Chapter 7.


Konan P.O.V


Am reusit sa dau insfarsit de Deidara, sincera sa fiu imi e cam dor de el, insa probabil doar datorita faptului ca toata lumea e plecata si ma simt singura.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, tin la Deidara, insa tin la el ca si la un frate, eu iubesc pe altcineva. Mi-e greu, stiu ca el ma iubeste, de fiecare data cand ma vede ii stralucesc ochii de bucurie, chiar nu stiu ce sa fac.
Incep sa ma simt din ce in ce mai prost, insa nu pentru Deidara, pentru omul pe care il iubesc. In marea parte a timpului stam amandoi in aceeasi incapere si avand in vedere ca e ori Deidara ori ceilalti prin preajma, trebuie sa ne prefacem ca nu e nimic intre noi. E greu, abea astept ca toate astea sa se termine. Sper ca Deidara sa gaseasca pe altcineva, ma rog cu disparare sa fie asa, insa intr-un fel o merit, practic ma joc cu sentimentele lui.
Ma simt un gunoi, l-am ranit si pe cel pe care il iubesc si continui sa il ranesc si pe Deidara. Intr-un fel abea astept sa se intoarca, insa intr-un fel nu.
Fix cu o zi inainte sa plece, m-am certat cu iubirea vieti mele, a fost o cearta ingrozitoare, pornita dintr-o prostie, si probabil ca nu mai vrea sa auda de mine. Doar gandul acesta ma infioara, nu pot suporta ideea ca s-ar putea intampla asa ceva. Sunt o fraiera,chiar ma urasc. Ma urasc si pentru faptul ca am acceptat sa fiu impreuna cu Deidara, insa in momentul ala chiar nu gandeam, eram orbita de furie, si toate astea doar din cauza unei banuieli stupide.

Flashback:

Eram in drum spre casa sa, chiar mi-a fost dor de el, nu l-am mai vazut de cateva saptamani, timp in care mi-am dat seama de sentimentele pe care le am fata de el. Da, il iubesc, nu stiu cum insa pur si simplu s-a intamplat.
De cateva zile ma gandesc intruna la el, sunt foarte entuziasmata, sunt cea mai fericita persoana din lume, ii datorez multe lui Hidan, datorita lui am aflat ca si el simte la fel pentru mine.
Imi e un dor nebun de el, abea astept sa ii sar in brate. Sunt curioasa ce fata v-a face cand o sa ma vada, initial vizita aceasta e o surpriza.
Odata ajunsa, intru inauntru in cel mai silentios mod posibil, urcand sus la etaj, urmand sa vad unde este. Norocul e ca nu am mult de cautat, ori e in birou, ori in dormitor.
Prima destinatie e dormitorul, deoarece ma gandesc ca e obosit dupa calatorie, insa nu e aici. Deci e clar ca e in birou, munceste prea mult, nu inteleg de ce nu ia o pauza, merita. Chiar i-am propus mai multi sa mergem toata gasca intr-o vacanta, insa el se gandeste numai la munca.
Mi se pare ca exagereaza, desi odata ce o sa fim impreuna o sa ii bag mintile in cap.
Ajunsa in fata usi, intru zambind cu gura pana la urechi strigand cat pot de tare " Surpriza!! ".
Insa ceea ce am vazut chiar ca era o surpriza, si din pacate una foarte neplacuta.
Era calare pe o tipa, pe jumatate dezbracati, sarutandu-se de zor amandoi. Nu imi vine sa cred, e un nemernic. Nu mai spun nimic, pur si simplu nu mai pot spuna ceva, am incremenit.
Privesc oripilata acea priveliste, acea imagine dureroasa, incepand a plange mai apoi cu lacrimi de crocodil, fugind und vedeam cu ochii.
Ma simteam folosita, luata peste picior. De ce? NU e drept, nimic nu e drept, viata e o prostie. Insa nu am de gand sa renunt, il voi face sa plateasca pentru ca m-a ranit.
Stiu unde sa merg sa gasesc alinare. Deidara, el e singura mea speranta.
Fug, si fug pana ce ajung in fata casei lui Deidara. Tremur din cap pana in picioare, inca nu imi vine sa cred ce am vazut,defapt nu vreau sa cred, vreau ca totul sa fie un vis, insa este adevarat, e un cosmar devenit realitate.
Deidara imi deschise usa, ramand stana de piatra vazand in e stare ma aflam, ne mai spunand nimic ma invita inauntru, rugandu-ma sa ii povestesc ce am patit. Asa ca ii povestesc tot, mai putin identitatea persoanei, mintindu-l ca este vorba despre vechi coleg din liceu.
Ma simt prost mintindu-l insa poate ca daca i-as fi spus adevarul ar fi iesit rau. Desi ma simt mult mai bine acuma ca am vorbit cu cineva, simt cum o greutate mi-a fost luata de pe suflet ma simt mult mai libera.
Chiar m-au ajutat cuvintele lui Deidara, si am aflat ca simte ceva mai deosebit pentru mine. In momentul de fata fiind foarte furioasa, si avand de gand sa ma razbun, imi vine o idee.
Il vad pe Deidara cum se apropie din ce in ce mai tare, in cateva secunde simtindu-i respiratia mai apoi incepand a ne saruta ca niste nebuni, directia urmatoare fiind dormitorul.
Cu ajutorul lui Deiara il voi face sa sufere, nu stie cu cine se pune, nu stie ce a ratat, insa ii voi arata eu.


