Miau miau ! Mda, stiu ca merit bataie, si cred ca bataita e putin spus. Va multumesc mult pentru comentari. Si asa cum am promis astazi vine next-ul, asa ca uitati. Am vrut sa fie lung, deci scuzati intarzierea dragele mele. Lectura Placuta !
Capitolul 31.
Deodata fata deschise ochii buimaca. Sasuke se ridica repede privind-o socat. Nu stia ce se intampla, iubirea lui chiar traieste ? Dar cum ? Nici macar el nu-si putea explica asta.
Cu greu, ea se sprijini in maini, ridicandu-se la nivelul lui. Isi ridica capul, privindu-l in ochii. Acei ochii negrii, patrunzatori. Acei ochii pe care ea ii iubiea atat de mult, de care s-a indragostit fara a-si da seama.
El, revenindu-si din soc, o analiza cu atentie. O dorea, iubea la ea absolut totul. Ii era dor de acele buze dulci, pe care le gusta in fiecare noapte.
Era o minune faptul ca ea traia, inima lui prindea din nou culoare. Stia ca exista posibilitatea ca ea sa nu il accepte, insa faptul ca ea era in viata, in siguranta..il facea cel mai fericit om din lume.
Vroia sa o simta alaturi de el, vroia sa fie totul la fel ca inainte. Ca ea sa ii inveseleasca ziua doar cu un zambet, sa fie fericiti asa cum erau mereu. Insa acum, el simtea ca il uraste, si ca numai are nicio sansa. Dar oare asa sa fie ? Oare ea nu-l mai iubea ?
Numai rezista, isi facu curaj, si o lua in brate. O strangea din ce in ce mai tare, ingnorand faptul ca o dureau ranile. Nemaiputand sa se abtina, o lacrima-i cazu pe chipu-i angelic. Nu credea ca vreodata va plange pentru o fata, insa cu ea este diferit. O iubea mai mult decat orice, ea, a fost prima fata ce i-a atras atentia.
Ce la ademenit in capcana numita " Iubire ", ce mereu il inveselea, ce i-a daruit iubire fara a cere ceva in schimb. Nu putea percepe viata fara ea, nu-si imagina cum ar fi fost daca s-ar trezi dimineata, iar ea nu ar fi fost langa el. Pe cine mai saruta ? Cui ii mai spunea ca este totul pentru el ?
Nu vroia sa se gandeasca la asta, insa nici nu putea sa evite aceste ganduri intunecate. Se simtea mai mult decat vinovat, era vina lui ca ea aproape era sa moara. A facut-o sa sufere, a facut un cristal sa para ca un ciob de sticla, desi ea mereu va ramane diamantul lui. Acum, ca ea traia vroia sa ia totul de la capat. Sa o faca sa uite ce se intamplate, si sa o faca sa-i acorde inca o sansa. O iubea, iar viata fara ea ii se parea imposibila, si chiar era. Ii daduse drumul, incet, privindu-i chipul. Ceea ce vedea il lasa socat. Ea, ii zambea ca si cum nimic nu s-a intamplat. Nu stia ce se intampla, insa ii era foarte clar faptul ca ori ii explica acum, ori niciodata.
- Frumoaso, te rog, te implor..lasa-ma sa iti explic. Ceea ce ai vazut nu a fost fiindca eu am vrut. O cunosti pe Karin, stii cum este ea. M-a chemat acolo ca sa-mi spuna ceva, nu crede-am ca se va intampla ce s-a intamplat. Credema ca eu pe tine te iubesc, ai fost singura fata pe care am iubit-o si o iubesc cu adevarat. Nu exista alta persoana in viata mea, doar tu. Nu mi-as putea imagina viata fara tine, te iubesc mai mult ca pe propia-mi persoana. Jur ca niciodata nu te voi mai dezamagi, numai..te implor..mai da-mi o sansa. O singura sansa iti cer. spuse el, lacrimile cazandu-i in voie pe chip.
