Un capitol foarte frumos
mai ales ca Sasuke a si-a marturisit dragostea nu de fata cu Sakura
dar e bine si asa, astept nextul sper sa vina repede
sper sa ma anunti de next

Buna! Super,super....in sfarsit a recunoscut!!    de ce a durat atat de mult!!!!!!!!!!!!!!!!! Mersi de anunt,si abia astept urmatorul capitol!!!   

Merci ca m-ai anuntat!  
Dumnezeule maree, in sfarsit a zis-o!  
Frumos capitol, chiar mi-a placut cum a incercat Sasuke sa se apropie de Sakura si de Daisuke! Multa bafta in continuare, astept urmatorul capitol!  

Yuhuuu.... am ajuns si eu pe aici si pot sa spun ca imi place foarte mult. Abea astept nextul si te rog sa ma anunti.

Am trecut si eu pe-aicia. Astept next-ul. Ja ne!

Am adus next-ul, stiu ca e cam scurtulet,forte scurtulet, dar sper sa aduc capitolul urmator mai repede, de preferat saptamnana asta.




         A venit dupa mine?! De ce?! Atat de slaba, de lipsita de putere ma crede el pe mine?! Crede ca sunt aceeasi fetita micuta si slabuta care avea nevoie de protectia lui?!  
         Pot avea grija de mine! Acum sunt sigura de asta, pote nu sunt eu in stare sa omor vr-un ninja super puternic sau sa aduc pacea pe pamant, dar sa fiu sincera nu chiar nu pot, insa ceea ce pot sa fac, se leaga in totalitate cu scopul misiunii mele prezente, si anume vindecarea, pana la urma sunt un ninja medical. Deci Sasuke, lasa dadaceala si mai bine te-ai duce acasa. Daca i-as spune si lui asta... cred ca ar iesi urat... Deja ii vad privire fixandu-ma. Ooo... Deci mai bine nu il provoc. Si ii plus asta e o oportunitate sa ii arat cat de mult am evoluat. Sper doar sa nu il dezamagesc. Parca nu as vrea sa ii arat ca in acesti ani am devenit mai vulnerabila. Acesti anii, atat de mult timp, de atata timp nu am mai fost intr-o misiune cu el. Acum ca a realizat asta... parca ma simt mai emotionata. O Doamne!! Sper ca nu m-am inrosit, sau maca sa nu vada el. Si daca ar vedea ce?! Nu are de unde sa stie ca m-am inrosit, teoretic vorbind, din vina lui. Sakuraaa!!! Revino-ti fato! Concentreazate pe misiune.
Se pate ca echipa din care face parte si Sai, a suferit rani destul de grave. Hmm... Patru ninja... Tratarea lor ar trbuii sa fie rapida, asta daca ei sunt cat de cat bine. Eu, cu Hasame si Atsumi ar trebuii sa terminam de vindecat ranitii in mai putin de 20 de mimute, daca nu sunt grave ranile, si tratarea lor nu necesita o camtitate prea mare de chakra . Scopul lui Mouriy in aceasta misiune era de protectie, si daca este nevoie, el trebuie sa transporte victimele, dar se pare ca i-a luat si Sasuke din rol, caci sunt sigura ca daca se iveste vr-o lupta, Sasuke nu v-a sta cumintei intr-un colt. Iar Ino, ea este aci doar pentru ca Sai este ranit, daca ar fi fost dupa nime nu as fi lasat-o sa vina, dar cum Naruto da ordinele... nu prea am ce sa fac. 


