Hey, hey ^.^

Nu inteleg dar din cate stiu eu am comentat la acest capitol...se pare ca am unele probleme de memorie

Si cat de mult timp am asteptat acest next , inca nu imi vine sa cred ca Sakura sa abtinut sa nu mearga la Sasuke in momentul cand acesta canta, asta inseamna ceva si toti cred ca stiu ce inseamna asta dar nu am sa spun nimic

Pana la urma brunetul is pune in minte sa o aibe pe rozalie numai pentru el...se complica lucrurile pe aici si ce imi mai plac mie incurcaturile

Iti multumesc mult de anunt si sper sa o faci in continuare

Te pwp dulshe si spor la tastat

~ Love Yukii ~

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 12 Oct 2013, 22:12

Super ficul!! Abia astept sa vad ce mai face Sasuke!:P
Mai repede cu nextu'!!!! hmm...?!

Yang: atentie la spam!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 13 Oct 2013, 15:25

anunta-ma cand apare next-ul :)

Yang: ATENTIE LA SPAM! Un comentariu in sectiunea de ficuri trebuie sa aiba minim 10 cuvinte!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 21 Oct 2013, 16:07

imi place...
devine din ce in ce mai interesant

abia astept urmatorul capitol

spor la scris si imaginatie in love

Argh! Ma omori cu asteptarea asta. Cand pui next-ul? Voi da coltul daca nu-l pui mai repede angry

PS : Hahahaha si hihihi si hohoho :)))))) Nu te supara :D

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 01 Dec 2013, 12:59

Buna , imi pare rau ca nu am mai trecut pe aici, adica e extraordinar ceea ce scrii. Chiar daca am mai citit povesti de dragoste dintre Sasuke si Sakura, nici una nu ma inebuneste:D: mai mult ca a ta. Si sa stii ca ma supar yeah

,daca nu vii cu nextu'.
PS:Te rog sa ma anunti si pe mine. I rock peopleee!!!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 03 Dec 2013, 16:53

Hai maaaaai de ce nu pui nextu'?
Am stat 2 zile sa citesc ficul tau.
Te rog,macar termina-l ....si apropo ....wow! il faci inca din 2012 si nu ai terminat cu ideile.
Ori cum..e foarte tare si sper sa pui nextu' ala cat mai repedeee!
Mara:) was here

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 27 Dec 2013, 16:46

Buna,

uite stiu ca iei ficul de la altcineva ai scris in descrierea primului text dar poti spune ca cea de la care iei ficul nu mai are idei si asa ne prindem si noi ca nu poti sa il modifici sa devina sasusaku de la edward si bella pt ca nu ai ce sa modifici.Ai putea sa il continui tu si cu siguranta va fi mult mai corect si mai frumos decat sa il iei de la o alta persoana si ea nici macar sa nu stie.Bine la ce reputatie ai(in sens pozitiv)ai omulte ficuri si idei dar macar spunene si noua daca se mai poate continua!!!!:)

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 27 Dec 2013, 17:58

Continua-l te rog astept de vreo 2 luni si nu ai mai dat nici un semn de viata, ficul tau a fost cel mai lung si mai bun fic pe care l-am citit, cel mai mult imi place atitudinea lui Sasuke originala(adica asa indiferent si rau cum e el) sper sa intri curand si sa vezi mesajele fanilor ficului sa il redeschizi sad

Astept sa il redeschizi waiting

si sper sa ma anunti!:)

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 31 Dec 2013, 14:31

Pff, sunt o mica lenesa, insa sper ca o sa va placa acest capitol super lung. Spor la citit SIIIIII ANUNT : Voi posta in fiecare saptamana cate un capitol. Am chef sa termin CIP in anul care vine.

