Ooo... ce dragutz ce dulce a fost Sasuke prin tot ceea ce i-a spus dar lasand la o parte cuvintele dulci rostite de Sasuke, tu azi mi-ai facut cel mai frumos cadou de ziua mea nici nu stii de cat timp am asteptat sa postezi next-ul pe care la un moment dat am crezut ca nu il vei mai pune niciodata si ca vei renunta la acest fic atat de frumos dar ma bucur mult ca nu ai renuntat la el. Acum te-am lasat si mersi ca ti-ai facut timp sa ma anunti de next
~Sayonara~

A fost asa de dragut Nu cred ca Sasuke e atat de dulce... Pe bune, era sa fac glicemie acolo :3 Dar tot mi-a placut la nebunie :x Iar restul capitolul a fost amuzant p-a-locuri. Ino cred ca o face intentionat Oricum, iti multumesc mult pentru anunt - sper sa il primesc si data viitoare -.
Sayonara !

Ps: Inca pe podium

Modul nervos-scurt si dur:

 Idioat-o ce esti! Proasto! De ce mama dracu nu ma anunti de next! A fost asa de super, si ficul e super! Sunt asa nervoasa ca nu mai pui nextul odata! Mor de atatia nervi. Deci iti ador ficul am mai spus? E superb, anuntama la next!

  Modul bun-lung si bland!

 Next? Ce? Omg! Omg! Omg! Deci mai zic omg? Daca ai sti cand am vazut atatea cap, de cand nu am mai intrat pe aici. Deci am inceput sa fac ca o descreierata am inceput sa alerg prin curte tipand: Next! Next! Si pana la urma au venit vecini si ma certat mami si a zis ca nu ma mai lasa la calculator, iar eu tot am intrat sa citesc! E super!
  Deci a ajuns Sasuke sa o iubeasca pe Sakura? Cand sa intamplat asta? Uite, daca sunt intarziata ce sa intampla! Pierd tot! Deci de acum promit ca o sa incerc sa intru odata pe saptamana sa citesc!  OK? Deci acum promitanduti continui:
  Este super!

     Modul, calm, politicos:

 Buna Ame. Scuza-ma ca trec asa de tarziu, dar din pacate scoala mia acaparat mult timp. Acum ca am putut intra pe 31 de Halloween, vreau sa citesc si sa comentez un fic, iar al tau e perfect.
  Deci din cate vad, cat am lipsit au trecut 7 ani? Se pare ca usor sentimentele lui Sasuke, pentru Sakura au crescut, sau inmultit. Acum ca amandoi se iubesc sunt curioasa de 2 lucruri. Si anume: 1Daca ficul se va termina curand si vor ramane fercititi, venind un sezon 2(contacteaza-ma in privat te pot ajuta cu sez 2) sau daca va aparea ceva neprevazut, care ii va forta sa nu poata fi impreuna.
   Desi nu as vrea sa se sfarseasca, am cateva idei pentru sezonul 2, pe care daca vrei sa le afli ma vei  anunta pe viitor in privat desigur, astept nerabdatoare sa ma contactezi.
    Multumesc ca nu mai anuntat! Sper sa vad o decizie de anunt, sau cum ii zici tu " nici un anunt". Adica na, nu am mai intrat de mult, dar totusi na eu citesc ficul tau si celelalte.
   Bay!

 Care mod iti place? Eu nu ma pot decide, deci tu i-al in considerare pe cel care iti place!

Imi place next-ul. Adu urmatorul capitol. Sa ma anunti . Ja ne!

Heeeiiiiiiiii dragilor  , am venit cu un nou capitol nu foarte interesant sau reusit, dar totusi sper sa va placa... Sper sa aveti un an minunat, plin de dorinte implinite, succese, bucurie si sanatate! Peeeeiii.... Spor la citit, multumesc mult pentru comm-uri si la multi ani!