        Scufundata in ganduri, am uitat sa il admir pe Sasuke... Acum ca am mentionat asta... El unde e?! Ma uit in spate, in stanga, in fata, si cand imi intorc capul in parte dreapta.... Sasuke nu era?! Unde a disparut?! Stai! De ce sunt asa... asa... La nai*a! Sunt panicat!! De ce?! Doar pentru ca nu il mai vad?!
-Sakura?! S-a intamplat ceva?! 
Ce?!?! Cum a ajuns acolo?! Acum un minut nu era acolo!! Aaa!! Ma simt ca o proasta... 
-Sakura!!! 
        Au! Ce-a fost asta?! Ca a durut tare. A super! Sunt pe jos! Si cu Sasuke peste mine. Stai ce?! Cand imi ridic ochii, si ii intalnesc pe ai lui... O Dumnezeule... Cred ca sunt toata rosie. E peste mime?! Simt greutatea lui corporala cum imi preseaza trupul. Nu am mai stat de mult la o astfel de distanta aproape inegzistenta fata de el. Imi ard obrajii. Sper ca nu vede asta.
-Sunteti bine?! se aude vocea lui Ino ce ne intrerupe, sau cel putin pe mine una ma intrerupe din al privii pe Sasuke.
-Da! raspunde acesta ridicandu-se, si ajutandu-ma si pe mine. 
        Totul s-a petrecut prea repede!!! Timpul trbuia sa mearga cu incetinitorul, sa pot sa simt tote acele senzatii ce mi le ofera atingerea lui. Trbuia sa ii pot admira mai mult privirea...
-Asta este o capcana specifica satului nostru!! Nu suntem departe de ei! Se auzi vocea dura a lui  Hasame. 
         Eu nu am mai spus nimic, nu pot sa cred ca am cazut in capcana umui ninja din satul nostru... Aaaahhh!!! 
Ne-am reluat drumul fara sa mai stam la pvesti, desi mintea mea era paralela cu ceea ce mi se intampla acum.
-Sakura... Cum de ai cazut intr-o capcana atat de evidenta?! se auzit vocea lui Atsumi.
Scorpia! Vrea sa ma faca de ras... Ah... 
-Aaaa... Eu... Aaa... Nu eram atenta la drum! 
         Am spus balbaindu-ma. O scuza mai buna nu puteam gadi si eu... Pe fata lui Sasuke aparu un zambet, ce nu a trecut neobservat de mine. Ce era in mintea lui?! Doar nu crede ca ma gandeam la el... Nu?! Bine... asta faceam, la el ma gandeam! Da el nu o sa afle asta niciodata!!! 
-Hmm! Si ce era asa de important?! La ce te gandeai asa profund?! mi se adreseaza din nou  Atsumi cu superioritata.
-Eu sunt sigura ca Sakura se gandeste la raniti! Probabil isi fate griji pentru ei! Nu-i asa Sakura?! mi se adreseaza Ino cu o voce joasa, trist. 
        Eu dau din cap aprobator, zambindu-i, multumindu-i astafel. Imi zamveate si ea, dar nu prea era fericita, chiar de loc, probabil isi facea griji pentru Sai. Biata de ea. 
-Uite-i!!
        Ce?! Deja i-am gasit?! Am crezut ca o sa fie mai periculos, mai aventros. Ca in misiunile din tinerete. Am crezut ca o sa ne despartim pentru a fi mai eficienti, si astfel eu voi putea sa merg cu Sasuke, si sa fac putin pe speriata... etc.. etc... 
       Chiar credeam eu toate chiestile astea?! Clar imbatranesc! Off...
Ne-am apropiat de raniti, de data asta am avut grija sa nu mai cad in vr-o capcana penibila si sa ma fac din nou de ras. 
       Cand am vazut starea in care erau toti, am fost uimita sa aflu ca inca traiesc. Dar lasand gluma la o parte, trebuie sa imi fac treaba.Nu pot numi ranile pe care le au usoare, din contra, sunt excesiv de grave. Este un adevarat miracol ca inca sunt in viat.
       M-am dus la unul dintre colegii de echipa a lui Sai, el parea cel mai ranit, asa ca am decis sa incep cu el, in tip ce ceilalt, s-au pus si ei pe treaba. Trebuie sa ii ducem urgent la spital. Chiar daca reusim sa ii stabilizam pe toti, viata lor tot in pericol este.
-Sakura! Ajuta-ma putin aici!!! Nu il pot stabiliza! Inima ii bate mai slab! se rasteste  Atsumi la mine. 


        Parea speriata, acum nu mai e asa mare si tare. Dar lasand certurile pe mai tarziu, trebuie sa salvez viata acelui ninja, chiar daca nu o prea suport pe ea. 
M-am ridicat repede de jos, alergand spre Atsumi. Nu am realizat pe moment, dar ameteala pune usor stapanire pe mine. O ignor si ma asez langa persoana ranita. Chiar ca era grav ranit. Abea ii puteam simti inima. Am incercat tot ce stiu eu sa fac, o mare cantitate de chakra folosind-o pentru salvarea lui. M-a simt asa epuizata...
Toti sunt vi, mai mult sau mai putin constientii.
         Se pare ca Sai nu e asa slab, dimpotriva, el a raspuns cel mai bine tratamentului si este constient. Incerc sa fac cativa pasi, pentru a ma adaposti de soare la umbra unui copac, dar tot ce vad e negru, si un ultim sunet se aude, si anume... numele meu....
"-Sakurraaaa!!"


         Ma doare capul ingrpzitor de tare, si parca se misca pamanul cu mine. Sunt asa ametita. Si cu toate aste cunosc mirosul asta. Incerc sa imi deschid ochii, si cu greu reusesc, tot  ce vad e un cap, cineva ma duce in spate, Sasuke. 
Probabil am lesinat si nu putea sa ma lase acolo in padure, sa ma manance lupii, doar sunt mama copilului lui. Nu?! Are nevoie de mine! Nu?! 
         Ah!! Ar trecubui sa incetez sa mai vorbesc singira. Acum realizez ca eu sunt cea care il tine in brate. Bine... mai mult sunt agatata de el, ca o maimuta. Nu pot sa cred.... El nu e asa fioros pe cat vrea sa para, uneori e asa dulce, iar alteori e un asa mare nesimtit. Sumt sigura ca nu vrea sa ma raneasca, pot simti asta. Stau asa aproape de el ca ii pot aizi gandurile, inima, sufletul. Ce crede el despre mine?! Ma iubeste?! Stai putin! El nici pana in ziua de azi nu mi-a spus daca ma iubeate sau nu... 
Ahh... Ceva specific pentru Sasuke... 
-Te-ai trezit?! se aude vocea lui dulce. Chiar pote sa fie foarte dulce uneori.
Nu ii raspund. Dar am dat  aprobator din cap. Si dintr-un motiv anume, ochii mei devin din nou grei, mi se face foarte somn.
-Ma iubesti?! intreb eu pe un ton stins.
-Da! 
-Bine!

prmaaaaa     . Hai cu next-ul. Hai cu next-ul. Ole! Ole! Ole!