End of flashback.


Atunci, un timp nu am mai vorbit cu el, am incetat a ne mai vedea, singurele dati in cate ne vedeam si vorbeam era cand ne intalneam toata gasca, insa nu prea ne spuneam multe. Cuvinte banale precum " Buna" , " ce mai faci? ", " cum te mai simti? " si asa mai departe.
A fost dureros sa il privesc cu ura de fiecare data, ma durea insa si el m-a ranit. Si asa am continuat un timp destul de indelungat, pana cand odata ne-am intalnit din intamplare, cel putin asa cred, si am discutat despre cele intamplate.
In acel moment ma simteam chiar mai rau decat ultimul om, eram bucuroasa ca si el simte la fel, ma bucuram ca mi-a explicat ce-a fost cu fata aceea, insa eram disperata, nu stiam ce sa fac cu Deidara, nu stiam ce sa ii spun.
Eram amandoi disperati, era clar ca s-a atasat enorm de mult de mine, de o scorpie. Iar daca ii spuneam ca tot ceea ca este intre noi vreau sa dispara , ca a fost doar un joc, ca doar am vrut sa ma razbun, o sa fie distrus, o sa isi piarda increderea in el.
Am stat zile bune gandindu-ne la o solutie, insa in cele din urma ne-am hotarat ca ceea ce simtim unul pentru altul sa ramana doar intre noi si ca de fiecare data cand avem ocazia sa fim singuri sa ne dovedim cat de mult tinem unul la altu, asta cel putin pana cand vom gasi curajul necesar sa ii explicam situatia lui Deidara.




Deidara P.O.V


Inca 10 kilometri si ajung acasa. Abea astept, o sa o vad insfarsit pe Konan, o iubesc, abea astept sa o strang in brate si sa o sarut, insa partea ciudata e ca deobicei, aceste sentimente erau mult mai accentuate. Nu stiu ce am patit, insa probabil ca mi se pare, poate e doar din cauza oboseli, sunt extenuat.
Sunt invidios pe Kira ca ea poate sa doarma si eu nu, insa asta e viata, e datoria mea e sofer. Chiar m-am atasat de ea, insa nici mie nu imi vine sa cred cum am putut reusi in doar cateva ore.
Mi-a intrat la suflet pustoaica, si am de gand sa am grija de ea, mi-e foarte usor sa vorbesc cu ea, ba chiar ador sa o fac. Ne intelegem super momentan, sper sa devenim cei mai buni prieteni,defapt avand in vedere cate i-am povestit, faptul ca mi-am deschis sufletul in fata ei foarte usor deja o consider o prietena de nadejde.
In orice caz, am ajuns. Casa dulce casa! Tokyo, ti-am lipsit? Sunt sigur ca da.
Ma grabesc spre casa lui Itachi pentru a o lasa pe Kira, urandu-i bafta si spunandu-i ca voi veni sa o vad mai tarziu, ea afisand unul din zambetele alea smechere dar si atat de inocent. Mai apoi grabindu-ma la sufletul meu.

Chapter 8.


