Ce Inseamna Psihologie

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 12 Aug 2013, 18:38

Ahhhhh, iPrieten? ce bataie meriti tu :)) , stii cat am asteptat acest capitol, era sa uit si actiunea, dar se pare ca ai revenit cu un capitol nou si unul foarte luuuuuuuuuuuuuuuuuuung, asta-i grozav si-ti multumesc pentru el, mi-a placut la nebunie. Iti iubesc ficul si astept continuarea.
Te pupacesc!
PS: Nu uita sa ma anunti!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 12 Aug 2013, 21:48

Vaiii!

Ce capitol splendid! in love

Am o presimtire ca Sasuke va incerca sa o cucereasca pe Sakura si poate se va indragosti de ea si peste cativa ani se vor casatori...ce vis frumos! happy2

Sasuke este un nenoricit si jumatate...ce-mi place. Nu stiu cum a reusit sa se culce cu toate fetele din scoala, in afara de Sakura! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Bafta in continuare! Kissez! kiss

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Damon-Stefan-Elena-damon-salvatore-14458457-400-300

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 12 Aug 2013, 22:44

Dupa ceva timp uite ca ai adus nextul si ce mai next. Unul dintre cele mai tari chiar daca nu m-ar fi deranjat sa fie putin mai lung. Oricum e bine si asa decat deloc.
Se pare ca Sasuke e foarte afectat de intamplarea aceea de se comporta atat de ciudat, dar cu toate astea eu nu cred ca este vina Sakurei. Ea nu avea de unde sa stie povestea lui pe care o tot ascunde de toti ceilalti, in afara de familie. Chiar ma intreb daca Sasuke va incerca sa o influenteze sau sa o cucereasca pe Sakura. Oricum ar fi parca se vede un mic interes din partea sa.
Mersi de anunt si pana data viitoare te pup si multa, multa inspiratie.

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 296f8lk

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 13 Aug 2013, 09:44

Phahaha. Am ras pe tot parcursul capitolului. Nici nu-i prea greu, avand in vedere ca personalitatile personajelor tale sunt atat de puternice, zici ca mai au putin si o sa explodeze. Sunt curioasa totusi cum naiba o sa isi invinga Sakura mandria si Sasuke orgoliul ca sa isi dea seama ca e ceva mai mult decat un proiect amarat intre ei doi. Ma surprind reactiile lor uneori, mai ales ca sunt spontanisi fac lucruri la care nu te-ai gandi. Peste toate astea, mai e si tipa roscata din trecut care - probabil - isi va face aparitia pe-aici pe undeva si va strica totul. Damn you. (D) Asadar sunt tare curioasa cum vor continua toate astea si cum ma vei surprinde pe viitor, asa ca iti urez spor la scris. (D) Te pup. :*

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 13 Aug 2013, 13:11

cat de tare poate sa fie capitolul asta in love

nui asa ca nu ii va schimba? puppy eyes

si.... Sasuke chiar are de gand sa incerce sa o cucereasca pe Sakura? ;;)

astept next, spor la scris

[center]God bless us everyone
We're a broken people living under loaded gun
And it can't be outfoght
It can't be outdone
It can't out matched
It can't be outrun

God bless us everyone
We're a broken people living under loaded gun
And it can't be outfoght
Can't be outdone
It can't out matched
It can't be outrun

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 15 Aug 2013, 00:21

Multumesc mult pentru anunt dap !

Sincer, nu ma asteptam sa mai vina lough

Acum in legatura cu ficul: Sasuke asta incepe sa ma enerveze foarte tare, dar foarte tare :-w e mult prea bad boy sad

Niciun sentiment, nimic? sad

Ceva imi spune ca fosta lui prietena era Karin pe varianta vampir think

dar cel mai probabil ma insel lough

Imi place, ca de obicei, n-am ce spune dap !

Te rog sa ma anunti si pe mine cand aduci urmatorul capitol kiss

Lova ya

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Uchiha-sasuke-naruto-shippuden-sharingan-mangekyou-sharingan-fresh-hd-wallpaper

Pentru ca teatrul vietii va continua
Si tu poti avea replica ta

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 15 Aug 2013, 19:19

Hei. Vreau să spun că ţi-am citit tot ficul de când ai început, dar ţi-am lăsat comentari de pe alt cont. Oricum să ştii că îţi ador ficul.Mereu cândd citesc un capitol nou mă laşi PAF! E atât de interesant. Sper să mă anunţi de continuare şi spor la scris.
Au revoir! :)

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 2wn1rhv

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 15 Aug 2013, 23:12

Ohohohoh <3....si oare chiar o sa vrea Sasuke sa o aibe pe Sakura in limba dupa el ?
Suna incitanta si apetisant happy2

A fost un capitol superb si in the end mai lung happy

Ce profi idioti, ce conteaza daca Sasuke a influentato pe rozalie sa se imbrace intr-un anumit fel, in primull rand nu a facut-o si in al doile rand..nu e treaba lor, asta e clar waiting

Oare o sa apara tipa roscata din trecutul brunetul din nou in peisaj? Si daca apare ce o sa se intample atunci cu Sasuke...sper ca nu o sa o lase pe Sakura pentru ea, ar fi nepoliticos phuu

....
Abia astept sa aduci urmatorul capitol kiss

si iti multumesc ca m-ai anuntat, sa o faci si in continuare kiss

Te pwp si iti urez spor la tastat kiss

si repede cu next happy2

~ love Yukii ~

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Tumcxvxdblr_moykxfOmki1sr1g20o1_r1_400%20(1)

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 SQjz4OrD9sfn477zMva0oLeCQ7JWIPkCYpWyI6x-JQ=w389-h544-no

"...nebunia mea e altfel, e o dementa demonica..."

...

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 22 Aug 2013, 13:23

Bunaaa. :*:Ajung intr-un final si eu pe aici. In primul rand vreau sa iti multumesc pentru acest fic EXTRAORDINARICIOS! $rainbow :\$ thank you

Il adorrrrr! in love

Sper sa pui repede next-ul si sa ma anunti si pe mine cand il postezi! puppy eyes

Ja ne!