Serios?! chiar asa de seaca a fost faza cand i-a spus ca o iubeste...ma asteptam ca ea sa reactioneze altfel, nu atat de sec.
Mersi de anunt si sper sa vii cat mai repede cu next-ul, pentru ca totusi sper la o reactie mai a la Sakura
Pana atunci te-am
~Sayonara~

Replica Sakurei de la final a fost delicoasa  Nu pot crede ca Sasuke in sfarsit a recunoscut  Ce mult imi place de el acum  Imi palce enorm fic-ul tau! Este asa de amuzant si original (desi am un deja-vu, cred ca am mai intalnit ideea putin schimbata altundeva  ) Mi-au raqmas in minte cele mai amuzante si simpatice replici : cu manechinu de antenament Karin, ursuletul Sasuke, razboinica tigaii, dovade de putere a celor doi din capul lui Suigetsu, ascultatul pe la usi, provocarea  si multe, multe altele. 
Sper ca o sa ma anunti si pe mine la next
Te

Hai cu nextul cat mai repede ca sunt destul de curioasa.

Am adus next-ul,  tarziu… tarziu ca de obicei…    
Tin sa mentionez, ca ultima faza, aia seaca    “-Ma iubesti?! / -Da! / -Bine!”  este pusa intentionat… si o sa vedeti mai tarziu, probabil in capitolul 28, de ce. Si ca un plus, sau ca o scuza, ea era obosita si adormita cand l-a intrebat…   
Sper ca nu incepe sa va plictiseasca poveste, incerc sa fiu cat mai original, dar  nu stiu cat de bine imi iese…    
Sper totusi  ca urmatorul capitol nu este chiar asa varza cum cred eu ca a iesit. Si sper sa fie putin mai lung ca ultimul, macar cu cateva randuri…
Multumesc  mult  pentru  comm-uri, si v-as fi recunoscatoare daca mi-ati spune ce am gresit, exprimare, idée, gramatica,etc…
Am corectat capitolul, dar sigur au ramas cateva greseli pe acolo, deci... va rog sa ma scuzati... 
Spor la citit!  


 




        "Bine" ?! Tot ce a poate spune e "Bine" ?! Eu ma chinui sa ii spun aici sentimente... si ea... "Bine" .
Recunosc nici eu nu am respuns tocmai adecvat, dar avand in vedere situatia de fata, nu am de gand sa tip, si sa ma auda frai*ri astia. Si in plus... A pus clasica intrebare: "Ma iubesti?!" . Deci era normal sa raspund cu da sau nu, dar ea... Doar bine?! am crezut ca o sa tipe, o sa urle, de fericire, dar  nuuuu...
Mai exista si alte variante pentru reactia ei, unul ar fi posibilitatea ca ea sa nu ma iubeasca, sau macar suporte. Iar o alta posibilitate ar putea fi oboseala, si din moment ce a adormit, din nou, as putea sa cred ca asta este motivul. In orice caz, eu a doua oara nu mai spun nimic siropos!
          Nu pot spune ca replicile anterioare au alcatuit un dialog siropos, dar ar trebuii sa fie fericita ca am raspuns! As fi putu fi nesimt*t si sa nu ii raspund.
-Sasuke... Ar trebuii sa ne oprim! Ranitii nu mai pot merge! Sunt mult prea obositii!
Umul din A.M.B.U. a fost cel care m-a trezit din prea importantele mele ganduri.
-Si vrei sa ne oprim aici?! il intreb eu cu ironie in glas, continuand sa merg.
-Nu-mi spune ca marele Uciha se teme de niste amarati de ninja ce s-ar putea sa ne fi urmarit.


          M-am intors din instinct, furios, si cu sharinganul  activat, privindu-l drept in ochi pe idio*ul care a indraznit sa ma infrute. Iar in urmatoarea secunda acesta caza jos. Super... Mai avem un ranit.
-Sasuke! Ce naiba ai?! se aude si vocea enervantei de Ino.
-E vina mea ca el e pro*t?! o intreb  ironic.
-Ce i-ai facur?! ma intreaba isterica tipa din A.M.B.U.  Hasame... Ce naiba i-ai facut idiotu*e?! tipa aceasta panicata la mine.
Ooo... Gata m-a enervat rau de tot. Fetiscana asta nu are idee cu cine s-a pus. As putea sa o ucid in mai puntin de 2 secunde.
M-am repezit langa ea, luand-o prin surprindere, si am prins-o violent de gat, doar cu o singura ma, caci cu cealalta inca o tineam pe Sakura.
-Pe cine faci tu idi*t?! o intreb cu o voce rece, calm, si cu ochii rosii.
          Tremura toata si incerca sa se elibereze din stransoarea mea, probabil ramasese fara aer sau ii era frica sa nu ii rup gatul.
         Urletel lui Ino se auzeau undeva in fundal, dar nu prea ma interesa parerea ei, pot in momentul de fata sa ii omor pe toti fara sa clipesc. Chiar nu ma intereseaza existenta lor. Singurul lucru care ma oprea sa fac acest lucru era prezenta Sakurei. Daca i-as omora prietenii, teoretic vorbind, probabil m-ar ura,daca nu o face deja. Si nu asta este ceea ce vreau eu in momentul de fata.
         I-am dat drumul fetei, aceasta cazand la pamant. M-am intorc cu spatele la ea, dand de ochii speriati ai lui Ino. Ce patetic... Am trecut pe langa ea, ignorand-o total, apoi am lasat-o pe Sakura langa trunchiul unui copac. Inca dormea. Probabil ca e extenuata.


