Capitolul 14



Sakura pov:
E deja amiaza.....Offff de ce e asa grea singuratatea?!Nu ma pot obisnui sa fiu iar singura,fara Daysuke,vreau sa fie totul ca inainte cand ma trezeam de dimineata ca sa pregatesc micul-dejun,vreau sa mergem iar impreuna sa ne plimbam seara prin parc...offf...Ma duc in camera lui Daysuke care acum era pustie,ma asez pe pat si abserv ca si-a uitat jucaria preferat acasa,ursulet cafeniu de care nu se putea despartea,dormea cu el in fiiecare noapte si avea mare grija de el,il avea de la 2 ani si chiar eu i-am dat de ziua lui.cu siguranta v-a dorii sa vina dupa el,dar sunt sigura ca Sasuke nu il va lasa,dar tot v-a trebuii sa vina cineva sa il ia,deci trebuie sa ma duc la cumparaturi si sa ii pregatesc mancare,nu imi pot imagina ce mancare i-ar face Sasuke bietului copil.


Sasuke pov:
-Tati!!! Acum pot sa lupt cu tine?!ma intreaba Daysuke vesel.
-Da!De maine vom incepe antrenamentul!ii raspund eu.
-De maine?1De ce de maine si nu de azi?!
-Pentru ca in curand se va lasa seara si trebuie sa mergem la rau sa prindem pestii pe care ii vom pregati pentru masa!ii raspund eu.
Pornim toti spre raul din apropiere,unde Suigetsu sare direct in apa,Juugo si Karin fac focul,iar eu si Daysuke stateam pe mal si asteptam sa aduca Suigetsu pestii.
Dupa o jumatate de ora ne asezam in jurul focului si lasam pestii sa se faca.
-Eeeeee....NU,NU,NU....nu se poate!!!se aude vocea disperata a lui Daysuke.
-Ce ai patit?! il intreb eu.
-Blegul de Sasuke!!A ramas acasa!Adica eu l-am uitat acasa!Nu se poate....Ce fac acum fara el?!spuse Daysuke nervos.
-Ce vrei sa spui prin "blegul de Sasuke"?!il intreb eu confuz.
-Nu...nu tu tati!!Ursuletul meu...cu care dorm noaptre,mamai mi-a dat cand eram mic.te rog...lasa-ma sa ma duc dupa el!!Te rog!Te rog1Te rog!Te rog tatai!Probabil se simte foarte singur!imi spune Daysuke.
-Stai sa ghicesc?!A fost ideea Sakurei sa il umestii asa?!il intreb eu
-Nu!A fost idee mea,acum ma lasi sa ma duc dupa el?!
-NU!Mananca mai repede si du-te la clcare!ii spun eu.
-Te urasc!Mami nu s-ar fi purtat asa cu mine!spune el rastindu-se.
-Bine!Acum mananca!spun eu calm.

Daysuke fugii in padure,Juugo lua 2 pesti si mere dupa el,am mancat si au vorbit o perioada scurta de timp.Eu stateam si ma uitam in gol,ramasesem singur,dupa cateva clipe ma-am ridicat si am stins focul apoi am plecat in camera mea,m-am intins pe pat si ma uitam in gol in intuneric,dar aud us cau se deschide,imi ridic capul si il vad pe Dadysuke care parea foarte speriat,statea in pragul usi si astepta,dar dupa cateva secunde a veni langa mine si m-a intrebat daca poate sta cu mine.

-Bine!Dar vreau sa imi spui de se numeste ursul tau Sasuke,a fost ideea Sakurei,nu cumva es doarme cu ursul ala?
-Nu!Mami nu a fost prea incantata de nume,dar a spun ca e alegerea mea,si l-am numit Sasuke pentru ca de multe ori vroiam ca tu sa fi langa mine si nu puteai fi,asa ca in loc sa ma iei tu pe mine in brate te luam eu pe tine si ma simteam mult mai bine!
-Inteleg!DAr acum nu sunt u aici?De ce mai ai nevoie de urs?
-Pentru ca acum im e dor de mami si chiar daca este departe de mine,vreau sa o simt aproape!
-Bine!Maine se va duce Suigetsu sa iti aduca ursul!Acum culca-te!
-Multumesc!Si sa sti ca nu am vorbit serios cand am spus ca te urasc!Eram dor foate suparat!MA ierti?
-E in regula!