Sakura, il privea stupefiata. Stia ca el o iubea, insa nu credea ca e in stare sa-si depasasca orgoliul masculin ca sa-i spuna asa ceva. Stia ca e sincer, simtea ca trebuie sa-l ierte. De asemenea, ii era clar ca a gresit. Sasuke, i-a demonstrat de atatea ori ca o iubeste, cum a putut sa se indoiasca de el ? Nici ea nu-si putea imagina. O durea, o durea faptul ca era sa moara pentru o prostie, ca era sa-si abandoneze baiatul pe care la iubit si il iubeste, copii, prietenii si familia.
Nu se simtea nici foarte bine, probabil ca era de la accident. Evident, inca nu se refacu-se, deabea reusi sa depaseasca moartea. In ciuda tuturor, era fericita ca a depasit acest moment, si ca nu s-a dus acolo sus. Vroia sa-i mai dea o sansa brunetului. Il iubea si il iubeste, clar ii era ca-l va iubi mereu. De ce sa iroseasca aceasta sansa de a fi impreuna ?
Simtea ca o iubeste, faptul ca el plangea ii demonstra mult mai mult decat cuvintele. Nu credea ca-l va vedea vreodata pe Sasuke in aceasta ipostaza. Se hotara sa-i mai dea o sansa, la urma urmei..aveau doi copii..au petrecut atata timp impreuna, au fost atatea momente frumoase. Nu putea sa stearga cu buretele tot ceea ce s-a intamplat pana acum.
- Sasuke, te rog din toata inima sa ma ierti. Nu aveam de ce sa ma indoiesc de tine, am fost si sunt o proasta. Imi pare rau, stiu ce poate Karin. Si ar fi trebuit sa stiu la ce ma pot astepta de la ea. Ce-i drept, poate ai avut si tu partea ta de vina..insa..oricine merita o a doua sansa, nu-i asa ? Si in plus, nu am de gand sa irosesc toate acele momente petrecute impreuna. Eu te iubesc prea mult, as fi mai mult decat idioata daca nu as profita de aceasta sansa. Asa ca..ce spui, o luam de la capat ? ii spune ea, cu vocea ragusita.
Deodata brunetul isi ridica privirea, chipul ii se luminase iar inima lui parca prindea din nou culoare. Parca rana ce ii strapunse inima se vindeca, mai repede decat si-ar putea imagina cineva vreodata. Il cuprindea fericirea. Neputand sa-si gaseasca cuvintele, o lua in brate, tinand-o strans la pieptul sau.
Sakura, izbucni in lacrimi. Ii era inevitabil sa nu planga, era prea fericita. Pe chipul lui, aparu un zambet imens. Insfarsit zambea din toata inima, era fericit. Erau din nou impreuna, iar acum era sigur ca nimic si nimeni nu-i poate despartii.
Acum, avea de gand sa aiba mult mai multa grija de Sakura, la fel si de cei doi micuti. Se simtea minunat, incerca sa spuna ceva..insa tot ce putu a fost doar cateva cuvinte magice, de care Sakura avea atata nevoie..:
- Iubire, te iubesc mai mult ca orice, nu uita asta niciodata ! ii spuse el zambind.
Deodata, zambetul de pe chipul brunetului disparuse. Isi adusese aminte ca ceilalti sunt afara, plangand de mama focului si suferind. Ei nu aveau de unde sa stie ca Sakura nu era moarta, ci traia. Ii dadu drumul printesei lui, o privi in ochii apoi o saruta scurt, pe obraz..spunandu-i ca revine imediat. Aceasta aproba din cap in timp ce inchise ochii.
Sasuke, iesi afara unde-i observa pe toti, tristi si suparat. El avea ditamai zambetul, in timp ce ceilalti nu stia ce se intampla cu el. Era o confuzie totala pentru ei. Adica in urma cu o jumatate de ora el era mai mult decat distrus, iar acum zambeste ? Nimeni nu putea intelege ce se intampla.
- Sakura traieste !! striga el cat putu de tare, uimdindu-i pe toti.
Ea, cand il auzi..incepu sa chicoteasca, iar un zambet dulce ii se intipari pe chip. Mama Sakurei, intra val-vartej in salonul rozaliei. Cand o vazu, incepu sa tipe de fericire, neputand sa se abtina. Se repezi langa patul fiicei sale, luand-o in brate. Numai avea cuvinte sa-si exprime fericirea. Faptul ca nu si-a pierdut fetita insemna mai mult ca orice pe lumea asta. Intotdeauna, Sakura, a fost preferata ei.