          Fiecare pas pe care il faceam ne aducea mai aproape de casa Hinatei, asta ar trebuii sa fie un lucru bun… Nu?! Normal ca da, imediat ce il luam pe Daisuke vom putea merge acasa si voi face o baie lunga si spumoasa! Asta suna asa bine…. Ah!
          Atentia mea este concentrata exclusiv pe mana lui Sasuke care o tine pe a mea, cu siguranta sunt rosie in obraji, dar nu imi pot lua ochii de la mainile noastre, nu imi pot da seama cand a devenit el asa de… de dragut, a nu stai ca era frumusel de mai de mult, dar acum e si dulce…. Ori stie sa se prefaca bine, prea bine as putea spune eu, ori chiar e dulce, si eu... una nu sunt sigura de raspuns… Dar al doilea imi place mai mult!
-Sakura! Ce faci?! 
          Atentia imi este atrasa de Sasuke, iar vocea lui ma trezeste si ma smulge, practin, din gandurile mele. O Doamne… daca a folosit vr-un jutsu si in tot acest timp mi-a citi gandurile…. Ar fi groaznic! 
-Bine… i-am raspuns eu cu o voce joasa, serioasa! Pe naiba, tremuram, cred ca de emotie, nu stiu ce m-a apucat asa dintr-o data… 
-Nu ai de gand sa apesi pe sonerie?! Ma intreaba el lejer, calm.
-Oo… Da!  Spun eu rusinata, constand, cu dezamagire, ca nici nu ma mai tinea de mana.
          Am apasat de cateva ori pe butonasul de langa mine, ce zacea pe peretele de langa usa. Chiar trebuia neaparat sa apas eu pe buton?! El nu poate sa apese?! Il doare degetelul?! Ah!
           Am asteptat cateva secunde pana ce Hinata a deschis usa, iar cand ne-a vazut, a fost foarte incantata de prezenta noastra si ne-a invitata in casa. La primul pas pe care l-am facut, au inceput sa se auda stigate, si nu erau cele pe care vroiam sa le aud, alea gen “Mami!!!”, “Tati!!” sau “Mami si tati!!”, nu…. Ar fi fost probabil prea frumos, astea erau strigate de lupta, se pare ca Daisuke si Kisuke se luptau. Intrebarea e: De ce?!
-Aaaa… Hinata! De ce se bat copii nostrii cu niste sabii de jucarie?! Sunt de jucarie nu-i asa?!!!
-Sakura… Calmeaza-te, sunt de jucarie, s-au luat la cearta si vor sa dovedeasca cine e mai puternic, chiar daca Kisuke e mai mic, nu se lasa mai prejor, plus ca Daisuke al tau e foarte talentat si stie si el prea bine asta!
          La ultimele sale cuvinte, am putut vedeam pe fata lui Sasuke un zambet de mandrie, de satisfactie si victorie, lucru ce nu m-a surprins, dar m-a deranjat si m-a facut sa ii arunc o privire rece, serioasa si dura.
-Ce?! A fost tot ce a putut spune el.
          Daca el crede ca totul i se datoreaza, ca tota putere si talentul ce il poseda Daisuke este rezultatul muncii sale, se insala! Am mers la asa zisul meu “ingeras”, copilul mega talenta a lui Sasuke, si l-am luat de o ureche sa se invete minte alta data sa mai faca atat pe lupatorul.
-Auuu… au… Doare, doare!! 
-Sakura… ce ti-a venit?!
-Sakura!!
Toti au inceput sa strige la mine, si atunci m-am oprit, dar nu de gura lor, ma durea mana.
-Mami!! Ce am mai facut acum?!!
-Pot sa stiu si eu, dragul meu Daisuke, de ce te lupti cu prietenul tau, care mai e si fratiorul prietenei  si colegei tale de clasa?!!
-Pai…. Aaaaa… Mami… Tati… V-ati intors!!! Spune acesta sarind in bratele mele, apoi mergand si la Sasuke.
-Aha…. Sa mergem acasa!! Spun eu serioasa indreptandu-ma apre ceilalti. Hinata iti multumesc foarte mult pentru tot ce ai facut pentru noi, iti sunt recunoscatore, si scuze pentru deranj si imi pare sincer rau daca a facut Daisuke prosti pe aici!
-Sakura! Inchide gura ca zici numai prosti! Daisuke nu m-a deranjat de loc, a fost chiar foarte cuminte si s-a jucat frumos cu copii! Imi spune acesta zambind.
-Da.... Cred si eu.... spun putin amuzata de replica brunetei. 
M-am indreptat spre usa, urmata de Daisuke si tasu, si am intins mana pentru a apasa pe clanta, dar cineva mi-a luato inainte. Pe usa si-a facut aparitia Naruto.
-A... Sakura?! Buna! spune acesta lejer, cu o voce calma, punandu-si mana drealta in capul meu si ciufulindu-ma tare, imi venea sa il bat!
-Narutuo!!! a fost tot ce am putut spune, apoi mi-am inchis gura, nu de alta dar imi venea sa il musc de nervi! 
-Plecati deja?! ne-a intrebat acest privindu-ne insistent.
-Hm... Da! 
-De ce?! Nu ramaneti la cina?! 
-Ce?! Tu te-ai tacanit?! Nu o lua in nume de rau Hinat! Naruto! Am asteptat toata ziua sa ajung acasa si sa....
-Si sa petreaca mai mult timp cu mine! adauga Sasuke zambind.
-Nuu dragule, nu-ti face asa mari sperante, am vrut sa spun ca astept baia mea cu apa fierbinte si spuma!! 
-Pe drum nu cred ca la asta te gandeai! adauga Sasuke zambind.
-Ce?! tip eu uimita, el chiar stie ce era in capul meu, la ce ma gandeam si.... toate chestiile alea?! O Doamne!!!!
-Nimic... Sa mergem acasa, sunt obosit! 
Am ramas stana de piatra in tip ce Sasuke l-a luat pe Daisuke in brate si a iesit pe usa casei. 
-Cred ca.... ca o sa mor! Hinata, Naruto, ne vedem mai tarziu! 
-Pa! 
         Nu pot sa cred, am ramas cativa pasi in spatele baietilor pentru a medita la ceea ce ar trebuii sa fac. Daca el chiar stie la ce m-am gandit eu... ahhh... l-am mai facut si frumusel.... Aaaa!!! 
Palma mea a facut contact cu fruntea, am oftat si si am lasat-o sa cada libera pe langa corp pana a fost prinsa de cineva, Daisuke.
-Mami, eati bine?! 
-Ha... da! spun sec.
-La ce te gandesti?! ma intreaba aceat curios.
-Cred ca stiu eu! Se trezeste si Sasuke vorbind.
-Ce sti tu?! Tu mai bine ti-ai inchide gura!! spun nervoasa.
-De ce?! Nu te gandeai cumva la baia ai firbinte?! 
-Ce... Normal ca la sta ma gandeam! 
Incep sa cred am nevoie de o pauza.
-Ce aveti astazi?! ne intreba Daiauke luandu-ne pe amandoi de mana si tragandu-ne in fata, langa el.
          Deci... stie sau nu Sasuke la ce m-am gandit... Nu are cum sa faca asta! Nu-i asa?! Normal ca nu! Doar nu e vr-un super ninja!  Fi seroasa Sakura, doar facea misto de tine, adica de mine. Normal!  
          Mi-am indreptat spatele si mi-am aranjat parul, mi-a strans copilul de mana si am facut pasi mai mari spre casa mea si spre baia aia pe care o astept de atatea ore. Doar ce naiba, sunt Sakura Haruno si nu ma sperie pe mine frumuselul de Sasuke!! Pardon.... Nu ma sprie pe mine Sasuke! Ya! 
Imi venea sa pup usa cand am ajuns acasa, dar evident ca nu am facut asta, doar am apasat pe clanta si am pasit in incapere. 
-Ok... Stiu ca va e foame si e tarziu, dar eu nu fac nimic pana nu fac baia mea! le spun eu baietilor, in timp ce urcam scarile.
           Nu am auzit vr-un raspuns si nici nu voiam vr-unul, prefer linistea. Am intrat in camera mea, mi-am luat camasa de noapte si direct in baie m-am dus. Se pare ca intr-un final voi primi si eu baia pe care o merit! 