         M-am intors si am aruncat o privire in jur, nu este cel mai sigur loc pentru a innopta, dar se pare ca nu am de ales. Trebuie sa pun niste capcane in jur, sa fiu sigur ca nu ne ataca nimeni in timpul noptii.
Of... Ce bataie de cap. Si cand ma gandesc ca acum as fi putut fi in sat... dar cu melcii astia...
         M-am apucat de treaba si am montat  cam 10 capcane in jurul nostru, nu a foat prea usor avand in vedere faptul ca nu m-a ajutat nimeni, dar am reusit in cele din urma. Si daca ma gandesc mai bine, nici nu am nevoie de ajutorul lor.
Ma indrept spre locul in care se afla ceilalti, si spre surprinderea mea, nu au fost in stare sa faca nici macar un foc. Daca Sakura ar fi fost treaza si i-ar fi vazut pe lenesii astia cred ca ar  face  crize si i-ar lua la bataie. Deci... Acum trebuie sa ma duc sa mai caut si lemne! Super!!
        Ce zi minunata! Trebuie sa am grija de niste tanci! Cred ca si Daisuke era mai puternic ca ei, ar fi rezistat mai mult. Nu pot sa cred ca sunt niste ninja asa slabi. As fi putut sa ii ucid doar cu o miscare... Ce slab!
Si,  din pacate,  ghinionul meu continua... Speram ca nu v-a trebuii sa daram nimic, sau sa imi folosesc piterea fizica, dar lemnele nu vor sa vina singure la mine. Singura varianta ramasa este sa folosesc una din tehnicile mele si sa tai cateva crengi.
Offf... Alta bataie de cap. Dar... Am sa o fac si pe asta!


         Ajuns intr-un final,  din nou, la asa zisa "tabara" in care urma sa imi petrec noaptea  alaturi de “raniti”, saracutii  de ei…  Arunc  jos lemnele, si ma uit la ele plictisit, ar trebuii sa ne ajunga toata noaptea. Asta daca nu vine babaul si ne mananca pe toti…  Deja mi-e frica… Daca le-as spune marilor lupatori ai satului ca am vazut o veverita, probabil ar fugi mancand pamantul sa nu-I raneasca veverita…
Am tresarit, uimit, cand am vazut-o pe Sakura langa, asa zisul, Hasame. Il vindeca, si parea serioasa, pot spune chiar putin nervoasa.
          Am pasit spre locul unde se afla, in ideea de a o convinge sa renunte la gandul de al ajuta pe acesta. De-a bea si-a revenit, si ar fi aiurea sa isi foloseasca iar puterile pentru el. Nu a durat mult si aceasta mi-a observat prezenta, parea uimita, dar si furioasa, ca ma aflu chiar langa ea.
-Trebuie sa vorbim! spuse rece, privindu-ma serioasa. Ino! Se lasa seara, te rog sa aprinzi tu focul! i se adresa aceasta pe un ton dulce  blondei ce ii bandaja cateva din ranile lui Sai. Cred ca i-a schimbat bandajele de vr-o 5 ori…
Am urmat-o undeva intr-o zona mai retrasa, iesind din raza vizuala a celorlalti. Cred ca stiu ce vrea sa imi spuna. Ah... Pare nervoasa, presimt ca nu va fi o conversatie prea linistita.
-Esti idi*t?! ma intreaba aceasta apucandu-ma de tricou.
-Poftim?! spun nervos, reupand contactul dintre mana ei si pluza mea.
-Ce ai facut?! Aproape i-ai ucis pe amandoi!
-Ei m-au ptovocat! Nu e vina mea ca sunt prosti si nu stiu sa vorbeasca frumos! Si nu i-am omorat, probabil pana maine isi vor revenii.
-Sasuke! Nu pot sa cred ca ai facut asta!
Vocea ei era calda, dulce, nu ma certa, era dezamagita de ceea ce am facut. M-am intors cu fata la ea, era trista, isi tinea mainile la piept si incerca sa-mi evite privirea. Iar am dat-o in bara... Aaaaa!!! Si acum ce ar trebuii sa fac?! Cum o impac?!
Am privit-o pret de cateva secunde, apropiindu-ma incet, cu pasi mici de ea. Nu am idee ce ar trebuii sa ii spun.
-Eu... aaa...
Am incercat sa spun ceva, nu am reusit. Ea si-a ridicat capul, fixandu-ma ca privire. Ochii ei era inlacrimati si ii tradau sentimentele.
-Scuze! Nu am vrut sa se ajunga aici, dar m-au enervat rau! Scuze! spun dintr-o suflere, cuprinzand-o cu bratele.
Imi raspunde si ea la inbratisare, ascuzandu-si chipul in pieptul meu, probabil cu gandul de as masca lacrimile, pe care, pentru a nu stiu cata oara, tot eu i le-am provocat.
O tineam strans in brate, si nici unul din noi nu vroia sa strice momentul. Pe de o parte imi parea bine ca nu mai era suparata pe mine, cred,  dar pe de alta parte, imi parea rau ca am dezamagito,  si nu vreau sa decad in ochii ei, asta daca pot ajunge mai jos de cat sunt acum...
-Sakura... Am... eu am facut focul! se aude din spatele meu o voce, Ino, acum s-a gasit si ea sa ne stice momentul...