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 20ssile

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 26 Aug 2013, 09:30

Extraordinar capitol!!! Si ce nume... Mordrana... De unde a fost scos? Sau mi-e interzis sa intreb?! Ok, perspectiva Sakurei e ceva, dar a lui Sasuke face tot capitolul. Chiar nu stiu cu ce sa incep...Capitolul expune parca prea putin gandurile celor doi, parca ar fi putut fi putin mai lung..... sau sunt eu prea nerabdatatoare dupa urmatorul capitol. Probabil a doua varianta. Oricum, asta fiind spusa, sper ca aduci cat mai repede urmatorul capitol, nu-i asa? Si sa anunti! puppy eyes

Te

dulce! Mult spor la lurcu! a hug

Ja ne!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 29 Aug 2013, 01:39

Helăău

Am ajuns şi eu în cele din urmă să citesc toate capitolele după 2 zile lough

Ideea în sine îmi place nespus, dar am totuşi o nelămurire. Am citit şi Puterea minţii umane şi se dezbate cam acelaşi subiect. Cine de la cine a luat idei până la urmă? happy2

Nu m-am uitat la data în care au fost postate, adică cine l-a deschis prima pentru că nu prea m-a interesat. Chestia este că ideile au început de la un anumit punct să ia o altă amploare şi să nu se mai asemene, din fericire happy2

, dar tot mă intrigă faptul că nu ştiu "adevărul".

Anyway, am văzut unele greşeli dar na lough

.
Mai am totuşi o enigmă shy

: această idee este în totalitate preluată de la altcineva aşa cum ai menţionat înainte de primul capitol? happy2

Aaa, şi despre fic, Neji a fost pus la proiect cu Ten-Ten, nu? Iar ei sunt foşti iubiţi etc, iar Neji zicea că începuse să simtă ceva special, sau ceva de genul pentru ea, corect? lough

Atunci el nu se supără să vadă că Sasuke se mozoleşte cu ea etc? nervi!

Mno, cam atât mi-a trecut în căp'sorul ăsta obosit al meu la această oră să scriu lough

.

-anunţă-mă te rog când postezi continuarea, şi poate mă lămureşte cineva cu nelămuririle mele happy2

Ti puup

Let me be

what I wanna be!

Luptă pentru ceea ce ai! (+16)

I need a doctor

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 29 Aug 2013, 11:03

Buna.In sfarsit am ajuns si eu pe aici si am si terminat de ciriti
Un fic nemaipomenit, deja astept sa vad cu e va face pe Sakura inebunita dupa el
te pwp spor la idei in continoare

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Black-girl_zpsd4e0fcb2

Down, in the deep. I found my peace.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 31 Aug 2013, 14:15

Buna, buna. Deci nu imi mai amintesc cum, insa m-am apucat si eu sa iti citesc ficul. Ca sa fiu sincera nu titlul a fost cel care m-a atras. Iti ador ficul, e superb. Ha ha, ce imi mai place de Hinata. Spiridusul criminal i se potriveste de minune. Imi place ce ii face Sakurei si chiar mi-ar placea sa continue tot asa, poate mai invata si Sakura ceva. Sasuke, hmmm; nu prea stiu ce as putea comenta despre el. Clar ceea ce face nu este bine, dar pe o parte parca imi pace si ca reactioneaza asa. Atunci cand s-a intors doar ca sa isi ia ramas bun de la Sakura a fost cel mai dulce moment dupa parerea mea. in love

La Sakura imi place ca ii rezista lui Sasukinss. lough

Faza cu para modei a fost cea mai tare, mnooo, nu a fost doar tare, a fost beton! Ten- Ten e stupida rau de tot si cred ca nu sunt singura care are aceasta parere despre ea. Sincer am fost foarte surprinsa atunci cand am citit ca Bee este tatal Sakurei, iar Konan mama ei. Mi s-a parut foarte interesant amestecul de relatii al personajelor. Am mai zis ca o ador pe Hinata? Daca nu zic acum, o addoorrr! in love

Tine-o tot asa, si vin-o rapid cu nextul ca de nu te bantui! E o promisiune! ;)
Te rog sa ma anunti si pe mine cand il postezi, bafta la tastat. kiss

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Mmbml5

All I need is your love.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 13 Sept 2013, 16:53

super capitol :D
anuntama cand pui nextul:D

Schizzophrenia: Ai încălcat regula #4, care interzice SPAM-ul. Un mesaj trebuie să conțină cel puțin zece cuvinte.

Stiu am un talent nativ , sa folosesc un zambet fin pe post de sedativ

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 14 Sept 2013, 00:25

Hei! Imi cer mii si milioane de scuze ca nnu am mai trecut pe aici! Am recitit cap si sunt extraordinare!!! Bafta la scris si te rog anunta-ma cand vine Next! Il iubesc!!

" I'm still hoping it's you and me in the end. "

[img]

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 4tpttl

[/img]

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 14 Sept 2013, 01:12

Capitolul acesta chiar a meritat sa stau treaza pana mai tarziu decat imi propusesem ca sa-l citesc si sa ma trezesc obosita maine de dimineata. Mi-a placut extrem de mult, desi nu-mi dau seama exact de ce. Ador lungimea capitolelor, imi ofera o doza mare de Ce inseamna Psihologie si acest lucru e cum nu se poate mai bine. Fara alte comentarii abia astept nextul pentru ca ficul acesta ocupa un loc important in topul ficurilor mele preferate. Pupici.

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Tumblr_n7kcuxdExP1txd25uo1_400

Smoking is bad, but the reason I smoke is worse.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 15 Sept 2013, 22:14

Scuza-ma te rog ca am intarziat atat dar nu am avut cum sa intru. Oricum capitolul m-a lasat cu gura cascata, Neji si toti baietii o admira pe SAKURA?!?! nu ma asteptam la asta. Si chestia ca nu o poate avea, cred ca deja a facut un fel de pariu cu el insusi ca trebuie sa o aibe. Sunt curioasa cu cine o v-a pune asuma pe Sakura in locul lui Sasuke. Annunta-ma te rog ♥

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 27 Sept 2013, 18:29

Buna
am citit ficul inainte de ami face cont si imi place $rainbow :\$ $rainbow :\$
as dori sa ma anunti si pe mine cand pui nextul daca se poate
Multumesc

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 03 Oct 2013, 15:16

- Atunci, la revedere domnule I.! am spus arborând o falsă veselie şi am ieşit din cabinetul lui înainte să se apuce de răcnit.
Asta-i culmea, m-am gândit înfuriat în timp ce fugeam pe trepte. Adică, ei cred că dacă aş vrea, n-aş avea-o şi pe Sakura în limbă după mine? Ei cred că o să-mi pese vre-oleacă de avertismentul ăsta în legătură cu Mordrana?
Atunci, nu mă cunosc deloc, săracii.