           35 de minute. 35 de minute mi-a luat doar sa ma spal, dar tot nu imi vine sa ies de aici, dar trebuie, pentru ca am de facut mancare pentru baieti si plus de asta imi e si mie foame. 
Am iesit afara din cada si m-am sters cu prosopul, apoi mi-am luat rochita mea de noapte pe mine si am intrat in camera in timp ce imi scuturam parul de picaturile de apa.Un ciocanit insa mi-a atras atenti iar usa s-a deschis incet.
-Te superi daca te rog sa ma lasi si pe mine sa fac un dusi la tine in baie, Daisuke s-a suparat pe mine, s-a incuiat in baie si nu ma lasa sa intru in camera lui, plus de asta, chiar sunt murdar dupa toata alergatura din padure... intelegi si tu... 
-Sasuke, e ok! Poti sa faci dusi in baia mea, dar pot sa te intreb de ce e suparta Daisuke?! 
-Sincer Sakura, nu am nici cea mai mica idee! 
Nu l-am mai retinut si l-am lasat sa intre in baie, i-a dat un prosop si am continuat sa imi usuc parul. 


          In mai putin de 10 minute ma aflam la usa lui Daisuke, am batut o data sau de doua ori dar nici un raspuns, am intrat in camera, dar el nu era pe nicaieri asa ca am batut la usa baii.
-Tati... Daca esti tu, poti de pe acum sa iti faci bagajul ca la mine in camera nu mai dormi! Sti bine ca sunt suparat pe tine! spune aceata mai mult tipand ca sa fie sigur ca il aud.
-Si ma rog de ce ersti suparat pe el?! il intreb eu serioasa.
-Aa... Mami... Lasa ca stie tatai!! 
-Nu! Nu stiu! adauga Sasuke, pasind in camera, apropiindu-se de mine, scuturandu-si cu mana parul negru si ud.
Aaaaa.... Ce am facut sa merit asta?!
-Ba sti foarte bine domnule!! 
-Nu, nu stiu! 
-Gata! Asta dureaza de prea mult timp! Daisuke, iesi imediat din baie. si explica ce se intampla aici si ce e cu tot jocul asta! A... Si daca nu iesi in 3 secunde intru eu peste tine! Spun serioasa si mai mult plictisita, nu chiar plictisita, poate mai mult obosita! Devin din ce in ce mai violenta.... asta e clar.
Usa baii se deschide mai repede de cat as fi putut crede, lucru ce m-a uimit putin, l-am luat pe Daisuke in brate si ne-am asezat pe pat.
-Bine... acum poti sa imi spui de ce eati suparat pe tatal tau?! 
-Cum de ce, nu e evident?! El este cel care te-a suparat, de asta doarme mai mult cu mine, stai doarme doar cu mine si cu tine nu! Este foarte clar ca a facut un lucru groaznic! Deci tati... ce naiba ai mai faut?! 
-Unu la mana... ai grija cum vorbesti, doi la mana... nu a facut nimic care sa ma supere! 
-Nu sunt un copil, e clar ca esti suparata pe el!
-Ce ar trebuii sa fac sa iti demonstrez ca nu sunt suparata pe el?!
-Nu stiu... Pentru inceput de ce nu il lasi sa doarma in camera cu tine.... si apoi... mai vedem, poate imi vine alta idee.
-Bine! O sa fac asta! 
-Serios?! se aude vocea celor doi in cor.
-Da, nu e asa mare lucru sa doarmim in aceeasi camera!  Acum... Vrei sa mananci ceva?! 
-Neeeaaa.. imi este somn! 
-Bine puiule! Noapte buna! ii spun eu micului meu copilas, care e asa de mic incat s-a gandit sa il puna pe Sasuke sa doarma cu mine! Mda... asa este baiatul meu. Il pup pe frunte si ies din camera, urmata de Sasuke, inchizand usa dupa noi.
-Sa sti ca nu trebuie sa faci asta! Poti doar sa ii spui ca am dormit cu tine, voi fi in regula, pot sa dorm pe canapea!
-Sasuke, serios, nu sunt asa copil, nu e asa mare lucru! Vrei sa mananci ceva?! il intreb eu vesela, in timp ce el afiseaza un zambet de mandrie.
          Mandrie?! Nu stiu de ce ar fi mandru... Daca el crede ca va fi distractiv sa doarma cu mine se insala! Am zambit si eu si m-am indreptat spre bucatarie insotita, evident, de Sasuke, am deschis usa frigiderului si am luat si eu ce am gasit pe acolo si le-am pus pe masa. M-am asezat pe un scaun si m-am apucat sa mananc, si asta a facut si Sasuke.
          Nu ma uimeste faptul ca sta cu mine la masa si mananca, ce ma uimeste este faputul ca e schimbat, mult mai schimbat. Cand a venit aici era un ipocrit, nesimtit si egoist, dar acum e putin diferit, e mai dulce, mai dragut si mai uman, ar trebuii sa fiu surprinsa de schimbarea asta?! Eate putin ciudat totul, dar de ce s-a schimbat el ata de mult?! Aaaa.. Poate pentru ca ma iubeste... Ha...Ha... Nu stiam ca  pot face asemenea glume bune! Mda... A fost chiar amuzant sa spun asta! Aaa .. gata! Gata! Revino-ti Sakura ca poate faci vr-o prostie! 
          M-am ridicat prima de la masa, mi-am strans farfuriile murdare si le-am aruncat in ghiuveta, nu am de gand sa le spal acum, asa ca prefer sa fac asta dimineata, m-am intors catre Sasuke si i-am spus si lui sa lase farfuriile murdare in ghiuveta si mancarea ce ramane sa o bage in frigider. 
-Si ma lasi aici singur?! ma intreaba aceata serios.
-Hm.. Da! De ce?! Ti-e frica sa vi singur la culcare?! 
-Daca vrei spun si asta! 
Nu a mai continuat sa ma cert cu el si m-am asezat din nou pe scau, asteptand ca printul de Sasuke sa termine de mancat.
Eram asa obosita, mi-am pus capul pe mana ce se afla pe masa si simteam cum ochii se inchid incetul cu incetul. Mi-e asa somn!! 
-Hai! Mergi in camera ta! spune Sasuke calm si relaxat.
-Hm?! Iti bati joc de mine?! 
-Nu, dar vad ca dormi pe tine! 
-Asa si?! Ce-ti pasa tie?!
-Serios Sakura, ti se inchid ochii!
-Aaaaa!!! Sasuke!!! Nu ma misc de aici pana nu termini! 
-De ce faci asta?! 
-Pentru ca mi-e lene! spun cascand.
El a zambit si a continuat sa manance, pote trebuia sa ma duc in pat, ar fi fost mai comod acolo, dar nu am de gand sa fat tot ce zice el.
-Pot sa te intreb ceva?! i-se aude vocea, iar ochii lui se fixeaza pe mine.
-Ce e?! spun eu rece, evitandu-i privirea si ochii aceea negri si frumosi.
-Tu ma iubesti?! 
-Ce?? a fost primul si singurul lucru pe care am putut sa il spun in acel moment. 
Ce i-a venit sa ma intrebe una ca asta intr-un monent ca asta?! Ce vrea sa faca?! Ce vrea sa obtina?! Unde vrea sa ajunga?! Si mai important,eu ce sa ii spun?! 
-Da, e o intrebare sinpla, rapunde cu da sau nu! 
Mi-am pus capul pe masa si m-am prefacut ca totul e perfect normal, eu sunt perfect calma! Sunt calma! 
-Ce s-ar intampla daca as spune ca da?! continui eu aceasta conversatie care nu am idee unde va ajunge.
-Asta! Spune el luandu-mi capul cu mainile si sarutandu-ma scurt.
Ok... La asta nu ma asteptam! Ce se intampla aici?! Nu te inmuia Sakura! 
-Si ce s-ar intampla daca as spune ca nu?! continui eu jocul.
-Tot asta! spune sarutandu-ma pentru a doua oara la rand in ultimele 5 minute. 
Cred ca dorm, asta e singura explicatie logica, rationala si corecta. Am inchis si deschis de catva ori ochii, dar fara rost, el chiar ma saruta, si era real, acum ce fac?! 
           Dupa cateva secunde si-a despartit buzele de ale mele si m-a privit in ochi. Eram doar foarte confuza si nu cred ca a gasit ceea ce voia. L-am privit cateva secunde, apoi m-am ridicat de la masa si m-am indreptat spre camera mea, lasandu-l pe Sasuke singur.
Daca el a facut asta, cu siguranta are ceva in minte.
-Nu mi-ai raspuns! se aude o voce foarte aproape de mine, si o mana se opreste pe umarul meu, lucru ce m-a speriat teribil, mi-am intorc capul in dreapta pentru al vedea, dar nu era acolo. Ce naiba se intampla?! 
-Sasuke!!! am strigat eu cat de incet am putut penru a nu-l trezii pe Daisuke. Sti cat m-ai speriat?! ii spun eu capului din fata mea ce ii apartinea chiar lui Sasuke.
-Nu mi-ai raspuns! a repetat acesta apropiindu-se de mine din ce in ce mai mult pana ce am ajuns lipita de perete.
-De ce ar trebuii sa iti raspund?! ii replic punandu-mi mana pe pieptul sau pentru a pastra o distanta, cat de mica ar fi ea, intre noi.
-De ce?! Pentru ca vreau eu!
-Si ce! Eu nu vreu! Nu am nici un motiv sa fac asta!
-Vrei un moriv?! 
-Îhm...
-Atunci... Imi raspunzi daca... daca...te... cer... in... ca...sa...to...rie?! 
-Ce?! E clar ca ai baut ceva! Sau ai mancat ceva stricat!
-Acum ai 2 intrebari la care trebuie sa raspunzi! adauga acesta mandru, plibandu-si mana pe gatul meu.
-Si n-am sa raspund la nici una! Imi e somn! spun hotarata impingandu-l de langa mine, si intrand in camera mea, ma intind pe pat, invelindu-ma. Si... nici prin cap nu-mi trece sa ii raspund la intrebari, doar el m-a lasat pe sa astept o saptamana aproape. E randul meu sa ma joc! Auzi... Sa ma casatoresc cu el. Ha...