Capitolul 18 – Nu este nicio cale de scăpare

Din perspectiva Sakurei

-         Au venit, au venit! ţipă Hinata la auzul soneriei. Haide, Sakura, au venit Ino şi Naruto!
-         Minunat, am mormăit sarcastică, în timp ce Hinata zbura extatică pe scări pentru a le deschide uşa.
Reacţia mea era o totală antiteză faţă de cea a lui Hinata. Mai lent decât putea Sasuke să fie când voia să mă enerveze, am închis uşa după mine, dar nu am coborât decât câteva scări. Aveam o mutră de înmormântare incurabilă, pe care sunt sigură că dacă ar vedea-o sărmanii Uzumakii, ar fi cel mai frumos „bine-aţi venit” vreodată. S-ar simţi atât de „bineveniţi” încât ar lua-o la fugă fără să mai stea pe gânduri…
-         Salut, Ino! Ce bine-mi pare c-ai putut ajunge… spuse Hinata, trăgând-o rapid pe blonda perfectă înăuntru.
-         Bună, Hinata, zâmbi şi ea strălucitor, dându-şi haina jos. Şi mie-mi pare bine.
Însă ochii lui Hinata se aţintiseră asupra celeilalte persoane ce tocmai intra.
-         Oh, şi tu eşti…?
Se adresa lui Naruto. Am zâmbit amuzată de prefăcătoria ei nevinovată. Doar eu ştiam că îi aflase şi numele, şi notele, şi pasiunile… totul. Nu e greu atunci când eşti Hinata şi posezi farmecul tipic Uchiha.
-         Sunt geamănul lui Ino, Naruto Uzumaki, spuse blondul politicos, întinzând mâna.
Hinata i-o înhăţă la viteză.
-         Îmi pare bine de cunoştinţă, zâmbi ea dulce. Eu sunt Hinata Uchiha, sora lui Sasuke… şi din păcate, şi a lui Kiba…
-         Hei! exclamă brusc o voce ce se presupunea a suna jignită.
Hinata tresări şi se întoarse nevinovată spre un Kiba încruntat.
-         Cum adică „din păcate”? mormăi el cu ochii îngustaţi.
-         Oh, nu mai contează… rânji Hinata angelic.
Kiba deschise gura să mai spună ceva, dar altul i-o luă înainte. Aşa păţea tot timpul. Am zâmbit.
-         Naruto, omule, ai ajuns! exclamă brusc o voce de catifea, în timp ce posesorul ei apărea zâmbind ameţitor din bucătărie.
-         Salut, Sasuke, dădu el din cap.
Melancolică, am privit tabloul din faţa mea. Din capul scărilor, unde eram, se vedea ca din palmă, o imagine perfectă a fericirii. De aceea nici nu coborâsem – aş fi stricat toată armonia, tot echilibrul ce era desăvârşit fără o persoană lipsită de cea mai mică valoare, ca mine.
-         Sakura! răsună vocea lui Hinata, de parcă mi-ar fi auzit gândurile. Vino şi tu, ce stai acolo?
Murmurând cele mai crunte blesteme asupra atenţiei distributive a lui Hinata, am coborât scările cu grijă. Nu de alta, dar nu aveam chef să mă fac de râs în faţa a atâta lume, împiedicându-mă şi picând în nas.
-         Oh, bună Sakura! zâmbi Ino veselă.
-         Hei, Sakura, făcu Naruto aruncându-i lui Sasuke o privire ciudată.
Mi-am dat ochii peste cap. Toţi aveau reacţia asta când auzeau de faptul că eu eram „căsătorită” cu Sasuke Uchiha. Chiar dacă ştiau deja, îi surprindea combinaţia mai departe. Mda, înţeleg că suntem total diferiţi, două antiteze mai bine zis, dar nici chiar aşa!
-         Salut, am spus şi eu timidă.
-         Şi frate, începu Kiba nerăbdător, târându-l de braţ pe Naruto spre camera lui. Încă nu ţi-ai găsit aleasa?
-         Kiba, mârâi Sasuke tensionat. Ai auzit vreodată de cuvântul „privat”? Sau poate, „subtil”?
Asta fu tot ce am mai auzit înainte ca băieţii să se piardă în camerele lor. M-am întors spre Hinata şi Ino, zâmbind amuzată.
Hinata ridică dintr-o sprânceană.
-         Naruto e singur?
-         Mda, râse Ino. Kiba tot a încercat să îi mai facă „lipeala” cu vreo fată, dar nu iese nimic. Oricum, ei nu fac petrecere cu noi, nu?
-         Nu, am răspuns eu în stare de euforie. Kakashi şi Tsunade nu îşi prea doresc 6 adolescenţi plini de hormoni în aceeaşi încăpere, noaptea.
Ino îşi dădu ochii peste cap.
-         Deci e singur, mormăi Hinata. Aha. Ei bine, haidem în camera mea! Avem o grămadă de lucruri de făcut!
În timp ce vorbea, ne împingea pe scări înspre camera ei cu puterea unui tractor profesionist. Deşi nici măcar cea mai puternică maşinărie nu poate fi comparată cu Hinata.
-         E întotdeauna aşa? glumi Ino în şoaptă.
-         Nici nu-ţi poţi imagina, am oftat eu.
Dar se pare că subestimasem urechile lui Hinata.