Naruto P.o.V


Dupa un drum destul de lung am ajuns insfarsit. Nu imi vine sa cred in ce casa sta Itachi. Defapt oare e chiar a lui??? De unde na**a are asta atatia bani?? E cumva spargator de banci ? Fura de la cersetori sau ce?
Asta-i prea de tot, deci nu cred ca e real, nu are cum sa fie real, stau in usa ca tam***ul, pur si simplu am incremenit.
Ador locul asta. Ador casa, abea astept sa vad cum e pe dinauntru. E genial, chiar avea dreptate Itachi cand spunea ca o sa ne placa la nebunie.
E o casa draguta cu etaj si mansarda,avand o culoare placuta, cu o gradina imensa foarte frumoasa, aflata intr-un cartier dragut si linistit. Nici chiar in visele cele mai frumoase nu imi imaginam ca o sa locuiesc intrun loc ca asta.
Abea astept sa soseasca Kira sincer sa fiu sunt chiar curios ce o sa spuna cand o sa vada toate astea. Abea astept sa mergem sa exploram fiecare camera din casa. Defapt sunt curios cum arata dormitorul meu.
Frate, nu am ajuns nici macar de 20 de minute si deja nu mai pot de incantat ce sunt. Unde esti Kira? Vreau sa ajunga odata, nu intru fara ea, asa ca ma asez pe banca din fata casei asteptand, cam in jur de 10 minute pana cand isi face aparitia masina blondului ala, chiar nu mai stiu cum il cheama, din ea iesind Kira si tipul, vorbind nu stiu ce apoi acesta pupand-o pe frunte. Hopaaa !!!
Astia doi ori s-or ciombinat, ori habar n-am. Dupa ce pleaca dau fuga la Kira luand-o in brate apoi intreband-o ce si cum.
Chiar au enervat-o intrebarile insa dupa ce am tacut s-a intors cu spatele si mi-a spus:

- Deci, treaba sta cam asa, e foarte de treaba, defapt e super, am cam prins drag de el, insa are iubita, desi e ciudat, mi-a pus o gramada de intrebari, a spus ca o sa vina mai tarziu sa ma viziteze si chesti de genul . Iar cat despre faza de acum cu pupatul pe frunte, nu stiu ce sa spun m-a bagat in ceata rau de tot. In orice caz iti povestesc cu amanunt mai tarziu, haide sa vedem casa.

Chiar sunt curios, tipul e ciudat, are iubita, insa din gesturi e clar ca o cam place. Nu mi-ar placea ca Kira sa se incurce cu unul ca el, e nehotarat pe bune, pun pariu ca daca iubita lui ar afla ar fi distrusa, si sunt sigur ca Kira nu e singura la care se da. In orice caz daca se mai apropie prea mult de el o sa si-o ia urat.
In fine , o iau pe Kira de manuta si pasim inauntru, e clar ca nici ei nu ii vine sa creada, m-a intrebat pana acum de cateva ori daca sigur nu am gresit casa.
In orice caz ne punem sa exploram asa de nebuni casa, Itachi chiar habar nu am unde a disparut insa ce conteaza, ne descurcam si fara el, suntem copilasi mari.