         Am eliberat-o pe Sakira din stransoarea bratelor mele, si ne-am intors amandoi cu fata la Ino.
Parea speriata, sa nu-mi spui ca am speriat-o si ea! Serios?! Ma incrunt putin si se sperie toti de mine… Si daca ataca cineva satul si incepe sa urle pe acolo, ei isi sapa siguri mormintele?! Asta chiar e aiurea… si patetic!  Cat de slabi pot fi!
-Bine  Ino! Hai sa mergem la ceilalti! I se adreseaza Sakura fete, care pare mai calma acum, si pornesc impreuna spere  “tabara” .
         Apare Ino… si gata… momentul e sticat! Uitam de imbratisare, uitam ca eu am spus  “Scuze”, chiar m-am straduit sa spun cuvantul ala! Dar ce altceva putea si ea sa faca?! Se plictisea sigura acolo cu iubitelul ei  si a zis sa vina sa imi strice mie momentul cu Sakura. Si se pare ca a si reusit!
-Sasuke… vi?!  ma trezeste din visar vocea calda a Sakurei.
-Ce?! Aa.. Da…da vin!
         Le-am urmat pe cele dou pana la cilalti care dormeau linistiti, fara nici o grija. Saracutii de ei, erau asa obositi, o zi intreaga au muncit, au carat pietre, au mers 5 minute!!  Ce lenesi!! Eu, care am pus capcane, am adus lemne, si cate si mai cate am facut,  nu dorm, dar ei dorm…
Ce sa mai spun!! Ce ninja curajosi si puternici!
         M-am trantit langa trunchiul unui copac, aproape de incredibilul foc facut de Ino, si mi-am lasat capul pe spate, privind drumurile intortochiate ce le formau crengile copacilor. In momenut de fat, sa privesc frunzele reprezinta distractie maxima, ca sa nu mai spun o adevarata aventura! Sunt foarte curajos ca a uit la frunze, desi e foarte periculos! Una dintre el ar putea cadea si m-ar putea rani grav! Cred ca innebunesc!  Asta din vina prea marilor ninja ai frunzei!  Aaa… Devin patetic…


        Era mai bine sa nu ma intorc in sat, si sa il tin pe Daisuke cu mine! Si poate sa o iau si pe Sakura din sat. Daca ma gandesc mai bine… Poate asta ar fi trebuit sa fac de la inceput, nu sa ma complic cu atatea sentimente…  inutile!
-Esti suparat?!
-Sakura?!  Nu… de ce as fi?!
- Nu stiu… Pari asa ganditor!
S-a asezat langa mine, privindu-ma dulce, cu un zambet sincer pe buze. Parca era suparata… Acum nu mai e?!
-Nu am nimic! Spun rece, fara sa gandesc.
Ea se intristeaza, ghemuindu-se mai mult langa trunchiul copacului.  Parca vrand sa se faca mai mica, ca eu sa nu o mai pot vedea.

-Culca-te! E tarziu si maine ne vom trezi devreme! Spun prinzand-o de umar si tragand-o mai aproape de mine.

A fost misto next-ul suuper . Anunta-ma la urmatorul capitol. Ja ne!

Hei Ame
Deci de data asta te-ai intrecut pe tine insati. Capitolul a fost superb si imi place mult acest Sasuke ironic am ras de la inceputul capitolului pana la sfarsit. Cel mai mult mi-a placut faza aia ce a zis'o el cu veverita a fost foarte haioasa sau cu frunzele deci serios acum... asta a fost cel mai haios capitol scris de tine tine'o tot asa si sa vii cat mi repede cu next-ul.
Acum hai ca te-am lasat si mersi de anunt
~Sayonara~

aaa nu mi-ai dat  mesaj , te tin yo minte   Foarte frumos nextul si  sper  ca data viitoare iti aduci aminte si de mine 