      Pasii lui Sasuke se auzeau prin camera, era clar ca a venit sa se culce, s-a asezat incet pe pat, credea ca dorm, i-am simtit bratele cum ma cuprind tragandu-ma mai aproape de el. Nu am ripostat, si nici nu am de gand sa fac asta, in fond, imi place.
-Noapte buna Sakura!
-Noapte buna Sasuke! 
A zambit, si eu la fel. Era chiar distractiv.

Tu! Tu diavolita mica. Cum ai putut? Adica pe bune? De ce e nextu asa scurt? Vrei sa ma sinucid? Te amenint, ca daca nu pui nextul rapid o sa ma ai pe constiinta. Si cmz?   
Deci o iubeste? O cere in casatorie? Cum sa ajuns la asta?  Ma bucur!  
Sa pui next repede ca ma supar rau de tot!    Ok?    Facem un targ, daca pui next rapid, voi pune si eu la ce fic de-al meu vrei tu, ba chiar il si scot din cos. Orce fic, doar sa am nestu maine pregatit, vrei? Daca vreo dami un mesaj privat. Te rog!   Te pup pa!   

O doamne, o doamne cat de dragutz Oare ce ii va raspunde Sakura lui Sasuke desi eu sunt sigura 100% ca raspunsul va fii DA la ambele intrebari cat de emotionant
Ma bucur ca ai revenit cu next-ul, chiar si dupa o perioada atat de indelungata, a meritat asteptarea mai ales ca ai facut un capitol sa zicem lung desi se putea si mai bine
Sper ca urmatorul capitol sa il aduci mai repede, dar pana atunci an nou fericit si toate cele bune
~Sayonara~
P.S. Mersi de anunt

Edit :*

Heeeeiiiii dragilor, am adus capitolul 30, sper sa va placa si multumesc mult pentru comm-uri!
Spor la citit!  