Ceilalti dadu buzna si ei peste biata Sakura, care nu stia cum sa mai scape de imbratisarile lor. Inclusiv toti erau fericiti de faptul ca ea traieste. Mama rozaliei nu se putea opri din plans. Plangea, insa de data asta de fericire. In inima ei era o fericire de nedescris.
Doctorul, intra speriat in incapere. Expresia fetei lui era de-a dreptul comica. Parea speriat de bombe. Ii facu pe toti sa rada cu pofta. El, isi puse mana la inima sprijinindu-se de perete, cu cealalta. Incepu sa respire greoi privind-o speriat pe Sakura.
Era total desprins de realitate, nu stia ce se intampla. Adica cand el iesise din salon, Sakura era moarta si stia sigur ca numai are nicio sansa de a trai, iar acum ? De asemenea, si el era fericit..insa confuzia puse stapanire pe el. Se apropia de patul pacientei lui. O privi in ochii, apoi o imbratisa spunandu-i ca se bucura nespus de mult pentru ca traieste.
Pentru el conta foarte mult sa-si salveze pacientii. De fiecare data cand nu reusea, cel putin o saptamana era intr-o depresie, cateodata si mai multa vreme. Acum, ramanea numai ca ea sa se refaca dupa accident, si sa o externeze.
- Bun, deci Sakura va mai sta doar cateva saptamanii in spital. E nevoie de o recuperare, nu gluma. A fost un accident destul de grav, ma mir si acum cum de ea traieste. In fine, domnisoara..de acum sa ai mai multa grija, nu vreau sa te mai vad pe aici. Ai inteles ? spune el zambind, privind prin incapere.
Sakura, dadu din cap afirmativ, ce-i drept..nici ea numai vroia sa stie nimic de spitale. Cand mai auzi ca trebuie sa mai stea cateva saptamanii, mai avea putin si inebunea. Si asa ea nu prea suporta spitalele, dapai sa mai stea si ceva vreme in ele.
Deodata, pe usa intra Karin, expresia chipului sau era una diabolica. Incepu sa rada spunand :
- Hahaha, Sakura a murit. Ce bine imi pa..spuse ea, insa deodata se oprii cand o vazu pe rozalie.
Cand Sasuke o vazu, parca sangele ii se urca la cap. Inima incepu sa-i bata din ce in ce mai tare iar nervozitatea puse stapanire atat pe el cat si pe ceilalti. O privi cu dispret, dupa care se apropia de ea. Inchise ochii, incercand sa se calmeze..insa faptul ca era sa-si piarda iubirea, din cauza ei..il facea sa inebuneasca. Deschise ochii, o privi cateva minute dupa care ii dadu o palma.
Roscata se dezechilibra cazand la pamant. Isi puse mana pe obrazul rosu, lacrimi de " crocodil " ivindu-se pe chipul ei. Sasuke, scarbit de ea. O lua de mana, ridicand-o. Intradevar, avea de gand sa o faca sa plateasca pentru ceea ce a facut. Insa, isi aminti ca se afla intr-un spital. Incerca sa isi pastreze calmul, insa tatal Sakurei..era deja cu nervi la pamant.
Neputand sa se controleze, ii dadu si el o palma roscatei. Mama Sakurei incerca sa isi calmeze sotul, observand ca fiica ei nu se simte prea bine. Admosfera devenea din ce in ce mai tensionata, iar Sakura se simtea din ce in ce mai rau...
Cam atat, imi cer iertare inca odata pentru intarziere. Sper ca va placut.
Pupici dulci ! :*
Mrr
P.S : Stiu ca e scurt, imi cer scuze. Inca ceva, capitolul nu este corectat..deci imi cer iertare pentru eventualele greseli.
Localizare
Nr. mesaje
Reputatie
Hobby-uri
Stare de spirit
Subiect: Re: Black and White 
Joi 21 Apr 2011, 12:06
acebook
Ne ti u repede in suspans e prea tare capitolul asa ca NEXT il astept cu sufletul la gura, spor la scris 