Capitolul 17 - Pianul

Din perspectiva Sakurei

-         Hai, hai, Sasuke! Mişcă! îi strigă Hinata când îl văzu ieşind. Până şi Kiba merge mai repede decât tine.
Şi eram total de-acord cu ea. Stătusem aici, aşteptându-l pe idiotul ăsta vreo jumătate de oră, şi acum el se mişca mai lent decât un melc turbat de curse în reluare. Voiam să mergem spre casă, căci eram destul de obosită, şi nu fizic, psihic. Fusesem sub multă presiune astăzi – adică atenţie. Chiar mă durea capul.
Şi când în sfârşit am urcat toţi în maşină şi am pornit spre casă, am oftat uşurată. Mi-era cam foame, ca să recunosc, plus că eram nerăbdătoare să gust ce surpriză ne mai pregătise Tsunade.
Încă mă miram cum un măgar ca el putea avea o familie atât de drăguţă.

-         Deci, Sasuke, de ce te-a chemat Iruka? întrebă Kiba brusc, spărgând liniştea ce se lăsase în maşină.
Trebuia să îi mulţumesc lui Kiba. Mă scutise pe mine de întrebarea care, dacă ar fi fost pusă de mine, nu ar fi avut răspuns niciodată.
-         O ştii pe fata nouă, Mordrana? răspunse Uchiha după o clipă.
-         Dap, răspunse Kiba. E drăguţă. Dar are un nume atât de ciudat.
-         Ei bine, Iruka m-a prins pe coridor cu ea, făcând…
-         …făcând lucruri mai puţin agreate de profesori? izbucni Kiba în râs.
Ce era aşa de amuzant? Mie mi se părea chiar… tipic.
-         Exact, spuse Uchiha şi un zâmbet i se distingea în voce. Oricum, nu m-a pedepsit sau ceva. Doar m-a avertizat să „stau departe de ea”.
În maşină se făcu linişte.
-         De ce? se interesă Hinata.
-         Cică e fata celui mai mare donator de fonduri ai acestei şcoli, se maimuţări Uchiha. Domnul Garcian, un profesor foarte bun, cu diplome etc., care din câte am înţeles eu îşi stresează fata cu învăţatul de care ea nu s-ar apuca nici s-o pici cu ceară. El nu vrea „distracţii” pentru Mordrana, aşa că mi-a zis s-o las în pace.
-         Şi ce ai de gând să faci? întrebă Hinata curioasă de lângă el.
-         Păi, am întâlnire cu ea mâine…
De parcă nu mă aşteptasem la asta.
-         Eşti imposibil! am explodat eu furioasă.
Toţi se întoarseră să se holbeze la mine. Înţelegeam că era ciudat pentru mine să mă apuc de urlat, dar hainele astea îmi insuflaseră poate şi un pic de curaj din esenţa a ceea ce reprezentau.
-         Tu te gândeşti la problemele pe care le vei cauza fetei făcând asta?Te gândeşti la pierderile financiare care le-ar putea suporta şcoala asta? Numai din cauza ta? am mârâit eu.
-         Exact, aprobă Hinata indignată.
-         Nu, răspunse Uchiha încet, chiar deloc.
-         Atunci te invit s-o faci, am sâsâit eu, ca apoi să inspir adânc pentru a mă calma.
Avea Uchiha un dar special de a mă scoate din minţi. Dar şi eu aveam darul meu.
-         Mulţumesc de invitaţie, spuse el ironic.

Am vrut să îi răspund la fel de ironic, dar nu am închis gura la loc pentru că Sasuke tocmai parca maşina pe aleea din faţa casei Uchiha. Tăcuţi, am ieşit cu toţii din Volvo în ploaia măruntă de afară.
Masa decurse ca de obicei, delicioasă şi piperată pe alocuri de umorul lui Kiba. Apoi, eu am urcat în camera lui Sasuke şi mi-am făcut temele, pe când Uchiha lipsea, nu ştiu unde şi nici nu mă interesează. Sau cel puţin, asta încerc să mă conving. Temele nu au fost prea grele, spre norocul meu. Hinata îmi ceruse puţin ajutorul la Trigonometrie, aşa că, după ce şi ea îşi termină temele, am mai petrecut timpul cu ea până la vreo nouă jumătate. Din nou, spre norocul meu, nu m-a mai torturat cu îmbrăcatul… ci cu spusul părerilor despre nişte rochii Armani de pe un site.
Fusese neaşteptat de incomod fără Uchiha acolo, totuşi, mi-am spus încruntată în timp ce mă vâram în patul meu. Nu aveam cu cine să mă cert, cu cine să mă contrazic. Era ciudat să spun numai lucruri drăguţe, să nu scot nicio înjurătură o perioada atât de mare de timp. Într-un fel… îmi fusese dor de ura lui.
Oficial, am înnebunit, mi-am spus în timp ce alunecam uşor în faldurile somnului. Eu nu am gândit asta…

***

Forma aceea de culoare, fără niciun sens voia să plece. Voia să fugă. Neştiind de ce făceam asta, am început şi eu să alerg după umbra aceea. Nu voiam să plece, căci ştiam, într-un mod ciudat, că nu avea să se întoarcă.
Dar brusc, se opri din goană şi se întoarse spre mine. Speriată, mi-am ţinut respiraţia şi…
Dar aici fu momentul binecuvântat în care m-am trezit. Ochii îmi zvâcniră deschişi, pe când fruntea îmi era udată de un strat fin de transpiraţie pe care l-am îndepărtat cu mâna. Ce naiba, acelaşi coşmar de trei ori în aceeaşi săptămână! Şi niciodată nu aflam cine era persoana după care fugeam atât de disperată.
Gâfâind, m-am ridicat în şezut. Nici nu se punea vorba de somn, deşi era ora… trei?! Ce puteam face la o asemenea oră? Ochii mi se măriră, şi cu un oftat învins, m-am lăsat înapoi pe pat, închizând ochii. Însă nu prea aveam succes în încercarea mea de a adormi.

Dar am sărit la loc în picioare, contrariată. Poate mi se păruse… dar în liniştea aceea deplină, parcă auzisem nişte sunete clare, frumoase, ca de pian… Intrigată, am stat nemişcată şi am ascultat atentă.
Nu erau doar sunete. Era, într-adevăr, un pian care le scotea, dar nu erau fără sens. Erau ordonate în cea mai frumoasă melodie pe care o auzisem vreodată. Cu o tentă tristă, dar în acelaşi timp, cu reflexe vesele, pauze sugestive marcând unele perioade din cântec. Păcat că se auzea atât de încet, mi-am plină de regrete.
Însă brusc, o bănuială mă cuprinse. Tiptil, m-am dus spre patul lui Uchiha, doar pentru a vedea că era deranjat, ca şi cum cineva fusese în el. Hainele lui Sasuke din ziua respectivă erau pe scaunul de la biroul lui.
Atunci, el unde era?