Odododoo... ce dulce e Sasuke cand e gelos A fost foarte amuzanta faza cu Sakura cand s-a trezit, dar mi-a placut mai mult momentul dintre ea si Sasuke de la bucatarie a fost foarte tare faza aceea
Mersi ca mai anuntat de next si scuze ca am ajuns asa de tarziu pe aici, dar nu prea mai am timp de nimic in ultima perioada.
Paa data viitoare te-am si spor la tastat.
~Sayonara~

Lenea a fost asa mare si ma refer ca nu am lasat nici un comentariu pana acum... Dar ma revansez acum. Niciodata nu e prea tarziu asa ca iti spun acum ca iti apreciez povestea, imi place, ai foarte multa actiune si sunt una din fanele tale. Daca vei vrea cand pui urmatoare parte sa ma anunti. :* :* Te astept si pe la mine cu un micut comentariu. "Jocul iubirii". Sunt abia la inceput si vreau sa invat. Cya

A revenit fantastica, absolut superba si distrata Kate, care are impresia ca e beata, dar nici apa n-a baut de cateva ore. Serios acum... Sakura e iar gravida, are burtica, I-au crescut sanii si lui Suigetsu chiar ii place sa se joace cu ei. Ok, Kate, ai biologia peste 18 ore si jumatate si nu asta era lectia. :)) Vad ca ai fost tare ocupata cu ficul, iar eu tare lenesa pe forum. Fara s-o mai lungesc, capitolele au fost absolut minunate si astept cu nerabdare mare sa pui nextul si sa ma anunti, te rog mult!    Spor la scris si la idei!   Ja ne!   

Heeeeiiiiiii dragilor!
Mi-am mai adus si eu aminte ca mai am ficuri  si m-am hotarat dupa miliarde de ani sa postez un nou capitol.
In primul rand... Sccccccccuuuuuuuuuzzzzzeeeee!!!  Nu am intentionez sa stau ani pe un capitol, dar cu scoala asta am realizat ca timpul meu liber este aproape inexistent...  
In al doilea rand... sunt 100% sigura ca nu e un capitol nici macar "bun" , dar totusi sper sa va placa... Nu sunt multumita de ceea ce am scris... dar daca o mai lungeam mult cine stie cand mai postam  
Spor la citit si va rog mult sa imi scuzati greselile!
Sumimasen!!  











         Tutul s-a intamplat atat de repede... nu am avut timp sa reactionez. Parca eram "deconectata" de la aceasta lume si pluteam printre norisori.
-Wow!
Vocea lui Daisuke a fost cea care m-a readus pe pamant. M-am uitat la Sasuke, apoi la Suigetsu. Un val de nervozita intensa a pus stapanire pe mine! Acele lucruri, si podeaua, fac parte din casa mea! Iar el... s-a gasit acum sa mi le strice.
- Tati! Cred ca l-a durut rau de tot! A fost grozav, cand ma inveti si pe mine sa fac asta?! 
        Mi-am pus o mana peste gura minunatului meu fiu, acesta privindu-ma cu surprindere. Pe cealalta am stans-o intr-un pumn de toata frumusetea, ce plutea la nivelul umarului meu. Mi-am inchis ochii si am incercat sa ma calmez putin, cu gandul de a nu face vre-o crima. Daca ajung la inchisoare nu mai are cine sa aiba grija de Daisuke, Sauke sfarsind mort de mana mea.
-Vaza aia era un cadou de la mama! 
         Ma adresez eu "multimii" care in doar cateva secunde incercau sa se ascunda pe aici, pe acolo, pe unde apucau. Pana si Suigetsu si-a tarat fata pe podeaua mea pana la caneapea. Da, stiu! Sunt fioroasa! Singurul care statea nemiscat, inghetat, era Sasuke. Nu se misca, si abea daca ii auzeam respiratia.
-A fost preferata mea!! A FOST!! strig eu accentuand ultimul cuvant, pronuntandu-l clar, apasat, ca sa priceapa prostia ce tocmai a facut-o. Cineva o sa fi pedepsit! 
-Mami?! T-te simti bine?! mi se adreseaza Daisuke speriat ascunzandu-se dupa viitorul fost tata.
          Am oftat, nu am vrut sa ii ingrozesc, doar sa il sperii. M-am intors cu spatele, am luat matura si m-am intors cu fata spere ei. Ma priveau speriati. Am lasta capul in jos si m-am apucat sa strang mizeria, sub privirea mirata a celor din jurul meu. Ce?! Acun se asteptau da il omor sau ce?! Am oftat privindu-i dezamagita, speram ca macar Daisuke sa nu ma considere chiar un monstru. Am crezut.... Credeam... Defapt as fi vtut ca macar fiul meu sa stie cine sunt, nu am alta pretentie, stiu clar cine ma iubeste... Mi-am lasat ptivirea in jos, privind multitudinea de cioburi, ce groaznic! Chiar era vaza mea preferata... Nu mai e! 
-Sakura! Strang eu! 
             Vocea lui imi rasuna in urechi in timp ce mana ii statea pe umarul meu, strangandu-ma destul de tare. In alta situatie probabil mi-ar fi placut aceasta atingere, as fi considerat-o ceva incredibil, venind din partea lui Sasuke... sa se poarte frumos  e un lucru maret. M-a strans mai tare, un fior m-a cuprins de-antregul, de ce se intampla mereu asta?! Ahhhh! Il urasc! 
-Am spus ca strang eu! 
            De aceasta data vocea ii era mai groasa, mai puternica, mai joasa, tonul lui imi provoca o multitudine de sentimrnte. Pe de o pare... ma speria, stiam de ce e in stare si ce poate sa faca pentru a obtine ceea ce isi doreste, iar pe de alta parte imi place, imi doream sa il infrunt, sa il fac sa realizeze ca nu el e cel mai tare si ca dama din aceasta incapere detine controlul absolut! Chiar as vrea sa il vad cun pierde o lupata in fata mea, indiferent daca este o lupata adevarata, cu arme si tehnici, sau doar o lupta de orgoliu, o cearta din nimic, as vrea sa il vad macar o data ca e ranit si el, ca il doare si pe el, ca sufeta! Stiu! Sunt rea! Dar as vrea sa fiu si mai rea.


            Cand am rupt lantul gandirilor, am realizat ca Sasuke mi-a luat matura din mana. Sa intrleg ca vrea sa faca el curat?! Hâm.... Pare asa amuzant... Rectific... Este asa amuzant sa il vad cu matura aia in mana. M-am aplecat sa i-au un din bucatiile ce inca pareau intregi, dar inainte aa apuc macar sa aring bucatica aia... el m-a prins de mana...
-Lasa-o, o sa te tai! 
Prin tonul lui imi arata clar ca nu e o rugaminte sau un avertisment, suna ca o porunca, era o porunca. Nu m-am opus, am lasat ciobul acolo si m-am indreptat spre bucatarie. Ah... Super, acum trebuie sa pregatesc masa pentru 6. Mai multa munca pentru mine. 