Dupa aceasta scurta conversatie,Daysuke m-a luat de mana tinandu-ma strans si a adormit foarte repede,eu am stat si m-am tot gandit la tot ceea ce am facut si am realizat ca am fost prea dur cu el,in fond e doar un copil,asa ca ma ridic incet din pat,ma duc in camera lui Suigetsu,il trezesc si ii spun:
-Trezeste-te!Am o misiune foarte importanta pentru tine!
-Ce misiune?!Nu poate astepta pana diminata?!ii spune acesta incercand sa se ridice din pat.
-Nu poate astepta!Trebuie sa mergi la Sakura acasa si sa ii aduci jucaria lui Daysuke sis a il aduci aici!Ai intele?!ii spun eu serios.
-Nu pot merge maine dimineata?!
-Nu!
-Bine…gata….plec… spune acesta mergand lenes spre usa.
Eu ma intorc in camera mea si ma asez in pat langa Daysuke si adorm repede.

Sakura pov:
Ear in jur de 4 dimineata si deabea adormisem,dar aud o mare galagie ce ma face sa sar din pat speriata. Ma ridic dij pat speriata,deschid usa usor,nu aprind lumina,doar nu vreau sad au nas in nas cu hotul care se pare ca este in camera lui Daysuke,cobor incet in bucatarie,i-au una din tigaile mele apoi ma dun in camera lui Daysuke,deschid usa incet,si observ o silueta masculine ce se misca prin camera,fara sa mai stau pe ganduri ma reped la el si il lovesc cu tigaia,nici eu nu stiu unde,stiu doar la acum este pe jos,asa ca aprind lumina repede sip e cine vad pe jos…mda…Suigetsu ,nu imi parea rau totusi ca l-am lovit,dar ma apropii de el si incerc s ail trezesc si il intreb ce cauta la ora asta in casa mea.

-Pai…m-a pus jucaria lui Daysuke sa vin dupa tatal sau Saauke,ca la uitat acasa si ii e dor de el! Spuse Suigetsu aproape dormind.
-Vrei sa spui ca Sasuke te-a trimis dupa jucaria lui Daysuke,nu?!ii spun eu.
-Da!Da!Cum spui tu!Imi dai si mie te rog jucaria aia ca sa ma duc sa ma culc!
-Da!Asteapta aici ca ma duc sa iti aduc ceva sa ii dai lui Daysuke!Ma intorc imediat!dar nu apuc sa ter min ce am de zis ca acesta deja dormea.

Eu nu am mai stat pe ganduri si am impachetat mancare ce o cumparasem special pentru Daysuke,am luat si ursuletul lui preferat,l-am pus pe toate intr-un rucsac si ma duc inapoi la Suigetsu,si il trezesc cu greu,dar il trezesc,ii dau rucsacul iar el se ridica de pe jos si coboara scarile ,si iese pe usa,uauu ma mir ca nu a sarit pe geam,dar e mai bine,daca ar fi sarit pe geam ar fi speriat vecinii.

-Pot sa te rog ceva?ii intreb eu timida.
-Daca tot sunt aici….Dar sa nu ma rogi sa raman la tine ca nu pot face asta,sunt in timpul serviciului si nu pot…de fapt sunt cam oboist cum,dar daca insisti asi putea sa raman cateva ore sau….dar nu ill as eu sat ermine ca incep sa tip sis a ii spun sa nu se mai gandeasca la prosti ca il bat,iar acesta se calmeaza si afiseaza o fata serioasa.
-Te rog!te rog sa ai grije de Daysuke,stiu ca nu e un bebelus dar totusi este un copil si nu vreau sa pateasca ceva,adica nu vreau ca Sasuke sa il suprasolicite!ii spun eu cu ochii in lacrimi.
-Sakura…stai fara grija,Sasuke are grija de el,si chiar daca nu a invatat sa spuna “Te iubesc” nu inseamna ca nu simte,doar face pe durul ,dar in final tot cedeaza in fata lui Daysuke!De asta sunt acum aici!imi raspunde acesta cu un zambet pe fata.
-Multumesc!ii spuneu pe un ton dulce!
-Primesc si eu o imbratisar?!Haaiii…una de ramas bun,de la revedere!Nu?!Nu?!Bine m-am prins nu vrei sa ma imbratisezi,gata plec!spune acesta apoi dispare in intunericul noptii.
Eu eram putin uimita,merita o imbratisare, si am vrut sa i-o dau ,dar daca el a plecat… eeee…asta e….ghinionul lui….intru si eu in casa si ma asez in pat,si ador repede.

Capitolul 16

Capitolul 17

Capitolul 18

-Ce vrei sa vorbim?!ma intreaba Sauke plictisit si dezinteresat.
-Despre Daysuke!ii raspund rece.
-Nu are rost sa vorbim despre asta!spue ridicandu-se de la masa.