Itachi P.o.v


Stau tolanit pe scaun, sunt in birou, m-am baricadat aici. Chiar nu stiu ce sa fac, sa o sun sau nu? Nu merita dupa cate mi-a facut si spus insa nu am ce face, o iubesc, sunt nebun dupa ea, desi am inceput sa cred ca ea isi bate joc de inima mea.
Sunt un (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), in loc sa ma bucur ca fratiori mei sunt langa mine, ca cei pentru care am muncit atat sunt aici in siguranta, imi sunt aproape , eu ma gandeam la t***a aia.
Devin penibil, nu stiu cum de s-a ajuns sa fiu asa nebun dupa ea incat sa ma doara in cot de celalalte lucruri importante.
Chiar nu stiu ce sa fac, ce motiv as-i avea sa o sun? Sau chiar daca o sun, oare o sa imi raspunda? In momentul acela m-am enervat rau si i-am aruncat niste cuvinte pline de venin. Sunt un mare prost, ma doare rau, cum am putut sa ii spun asa ceva? De ce nu m-am putut controla? De ce si iarasi de ce?
Nu mai pot, imi doresc sa am inima de piatra, sa nu am nici un sentiment, sau cel putin iubirea mea pentru ea sa dispara. Ma roade pe dinauntru, ma consuma pur si simplu, ma distruge.
O urasc pentru ca m-a facut sa o iubesc atat, o urasc pentru faptul ca din cauza ei sufar atat. Chiar sunt cel mai mare prost din lume, alerg dupa o fata pe care chiar nu o intereseaza daca isi pierde vremea cu mine sau cu altcineva.
Deci o las balta, renunt, nu o sun, daca chiar tine la mine precum mi-a spus de nenumarate ori o sa ma sune ea, iar daca nu, e clar ca acelea au fost simple cuvinte, aruncate fara pic de adevar in ele.
Inebunesc doar cand ma gandesc ca acum de cu aiuritul ala, ca probabil se alfa in bratele lui, acesta rasfatand-o cu sarutari. Sunt un nenorocit, in loc sa fiu suparat pe ea, am ajuns sa imi urasc amicul, sa ma cert cu toti.
Nu stiu sa ascult, fac numai cum vreau eu, insa nu e bine. rieteni mei imi dau sfaturi bune, insa eu nu vreau sa ii ascult. Imi place sa imi inchipui tot felul de lucruri, adevarul e ca sunt un visator, iar asta o sa ma coste.
Cateodata imi vine sa ii nariu asa zisul secret. Pur si simplu ma doare, ma simt devorat pe dinauntru cand ii vad, vreau sa ii despart, insa dupa toate astea, vreau sa o fac pe ea sa sufere din cauza lui iar apoi sa se intoarca cu lacrimi in ochii la mine implorand alinare.
Sunt un om crud, insa nu am fost asa dintotdeauna. Doar ca a fost obligatoriu sa ma schimb, nu am avut de ales. A trebuit sa fac o gramada de sacrifici sa ajung aici, insa acum chiar nu mai regret. Lumea oricum nu e deloc dreapta, asa ca de ce sa fiu eu tipul cuminte si cinstit, de ce sa ii las pe alti sa profite si sa isi bata joc de mine, in loc sa am eu putere asupra lor?
Imi iubesc meseria, e simpla, riscanta, insa imi face placere. Imi place sa sterg pe jos cu cei care ma scot din sarite, am ales cei mai buni oameni, deci nu accept greseli. Fiecare greseala costa mult. Pot spune ca am devenit un tiran, insa inca stiu cum sa imi tratez prieteni si familia. Inafara sericiului, pot spune ca sunt un tip normal.
Niciodata nu imi voi imagina ca voi ajunge ceea ce sunt, insa profit la maxim.
Ca tot veni vorba de familie, sunt un frate groaznic, de cum am ajuns acasa m-am inchis aici inauntru. Trebuia sa o astept pe Kira impreuna cu Naruto iar mai apoi sa le fac turul casei. Insa din fericire nu e prea tarziu, doar ca problema e ca nu stiu unde sunt.
Sa inceapa jocul de-a vatea-scunselea !!

Chapter 9.


Kira P.O.V


Frate nu imi vine sa cred, de cand am ajuns aici spun intruna " wow". Casa e imensa, e incredibila, cu o multime de camere, vreo ora ne-a luat sa o vedem pe toata.
In orice caz, nu pot sa incetez sa nu ma gandesc de Deidara. Mi-a intrat in cap copilu ala si nu-l mai pot scoate.

Flashback:

Suntem in masina, de ceva timp e liniste, nimeni nu mai spune nimic. E intuneric, nu imi place deloc atmosfera, aerul a devenit greu, am nevoie de o gura de aer. Nu mai stau mult si ii cer sa ne oprim putin, iesind imediat afara.
Ce bine e, insfarsit aer. Chiar nu stiu ce am, de ce ma simt asa? E ciudat, habar n-am de ce imi bat capul, renunt. Ma sprijin de masina, urmand ca Deidara sa iasa afara, uitandu-se la mine ingrijorat.
Nu spune nimic, doar se pune in fata mea si priveste in gol. E asa misterios, ma intreb ce gandeste?
Nu e corect, nu stiu, cred ca imi e rusine, obraji ma ard, iar el continua sa se apropie. Din ce in ce mai aproape, si mai aproape, si mai aproape, iar in cele din urma se intampla, ne sarutam.
In momentul ala, pur si simplu m-am speriat, insa odata ce mi-am revenit i-am raspuns la sarut. Ma simteam in spatiu, simteam ca plutesc, tot corpul imi tremura, avea o senzatie ciudata dar si foarte placuta in stomac.
Ne sarutam intruna de minute bune, mana lui stanga aflandu-se in jurul taliei mele, iar cu cea dreapta mangaindu-mi obrazul.
Era perfect, noi doi, in bezna totala, sub cerul instelat, in plina pustietate. Aveam o stare ciudata, eram euforica, parca eram in transa. Mana sa dreapta coboara in os mangaidu-mi gatul, si tot mai jos si mai jos pana gand a ajuns la fermoarul bluzei.
Se joaca cateva clipe cu acesta apoi trage de el, vrand sa imi dea bluza jos. In momentul acela mi-am dat seama ce vroia, tipul vroia sa se distreze.
Recunosc ca si eu vroiam sa imi bat joc de el putin, insa asta e prea de tot. Nu sunt o usuratica, rup sarutul si ii trantesc o palma de toata frumuseatea, inchizandu-mi fermoarul intrand inapoi in masina.
Il omor, drept ce ma ia? Desi sunt o fraiera ca i-am raspuns, trebuia sa ii trag o plama din prima, stiam ca are prietena, insa chiar nu stiu ce m-a facut sa continui. Recunosc ma simt atrasa de el, insa nu stiam ca e o atractie asa puternica. Trebuia sa stau departe de el, ceea ce o sa imi reuseasca.
Poate ca la prima vedere a parut un tip desprins din vis, insa acum macar mi-am dat seama ce fel de om e. Ma urasc, imi vine sa plang, insa numai din contra nu o fac. Acum chiar mi-e jena sa mai merg in aceeasi masina cu el.
Usa se deschide, era Deidara, ma prinde de mana si ma scoate afara din masina. Ce mai vrea acum?
Raman fara cuvinte cand il vad ca se aseaja in genunchi, acum ce Vrea sa ma implore sa o fac cu el sau cum? Chiar mi-e scarba, jur ca l-as omori in bataie, insa chiar nu stiu care e drumul spre Tokyo. Si e iar liniste, doar sta in genunchi in fata mea, privirea-i fiind atintita in pamant.
Ma simt ciudat, insa chiar cand vroiam sa ii cer sa se ridice, ma implora sa il iert. Pur si simplu statea acolo si isi cerea scuze in cel mai josnic mod posibil. M-am panicat, nu stiam ce sa fac sau ce sa zic. Eram pur si simplu socata. Insa in cele din urma am reusit sa scot pe gura un" te iert" , chiar nu stiu de ce am spus asta, nu ma simteam ca si cum l-as fi iertat, eram la fel de furioasa, insa cred ca doar vroiam sa plecam odata.
Mai apoi tot drumul si-a cerut scuze, bagand scuze gen " te plac,insa nu stiu ce a fost in capul meu, nu stiu de ce am asctionat asa" sau " nu am vrut sa te bruschez, sau sa crezi ca as-i avea intentia dea te lua peste picior". Asa ca pana la urma i-am zis sa o lase balta si sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic. Pur si simplu imi era scarba de scuzele sale penibile, insa imi si parea rau pentru el, se agita degeaba. In mod normal, nici macar nu as-i fi vrut sa mai aud de el, insa chiar n u stiu ce e cu mine, sunt ciudata, cateodata chiar nu ma inteleg deloc.
In orice caz a fost deacord cu propunerea mea, asa ca ne-am continuat drumul.


End of flashback.


Intrun fel abea astept sa il revad, iar pe de alta parte imi e rusine. Am inceput sa il plac, insa avand in vedere ceea ce a facut si a incercat sa faca, desi avea prietena, careia la telefon i-a adresat tot felul de chesti siropoase, nu stiu. Cel mai bine e sa ma feresc de el, daca cumva s-ar ajunge sa fie ceva intre noi, nu am garantia ca nu ma va insela. Iar acea faza cu pupatul pe frunte, m-a facut sa ma simt bine, sa ma simt protejata, iar acea senzatie neexplicabila in stomac si-a facut aparitia din nou. Chiar trebuie sa uit toate astea, o sa inebunesc daca ma mai gandesc mult, cred ca ma pun sa ma dau cu capul de pereti.
In orice caz, momentan e bine, sa isi vada de prietena lui, iar eu o sa imi vad de treaba.
Abea astept seara asta, Sasori mi-a promis ca imi arata orasul. Deci o sa ma distrez, de nu mergem undeva, nu stiu intr-un club, habar nam, si nu o sa am sansa sa beau, il amenint ca ma adunc din varful turnului.
Vreau sa beau, sa ma distrez, sa fumez, sa uit de toate. Vreau sa vad orasul, vreau sa merg pe plaja, vreau sa imi amintesc prima zi in orasul asta ca una extraordinara. Insa imi e si frica, o sa il vad pe Deidara, o sa o cunosc pe asa zisa sa iubita, sunt chiar curioasa cu ce panar**a isi pierde vremea.
Sunt confuza, insa tot ce trebuie sa fac e sa fiu eu. O sa fie bine, o sa le arat atat amicilor lui Itachi cat si lui ce nebuna pot sa fiu.