          Am scos pe masa mai tot ce am gasit in frigider si era comestibil, desi ma incerca o idee malefica de ai pune ceva in mancare lui Karin, dar totusi nu sunt asa imatura. 
-Ooo Sasuke!! Hihi... 
          Mi-am ridicat privirea de pe tocator si mi-am indreptat capul spre usa. Am inaintat cativa si mi-am scos capul pe usa bucatarie. "Pritena" mea il ingramadea pe Sasuke pe canape, in timp ce acesta ii indeparta cu o mana capul... Ce scena... Daisuke era chiar in fata lor, privindu-i uimit...
Luceul asta... chiar ma enerveaza.. 
-V-am spus ca puteti sa va iubiti unde vreti voi, dar nu la mine in casa! Le-am spus in fata, lundu-mi copilul de mana si indreptansu-ma spre bucatarie.
-Nu fi geloasa! 
-Sa fiu ce?! Raspund cu ochii in flacari privindu-i strambatura de pe fata ce se chinuia sa semene a zambet.
-Sus ai camere?! intreaba fara pic de rusine.
Am privit-o lung, confuza, pana am inteles sensul cuvintelor sale. L-am peivit pe Sasuke, fiind si el suprins de replicile fetei si astepand reactia mea.
-Da! Dar nu pentru tine!


           I-am lasat la vorbeasca si am plecat pur si simplu cu Daisuke de mana. Am inchis usa bucatariei si i-am zambit pe cat de sincer si dulce am putut eu. Parea confuz. Si eu as fi confuza intr-un moment ca asta... Poate chiar sunt confuza.
Oftez sonor indreptandu-ma sprea cutitul ce ma astepta pe  masa. M-am pus iar pe treaba.
-Mami...
-Da! Spun calma privindul pret de cateva secunde.
-De ce m-au adus aici?! 
-Chiar vrei sa stai si sa asisti la scenele din sufragerie?! Sau ce a mai ramas din ele...
-Nu.... dar....
-La ce scene Sakura?! 
            Cand mi-am intors capul, l-am putut zari in pragul usi pe marele Macho Men.  Nu i-am raspuns, mi-am intora capul spre Daisuke si am zambit.
-Daisuke, poti sa mergi putin in sufragerie?
-De ce sa mearga acolo?! Am imtrebat fara pic de retinere, privindu-l dur pe Sasuke, ca mai apoi sa imi intorc capul spre Daisuke, zambindu-i sincer, in fond, nu aveam mitiv de suparare. Eu sunt doar furioasa pe Sasuke.
-Ca sa vorbesc ceva cu tine! spus dur.
-Si nu ai putea sa vorbesti cand e el aici?! Iti e rusine?! i-am raspuns eu bagand mancarea in cuptor. 
-Sakura! Spune serios, dur si tare.
-Sasuke! i-am raspubs calma, ca si cand nu as avea vre-o problema cu fapul ca el imi vorbeste asa, sau ca "prietenii" , actuala sau fosta lui echipa, sau ce o fi ea... este in casa mea, probabil distugand-o.
-Ahhhh!!! Sunteti incredibili!!
Vocea lui Daisule m-a facut sa imi revin si l-am privit intrebatoare in timp ce acesta se indrepta spre usa.
-Unde te duci?! intrebat repede.
-In camera mea! a raspuns promt.
-Bine! spun scurt, zambind si facandu-mi de lucru, ignorandu-l pe Sasuke.
-De ce faci asta?! 
-Ce fac?! 
I-am evitat pivirea si am inceput sa asez masa, pentru 6 persoane.... Ieeiii! 
-Sakura... Care e problema ta?! 
-Iti apreciez ingrijorarea cu privire la problemrle mele, dar nu am nimic, poate doar o durere mica de cap.
-Inceteaza! 
-Nu pot, s-ar arde mancarea!
Incepe sa ma enerveze conversatia asta.
-Uita-te la mine cand vorbesc cu tine, sunt foare serios! Spune amenintator.
L-am ignorat in continuare, punand farfuriile pe masa si intorcandu-ma cu fata spre cuptor, verificand mancarea. A auzit o bubuitura, m-am intors din reflex cu fata spre Sasuke, ca sa vad una din farfuriile ce se aflau acum cateva secunde pe masa ca e pe jos, sparta in zecii de bucatele. L-am privit nervoasa, strgandu-ma pe maini cu un prosop si privindu-l rece.
-Ce te-a apucat?! tip eu la el serioasa, gesticuland.
-Ti-am spui sa te uiti la mine cand vorbesti! De ce iti e atat de greu sa asculti ceea ce spun?! 
-De ce as asculta de tine?! Esti cumva seful meu?! Cine iti da drepul sa imi spui mie ce sa fac?! Si asta si la mine in casa! 
-Daca te-ai calma am putea sa diacutam civilizat, fara sa te dezlantui si sa faci crize de genul asat! 
-Ce as putea, sau ce ar trebui sa vorbesc cu tine?! intreb isterica, aplecandu-ma pentru a stramge cioburile de pe jos.
Inainte de a atinge macare resturile ce au mai ramas din farfuri, sunt ptinsa de mana, si trasa brutal sus, mana imi este cat se poate de stransa de degetele lui Sasuke. Incerc sa ma eliberez dar nu pot.
-Ce te-a apucat?! intreb incercand sa imi eliberez mana.