Ei bine, asta-mi răspunde la întrebare, am gândit holbându-mă şocată la chepengul pe jumătate deschis, apărut ca prin minune în podea. Lumina lunii cădea pe el, şi îl puteam vedea cu claritate. De asemenea, cu claritate observasem şi covorul negru, pufos mototolit lângă pătratul de lumină.
Simţindu-mă cât se poate de patetică, jalnică, şi proastă, m-am lăsat încet jos, pe podea, târându-mă cât puteam de încet spre chepengul pe jumătate deschis. Era un singur răspuns la întrebarea pe care mi-o puneam ca o nebună: Cine cântă acolo? Dar nu puteam să îl accept. Nu puteam să cred că el chiar…
Dar nu mai avea sens să neg ceea ce era la un centimetru în faţa nasului meu. Mă rog, un metru sau doi, pentru că, prin crăpătura chepengului, ochii îmi vizualizau cea mai ciudată imagine. Era Uchiha, singur într-o cameră mică dar frumos mobilată, cântând furtunos la un pian mare, negru.

Nu ştiu dacă aş fi avut idee să spun, în acel moment, ce sentiment predomina în încurcătura fără sens ce era starea mea emoţională. Uimire, poate – sau furie în legătură cu propria prostie, sau cine ştie, admiraţie. Oricum, toate trei formau un amestec de toată frumuseţea, destul cât să mă facă să vreau să-mi smulg şi ultimul fir de păr din cap. Adică, atunci când dispărea şi nu-l mai găseam nici în gaură de şarpe, el aici era! Şi ar fi trebuit să ghicesc existenţa unei asemenea „camere secrete”, având în vedere că de fiecare dată când îşi făcea apariţia, era din odaia lui.
Uf! Mai că-mi venea să îmi dau cu pumnii în cap, sau să mă dau cu capul de toate caloriferele din casă de ciudă… şi erau destule.
Dar pe lângă furie, din nefericire, mai existau şi blestematele simţăminte de uimire şi admiraţie. Nu aveam cum să le înăbuş, chiar dacă mintea mea anti-Uchiha se împotrivea din toate puterile, căci aceste sentimente erau îndreptăţite.
Mi-am fixat privirea pe Sasuke, ascuţind-o. De fapt, de ce eram surprinsă cu adevărat era gingăşia, graţia cu care mâinile îi dansau pe clape. Însă sentimentul ce nu-şi găsea în niciun caz locul, fiind extrem de nepotrivit pentru cineva ca mine, era admiraţia provocată de melodia pe care o cânta.

Vrăjită, am ascultat mai atentă. Combinaţia notelor era atât de dulce, de fină, însă cumva interzisă. Nu puteam să explic sentimentul pe care mi-l trezea. O veselie amară, sau o tristeţe dulce?
Căutam prin memorie opere de Debussy, Clayderman, Beethoven, dar niciuna nu se potrivea cu ce cânta el. Şi asta înseamnă ceva, pentru că nu am ascultat chiar puţine melodii de pian la viaţa mea. Doar nu o compusese el?! mă fulgeră un gând, exact atunci când mă pierdeam iar în dulceaţa cântecului. Păi, săptămâna trecută, l-am văzut scriind pe foaia aceea note muzicale, pe portative. Doar nu o făcea din memorie, nu? Compunea!
Şi dacă melodia chiar este compusă de el… Atunci, nu mai pot zice decât atât: jos pălăria! Era minunată, trebuie să recunosc. O asemenea combinaţie de gheaţă şi foc, de seriozitate şi seninătate… Deşi, mă miram – şi asta ca să nu spun că eram într-o serioasă stare de şoc. De unde naiba a scos un cântec atât de frumos, atât de sensibil? Ce suflet a putut ţese ceva atât de frumos?
Oare de ce îmi era atât de greu să accept că, poate, Sasuke nu era chiar ceea ce părea?

Dar nu am mai avut timp de reflectat, şi nici nu mă plângeam. Aş fi ocolit întrebarea oricum, mi-am spus tresărind la zgomotul brusc pe care îl emisese pianul când fusese închis.
Sasuke se oprise brusc din cântat, închizând pianul dintr-o mişcare. Dar nu se urnise de pe taburet. Stătea complet nemişcat, de parcă împietrise, ceea ce mă miră şi mai tare. Serios, am să înţeleg vreodată specimenul ăsta pe cale de dispariţie?
Se pare că nu, am oftat în sinea mea, drept răspuns la propria-mi întrebare. Dar din păcate, mai erau şi alte întrebări pe care le aveam şi la care nu găseam răspuns. Numai o singură persoană mi le-ar fi putut da. Iar acum, curiozitatea în legătură cu gândurile care îi umblau respectivei ciudate persoane din faţa mea prin cap nu-şi putea găsi vreun răspuns decât în a-i vedea expresia feţei.
Dar cum? Stătea cu spatele la mine, iar dacă mă mişcam în părţi pentru a-l vedea, aş fi făcut zgomot, iar dacă făceam zgomot, mă descoperea. Şi nu cred că e nevoie să mai spun ce-aş fi păţit dacă mă descoperea. Însă aveam o puternică bănuială că era privirea de gheaţă… durerea aia înăbuşită la a cărui vedere, mă înfioram. Numai asta ar fi explicat nemişcarea.
Brusc, am tresărit. În linştea deplină care se lăsase, scârţâitul taburetului mai că îmi făcu inima să iasă din piept. Dar când am văzut că Sasuke se ridicase şi venea spre scara sprijinită de chepeng…
Naiba ştie cum am ajuns în pat, cu pătura trasă peste cap şi sforăind cum nici Kiba nu o făcea, nici măcar în zilele lui bune. În timp ce muream, la propriu, de frică, din întunericul în care mă aflam l-am auzit pe Sasuke foindu-se în pat o vreme… Apoi respiraţia lui regulată îmi confirmă că nu mă descoperise, şi că adormise.

Dar eu n-am mai putut adormi decât patru ore mai târziu, adică la ora cinci dimineaţa. Dacă n-am să fiu mâine un zombie cu cearcăne până-n călcâie şi împiedicându-se fără oprire, jur că o las pe Hinata să mă îmbrace o săptămână întreagă. Îmi cânta fără întrerupere melodia aceea uimitoare în cap, şi nu puteam adormi. Într-un fel, aveam nevoie de ea, aveam nevoie s-o aud.
Dracu’ să-l ia de somn… mai înregistra creierul meu un ultim mesaj, înainte de a aluneca în binecuvântata inconştienţă.