-Nu are rost?!Nimic nu are rost pentdu tine!Tu faci doar ce iti convine!Nu te gandesti la nimeni,la nimic,doar la planurile tale!Numai asta ai in cap!Tot ce vezi in fata ochilor este razbunarea!Doar pentu asta traiesti!spun eu nervoasa si rece in timp ce lacrimile isi fac simtite prezenta.
-Tu nu intelegi nimic!!spuse el nervos.
-Nu inteleg?!...Ai dreptat....nu te inteleg!Nu inteleg de ce dupa 7 ani in care nu te-a interesat de noi....Nu,scuze....nu te-a interesat de el,vi si il iei cu tine si il oblogi sa aleaga intre mine si tine!Nu i-am ascuns nici o clipa faptul ca ii esti tata,si doar pentu ca iti mosteneste sharingan,nu inseamna ca ai dreptul sa il iei de langa mine,sa il indepartezi de sat,de prieteni,de ceea ce iubeste!Poate nu te inteleg pe tine,poate nu t-am inteles niciodata, si poate nu am vrut sa renint la tine,nici dupa ce ai plecat din sat,am vrutsa te ajut,sa iti fiu alaturi,dar acest copil,nu o sa aiva acelasi viitor ca si tine,nu iti voi permote sa il iei din nou cu tine,si sa il schimbi dupa bunul tau plac!ma rastesc eu la el nervoasa.
-Sakura...crezi ca dac imi spui toate astea,lucrurile se vor schimba?! spuse el calm.
-Nu!Poate ai dreptate,tu nu te vei schimba niciodata! Dar mai am un singur lucru sa iti spun... zic calmandu-ma si sergandu-mi lacrimile.
-Si care e acela?!
-TE URASC!!!!strig eu apoi fug din bucatarie.

Acum nu ma mai interesa de Sasuke,ma temeam ca Daysuke ar fi putut auzit cearta noastra,nu voiam ca acesta sa sufere din vina mea,asa ca ma duc la usa camerei sale,bat de cateva ori,dar vad ca nu raspunde nimeni,asa ca intru,dar pe el nu l-am vazit nicaieri,dar in schimb am vazut geamul deschis,m-am panicat,am inceput sa plang si sa il caut prin toate camerele de la etaj,am coborat jos,cu ochi plini de lacrimi,crezand ca e cu Sasuke in bucatarie,dar cand ma uit,in bucatrie nu era decat Sasuke care statea relaxat la masa cu un pahat de apa in mana,eu am cazut in genunchi si am inceput sa plang.

-Ce s-a mai intamplat?!ma intreaba Sasuke calm.
-A disparut!spun printre suspine.
-Ce a disparut?!ma intreaba el calm.
-Daysuke,nu...nu il gasesc nicaieri!spun cu ochi in lacrimi.

Acest se ridica de la masa,il cauta prin casa,apoi se intoarece la mine si ma intreaba unde,eu m-am ridicat in picioare,si am iesit fugind pe usa,cu Sasuke pe urmele mele,alergam ca disperata spre parcul unde ne plimbam mereu,acolo trebuia sa fie,ma uitam din cand in cand in jur,ignorand ploaia ce nu se mai oprea si intr-un final il zaresc pe o banca.Statea sigur si se uita in gol,eu il strig,iar acesta intoarce capul,ma duc la el si i-au in brate si il intreb nervoasa de ce a plecat de acasa.

-Nu am vrut sa fiu motivul pentru care voi sa va certati,asa ca am decis sa plec de acasa,si sa traiesc singur aici,chiar daca ploua....
Dar nu apuca sa termine ce are de zis ca eu ii trag o palma peste fata,sub privirile uimite ale lui Sasuke care nu spunea nimic.Apoi l-am luat pe Daysuke de mana,si fara sa spun un cuvant pornim spre casa.Daysuke nu mai scotea un sunet,era pentru prima data cand il lovisem,probabil era si el socat ca l-am lovit,si eu eram uimita ca am putut face asta,dar eram pe moment asa furioasa ca nu m-am putut stapanii.Cum sa fuga de acasa?!Cum sa faca un lucru atat de iresponsabil?!

Ajunsa acasa,deschid usa si dandu-i drumu la mana il las singur cu Sasuke,eu ducandu-ma si aducandu-i un prosop,pe care il las pe marginea canapelei,apoi fara sa mai spun ceva si sub privirile intrebatoare ale celor doi ma duc in camera mea si trantesc usa in urma mea.Ma ghemuiesc in pat cu o perna in brate si asteptand ca inima sa se potoleasca caci batea ca o nebuna,dar chiar ma speriasem rau de tot.