A fost foarte frumos abea astept nextul.
Sa ma anunti. :D

Hey  
Mersi frumos pentru anunt  
Soo, sa incepem cum ce incepem  Capitolul a fost EXTREM de amuzant  Am ras la unele faze mia ales cea cu veverita; mi-o si imaginam pe Ino cu Sai cel lesinat in brate, fugind de mama focului  Dar ce figura! ce figura este Sasuke  Chiar nu ma asteptam sa reactioneze asa, adica nici nu stiam cum avea sa reactioneze... Vreau sa vad ce intelele brunetul prin "sentimente.....inutile"  Cum adica inutile Sasuke ?  Si Ino a picat la momentul protrivit  Daca nu, cine stie ce urma, poate ataca o veverita  Bine ca a fost ea acolo  
Inceput avem, cuprins avem, acum ne mai trebuie o incheiere  
Incheiere: ( ce subtil, nu ?  )
V-R-E-A-U N-E-X-T !!! Bine, sunt sigura ca si ceilalti il vor, dar parca nu are aceeasi valoare daca nu o spun si eu *modestia este in vacanta* 
Eu ti pup  si astept capitolul cu sufletul la gura *asta daca nu e deja acolo; o sa ma uit si o sa te informez*  Da, inca nu m-am trezit ca lumea 

Heiii dragilor, am adus next-ul, stiu... stiu... tarziu... ca de obicei...  
Stiu ca e cam scurtulet, dar nu prea am avut mult timp liber in ultimul timp, de aceea sunt sigura ca nu a iesit un capitol tocmai reusit.
Avand in vedere faptul ca ultimul capitol a fost din perspectiva lui Sasuke, acesta va fi din perspectiva Sakurei  
Si sper sa va placa!
Multumesc mult pentru comm-uri!!!   



          De dimineata ma trezesc cu o noua durere de cap, sau nu... cred ca e tot cea de aseara. Mda... Clar ziua mea nu o sa fie prea buna! Sunt sigura de asta avand in vedere ca stau pe cel ma incomod lucru din lume PAMANTUL! Aaaa nu puteau si ei sa imi dea si mie o perna?! Chiar trebuia si "grijuliul" de Sasuke sa ma lasa sa dorm pe pamantul rece, dur, incomod, rigid...
-Te-ai trezit?! Se aude vocea prea cunoscuta, masculina, calma si serioasa a lui Sasuke.
Ma ridi nervoasa de pe jos, vrand sa il infrunt pe rautaciosul care... care... aseara m-a luat in brate, si mi-a spus sa dorm linistita, si care ma lasat sa dorm pe pieptul lui.... Ce dulce... O Doamne.... Ce fac... 
-Sakura... Esti bine?! ma intreaba acesta in timp ce eu imi scutur capul cu violenta.
-Sunt bine! spun putin ametita.
-Nu prea pari bine.... 
-Am spus ca sunt bine!!! ma rastesc eu la el.
Wpss... Nu cred ca ar fi trebuit sa tip la el, doar isi facea griji pentru mine, iar eu ca o nerecunoscatoare ce sunt, am tipat la el.
-Sa sti ca nu trebuie sa tipi! Sunt chiar in fata ta! 
        Super... Acum el e cel care face pe baiatul amabil si dragut care nu vrea sa supere o fata rautacioasa si isterica ca mine.... 
        Imi ridic capul, vrand sa ii cer scuze pentru comportamentul meu de mai devreme, dar inainte sa mai pot spune ceva... respiratia mi se opreste! De ce?! Simplu! Era o distanta mai mica de doi centimetri intre noi, iar buzele lui se aprpiau de ale mele.
Mi de fiori imi strabateau corpul. Si nu pot sa cred ca spun asta... dar nu poate si el sa ma sarute mai repede ca poate fac stop cardiac aici!
-Aaaaaaa.... Scuze... Va intrerup?! 
Ce?! Poftim?! 
Intorc capul mecani, o data cu Sasuke, si in dreapta o observam pe minunata de Ino, care nu are altceva de facut decat sa ne deranjeze.
-NU! ii raspund eu sarcastica.
-DA! spune Sasuke in acelas tip cu mine, privind-o putin cam nervos pe Ino care facea discret cativa pasi inapoi.
-Ce s-a intamplat Ino?! o intreb eu apropiindu-ma de ea pentru a o linisti, si departandu-ma de Sasuke.
-Suntem gata de plecare! 
-Bine! Atunci sa plecam! se auzi vocea lui Sasuke din spatele meu, mainile lui asezandu-se pe umerii mei.
Mi-am intos capul, si il vad cum... cum incerca sa zambesca?! Ce se intampla aici?! Pana si Ino e socata, dar cine nu ar fi?! 
         Ne-am indreptat spre ceilalti, care erau gata de plecare. Aratau destul de bine... se pare ca au raspuns tratamentului! Sunt mandra de mine! Sunt geniala, fantastica, incredibila, inteligenta, puternica, desteapat si pe deasupra si frumoasa, ca sa nu mai spun modesta. La cate insusiri pozitive am spus mai sus, ma mir cum de nu am zis pur si simplu ca sunt perfecta...
-Sakura... Sakura...
-Aaa?! Cine?! Ce?! 
-Sasuke! Esti gata?! 
Gata?! Gata pentruce?! Acesta se uita la mine serios, dar eu nu imi dadeam seama ce vrea sa spuna, dar dupa cateva secunde, mi s-a aprins beculetul. Cum am mai spus, o sa fie o zi groaznica.
-Da! Hai sa mergem! 