-         Am auzit asta!
Nu m-am mai putut abţine şi am izbucnit în râs. Însă Hinata nu mă mai băgă în seamă, ci deschise uşa camerei sale cu un picior şi ne îmbrânci înăuntru.
-         Wow, Hinata, am spus eu studiind admirativ camera decorată cu ghirlande, masa încărcată cu tot felul de gustări şi boxele uriaşe.
-         E super! exclamă Ino.
-         Mulţumesc, radie ea de încântare, în timp ce dădea drumul la muzică. Acum, haideţi să ne distrăm!
Şi cred că asta a fost prima mea „experienţă cu fetele”. Ino şi Hinata erau vesele ca două copile, sărind în sus pe ritmul muzicii în timp ce mai îmbucau câte o prăjiturică, mai spuneau o glumă. Eu mă simţeam uşor ciudat – nu prea ştiam ce să fac.
-         Haide, Sakura! râse Hinata. Distrează-te, fato!
Şi mă trase spre ea râzând mai departe. Încet-încet, mi-am intrat şi eu în ritm, înveselindu-mă. Era frumos să dau drumul copilului, nebunei din mine şi să mă simt bine, plină de vlagă odată şi-odată în viaţa mea. Mă distram chiar bine. Dar cum dansul începuse să devină obositor, am tăbărât toate pe pat, mâncând mai toate dulciurile, discutând şi râzând de parcă ne cunoşteam de-o viaţă. Ino era foarte de treabă, de fapt. Mă împrietenisem rapid cu ea, şi ne simţeam bine împreună.
Asta până când îşi spuse ideea.
-         Hei, Hinata, râse ea. Apropo de pantofi mov, ce zici să facem un fel de paradă a modei?
-         Ce idee bună! exclamă ea. Sakura va fi…
-         Sakura va fi ultima, am întrerupt-o eu, cu o voce hotărâtă.
Hinata oftă, în timp ce Ino râse. O amuza ura mea faţă de shopping, deoarece şi ea era o împătimită a modei. Nu chiar ca Hinata, şi asta era foarte bine.
-         Bine… Atunci, Ino va fi prima, eu a doua, iar Sakura a treia, anunţă Hinata.
-         Super! exclamă Ino aruncându-se în garderobă.
Mă simţeam ca într-un desen animat, când un personaj nebun lua şi arunca în spate toate obiectele pe care le găsea. Ino împânzise patul cu tot felul de haine, pe care nici nu am idee când le îmbrăcă aşa de repede. Tot ce ştiu este că arăta ca o zeiţă greacă – Afrodita, poate. O Afrodită modernă, care sunt sigură că va deveni supermodel. Şi cum am mai spus, dacă mai exista vreo urmă de stimă de sine prin ungherele sufleţelului meu chinuit, fusese călcată în picioare. De exemplu, acum, într-o fustiţă de blugi, scurtă şi strâmtă, nişte cizme înalte negre şi un maieu minuscul… cred că ar fi zburat minţile oricui.
-         Ino! făcu Hinata. Dacă vrei să-i provoci atac de cord lui Kiba, îmbracă-te aşa la următoarea întâlnire!
-         Nu e o idee rea, râse ea şi se pierdu înapoi în garderoba.
Iar apoi, maratonul de 17 rochii şi 45 de outfituri purtate în total de Hinata şi Ino ce urmă mă lăsă fără vlagă.
-         Pantaloni scurţi, lungi, strâmţi, sau largi?
-         Bluză cu mânecă scurtă, mov, albastră sau verde?
-         Şi ce zici, aici ar merge un colier?
-         OMG. E superb, definitiv să-l porţi când te întorci!
-         Hei, Sakura, albastru electric? Ce zici, mă prinde culoarea?
-         Cenuşiu cu mov. Categoric, cu mov.
-         Poate nu, cred că negru simplu e mai potrivit.
-         Nu sandalele, cizmele! E o fustă scurtă, şi merg!
-         Sakura, ce-i cu tine? Ai adormit?
-         Las-o, mai am doar două rochii şi e rândul ei!
-         Hmm… poate cu părul prins în coc, într-o parte…?
-         Nu-mi place. Nu-mi place, e atât de… pestriţă.
-         Sakura!
Am oftat. Trebuia să comentez, să spun ce culoare credeam că ar fi mers mai bine, să hotărăsc ce pantofi ar fi mers… iar asta nu fu ceva uşor. Mă simţeam mai extenuată decât după o ceartă de trei ore cu Uchiha.
Şi apoi, colac peste pupăză, era rândul meu… Cred că nu am mai simţit atâta tortură în viaţa mea. Părul meu, tras şi modificat în toate felurile, stătea înfoiat şi ondulat când mi-l despletiră din cocuri, cozi şi ce naiba mi-au mai făcut. Cât despre starea fizică, a trebuit să suport nişte haine ce nu le-aş fi purtat absolut niciodată. Fustiţă mini, corset, pantaloni de piele, rochii, converse, jambiere, jeanşi, bluze, tricouri…
-         Nu, nu mov! O prinde albastrul!
-         Da, albastrul arată minunat pe pielea ei. Hinata, vezi că lănţişorul cu pantofior e pe biroul de lângă tine. Mi-l dai puţin?