Ochii lui s-au facut rosii, si-a activat sharinganul si ma privea intens. M-am ferit de privirea lui, evitandu-i ochii.
-Sasuke!! Am strigat ca o isterica. Ma doare! Am continuat cu o voce mai ragusita de aceasta data,  pot sa cred ca ma raneste, chiar si fizic de data asta.
A murmurat un "Scuze..." sec, apoi a slabit stransoarea, si mi-a eliberat mana. Am comtinuat sa privesc podeaua, si puteam simtii cum privitea lui inca e asupra mea.
-De ce l-ai luat pe Daisuke din sufragerie mai devreme?! Intreaba el vizibil mai calm.
-Pentru asta... pentru intrebarea asta ai facut atata tamtam?! Esti incredibil! Am constata eu.
-Sakura...
-Sasuke... Singurul luctu pe care am vrut sa il fac cand l-am luat pe Daisuke din preajma subalternilor, sau prietenilor sau ce or fi ei penteu tine, a fost sa il feresc de influenta proasta si exeplul pe care voi i-l dati. Mai intai Suigetsu, apoi Karin, tot ce tu consider a fi un lucru banal, un licru inutil, il afecteaza enorm!
-Nu inteleg! 
-Pacat... am murmurat eu cu o voce joasa, trista. Te rog sa iesi! Am continuat putin mai sigura pe mine.
-Sakura... 
-Te rog... doar iesi! 
             Am avut o incercare de a zambi, dar am renuntat la el cand mi-am amintit cata imiportanta mi-a acordat el mie. Ce era asa greu de inteles?! Eu incerc sa creez in casa asta o armonie, sa parem o "familie" de dragul lui Daisuke, dar pentru el... e greu de inteles.
            Singurul motiv care m-a determinat sa imi iau baiatul de acolo a fost gestul lui Karin. El nu a ripostat, si doar se plictisea de incercarile acesteia de al cucerii. Putea foate usor sa plece de langa ea de dragul lui Daisuke. Dar... Ah... nu mai vreau....
            Am pus alta farfuie pe masa, si am scos mancarea din cuptor asezand-o pe masa. M-am indreptat spre camera lui Daisuke, urcand scarile usor, si batand usor in usa acestuia. Am apasat pe clanta, si am deschis usor usa. Statea intins pe pat, aruncand cu o minge micuta in tavan.
-Ce faci?! L-am intrebat vesela asezandu-ma pe pat langa el.
-Ma plictisesc! Mi-a raspuna acesta.
-Hai sa mergem la masa! 
Acesta m-a privit pret de cateva secunde apoi s-a ridicat oftand.
-Nu imi place fericirea asta a ta, falsa...
Am ramas muta, gura mi s-a deschis usor, ochii mi s-au marit, in timp ce il priveam socata. 
-Sa mergem! A spus acesta luandu-ma de mana.
Am tacut si l-am urmat spre bucatarie.
L-am privit zambind, si am deschis usa pentru a-i putea observa pe... pe... "prietenii" mei, ai lui Sasuke, deja asezati la masa. Mancand!
-Ce...
Nu puteam spune nimic, o furie nemarginita m-a cuprins, ma chinuiam asa mult sa nu fac o scena... 
-Ce mai e acum?! 
Vocea lui Sasuke m-a trezit, s-a uitat nervos la cei trei si expresia fetei lui trada o furie imensa.
-Mami... ce spuneai ca mancam azi?! 
-Azi... mergem in oras! Ii raspund vesela. Hai fugi si incalta-te! 
Vesela.... vesela pe pe naiba... as fi in stare sa omor pe cineva... ziua de azi a fost oribila... si inca nu s-a terminat.
-Pana ma intorc... Veau ca ei sa dispara! Ma adresez eu lui Sasuke, acesta privindu-ma lung, dar intelegand mesajul.
-Sakura... Sasuke... Ne pare rau daca v-am deranjat, doar ca ne simteam singuri... ne era dor de voi! 
Judo s-a facut auzit in intreaga incapere, surprizandu-ma.
-Plecam acum... Si ne pare sincer rau daca v-am cauzat probleme! Spuse aceata fiind aprobat ce ceilalti doi.
Am ramas cateva secumde nemiscata, socata as putea spune. Nu am spuns nimic, i-am privit pe toti trei cateva secude clipind des. Cum ar trebuii sa reactionez in asemenea situatie?! Ce sa fac?!
-E in regula! a spus intr-un final zambind.
-Stiam eu ca totul va fi bine intre noi, iubito! 
            Iubito?! Ce e asta?! Imbratisarea excesiv de iubitoare a lui Suigetsu ma sufoca efectiv. Imi intorc capul in dreapta pentru a putea respitra si dau inevitabil de privirea furioasa a lui Sasuke. E gelos! Am constatat intr-un final, sper doar ca de data asta sa nu mai sparga nimic. Am afisat un zambet larg de mandrie eliberandu-ma din stransoarea lui Suigetsu. 
-Parca iti spusesem ceva! I-am auzit eu vocea lui Sasuke, probabil se referea la ce i-ar putea face lui Suigetsu daca ma mai atinge.
-Prea tarziu.... trebuie sa plecam! Pa-pa pa-pa!
   