Capitolul 11


Kira P.O.V


Era un tip ciudat, cu parul argintiu si ochii turcoaz, imbracat intr-un costum elegant gri. E ciudat, adica are o privire super ciudata, insa nu ma complic, poate o fi ceva prieten de a lui Itachi, defapt mai mult ca sigur e asa.
Il strig pe fratemio dupa care ies in fata casei si il astept pe roscat, care se pare ca inatarzie unpic.

In fine, imi prinde bine putin aer, putina liniste si pace, si ca totul sa fie si mai bine, imi aprind o tigara. Totul e ok, cerul este senin si se zaresc cateva stele pe ici pe colo, nu asa multe ca acasa, sau defapt fosta casa, insa nu ma plang. Orasul este e foarte diferit, pana si aerul nu stiu, parca nu e aceelasi.

Sincera sa fiu aceasta schimbare brusca m-a cam afectat putin, insa nu stiu in ce fel. Adevarul e a ma simt singura, Itachi e foarte schimbat, iar Naruto e suparat din cauza schimbari, sau mai bine zis din cauza lui Sasuke, i-a fost cel mai bun prieten si acum a trebuit sa isi spuna unul altuia adio. Chiar imi pare foarte rau pentru el, il inteleg, insa eo macar incerc sa fac ceva sa imi mai iau putin gandul, iar el sta in camera sa si mediteaza. La faza asta chiar nu pot sa il inteleg, insa ma simt prost ca e asa, nu imi place s ail vad asa, ma simt vinovata intr-un fel.

In orice caz, tot stand si savurand tigara, brusc imi sare gandul la Deidara. Nu stiu, parca imi lipseste, e ciudat, defapt mai bine spus, sunt eu proasta si credula si o fetita naiva. Nu imi vine sa cred ca dupa ce, ca a incercat sa profite de mine si si-a batut joc, mie imi lipseste. Desi cred ca, cel mai bine ar fi sa vorbesc cu el despre asta si sa vad ce spune, si cel mai important, cum o spune. Da, asta o sa fac, macar asa stiu ca dupa aceea nu ma voi mai gandi asa mult la ceea ce s-a intamplat si o sa pot sa imi vad linistita de viata si de planuri.

Ma intreb oare, ce fel de personae sunt baietii, oare o sa ies doar cu ei sau o sa intalnesc si alte persoane noi. Nu stiu de ce, insa sunt prea incantata si nerabdatoare ca aceasta seara sa inceapa, asa entuziasmata incat cotrobai disperata prin buzunare in cautarea pachetului de tigari, care odata gasit scot una cu viteza si ii fac cunostiinta cu buzele mele rosii. Ador fumatul, stiu ca e un obicei prost, multa lume imi spune sa incerc sa ma las pentru ca e o mare porcarie, insa nu vreau, imi place, nu o fac ca sa fiu si eu “la moda”, sau eu stiu, o fac pentru ca imi place.

Si se pare ca s-a horarat si Sasori asa apara, avand un zambet prostesc pe fata, o mana avand-o in par, iar cealalta ascunsa la spate. In orice caz odata ajuns in dreptul meu se aseaza si el in fata mea cerandu-si scuze si scotand din spate o ciocolata, urmata de o scuza foarte penibila, cum ca a intrat la magazin sa imi cumpere ciocolata si in primul rand nu a stiut de care sa cumpere iar apoi ca a fost coada la casa. In fine, sa zicem ca il cred si il rog sa pornim deoarece trebuie neaparat sa gasesc un magazin, mai am doar 6 tigari care o sa se duca pe apa sambetei foarte repede. Zis si facut.

Pe aici strazile sa zicem ca sunt mai pusti decat mi-am imaginat, dar mult mai populate fata de cum erau in vechiul oras, ei bine asta e Tokyo, orasul tuturor posibilitatilor. In orice caz tot drumul am povestit despre nazbatiile noastra din copilarie si cand zaream vreo persoana mai ciudata pe strada incepeam sa facem misto si asa am ajuns sa radem amandoi cu lacrimi si mergeam ca niste drogati sprijinindune de pereti, de stalpi sau unul de altul. Tipul e hilar, e o companie extraordinara, in orice caz, ne-am oprit la magazine iar eu mi-am luat mult doritul pachet de Dunhill, iar Sasori cateva doze de bere si vreo 7 pachete de chipsuri, apoi am pornit din nou la drum. Avand in vedere cele cumparate e clar ca nu mergem in vre-un bar.