Nici nu mai vedeam bine. Mă simţeam ca, ca… Sakura Barbie. Cred că nu există tortură mai mare decât să fii o păpuşă Barbie. Adică, să pici în mâna a tot felul de copii, să-ţi scoata capul, picioarele… şi asta nu e cea mai rea parte. Îmbrăcatul e. Dacă nu ar fi obiecte, sunt 100% sigură că toate păpuşile Barbie din lume ar fi în clinica pentru Boli Mintale. Sau în cămăşi de forţă.
-         Şi acum, e timpul filmelor! bătu Hinata din palme, după ce am scăpat din al 25-lea outfit în care mă vârâse.
Am oftat uşurată, simţind că, la cuvintele ei, parcă mă simţeam mai bine. Am aruncat fericită vesta de pe mine, şi mi-am reîmbrăcat pijamalele. Dar apoi, văzând-o pe Ino pregătind computerul, îmi pică fisa. Filme?
-         Hinata, am spus printre dinţi, e miezul nopţii!
-         Adică momentul perfect pentru un film de groază! făcu şi Ino entuziasmată.
Am tresărit, blocând calea lui Hinata care venea deja de pe hol cu un teanc de CD-uri.
-         Film de groază? Nu cred că e o idee bună…
-         Haide, Sakura! se apropie şi Ino uşor ironică. Nu ţi-e frică, nu?
-         Nu, dar… m-am apărat eu.
-         Atunci, e stabilit! Hinata, pune-le pe pat.
Ea nu se lăsă prea mult rugată. Fără chef, m-am apropiat şi eu de grămada de CD-uri, rămânând cu gura căscată la vederea titlurilor din vârf. Vraful acela imens era tot plin de filme de groază.
-         Wow, a fost tot ce-am putut scoate. Cine e aşa de pasionat în familie?
-         Sasuke, răspunse Hinata absentă. Mă rog, a fost.
-         A fost? am ridicat eu dintr-o sprânceană, în timp ce Ino scotocea prin CD-uri.
-         Mda… Înainte de a ne muta aici din Al…
Dar Hinata se opri brusc, de parcă spusese ceva interzis. Chipul care înainte îi era atât de entuziasmat, împietri într-o expresie fără emoţie. Ceva ce total mă făcu să nu mai vreau să întreb. Pe de-o parte, mulţumită a ce mai văzusem, ştiam că era vorba de Alaska. Însă curiozitatea nu-mi fusese astâmpărată. Ce se întâmplase în Alaska, de se purtau toţi atât de ciudat?
-         Um, făcu Ino pentru a destinde atmosfera, cred că There’s no way out ar fi tare. L-am văzut o singură dată şi atunci, cu Naruto. E chiar de groază. Nu degeaba a încasat milioane. Plus, e mai mult groază psihologică, decât sânge şi capete tăiate. Mi se pare mult mai… înfricoşător.
-         Perfect, spuse Hinata absentă, ridicându-se în picioare cu CD-ul în mână. Acum, Ino, tu pregăteşte calculatorul, iar eu mă duc să pun CD-urile la loc. Sper că nu a observat… Sakura, ajută-mă să le aşez pe categorii.
M-am întors spre ea.
-         Le-ai luat fără ca Sasuke să ştie?
-         Mda… Ei sunt în camera lui Kiba, deci mi-am luat libertatea să iau din etajere vreo jumătate din CD-urile lui cu filme. Dar dacă mă prinde, m-am ars.
Gânditoare, m-am apropiat de grămada de discuri, răsfirându-le pentru a le citi titlurile şi pentru a le aşeza în ordine alfabetică.
-         De ce în ordine alfabetică? m-am trezit întrebând.
Hinata îşi dădu ochii peste cap.
-         Sasuke este obsedat de ordine. Mă exasperează cu chestia asta.
Intrigată, nu am mai spus nimic, ci am continuat să aranjez discurile în ordine alfabetică. Dar când am ajuns la litera M, un titlu ce nu prea suna a film de groază îmi atrase atenţia – Melodii – 2007.
-         Hinata? am întrebat ridicând CD-ul în sus. Ce este asta?
Ochii ei se ridică în sus. La citirea titlului, o lumină jucăuşă îi sclipi în ochi.
-         Oh, am luat din greşeală şi puţine CD-uri din altă categorie, făcu ea privindu-l. Trebuie să mai fie…
Şi rapid, răsfiră discurile rămase. Am ajutat-o şi eu, iar în mai puţin de un minut, patru CD-uri care aveau etichete asemănătoare rămăseseră.
-         Melodii – 2007, Melodii cu dedicaţie, Melodii complete, Melodii fără sens,am murmurat eu uimită în timp ce citeam numele discurilor. Hinata, ce sunt astea?
-         Sunt melodii, logic, răspunse ea ridicându-l pe cel care scria Melodii cu dedicaţie.Hmm, mă întreb… Ino! Scoate puţin CD-ul cu filmul, vreau să auzim asta! ţipă ea.