        Azi sunt cam pierduta, gandurile imi zboara de colo colo si nu imi pot controlo emotile...
Ce se imtampla cu mine?! Se poate ca o noapte intr-o padure, adormind pe pieptul unui baiat ca Sasuke si trezindu-ma pe pamantul rece sa imi afecteze asa mult modul de gandire?! Nea! Cred ca sunt prea obosita si din aceasta cauza creierasul meu nu mai functioneaza norml. Este prea derutat si prea surprins de ceea ce se intampla in jurul meu. Mai ales de incercarea  lui Sasuke de a zambi in public, adica da... eu l-am mai vazut zambind, dar asta numai cand era cu Daisuke. Nu stiu daca are ceva in minte, dar imi cam place partea asta a lui linistita, draguta, amabila.... Aaaa... Clar pune ceva la cale! De ce ar fi Sasuke amabil si dragut cu alti?! Stai... Nu prea e dragut cu alti, a cam incercat sa ii omoare, ceea ce inseamna ca e dragut doar cu MINE?! Nu poate fi adevarat.... De ce ar fi el dragut cu mine?! A... Poate pentru ca sunt mama singurului copil pe care il are?! Acum sunt chiar toanta... Noarmal ca de asta incearca sa fie amabil, ii e frica sa nu ii interzic sa il mai vada pe Daisuke. Ar putea fi asta! Il iubeste pe Daisuke! Nu?! Sigur ca da! De ce nu l-ar iubi?! Doar e SINGURUL lui copil! Corect?! Si daca nu e singurul lui copil?! Au trecut cam 7 ani de cand nu l-am mai vazut... Cine stie ce a facut el in acesti 7 ani. Deja intru la banuieli.
Imi intorc capul spre Sasuke, analizandu-i comportamentul. Pote ma trezesc ca Daisuke mai are "fratiori" !  
-Sakura s-a intamplat ceva?! ma intreaba acesta, probabil iritat de felul in care il privesc.
-Eee?! Aaa... Nu, nimic! 
         Imi mut privirea pe drumul ce acum parea mai lung, facand cativa pasi, mai multi, inaintea lui Sasuke.
Acesta ma prinde din urma, privindu-ma putin suspicios. Renunt la ideea de a avea o conversatie cu el si merg mai departe pe acest drum "interminabil" . 


         Doza de plictiseala a trecut de mult limitele admise de lege, si acum mai imi este si somn.... 
 Parca ghiozdanul pe care il duc in spate devine din ce in ce mai greu. Apuc una din bretele, ridicandu-l mai sus, simtind, in adevaratul sens al cuvantului, greutatea acestuia. Ce naiba si-au mai luat si astai la ei. Daca va intrebati de ce car eu bagajele "ranitilor"?! Ei bine eu car  ghiozdane, iar cilalti oameii, in acest caz echipa lui Sai, daca se intampla ceva cu ei, sa intervenim rapid penteu a eviata evenimentele neplacute. Si munca in plus pentru mine.