Oare unde are de gand nebunu asta sa ma duca? E dubioasa chestia, si e un rau deoarece de fiecare data cand il rog sa imi spuna repeta intruna ca e surpriza.
In fine, de la magazin cam tot drumul a fost liniste, pana cand ajunsi in dreptul unei statii de autobus pe opreste rugandu-ma sa ma leg la ochii cu ceva esarfa neagra deoarece, cica, mergem intrun loc “ secret”, in fine accept, dar nu inainte de a-l ameninta ca de ma duce la naiba in praznic il bat mar.

Cam dupa vreo 10 minute de mers cu prostia aia peste ochii, aerul devine mai rece, si mai sarat, semn ca am ajuns pe plaja, lucru pe care o sa il confirm abea cand o sa simt nisipul sub picioare.
Sincera sa fiu vreau odata sa ajungem deoarece nu mai pot de nerabdare sa vad plaja insfarsit, si fix in momentul in care aveam de gand sa imi dau esarfa jos ma anunta Sasori ca am ajuns.

Locul e unul superb, e departe de ochii lumii, e liniste, e superb. Plus ca aici sunt toti asezati pe paturi in jurul unui foc, ei bine prin toti ma refer la cei cu care am facut cunostiinta plus inca cateva persoane.

Primii pe care i-am vazut fiind, desigur, Deidara si o fata frumoasa cu parul mov si ochii caprui, e clar ca e prietena lui, dar in fine, am venit aici sa ma distrez. Iar odata ce am facut cunostiinta cu toata lumea, m-am trantit pe patura si sa inceapa distractia. Alcool, tigari, rock, asta da viata

In fine sa speram ca seara aceasta va fi exact cum mi-am inchipuit-o, poate chiar mai distractive. In orice caz, Konan, pentru ca asa o cheama pe prietena lui Deidara, e super de gasca. Adica avea aceealeasi gusturi in materie de muzica si de haine, sicera sa fiu e prost Deidara ca isi bate joc de ea. Desi ce sa spun, nu e treaba mea.

Hei am adus insfarsit nextul, stiu ca e cam scurt si cam aiurea si imi pare rau. Oricum sper sa imi apreciati munca si lectura placuta.

  Capitolul 12


Kira P.O.V


    Omule, mi-e rau, mi-e frig, defapt mi-e cald, defapt ambele, sunt ametita, am baut cam mult, insa nu destul. Tipii astia sunt super, de cand am ajuns bem, fumam, cantam si radem.

     Konan e super, deci e genul meu de fata, stie ce vrea de la viata, are o atitudine super. Iar cat despre baieti, sunt super amuzanti, seara asta e perfecta, iar eu sunt in priza.  Dupa o gura buna de vodka, ma ridic in picioare, ceilalti uitandu-se cam ciudat nestiind ce vreau  sa fac, insa nu ii bag in seama, eu ma indepartez in jur de trei metri de paturi iar apoi cu sticla in mana strig cat ma tin plamanii :" Ultimul in apa nu mai primeste de baut!! ", dupa care toata turma in spatele meu, straduindu-se fiecare sa ajunga cat mai repede pentru a mai putea savura alcoolul aducator de pacate.

      Si in cele din urma, ultimul care intra in apa e cel mai beat si fumat dintre noi si anume Hidan.  Saracutul, abea se mai tine pe picioare, ce ar fi sa il trezesc putin.

       Zis si facut, ma apropii de el apucandu-l de mana si ducandu-l mai in fata unde apa ii inghitea mai mult de jumate din corp, apoi il bag la apa, sperand ca se va mai trezi din betie cat de cat, si astea doar pentru a ne vedea pe noi cum consumam licoarea magica.  Sincer e chiar amuzant sa il inec, cred ca daca ar fi treaz asi fi inghitit multa apa in momentul de fata. In orice caz, mi se face mila de saracul Hidan asa ca il tarasc dupa mine inapoi pe patura, unde imi aprind o tigara, si asteptand ca Nagato sa termine gratarul in timp ce noi ceilalti cantam  ,,You give love a bad name” o melodie foarte frumoasa a lui Bon Jovi.