***

- Haruno, Haruno! Sakura! Sakura… Haruno Sakura!!
Încet, mi-am depărtat genele. Mi se părea că ridicam pietre de moară, dar asta-i altă treabă.
- Lasă-mă să dorm… am reuşit să murmur ceva înainte ca ochii să mi se închidă la loc.
- E şapte, Sakura! N-ai auzit ceasul?
Nici nu am mai răspuns. Auzeam vocea aceea frumoasă, moale ca prin vis, ca şi cum… mmm… La naiba… nici nu pot să gândesc o propoziţie întreagă!
- Dă-o dracului de treabă, Sakura! se înfurie vocea de catifea, şi am simţit cum pătura aluneca de pe mine.
De abea atunci am deschis ochii definitiv, căldura aşternutului terminându-şi domnia despotică asupra raţiunii mele pensionate. Lumina chinuită ce se strecura pe geamuri aproape mă orbi – mi-am îngustat ochii.
- Strig la tine de zece minute, mormăi Sasuke din faţa mea, cu pătura în mână. Ce naiba ai făcut azi noapte?
Am răspuns doar cu un căscat nu tocmai mic, şi m-am ridicat încă ameţită din pat. Era cât pe-aci să pic în nas, dacă nu m-ar fi prins Sasuke de braţ. În timp ce-mi recăpătam echilibrul, am mai căscat o dată.
- Termin-o, făcu el cu buzele strânse. Mă faci şi pe mine să casc.
- Bună dimineaţa şi ţie, am mormăit doar pe jumătate coerentă, bâjbâind după papucii de casă.
- Sunt aici, indică el biroul ce era momentan al meu.
Nu am spus nimic, ci mi-am recuperat papucii, am înşfăcat hainele de la Hinata şi am zburat – mă rog, dacă se poate vorbi de rapiditate în starea în care mă aflam – afară din cameră. Mi-era greu să mă uit la el, sau să îi vorbesc, de când… de când îi aflasem secretul.

Şi în timp ce mă spălam şi tot tacâmul, meditam. De aceea Sasuke nu lăsa pe nimeni în camera lui, şi de aceea era atât de furios că urma să locuiesc cu el. Dar de ce ţi-e frică, de aia nu scapi – vorba proverbului. Până la urmă, tot descoperisem camera aceea secretă, şi pianul… Dar bine că el nu a aflat cu ce mă ocupasem eu noaptea trecută. Nu de alta, dar am un sentiment că nu ar avea o reacţie prea drăguţă.
Ca de obicei, trăsesem hainele de la Hinata pe mine fără să mă mai uit ce şi cum. Deşi, uite ce-am păţit data trecută, pentru că nu le-am inspectat puţin! O privire nu are să mă ucidă, m-am îmbărbătat în sinea mea, ridicându-mi încet ochii spre oglinda uriaşă.
Mulţumesc Cerului că Hinata şi-a respectat promisiunea! am gândit fericită după ce am examinat bluza bej deschis, cam decoltată ce-i drept, dar care măcar arăta normal. Şi pentru Hinata, e ceva. De asemenea, blugii negri, uşor strâmţi dar iarăşi, cât de cât normali, jacheta cenuşie, simplă şi lănţişorul lung, având drept pandantiv o inimă micuţă completau imaginea ce arăta de mii de ori mai decentă decât cea de ieri. Şi adidaşii negri cu gri nu erau incomozi deloc. Cel puţin, nu-mi rupeam gâtul la fiecare pas, iar asta era tot ce conta.

Mai aveam de suportat doar coafura, şi machiajul, m-am gândit pe jumătate bucuroasă, pe jumătate nervoasă, în timp ce apăsam pe clanţa uşii camerei Hinatei.
Dar se pare că nu sunt singura care îi suportă toanele de fashionistă. După ce m-am strecurat înăuntru, am închis uşa încet, rămânând nemişcată în faţa imaginii din faţa mea.
- Hai, hai, Hinata! se milogea Sasuke pierdut în jungla de haine ce era camera ei. Cât îţi ia să găseşti naibii un tricou?!
- Trebuie să meargă cu pantofii! ţipă Hinata de sub tonele de haine din garderoba. Asta ia timp, Sasuke!
Nu m-am putut abţine să nu râd, auzind oftatul imens scos de Sasuke cu atâta durere, atâta suferinţă… Dar la auzul chicotelor mele, respectivul sus-numit se întoarse cu faţa spre mine, ceea nu avu un efect cu exactitate prevăzut.
Am încercat să îmi recapăt respiraţia care pentru o clipă lungă cât 60 de secole, se oprise. Am mai spus vreodată că sunt fată? Pun pariu că da. Da, am spus-o atunci, şi o spun şi-acum: La naiba cu superbitatea lui!
Pentru că, credeţi-mă, eu n-aş rămâne niciodată cu respiraţia tăiată fără motive. Iar dacă eu am rămas fără suflu la vederea lui Uchiha la bustul gol, atunci Ten-Ten sau Temari ce reacţie ar avea?
- Sakura! exclamă el după câteva secunde, holbându-se la mine puţin ciudat, în timp ce eu încercam din răsputeri să nu mă holbez. Ai venit să-ţi iei porţia de tortură?