Ino mormăi ceva, dar scoase filmul de groază şi o lăsă pe Hinata să pună CD-ul lui Sasuke. Curioasă, am aşteptat să îl citească, părându-mi-se că secole întregi treceau. Bănuiam că erau compoziţii, având în vedere ce auzisem noaptea trecută, dar voiam să mă conving.
-         Da! ţipă Hinata fericită. Ăsta e!
Deja deschisese conţinutul CD-ului. M-am holbat la ecran, citind într-o clipă titlul celor trei fişiere – Kakashi + Tsunade, Kiba, Hinata.
-         Ştiam eu, murmură Hinata în timp ce dădea dublu click pe fişierul cu numele ei, eram sigură că era unul şi pentru mine…
Nici de data asta nu am întrebat nimic, ci doar am ascultat cântecul care tocmai începea. Desigur, am rămas cu gura căscată. Era mai mult decât uimitor. Cu un ritm alert, vesel, bogăţia notelor neîncetinind cântecul, era atât de complex, dar totodată atât de subţire, de uşor… era exact ca Hinata.
-         Wow, murmură Ino. E atât de frumos!
-         Hinata? am întrebat şi eu încet, privind spre ea. De cine este compus?
Ea se întoarse încet spre mine, inspirând adânc. Tresărind, am observat că ochii ei strălucitori erau aburiţi de lacrimi.
-         Oh, de… de Sasuke. Dar nu, nu trebuie să ştie că am ascultat cântecul. Se va supăra mai mult decât rău… Haide, Sakura, să le ducem înapoi!
Cu aceste cuvinte sări de pe scaun, înşfăcând un teanc de CD-uri cu viteza fulgerului şi trântindu-mi-l în braţe, ca apoi să ia şi ea unul.
-         Ino, pune filmul! strigă ea în timp ce ieşea. Sakura, nu te mai mocăi, haide!
Încă în stare de şoc, am urmat-o. Schimbările de atitudine ale lui Hinata mă ameţeau. E atât de imprevizibilă, mi-am spus puţin enervată, în timp ce îndesam CD-urile la loc în etajerele de pe peretele plin de discuri şi cărţi. Fusese cât pe-aci să le scap, căci în camera lui Sasuke era întuneric. Imediat ce am terminat, Hinata mă trase după ea înapoi în camera petrecerii.
Şi în timp ce filmul începea să ruleze, iar zgomotul făcut de popcorn alterna sunetele scoase de boxe, eu nu puteam să urmăresc acţiunea cum trebuia. În cap încă îmi răsuna melodia dedicată lui Hinata, compusă de Sasuke în Alaska. Asta reieşea din tot ce se spusese până acum – de asemenea, mai reieşea faptul că Hinata ştia de cântecul dedicat ei, dar că Sasuke nu o lăsase niciodată să îl asculte…
Oare de ce?
Întrebările începeau să mă calce pe nervi. Erau prea multe întrebări în legătură cu Sasuke, şi mă refer la faptul că cineva ca el nu ar trebui, în mod normal, să ridice atâtea semne de întrebare. Pe dinafară, cum era la şcoală, părea extrem de simplu şi primitiv. Dar acasă, în largul lui, era cea mai complicată enigmă. Aveai nevoie de FBI să descurci iţele gândirii, secretelor şi motivaţiilor acestui extrem de ciudat specimen.
Însă am tresărit uşor, smulsă din gândurile mele. Hinata ţipase înfricoşată de lângă mine, aproape răsturnându-mi castronul cu popcorn. Curioasă, m-am uitat şi eu pe ecran, pentru a o vedea pe protagonistă alergând pe o stradă pustie, noaptea, în timp ce din spate o cuprindeau două mâini. Melodia asociată scenei chiar era puţin creepy…
Iar de aici, filmul mă acapară şi pe mine, dar nu mă plâng. Nici nu voiam să mă mai gândesc la Sasuke pentru că în primul rând, nu era… sănătos, iar în al doilea, cu cât reflectam mai mult, cu atât creştea curiozitatea mai mare. Asta dacă aşa ceva mai este posibil.
-         Nu, nu, nu, murmură Ino, nu intra acolo!
Speriată, am urmărit cum Jesse, eroina, intra în camera ei. Imediat cum piciorul îi atinse covorul, candelabrul uriaş căzu la un centimetru de ea, zgâriind-o până la sânge cu braţele lui de sticlă.
-         Cine eşti? ţipă Jesse înnebunită din ecranul calculatorului. Ce vrei de la mine? De ce faci toate astea?
Am îngheţat toate trei, auzind paşii ce răsunau peste ţipetele isterice ale lui Jesse. Hainele ei erau sfâşiate, şi sângele îi curgea încet, dar sigur, din rănile deschise.
Oh nu, să nu fie Uther! m-am rugat cu disperare.
Dar am răsuflat uşurată, în timp ce prietenul credincios al lui Jesse apărea în scenă. El era personajul pozitiv, şi era chiar drăguţ. Mă întreb de ce Jesse rămâne cu idiotul ăla de Uther. El o păcăleşte!
-         Jesse! ţipă el din ecran. Vine! Ai încuiat uşile, ai zăvorât ferestrele? Deşi mă îndoiesc că l-ar putea ţine, dar trebuie să încercăm…