     Si ei bine, din pacate am inceput sa ma gandesc iar la Deidara si la acel micut sarut. Ce a putut sa imi faca baiatul ala de nu mi-l pot scoate din cap nu stiu, si cel mai rau e ca habar nu am care sunt sentimentele lui fata de mine. Si partea si mai ciudata e ca desi Konan e prietena lui, din clipa in care m-a vazut i-a dat drumul la mana si deatunci nu s-a mai apropiat de ea, nu stiu,  intrunfel am simtit ca tot vrea sa se apropie de mine, dar in cele din urma cred ca doar mi se pare.

    Frate, toate sentimentele mele sunt amestecate si nu mai stiu nimic, sunt super confuza, si in momentul de fata asi vrea sa stau putin singura, adica presupun ca nu ar fi frumos sa le spun ca ma irita prezenta lor, asa ca ar fi mai ok daca asi gasi o scuza, insa care.
   
   In fine, in cele din urma, ma ridic pur si simplu si inaintez, sperand ca nu imi va spune nimeni nimic, desi nu am eu norocul asta, asa ca tot ce am putut spune e ca trebuie sa dau un telefon.

    Ma simt ciudat, nu stiu, ma simt printre straini, adica stiu ca toti sunt prietenosi si foarte de treaba, insa nu sunt prieteni mei, nu ii cunosc cu adevarat pe nici unul, cine stie de ce sunt in stare. Si acuma am devenit si paranoica.

    Chiar imi ador personalitatea si felul asta ciudat de a mi se schimba sentimentele asa dintr-o data fara motiv. Sunt un copil ciudat, insa tot odata unul normal.  Cateodata ma intreb care e scopul meu.

   Din ce imi povestea bunicul stiu ca fiecare fiinta e  creata cu un scop,  fiecare a fost creat pentru a realiza anumite lucruri in propriul sau fel.  Oare destinul meu e sa ma las folosita de Deidara, oare asta imi e scris? Chiar daca ar fi asa, imi e greu sa accept un lucru ca asta, am principii si mandrie si un orgoliu imens, deci chestia asta iese din discutie.

     Off, simt ca o iau razna, sunt nebuna e clar, sunt inconjurata de straini si ma mint singura ca imi sunt prieteni, cine stie ce o sa se aleaga de capul meu, poate sunt doar amabili cu mine pentru ca sunt sora lui Itachi, poate dupa ceva timp o sa se sature de mine si o sa ma excluda.  Imi e dor de casa si de prietenii mei. Simt ca o sa cedez nervos.

   Si chiar in momentul in care vreau sa ma ridic si sa plec unde vad cu ochii simt o mana pe umar si cand ma intorc e Deidara. Ce mai vrea si el, sa se joace iar cu mine, presupun ca ii face placere sa ma vada acum in pragul nebuniei si cu lacrimi in ochii.

 
         Deidara P.O.V

   Saracuta, imi e asa mila de ea, e agitata si are ochii inlacrimati, acesti ochii frumosi nu merita sa verse lacrimi. Chiar asi vrea sa o ajut, sa o intreb ce a patit, dar mi-e frica, pur si simplu m-a speriat privirea plina de ura cu care m-a injunghiat imediat ce m-a vazut. Desi cred ca are dreptate, am fost un nemernic si probabil ca isi imagineaza ca nu vreau decat sa ma joc cu ea, oare daca ar sti ca nu mi-o pot scoate din cap? Oare ea ce simte cu adevarat pentru mine ?

  Ei bine nu cred ca voi afla, sau poate vine stie, poate ca veni acea zi frumoasa in care vom fi impreuna, in care voi avea si eu o prietena adevarata care nu ma inseala cu unul din cei mai buni prieteni ai mei. Da, stiu de relatia dintre Konan si Itachi, insa mi-e frica sa spun ceva, sau cel putin asa cred.  In orice caz, tot ce conteaza acum e sa aflu ce a patit ingerul asta  si sa incerc sa ii preiau eu din durere.

   Omule, sunt un tam*it, tot ce fac e sa stau si sa ma holb la ea, pur si simplu nu pot spune nimic, m-am blocat, si se pare ca si Kira la fel, Ma doare, suntem fata in fata si tot ce fac e sa ma uit la ea cum plange, de ce mi se intampla una ca asta, nu sunt in stare de nimic.
   
De 10 minute parca suntem amandoi pe alta planeta, frate trebuie sa fac ceva, si anume trag aer in piept si o iau rapid pe Kira in brate.  De unde am avut puterea sa fac asa ceva nu stiu, insa ceea ce conteaza e ca am reusit.