- P-poţi spune şi asta, m-am bâlbâit eu făcând câţiva paşi înainte.
Nu era bine. Nu era bine deloc. Trebuie să mă controlez, m-am decis în timp ce mă întorceam cu spatele la el.
- Haide, Hinata! am reuşit să strig. Mai trebuie să ajung şi la şcoală, ştii!
- I-me-diat! silabisi Hinata cu putere. Of, unde poate fi? Ştiu că trebuie să fie pe aici pe undeva…
Mi-am dat ochii peste cap, aşezându-mă pe canapeaua micuţă, movulie a Hinatei. Desigur, îmi ţineam privirile departe de Sasuke – sau cel puţin, încercam. Era enervant să recunosc că, din punctul ăsta de vedere, eram ca toate celelalte fete. Adică, eram exasperant de afectată de aspectul lui fizic. Nu chiar într-atât să leşin, ceea ce era bine, dar totuşi… nu ar trebui să fiu afectată deloc. Doar îl uram. Sub ambalajul acela superb, era un ignorant îngâmfat şi insensibil.
Dar în acel moment, autocontrolul meu se evaporă şi ochii mi se ridicară, parcă singuri, spre el. Se plimba de colo-colo prin cameră, pe faţa lui perfectă citindu-se nerăbdarea pe când, din fericire, ochii îi fugeau haotic prin cameră şi nu mă torturau pe mine. Însă ochii mei, nici gând să aibă asemenea noroc. Se fixaseră pe el şi nu se mai dezlipeau.
Era foarte atletic, de fapt. Nu era mare şi bolovănos, ca si Kiba – dar avea nişte muşchi puternici, fini şi bine definiţi, zvârcolindu-se la orice mişcare ca o îngrămădire de şerpi. Culoarea pielii era, de asemenea, surprinzătoare. Era o nuanţă pală, subtilă, nu rozul sau mai ştii, roşul pe care se presupunea că un tip cu reputaţia lui îl avea. Într-un cuvânt, era atât de frumos, chiar – şi nu pot să cred că tocmai gândesc acest cuvânt – sexy. Cu ochii aceia negri şi imenşi, şi părul negru ciufulit… Arăta ca pictat de Michelangelo, un demon ce avea să îmi aducă pieirea.

Mai aveam puţin şi-mi trăgeam o palmă. Nu de alta, dar mai era un milimetru şi alunecam în fantezii, iar asta nu este deloc bine. De ce-o fi contând aparenţele atât de mult?
- Iupii!! răsuna brusc vocea Hinatei, făcându-mă să tresar. L-am găsit. Sasuke, pune-ţi asta – îi aruncă un tricou – şi afară cu tine!

Din perspectiva lui Sasuke

- Iupiii! răsună brusc vocea nebunei de Hinata. L-am găsit. Sasuke, pune-ţi asta şi afară cu tine!
- În sfârşit! am mormăit în timp ce trăgeam rapid tricoul pe mine. Dacă mai stăteai încă vreun secol, mă vedeai cu barbă colilie de un metru şaptezeci şi cinci, şi strănepoţi de 148 de ani, şi cu copii de 79…
Haruno începu să râdă.
- Mai taci! făcu Hinata tăioasă, în timp ce încerca să o forţeze pe Sakura să se aşeze pe scaunul din faţa oglinzii. Şi ieşi afară odată! Of, lasă mofturile Sakura şi parchează-ţi odată fundul în scaunul ăsta!
Fu rândul meu să râd. Chicotind, am ieşit afară din laboratorul lui Frankenstein 2, trântind uşa. Când am ajuns în bucătărie, Kiba, Tsunade si Kakashi mai aveau puţin şi terminau salata de legume şi şunca prăjită.
- Hei, Sasukins! Pe unde mi-ai umblat, frate? făcu fratemiu cu gura plină din prima clipă în care am intrat în bucătărie.
- Kiba, de câte ori ţi-a spus Tsunade să nu vorbeşti cu gura plină? am întrebat eu cu un zâmbet angelic.
- Exact! aprobă Tsunade cu reproş în voce. Kiba, ştii că nu e frumos. Oh, bună dimineaţa, fiule.
Kiba îmi aruncă o privire ucigătoare, dar nu mai comentă.
- Bună Sasuke, spuse şi Kakashi zâmbind.

- ’Neaţa la toată lumea! am dat şi eu din cap, aşezându-mă pe scaunul liber de lângă Kakashi.
Tsunade îmi puse rapid o farfurie în faţă, apoi se aşeză şi ea înapoi la locul ei. Ocupat cu mâncarea delicioasă, Kiba tăcea din gură şi nu puteam fi mai mulţumit. Câteodată, umorul lui piperat mă călca pe nervi. Câteodată mai des.
După câteva minute de la venirea mea, Hinata si Haruno apărură şi ele. Oare mă voi obişnui vreodată cu schimbările astea? m-am întrebat exasperat, măsurând-o pe Sakura din cap până-n picioare. Adică, să trăiesc o zi cu răţuşca cea urâtă, şi următoarea cu o lebădă superbă?! Încă nu puteam procesa faptul că Sakura, Sakura, putea arăta atât de bine. Şi de ce, nu ştiu. Într-un fel, părerea mea, prejudecăţile în legătură cu ea erau înrădăcinate prea adânc, şi nu se lăsau scoase aşa uşor.
Oricum, dacă o va mai îmbrăca mult aşa, Hinata are să-mi aducă moartea. La propriu. Mai ales cu bluza bej… În esenţă, bluza era cât de cât normală, doar cu un decolteu, având în vedere că vorbeam de Hinata aici. Dar ce e culmea e lănţişorul. Era lung, fin şi strălucitor, şi i se pierdea în decolteu, între sâni.

- Sakura, draga mea, spuse Tsunade zâmbind. Bună dimineaţa!
- ’Neaţa, dădu Sakura din cap, scuturându-şi părul de mahon.
Apoi, se aşeză. Şi cum Hinata se aşezase pe unul din singurele scaune libere, lângă Tsunade, celălalt scaun liber era lângă mine. La naiba. O să am probleme cu concentrarea azi o grămadă. Mai ales la Biologie şi Psihologie.
Era a naibii de greu să-mi ţin ochii în farfuria mea.
Însă în timp ce mâncam, observasem că mă privea, din când în când. Ochii îi rămâneau pe mine câteva secunde, apoi şi-i lua repede. Asta mă miră – mai ales uimirea, curiozitatea ce păreau să le ţină ochii ei.
- Ce? am întrebat brusc, fără să mă gândesc.
Se uită automat în jos, pe când eu încercam să nu mă uit decât în sus. Nu de alta, dar urmărind traiectoria lănţişorului ăluia ajungeam la fantezii deloc potrivite cu presupusa ură şi părerea pe care o aveam despre respectiva persoană…
- Oh, făcu ea. Nimic. Scuze.
Am cercetat-o mai atent, dar ea îmi evită privirea, concentrându-se pe salata din farfurie. Mi-era foarte greu s-o citesc, ceea ce era destul de ciudat pentru mine – de obicei, citeam oamenii cu uşurinţă. Asta, şi mai multe lucruri de genul mă frustrau la ea. Într-un fel, era o excepţie la tot ce puteam eu face. Îmi rezista, mă ura, nu se lăsa uşor de citit…

Şi uram asta.