            Am clipit de patru sau cinci ori si a fost de ajuns sa imi dau seama ca eu si Sasuke am ramas singuri. M-am uitat la el, apoi la farfuriile cu  mancarea, defapt doar la farfurii. Am oftat zgomotos si mi-am dus mana la frunte... Alte vase de spalat...
-Acum mancam?! 
Am uitat de Daisuke... 
-D-da... Mergem in oras! 
-Pai hai! 
M-am uitat in ochii lui si am citit o oarecare nuanta de tristete. Nu vreau sa fie trist! 
M-am indreptat spre iesire si m-am incaltat.
-Sasukee! Vi?! Am strigat eu dupa acesta. 
Am sa las de la mine de data asta... Nu vreau sa creez o situatie si mai dificula intre noi.
-Unde?! 
-Sa mancam! Tu nu vezi ca nu a mai ramas nimic de la nemancatii aia?! Chiar nu vrei sa mananci azi?! 
S-a uitat cateva srcunde la mine, apoi la Daisuke.
-Stai sa imi schimb tricoul! 
-Grabeste-te! 


          Am iesit afara si am asteptat sa iasa "printesa". M-am asezat pe banca si l-am privit pe micutul meu cum loveste peretele casei cu mingea. Poate cade si casa..  Asta ar fi culmea.
-Daisuke! Nu mai face asta sau o sa darami casa.
-Offff... Dar era diatractiv! 
-Distreaza-te altfel! Sas'kee!!! Te misti si tu mai repede?! 
Sper ca strigatul meu sa fi ajuns si la urechiile lui caci incep sa-mi pierd rabdarea.
-De ce nu te duci dupa el?! Imi este foame.
Am hotarat sa ascult sfatul fiului meu si sa ma duc dupa el. A urcat scarile, mai mult in sila si am intrat in camera lui Daisuk. Ceea ce am vazut ma facut instant sa rosesc. Un Sasuke la bustul gol reprezinta o ispita prea mare pentru mine in momentul asta si s-ar putea sa cedez cat de curand.
-Ce dureaza atat?! il intreb serioasa privind hainele lui Daisuke ce se aflau pe pat.
-Nu imi gasesc hainele! 
             M-am apropiat de dulap, provind toate hainele ramase in el. Nici macar una care sa fie a lui Sasuke. Am iesit frumos pe usa, ignorand caldura ce m-a cuprins si abdomenul musculos al lui Sasuke. M-am indreptat spre dulapul meu, deschizand larg usile. Am simtit o caldura in spatele meu. Sasuke. 
-Tu le-ai pus aici?! ma intreaba aceata referinsu-se la hainele lui, cateva tricouri si cateva perechi de pantaloni, ce zaceau asezate frumsa pe un raft.
-Nu! am raspuns scurt.
-Daisuke...
-Hai schimba-te? Ne e foame! 
-Sakura... Stai! 
             Mana lui o strangea pe a mea, nu intr-un mod vilente, dimpotriva, grijuliu, de parca ar fi dispus sa ma prinda de fiecare data cand as cadea. 
-Ce este?! am rapuns privindul normal, putin rece, si chiar ma staduiam sa il privest asa mai ales ca temperatura corpului meu a creacut cu zece grade in momentul in care l-am vazut fara tricou, si cu inca cinci grade cand m-a prins de mana. 
-Vroiam... Sa... Imi.... Aaaaa... 
Pauzele lungi pe care le facea dupa fiecare cuvant ma aduceau la disperare.
-Sa?! 
-Mda... Sa imi cer scuze pentru iesirea mea de mai devreme...
-Uita! Am spus seaca, aratandu-i ca scuzele nu il vor aduce intr-o lumina mai buna in fata mea. Bine.. Poate il aduc intr-o lumina mai buna, dar nu vreau sa cedez asa usor.
-Nu uit Sakura! Si nici tu nu trebuie sa uiti! Stiu ca am gresit si nu am prodedat corect, dar chiar eram nervos...
-Asculta...
Am incercat sa ii explic ca nu sunt chiar asa suparata, defapt eram, dar acum ca si-a cerut scuze nu am de ce sa mai fiu nervoasa, dar nu am apucat. De ce?! Pentru ca m-a sarutat. La asta nu m-am asteptat. Am ramas cateva clipe socata, ne stiind ce sa fac. Dar am inchis ochii in momentul in care i-am simtita mana strangandu-se pe talia mea si buzele sale miscandu-se peste ale mele. 
-Mor de foame!!! Ce faceti atat?! 
Vocea lui Daisuke a fost cea care ne-a readus cu picioarele pe pamanat. Ne-am despartit incet si ne-am departat privindu-ne.
Eram cam jenata de situatai asta. Dar nu am spus vrun cuvant, m-am indreptat spre usa.
-Grabeste-te! i-am spus calma desi nu prea eram.
-Marita-te cu mine! 
-Ce?!?!
         O secunda a durat sa ma intorc si sa il privest SOCATA! Am auzit bine?! Glumeste?! Chiar vorbeste seros?! Sau isi bate joc de mine?! 
-Nu glumesc!
Nu am spus nimic, l-am privit uimita, fara sa spun vre-un cuvant.
-Miscati-va!!! se aude si tipatul lui Daisuke de jos.
-E-eu... Noi te asteptam jos! Grabeste-te!
         M-am intors si am plecat... O sa mor!

Draga mea, nu am intrat de mult pe forum si vreau sa iti adresez cateva cuvinte de inceput al conversatiei : "Tu esti nebuna? Cum sa te opresti la momentul culmintant? Cand am vazut sfarsitul, mi-a crapat pamantul sub picioare" . A cerut-o in casatorie! Yey! A cerut-o in casatorie! Yey! Nu pot crede ca nu a spus da direct! Ce tampa este,adica asteapta asta de la gradinita si acum cand are oportunitatea, ea gaseste o asemenea scuza? La dracu cu logica asta disparuta!
Deci sunt curioasa si vreau next repede, deci zii, cum facem? Facem targul de data trecuta? Alege un fic si eu fac next-ul, lung, dar si al tau sa ie lung, pot redeschide un fic de asemenea. Deci lasa-mi pe privat cum facem, repede!

Hey . Oare ce ma fac eu cu tine ?  Adica , mai aveam putin si imi aruncam ceva in cap . Am asteptat atat de mult nextul asta , incat, pare sa fi trecut o vesnicie .Acum sa revenim :
Genial ! Acest cuvant iti descrie intreg ficul . Are de toate :actiune , romanta , comedie , descriere obiectiva si subiectiva  . M-am facut verde la cat am ras de ei . Faza cu vaza a facut tot capitolul  , iar replica Sakurei" Vaza aia a fost cadou de la mama......Era preferata mea !"  a fost mortala . Parca ii vad pe saracii baieti cum o iau la fuga ascunzandu-e de o Sakura nervoasa .  A fost ceva gen " fugiti pentru vietile voastre " sau " fiecare pentru el " .Sasuke ca de obicei a fost indiferent , deoarece are o putere mai mare ca a Sakurei de o mie de ori. Dar il vad foarte gelos atunci cand bomboana lui este tintita de alt baiat .Totusi , rozalia deja ii spunea "vitor fost tata"  , dar sper sa nu-l omoare . Daysuke se pare ca va ramane orfan de un parinte daca tasu mai continua cu prostiile . 
Aleluia ! A cerut-o si in casatorie ? Sasuke , mama ,ce ai baut ? De unde atat fericire pe capu tau brunet ? 
Pe bune acum....chiar nu ma asteptam la asa ceva . Ma mir ca nu a spus "da" direct . Astepta de la gradinita lucrul acesta , iar acum ce face ? Vrea sa faca pe dura ? 
Astept nextul si sa ma anunti . Te pupa Anky .

Ce dragut cat de dulce a fost Sasuke la final Deci eu chiar le iubesc copilul,pe Daisuke, asa imi place cum stie el sa ii impace ii un scump.
Revenind, mersi ca mai anuntat de next si sa nu mai spui niciodata ca ma deranjezi. Iti iubesc ficul
Acum te'am lasat ca trebuie sa plec la inviere
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.