Inima îmi bătea la maxim, în timp ce în liniştea bruscă care se lăsase cât şi în cameră, cât şi în film, răsună un ciocănit violent la uşă. Jesse tresări, ascunzându-se la pieptul lui Jason.
-         Sunt încuiate, toate, murmură ea îngrozită. Am avut grijă când am intrat!
Însă, fără niciun avertisment, Ino apăsă butonul Pauză şi rămase nemişcată.
-         C-ce e, Ino? m-am bâlbâit eu.
-         Nu auziţi nimic? murmură ea.
Contrariate, am tăcut din gură, ascultând cu atenţie. Într-adevăr, un râcâit uşor, ca de paşi se auzea. Am îngheţat, în timp ce Hinata spunea:
-         O fi centrala, murmură ea. Dă-i drumul, Ino!
Dar brusc, soneria unui telefon ne făcu să tresărim, pe toate. La ora asta? m-am mirat. Însă Hinata îmi dădu un cot, indicând Siemensul din priviri. Eu, care eram mai aproape de el, m-am ridicat şi am întins o mână tremurătoare pentru a-l lua de pe birou. În acest timp, Ino pusese pauză filmului şi murmura:
-         Cine poate fi la o asemenea oră? Hmmm… Pune-l pe speaker.
Am dat din cap, inspirând adânc pentru a-mi potoli teama şi inima ce bătea la galop, şi am apăsat pe butonul verde.
-         Alo?
-         Vine… Aţi încuiat uşile, aţi zăvorât ferestrele? Deşi ar fi fără sens, nimeni nu îi poate scăpa! răsună brusc din difuzor o voce isterică, speriată de moarte.
Ca şi cum ardea, am scăpat telefonul din mână, înăbuşindu-mi un ţipăt de groază. Hinata şi Ino împietriseră, cu ochii cât cepele.
-         Acum! ţipă iarăşi vocea aceea piţigăiată din telefon. Vine!
Apoi, nu se mai auzi nimic. Închisese. Inima îmi bătea la maxim, în timp ce fiorii groazei îmi întunecau raţiunea. Imaginea lui Jesse şi Jason de pe ecran, teama oribilă de pe feţele lor…
Dar nici măcar picătura de autocontrol pe care o mai aveam nu mai rezistă la zgomotul făcut de cineva ce încerca să intre pe fereastră. Sticla geamului se scutura violent, sunteul răsunându-mi în cap cu mii de ecouri. Îngrozite, am început toate trei să urlăm, înghesuindu-ne una în alta.
-         P-pleacă! ţipă Hinata piţigăiat, tremurând lângă mine. Lasă-ne în p-pace!
Dar brusc, umbra neagră de la fereastră dispăru. Sunetul făcut de obloanele zgâlţâite nu se mai auzi – am încetat din ţipat, apăsându-mi mâna pe piept. Dar nici măcar de atâta lucru nu am mai avut timp. Brusc, uşa camerei noastre răsună de nişte lovituri violente.
Am reînceput să ţip, trăgându-le pe Hinata şi pe Ino care erau aproape leşinate de frică spre fereastră, cel mai depărtat loc de uşă. Frica îmi acaparase total mintea, şi simţeam că urma să explodez. Hinata şi Ino se ghemuiră peste mine, încă urlând de groază.
-         Nu am încuiat uşa! răcni Ino aproape plângând.
Nu credeam că puteam să fiu şi mai speriată decât atât, însă se pare că ma înşelasem. Brusc, în timp ce atacurile asupra uşii continuau, fereastra începu şi ea să tremure, sticla zgâlţâită cu putere abia rezistând loviturilor.
-         Aaaaaaaaaaaaaaahhh! am ţipat cât am putut de tare, terifiată, în timp ce mă ridicam şi fugeam că o bezmetică prin cameră.
Hinata se ascunse urlând în garderoba, Ino sub birou, iar eu… m-am uitat disperată în jurul meu, căutând o ascunzătoare.
Clanţa scârţâi uşor.
Mai aveam puţin şi făceam atac de cord. Înnebunită, m-am pitit sub pat cât am putut de repede, încetând până şi să respir.
-         Sakura? Ino, Hinata? răsună brusc vocea lui Kakashi, somnoroasă. Ce se întâmplă? De ce urlaţi aşa? Cred c-aţi trezit toata Konoha!
Pe când el vorbea, sunetul unui click, cât şi lumina ce invadă podeaua îmi dădură a înţelege că deschiseseră şi becul. Încă tremurând, am ieşit de sub pat.
-         Sakura? Ce Dumnezeu căutai sub pat? se miră Tsunade, care venise şi ea. Şi tu, Ino, sub birou?!
-         V-venea… tremură Hinata de lângă Ino, cele două ieşind înaintea mea.
-         Da-da, murmură şi ea. Venea după n-noi!
-         Şi uşa, ş-şi geamul, m-am bâlbâit şi eu terifiată, abia ţinându-mă în picioare.
Kakashi şi Tsunade se încruntară.
-         Cine venea? De ce? Şi ce-i cu uşa, şi geamul?
-         Venea, mamă! ţipă Hinata înnebunită. Nu este nicio cale de scăpare (There’s no way out –titlul filmului)!