Ceea ce mai fusese ciudat, era faptul că nu ne certasem deloc, eu şi Sakura, nici măcar în Volvo-ul meu, în timp ce conduceam spre şcoală. Hinata si Kiba se tachinau reciproc în legătură cu maşinile lor care trebuiau să vină – Porsche-ul Hinatei trebuia să apară din Europa, iar Jeepul lui Kiba venea în week-end, sau luni sau marţi. Sakura însă nu zicea nimic, ci doar privea pe fereastră.
Comportamentul ei îmi stărui în minte pâna la pauza de prânz. Nu am prea fost atent la testul pe care ni-l dăduse la matematică – m-am descurcat bine oricum. În rest, cu ajutorul purtării ei ciudate care mi-a ţinut mintea departe de problemele dureroase, m-am purtat aproape la fel de normal cum o făceam de obicei, cu toată lumea. Am chiulit de la spaniolă, pentru a-l ajuta pe Neji să-şi procure o copie la tema la Trigonometrie, obiectul de care toţi erau înspăimântaţi şi la care eu aveam note ca un număr de telefon. Era ceva gen: 9, 1, 5, 10, 8, 3… Ca să nu mai spun de toate F-urile la purtare. Domnul Pichinio nu se învăţa niciodată.
Iar pauza de prânz, la fel de banala şi plictisitoare ca multe altele. N-am văzut-o pe Mordrana nicăieri, din păcate, aşa că a trebuit să rămân cu altcineva. Desigur, bârfele pe seama Sakurei se înteţiseră din ce în ce mai mult, şi mi-era şi mai greu să tac din gură şi să nu cedez ciudatului impuls protector. Din fericire, privirea aceea de spiriduş criminal de pe faţa Hinatei îi oprise pe toţi să comenteze în gura mare.
Iar acum, la Psihologie, Sakura nu comenta, nu vorbea… doar mă studia cu o privire gânditoare. Începeam să mă simt ca un cobai de laborator. Ce naiba avea cu mine? Era cumva o nouă strategie de a mă enerva, sau de a-mi ţine gândurile în alte părţi? Ar fi bine să nu fie, pentru că merge!

Şi nici nu mă lăsau în pace, nebunii mei, să reflectez la comportamentul ei… Neji, Sai, Yukom, Thai, Bakin, Will, vorbeau toţi odată, sprijiniţi care mai de care pe banca noastră. Mi-era destul de greu să răspund la atâta lume în acelaşi timp, dar cum se presupunea că m-am obişnuit cu popularitatea…
Asta până când intră domnul Asuma în clasă. Pentru prima dată în viaţa mea, m-am uitat la el cu o privire ce nu era plină de ură şi dispreţ. Măcar atâta puteam face. Dar când începu predicile despre iubirea legalizată prin căsătorie, am regretat până şi acea microscopică urmă de recunoştinţă.
Plictisit, m-am uitat în jur. Sakura citea pe cartea aceea care săraca, ar fi trebuit să se afle în vitrina unui muzeu de antichităţi distruse. Neji avea o discuţie – din câte vedeam eu nu era cu exactitate liniştită – cu Ten-Ten, şi eram gata să pariez că nu voia să fie deranjat. Restul clasei sforăia plictisită, sau se uita pe geam.
Dar atunci, mă izbi.
- Sakura, Sakura! am şoptit întorcându-mă spre ea.
Ea tresări.
- Ce-i?
- Azi e vineri cumva?
- Mda, răspunse ea uşor mirată. De ce?
Şocat, am deschis gura să explic, dar nu mai fu nevoie.

- Cum mai este un minut şi se sună, începuse Asuma, vreau să vă anunţ că drept temă aveţi de alcătuit o compunere de aproximativ 2 pagini despre cum vă imaginaţi soţul sau soţia voastră ideală. Aveţi timp tot week-end-ul, deci nu vă strâmbaţi. Ah, şi era să uit… cei care vor să-şi schimbe partenerii la proiect, să vină după ore la cabinetul meu şi am să rearanjez echipele.
Soneria răsună exact la sfârşitul ultimului cuvânt. Elevii se ridicară de la locurile lor, strângându-şi cărţile şi caietele şi ieşind rapid afară din clasă.
Eu şi Sakura am făcut-o cam cu întârziere, fiind amândoi într-o mini-stare de şoc. În timp ce ne îndreptam spre ieşire, am încercat să aflu dacă se simţea la fel de ciudat ca mine, dar îşi fixase privirea în jos, şi nu spunea nimic.
În timp ce salutam şi dădeam din cap ca de obicei, mergând ameţit pe coridor, cuvintele lui Asuma îmi răsunau în cap. Schimbarea partenerilor. Chestia pe care se presupunea s-o fi aşteptat cu sufletul la gură, şi de care eu şi Haruno uitasem complet. Înjuram mai rău ca un birjar în timp ce mergeam spre fizică, unde nici măcar mâzgâlitul sau Mordrana nu-mi captară atenţia. La toate celelalte ore ce urmară nu ştiu nici măcar titlul lecţiei predate. Mă gândeam la ce urma să fac, la anunţ…
Şi deşi tot cântărisem motivele pro şi contra – să mă duc, să nu mă duc – , tot nu mă putusem hotărî. Iar sentimentul se intensifica cu fiecare clipă ce trecea. Ce naiba urma să fac? Adică, mă duceam la Asuma, îi dădeam cu flit lui Haruno şi apoi? Cu cine urma să pic? Măcar cu ea mă obişnuisem… Plus că era mult mai amuzant să fii căsătorit cu cineva care te ura, decât cu cineva care să îţi stea tot timpul în braţe, schelălăindu-ţi la urechi. Ea făcea proiectul mai interesant. Certurile cu ea puteau fi uneori chiar amuzante… înafară de faptul că ultima din ele aproape mi-a spart capul, dar asta-i altă treabă.
Într-un fel, îmi plăcea că Sakura mă ura. Altfel, viaţa mea familială ar fi fost chiar plictisitoare.
Şi cum clipele trec a naibii de repede… Acum, era tortură. Tortură în cel mai propriu sens al cuvântului. Chin, muncă, tortură, schingiuire… mai sunt şi alte sinonime?
Dacă sunt, tot nu descrie ce simţeam.

Eram la ora de biologie, trecând prin toate chinurile şi focurile iadului. Nu că nu trecusem toată ziua prin ele, dar de la psihologie încoace, se intensificaseră. Întrebările deveniseră înnebunitoare, îndoiala şi indecizia omorându-mă cu zile. O infinitezimală parte din mine era conştientă că în niciun caz n-ar fi trebuit să mă stresez aşa pentru ceva ce o implica pe Sakura, dar părticica aceea se dusese dracului demult.
Deci, asta era problema. Dilema secolului 21. Mă gândeam la ce urma să fac… Şi deşi tot cântărisem motivele pro şi contra, tot nu mă putusem hotărî. Iar acum, în timp ce domnul Shikamaru pălăvrăgea despre rolul nervurilor în alcătuirea frunzei, eu mă simţeam ca şi cum eram rupt în două.