Sasuke pov:
Cum poate fi asa speriata?!Pana la urma Daysuke nu a patit nimic.
-Tati....de ce mami asa suparata pe mine?!ma intreba Datsuke trist cu lacrimi in ochi.
-Ai suparat-o!Nu trebuia sa pleci!!ii spun eu serios.
-Da daca eu nu asi mai fi,voi nu v-ati mai certa!
-Daysuke...lucrurile stau altfel....eu si Sa..si mama ta nu ne certam,doar....avem puncte de vedere diferite!
-Adica?!spuse Daysuke confuz.
-Adica...chiar daca ne mai certam...un lucru conteaza...acela ca te iubim!Si chiar daca mama ta te-a lovit,a facut-o pentru ca tine prea mult la tine!Si daca nu te gaseam ti se putea intampla ceva si sunt sigur ca ea nu vrea sa te piarda! i-am spus eu intinzandu-ma pe canapea si uitandu-ma pierdut in tavan.
-Si ce ar trebuii sa fac sa ma ierte?!
-Cred ca ar trebuii sa iti ceri scuze!
-Bine!Asta voi face!strga Daysuke sarind de pe canapea si fugind spre camera Sakurei.
Daca asa a reactionat Sakura cand Daysuke a fugit de acasa,imi pot inchipui cum va face daca il voi lua pentru totdeauna cu mine,poate ar trebuii sa il las aici,poate aici ii va fi mai bine,dar totusi....

Sakura pov:
Stau nemiscata,aud galagie din sufragerie,dar mintea mea e concentrata pe un singur lucru,daca asa am reactonat cand a fugit de acasa,cum voi reactiona cand Sasuke il va lua cu el pentru totdeauna?!Atunci ce voi face?!Dar o bataie in usa ma trezste din vizare,si pe ea intra o persoana,nu putea sa vad cine e fiind asezata cu spatele spre usa si nici nu aveam de gand sa ma intorc,respectiva persoana se aseaza langa mine in pat,si pe o voce tremurata imi spune:"Imi pare rau!",era Daysuke,eu intorcandu-mi privirea spre el ii spun:"E in regula,dar promite-mi ca nu o sa mai pleci asa niciodata!Bine?!".Acesta ma ia in brate si da aprobator din cap,dar momenul nosru este intrerupt de un fulger puternic,urmat de un tunet inspaimantator,ce face ca lumina sa se stinga brus,ceea ce insemna ca se luase curentul,iar noi speriati de atmosfera infricosatoare tipam.Cobor din pat cu gandul de a ma duce la bucatarie sa i-au o lanterna,dar in pragul usi ma lovesc de cineva si speriata tip,era Sasuke,care imi pune lumina lanternei in ochi si imi spune serios:
-Sunt chiar asa de urat incat sa tipi?!
-Nu,dar m-am speriat!spun eu rasufland usurata.

Daysuke rade,si probabil se speriase si el de tipatul meu,caci acum statea ascuns intre perne.Era tarziu,si trebuia sa ne culcam,mai ales Daysuke care avea scoala maine,dar Daysuke nu voia sa mearga in camera sa,nu vroia sa doarma singur,iar eu i-am dat 2 variante,una sa doarma cu mine,iar cealalta sa doarma cu Sasuke,dar acesta a venit cu o alta varianta,aceea de a dormii toti 3 in camera mea,impreuna.Dar eu sunt prima care se revolta si spun "NU!",pe motiv ca nu avem loc in pat,dar Daysuke ma contrazice,zicandu-mi ca patul e mare si incapem toti.A tot insistat,pana eu am cedat si am am acceptat,spunandu-i:"Fa cum vrei!",mare gresala ca am spus asta,caci acum trebuie sa dorm in aceeasi camera si in acelasi pat cu Sasuke,sigurul lucri bun este ca Daysuke se afla intre noi.Dar trecand peste asta inchid ochi si adorm imediat.

Cand ma trezesc de dimineata,observ ca cei doi de langa mine inca dormeau,ma ridic discret din pat,ma imbrac repede pentru ca trebuie sa fac micul dejun si pachetul pentru scoala a lui Daysuke si mai aveam de facut si niste cumparaturi pe care ieri nu le-am terminat.Deci nu mai stau pe ganduri,ies din baie si inainte de a iesi din camera mai arun o privire asupara celor doi care dormeau linistiti,apoi cobor si ma apuc de treaba,si in mai putin de 20 de minute,micul dejun este gata.
Ma duc la Daysuke,trebuia sa il trezesc pentru a veni la masa si pentru a merge la scoala.Intru discret pe usa si ma asez pe marginea patului,iar el cand aude cat e ceasul sare din pat zi fuge la baie pentru a se pregati.Eu ma uitam zambind dupa el,iar inainte de a ma ridi a din pat,cineva m-a prins de mana,era Sasuke,eu il rog serioasa sa imi dea drumul,dar acesta spuse la fel de serios:
-Ti-e frica de mine?!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Acesta a fost capitolul 18 dragilor,sper sa va placa!
Va multumesc pentru comm-uri si va astept in continuare parerea!
Spor la citit in continuare!