Ino şi Hinata se lipiră de mine iarăşi, şi am deschis gura să mai spun ceva, dar am îngheţat. Brusc, din hol, răsună un cor homeric de hohote de râs, frânturi de cuvinte strecurându-se printre ele. Îngrozite de o teribilă bănuială ce ne cuprinsese pe toate trei, am ieşit pe hol.
Sasuke, Naruto şi Kiba se tăvăleau pe jos de râs, bătând cu pumnii în pereţi ca nebunii. Deşi era un semi-întuneric, se vedea clar că feţele lor aveau o culoare nesănătoasă de roşu – ca atunci când te abţii din ceva prea mult. M-am holbat la viermii care crăpau de râs sub ochii mei, simţind cum o furie mai mare decât tot ce experimentasem până atunci urca în mine, gata să răbufnească.
-         Voi-voi… se bâlbâi Hinata strângând din pumni furioasă. Ochii îi scăpărau.
-         K.I.B.A, silabisi Ino apropiindu-se încet de ticălosul ce încă îşi dădea sufletul de râs. Tu-ţi dai seama prin ce m-ai făcut să trec?!
-         Ar… hohoti Sasuke, fi trebuit… să vă… vedeţi, vedeţi…
-         …mutrele! completă Naruto aproape leşinat de atâta râs.
Ne-am înfipt toate mâinile în şolduri, şi i-am privit pe cei trei idioţi, nesimţiţi, ticăloşi etc. cu cea mai puternică ură şi furie de care eram capabile. Am aşteptat să se oprească din râsul lor dement, căruia sincer, nu-i prea înţelegeam motivele. Ce naiba putea fi atât de amuzant la nişte fete înfricoşate, ţipând înnebunite?!
-         Aţi terminat? am mârâit eu. Sunteţi gata pentru…
-         Sasuke! Kiba! exclamă Kakashi supărat, întrerupându-mă. Nu aveţi pic de obraz? Hinata este sora ta, dar Sakura, Ino…? Cum de aţi putut face aşa ceva?
-         Nu e vina noastră, protestară Naruto şi Kiba, ridicându-se în picioare, văzând că treaba devenise serioasă. Sasuke a venit cu ideea!
Cu nişte chipuri de gheaţă, ne-am întors spre cel mai mare idiot de pe faţa bătrânului Pământ. Sasuke se lipi speriat de perete.
-         Nu numai eu! protestă el. Naruto a dat telefonul, Kiba a atacat geamul iar, iar…
-         Iar tu ai bătut în uşă, completă Kiba.
Deci toţi erau implicaţi în mod egal în chestia asta! am gândit furioasă, abea stăpânindu-mi impulsul de a sări pe ei şi de ai sugruma cu mâinile mele. Trăisem cea mai mare groaza din viaţa mea în clipele acelea. Lua-i-ar dracu’ de javre fără creier, urangutani nebuni, puşti cu neuroni de hârtie igienică!!!
-         Deci, le-aţi speriat de moarte, concluzionă Tsunade cu reproş în voce.
-         Dar a fost atât de amuzant! urlă Kiba izbucnind într-o altă cascadă de râs.
-         Şi cum ţipau, naiba să mă ia! De abea mă abţineam să nu explodez de râs!!!
-         „N-am încuiat uşa!”, o maimuţări Sasuke pe Ino, dând drumul şi el la o rafală de chicote. Da, Jazz… Mai ales Sakura, îmi spărgea urechile cu răcnetele ei!
Cu fiecare cuvânt pe care îl auzeam, furia şi nevoia de distrugere creştea considerabil. Când îşi termină Sasuke replica întreruptă de hohotele exasperante de râs, am vrut să sar asupra lui pentru a-l face bucăţele la propriu, dar Hinata şi Ino mă prinseră din spate, oprindu-mă.
-         Să vedem ce spun Kakashi şi Tsunade, spuse Hinata printre dinţi.
Ca şi cum ar fi auzit-o, Kakashi spuse, cu o expresie gânditoare:
-         Fapta voastră nu a fost frumoasă, nici amuzantă. Fetele s-au speriat de moarte, deci, ar trebui să vă fie ruşine. Însă băieţi, de pedepsit nu vă pedepsim… Dar…
-         Iupiii! făcu Kiba vesel, oprindu-se cu greu din râs.
-         Dar… ce? întrebă Sasuke îngrijorat.
-         Doar că noi vom pleca la culcare, şi vă vom lăsa singurei cu aceste minunat de calme domnişoare, zâmbi Kakashi.
Cei trei idioţi îngheţară, în timp ce eu, Hinata şi Ino am început să râdem cu cruzime. Mă simţeam ca un personaj negativ din desenele animate, făcând „muahahaha”.
-         Noapte bună! răsună vocea lui Tsunade, amuzată în timp ce dispăreau amândoi pe scări.
-         Noapte bună! am răspuns toate trei în cor, apoi ne-am întors spre Naruto, Kiba şi Sasuke.
Ei încă erau în stare de şoc.
-         Şi acum… spuse Ino zâmbind angelic, în timp ce ne apropiam toate trei de ungherul în care se pitiseră. Unde eram?
Sasuke se trezi primul din groaza paralizantă.
-         Fugiţi pentru vieţile voastre! răcni el disperat, ţâşnind ca din puşcă spre scări.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 31 Dec 2013, 15:03