Era ciudat că îmi mai dădeam opţiunea de a nu mă duce. În mod normal, la cuvintele lui Asuma, ar fi trebuit să sar în sus de bucurie iar acum, să număr secundele până când se suna. Dar nu o făcusem. Nu ştiam dacă să mă duc, să nu mă duc… Dar era şi o chestie pe care nu o luasem în calcul, şi la care refuzam să mă gândesc: Dacă Sakura va vrea să schimbe partenerii?
Dar acum mă concentram doar pe mine. Şi cum sunt bun la blestemata de auto-analiză, găsisem şi motive pentru care se putea să nu vreau să mă duc la schimbarea partenerilor. Primul, ar fi fost pentru că mă distram în certurile cu ea. Al doilea, ar fi fost pentru că orgoliul meu de cuceritor era nesatisfăcut, având o persoană feminină dormind în camera mea şi care să nu fie în limbă după mine. Al treilea, ar fi că nu ştiam cu cine urma să fiu cuplat, şi decât o sclifosită, parcă o preferam pe Sakura. Iar al patrulea… Oricât urăsc să recunosc asta, al patrulea motiv pentru care nu m-aş fi dus era curiozitatea. Lăsând ura deoparte, eram foarte curios în legătură cu ea. Şi asta era prima dată pentru mine. Adică, asculta aceleaşi trupe ca mine, aceiaşi compozitori… Mă contrazicea şi mă enerva. Nu o puteam citi, şi nu o înţelegeam. Era ca o enigmă vie… şi mie nu-mi plac decât enigmele dezlegate.

Dar, de asemenea, aflase de Karin… Mă rog, doar bănuia că păţisem ceva, dar nu ştia totul. Şi aproape îmi spărsesem capul din cauza ei. O uram. Astea fiind motivele pro – să mă duc.
Dar o uram? m-am trezit întrebându-mă. Ce sentimente aveam când venea vorba de ea? În orice caz, eram sigur că nu erau aceleaşi ca la început. Nici nu-mi mai dădeam seama dacă o mai uram cu adevărat. Sentimentele mele în legătură cu ea erau foarte schimbătoare. Era exasperantă chestia asta! Nu puteam prezice niciodată, de parcă starea mea emoţională era un cameleon. Dar în acest moment, tot ce simt în legătură cu persoana de lângă mine este curiozitate…
Şi asta nu este deloc bine.

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 107upsi

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 03 Oct 2013, 16:11

Buna! Ce faci? Pai,in primul rand vreau sa-ti spun ca-ti urmaresc ficul de prin iulie,dar n-am comentat (sorry!) si ca intru pe forum mai ales sa vad daca n-ai pus un capitol.Si ti-a luat 11 mii de ani lumina sa-l aduci!Dar nu-i bai :))))) In al doilea rand,ficul e un fic extraordinar si m-a facut sa te consider autoarea mea preferata. In al treilea rand , capitolul a fost superb, extraordinar , magnific etc. si ma bucur ca nu-l faci SasuSaku din prima,altfel era ciudat.Si nu in ultimul rand sa ma anunti la cpitolul urmator rogu-te frumos :*.
Pa!

[=

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 2lu8d1t

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 03 Oct 2013, 16:54

Deci asta cred ca este cel mai lung capitol scris vreodata de tine. Daca vei face mereu capitole asa de lungi cand intarzii cu next-ul atunci mie imi convine sa astept lough

Cat despre capitol a fost foarte captivant. Ma intreb daca Sakura va vrea sa schimbe parteneri-desi ma insoiesc de asta- si daca il va intreba pe Sasuke despre pian think

Deci cel mai mult din tot capitolul mia placut faza aia din camera Hinatei, mai ales cum il analiza Sakura pe Sasuke well? awesome right?

si sa fim seriosi...cine nu ar face-o lough

+ faza de la masa cu Sasuke care trebuia sa se uite ii sus rolling on the floor

a fost bestiala rolling on the floor

Acum hai ca te-am lasat a hug

Ah da...era sa uit, mersi de anunt kiss

~Sayonara~ hi!

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 21 Large

✿▫✿▫✿▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫
“Growing up is losing some illusions, in order to acquire others.”

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 03 Oct 2013, 17:19

Heeiii.

Ajung si eu pe aici in sfarsit cu edit-ul. Scuze ca a fost asa de tarziu, dar am avut muuuuuulllt de invatat pentru scoala. ingrijorat

A fost un capitol pe care l-am asteptat cu mult dragg si pe care acum ca l-am citit il ador. in love

Este superb. S-au intamplat multe lucruri interesante in acest next. Nu credeam ca Sakura va gasi camera secreta a lui Sasuke atat de repede, si mai ales, nu ma asteptam ca acesta sa nu o vada. lough

Abia astept urmatoarea parte a povestii, deci spor la scris. Sa nu uiti sa ma anunti. puppy eyes

Hugs.

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 03 Oct 2013, 19:26

superb capitol
astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti si pe mine
si capitolul nu a fost sec

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 03 Oct 2013, 19:57

Foarte frumos capitolul! Daca ai sa faci in contiunare capitole asaaa de lungi, poate ... sunt oarecum, dispusa sa astept cateva saptamani:).
Merci ca m-ai anuntat! Au fost niste faze foarte ... ''misto'' in capitol deci iti dai seama ce este in mintea mea acum?
Bafta la scris!!

" I'm still hoping it's you and me in the end. "

[img]

[/img]

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 04 Oct 2013, 13:52

Am aşteptat ceva după acest capitol, dar este clar că s-a meritat pe deplin. La un aşa capitol de lung să tot aşteptăm oricât de mult.
Nu ştiu dacă mai este nevoie să mai zic, dar mi-a plăcut la nebunie acest capitol, ca şi celelalte de altfel. M-a uimit foarte tare felul în care Sakura a descoperit acel pian şi mai ales felul în care s-a purtat toată ziua după. Acum că ei pot face schimb de parteneri mă întreb dacă vor alege să se ducă la profesor sau să rămână aşa. Poate că acelea sunt adevăratele motive pentru care Sasuke nu prea ar vrea să facă schimb de parteneri, dar parcă ar fi şi altceva. Capitolul s-a terminat lăsându-mă într-un suspans criminal aşa că abia aştept să aduci nextul.