         Odata ajunsi in sat, am lasat-o pe Ino, impreuna cu cei trei A.M.B.U. sa ii duca pe raniti la spital, iar eu si Sasuke ne-am hotarat sa mergem sa il luam pe Daisuke de la Hinata si apoi sa mergem acasa sa ne odihnim.
-Sakura! Ce se intampla cu tine?! Tot drumul spre sat te-ai comportat ciuda.... Ceva nu este in regula cu tine! Ce ai patit?! 
Intrebarea lui Sasuke a fost pur si simplu neasteptata! Chiar nu m-am gandit ca el chiar ar vrea sa inceapa o discute.
Acum ce ii raspund?! Nu poate si el sa puna intrebari noemale?! De genu: Ce faci?! Cum ti se pare vremea?! Cat e ceasu?! Nuuu...
Am invatat si noi ce e ala sentiment si acum vrem sa ne decongelam inima si vorbim filozofic, cu sentiment... Aaa cred ca innebunesc. "Sasuke... eu... sunt bine! Nu am nimic, sunt doar obosita! Si inima imi plange! De ce?! Pentru ca tu char ma ranesti uneori prin indiferenta ta!" Nu, nu merge asta! As recunoase ca il plac. " Sasuke! Sunt in regula! Doar ca sunt putin uimita ca iti pasa..." Nici asta nu merge... l-as face nesimtit indirect, nu ca nu ar fi, dar totusi... " Sasuke..." 
-Sakura?! 
-Ma iubesti?! 
Sunt PROASTA! Nu! Nu este vina mea! Inima asta nu are creier! Daca ma gandesc mai bine... Creierul meu are nevoie de un creier, ca poate asa sunt si eu mai NORMALA, si nu mai spun prostii imense ca asta! 
Imi unesc palma cu frnte, intr-un contact inevitabil, o senzatie de dejavou cuprinzandu-ma. Am senzatia ca s-a mai intamplat asta o data...
-O nu... Nu scumpo! Nu voi raspunde iar la intrebarea asta! Ti-am mai spus o data! Da tu ai impresia ca eu am sa repet lucrurile astea zilnic, te inseli!! 
Mi-a spus cumva scumpo?! Scumpo?! Cred ca nu si-a dat seama. Si cand mi-a spus el mie daca ma iubeste?! Cred ca a visat! 
-Cand mi-ai spus tu mie daca ma iubesti?! intreb iritata si in acelas timp curioasa, oprindu-ma si privindu-l, din pacate sau fericire, nici eu nu stiu sigur, in ochi.
-In padure, in timpul misiunii! imi spuse aceasta opridu-se si el pentru a putea vorbi cu mine.
-Aaa pai atunci mai repet o dat te rog! il rog eu cu insistenta.
-Nu! ii raspunde sec intorcandu-se cu spatele la mine si facand pasi mici in fata.
-Te rog Sasuke!! O singura data! Promit ca nu o sa te mai intreb nimic! Nu te mai deranjez!!! Te rog sune-mi!! Te rog!! Te rog Sasuke!!! Te implor!!! spun eu cu insistenta oprindu-ma aproape de el si privindu-i spatele.
         Il tot rugam sa imi spuna, dar aceata nici nu ma bagain seama. Acum daca tot am deschis subiectul asta, de ce sa nu aflu adevarul pana la urma?! Daca tot s-a ajuns pana aici, vreu sa stiu, macar sa nu mor proasta. 
Am un sentiment foarte puternic de curioziate, si inima imi bate puternic, e pregatita sa iasa din piept. Sunt emotionata, chiar foarte, desi nu ar trebuiisa ma intereseza si sa imi pese atat de mult! Sau ar trebuii?! 
-Sasuke...
-Inceteaza!!! Devii enervanta! tipa el la mine, uimindu-ma.
Sunt enervanta?! Chiar sunt enervanta! Poate ca nici nu am dreptaul sa il intreb asta! 
Imi musc violent buza inferioara, abtinandu-ma sa nu plang. Nu ar trebuii sa fiu asa afectata de vorbele lui, doar m-a ranit de atatea ori... De ce oare mai sunt surprinsa.
           Am vrut sa ii spun ceva, ca nu imi pasa parerea lui, ca nu ma intereseaza, dar m-as fi mintit singura. Poate ca  su s-ar fi ajuns aici daca m-as fi indepartat macar fizic de el, dar putin probabil... Stiu ca orice as face el v-a ramane in acelos loc, in inima, in mintea, dar si in "faminlia" mea! El fie ca vrea sau nu tot tatal lui Daisuke este si va ramane.
Am facut un pas inainte, vrand sa il ocolesc, sa merg mai departe cu putina demnitate ce mi-a mai ramas, sa par mai curajoasa si mai puternica decat sunt de fapt! Dar... el... m-a prins brutal de sold, tragandu-ma spre el, si sarutandu-ma apasat pe buze.
Cum ar trebuii sa reactionez?! sa il pleznesc sau sa ii raspund?! Tocmai m-a facut enervanta, mi-a spus ca il enervez... Si acum... Tot el e cel care... care... m-a sarutat! Asta a facut! M-a sarutat! Un sarut "real", pr care il simt in adevaratul sens al cuvantului.
Inaite de a apuca sa reactinez, sarutul a luat sfarsit... 
-Acum ti-am raspuns la intrebare?! 
-Ce a fost asta?! Nu inteleg.... Ce ai de gand sa faci?! Unde vrei sa ajungi?! il intreb serioasa, privindu-l derutata.
-Esti asa prostuta! spune lipindu-si frundea de a mea.
Acum sunt mai derutata ca niciodata! Ce in capul lui?! 
-Te iubesc!! 
Poftim?! Ce a spus?! Sunt minciuni?! Dar sarutul ala... a parut asa real, asa... adevarat! 
-Stiu ca e greu de crezut... continua acesta strangandu-ma mai tare in brate, apropindu-ma mai mult de el si vorbind in dreptul urechii mele. Dar iti spun sincer! Stiu ca e greu de inteles si crezut, avand in vedere felul in care m-am comportat cu voi, cu tine. Dar tu, ai trezit cevain mine, un sentiment ce se aprinde doar cand esti cu mine, doar cand esti in preajma mea. Nu vreau sa iti faci o impresi gresita, nu ma judeca, dar chiar vreau sa ma revansez pentru tot ceea ce ti-am facut, tie si lui Daisuke! Vreau sa te ajut, sa fiu langa tine,  si cand ai nevoie de cineva caruia sa i te destainui, vreau sa fiu eu acela, nu Naruto! Eu vreau sa fiu cel care iti intelege sentimentele! Vreau sa fiu langa tine Sakura! 
          Privirile noastre s-au intersectat, fiorii m-au cuprins de-a-ntregul, chiar a spus el toate astea?! Chiar a spus el ca ma iubeste?! Mi-a zambind cald, un zambet ce nu stiam ca exista penteu el. M-a luat de mana, continuand sa mergem inpreuna spre casa Hinatei.