Nu pot sa cred! Esti geniala! Ma bucur atat de mult ca ai adus nextul, mi-ai facut ziua mai frumoasa! Capitol - genial!! A fost cel mai tare, dragutz si mai ales super-mega-ultra-hyper-extra AMUZANT! Am inceput sa rad in hohote pe la jumatatea capitolului, tot ce pot sa iti zic este ca esti cea mai buna scriitoare!Cum am mai zis, a fost primul fic atat de lung care l-am citit cuvant cu cuvant si mi-a placut enorm de mult. Nu pot decat sa te felicit ca ai adus nextul si ca o sa ne faci saptamanile mai frumoase:) si ca esti o scriitoare extraordinara! Te pup ! Abia astept sa aduci un next la fel de tare si amuzant ca asta

Ja nee (✿◠‿◠)

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 22 607g

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 22 <a href=

" />

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 31 Dec 2013, 16:36

Hei, Kiiit. A meritat asteptarea, a fost un capitol minunat. Stiam eu ca va ajuta presiunea mea asupra ta. Abia astept urmatorul capitol. Sa nu mai lenevesti de acum. :D
Te pup.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 31 Dec 2013, 16:52

I..I just...nono.. I'm dying! rolling on the floor

I can't breathe lough

Nu, deci nu ma asteptam la asa ceva; sincer m-a busit rasul rau de tot la capitolul asta. A intrat mama peste mine in camera sa ma intrebe ce am patit lough

Da..superb, ce-as mai putea sa zic. Astept urmatorul capitol si mor de ras in continuare..

Te pup si spor la scris! kiss

Si-ti doresc, acum in ajun de anul nou, la multi ani sanatosi si frumosi! kiss

Hei, hei! An nou fericit! a hug

Mno, deci super capitolul. Saracele fete. lough

Of baieti, va asteapta ceva memorabil iar eu deabia astept urmatorul capitol. Va fi o razbunare dulce. Sasuke te-au pus pe tine gargaunii sa le faci asa ceva. A fost un capitol foarte comic, mersii de anunt. E super misto daca vei aduce cate un capitol nou in fiecare saptamana! Sa ma anunti de next, multa inspiratie! kiss

Vaai! Doamne! Nu mai pot de ras! A fost genial!! Farsa lor si tipetele fetelor si Kakashi si Tsunade si ... si ... nu mai pot!! A fost ceva minunat! Imi place la nebunie faptul ca l-ai facut mai lund si mai amuzant! Merci ca m-ai anuntat! Spor la scris si la citit!

Deci a fost EPIC! <3
Noapte + There's no way out + Sasuke, Kiba, Naruto + batai in usa + Kakashi, Tsunade = 3 scorpii pornite pe baieti si o noapte extrema!
Trebuie neaparat sa aduci next-ul cat de curand -se poate luni? :o333- caci am sa mor de curioazitate. Chiar vreau sa aflu cum se vor descurca sperietorile alea masculine si daca vor scapa vii din ghearele celor 3. lough

Iti urez cat mai mult timp liber si un An Nou Fericit! Te-am pupat! kiss

*hug*

Hey! Ne-ai adus un capitol genial si pentru asta te felicit! Umorul este principala caracteristica a acestui capitol si i-a dat o nuanta placuta. Mi-a placut ideea cu farsa baietilor, a fost chiar amuzant momentul cand fetele au murit de frica. Nu ma asteptam ca Sasuke sa compuna o melodie pentru fiecare membru al familiei si, in acelasi timp sa nu le-o arate. Astept razbunarea fetelor, sigur iti vine o idee geniala. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc in continuare. Kissez! :*

Buna!Ai revenit!A fost cel mai amuzant capitol pe care l-am citit vreodata! happy2

Mai vreau!Te rog... ;;)

Si filmul ala chiar exista? Merci ca m-ai anuntat si te rog sa o faci in continuare!
Bye!

Când am citit câteva comentarii de pe aici în care se spunea că acest capitol este amuzant nu am crezut că va fi chiar aşa de tare. Parcă la partea cu filmul de groază m-am speriat şi eu având în vedere că stau într-o cameră întunecată, în faţa unui geam mare care da spre un câmp. Oricum mi-a plăcut la culme şi pot spune că am simţit teama fetelor pe propria piele.
Mă bucur că vei aduce mai repede capitolele şi sper să fie ceva mai lungi decât acesta. Până data viitoare te pup şi îţi doresc multă inspiraţie.

Ai avut dreptate, capitolul asta a fost foarte funny. Nu am mai ras de mult asa bine rolling on the floor

Sunt curioasa ce-o sa le faca fetele... think

Mersi de anunt si scuze ca vin asa tarziu cu un comentariu, dar nah...timpul nu mi-a permis sa stau prea mult pe internet sad

Pana la un capitol viitor - care sper sa fie la fel de lung - spor la scris in continuare.
~Sayonara~ a hug

Mai pui nextul odata? Incep sa ma ingrijorez:( Ma enerveaza suspansul pe care il lasi! Uff...Sper sa aduci next-ul weekend-ul asta sau cat mai repede posibil.

Ja nee!