ca mai capitol. Frate, sa mor eu daca nu am ramas masca atunci cand Sakura l-a sarutat pe Madara
Chiar nu ma asteptam sa o faca. Eu credeam ca ii va da o palma lui Sasuke si atat
Oricum a fost un capitol genial si chiar astept nextul.
Spor la scris si la idei!

Pentru Madara:
- Cum te-ai simtit cand Sakura te-a sarutat?
Cand Sakura m-a sarutat am simtit ceva ce nu pot descrie in cuvinte, dar pot spune ca asta am mai simtit doar acum multi ani cu Reina.
-Mai esti virg*n?
Acest raspuns este foarte simplu si anume nu.
-Ce ai simtit cand Sakura ti-a zis ca s-a imbracat sexy pt tne?
Am simtit ca sunt special pentru ea de s-a imbracat asa chiar daca nu prea este deloc stilul ei.

Pentru Sasuke
-Acum o sa intri in Akatsuki?
Sunt foarte hotarat sa fac asta mai ales ca am aflat ca o sa fie si Sakura acolo.
-Mai esti virg*n?
Clar ca nu.
-RECUNOASTE, ai fi vrut sa fi in locul lui Madara cand Sakura l-a sarutat?
Da, dar doar pentru a afla cum saruta Sakura.
-Ce parere ai despre Sakura acum?
Ei bine acum cred ca ea chiar s-a schimbat si ca s-a transformat intr-o femeie cu adevarat sexy, curajoasa si rea
-Ar fi buna ca o iubita pt tine?
La cum este acum cu siguranta.
-Cum ar fi iubita potrivita pt tine?
Calma, puternica, curajoasa, ambitioasa.
-Ce ai simtit cand Sakura l-a sarutat pe Madara?
Absolut nimic in afara de uimire profunda. Sakura pe care o stiam eu nu ar fi avut acest curaj de al saruta pe Madara ce este de o mie de ori mai puternic decat ea si care o poate omori in doar cateva secude.
-Esti si tu la fel de pervers ca ceilalti din Akatsuki, sau mai rau?
Nu pot spune ca sunt mai pervers ca ei, dar am si eu momentele mele, dar nu se stie pe viitor ce va fi.

Pentru Sakura
-Recunoaste, te-ai imbracat asa pt Sasuke!
Da, dar doar pentru a-i demonstra ca m-am schimbat foarte mult si doar atat.
-Cum ar trebui sa fie iubitul potrivit pt tine?
Puternic, calm, amuzant, sincer, intelegator
-De ce nu l-ai sarutat pe Sasuke atunci?
Pentru ca Madara era mult mai aproape de mine si pentru ca aveam eu o curiozitate mai veche.
-Nu ti-a fost deloc rusine cand l-ai sarutat pe Madara?
Sincer mi-a fost, dar doar putin.
-Recunoaste...ti-a placut sarutul!
Da, trebuie sa recunosc ca mi-a placut la nebunie.
-Ce crezi despre Sasuke la prima vedere?
Ca este un ingamfat, enervant si fitos mai mare decat era acum cativa ani.
-Au incoltit ceva sentimente pt Madara?
De cand am inceput sa il cunosc mai bine da.
-De ce nu i-ai ajutat sa-l omoare pe Orochimaru?
Clanul lor, problema lor. Atunci cand va fi vorba de clanul meu sau cand voi fi cu unul dintre ei atunci o sa ma bag sa il omoare pe acel sarpe viclean.

Pentru Hidan
-Cum o sa intampinati noul membru al organizatiei Akatsuki?
Ce? O sa avem un nou membru? Eu aflu mereu ultimul din organizatie. Pai eu cred ca il voi intampina intr-un mod colorat ca sa zic asa, dar asta depinde de cine este acest membru.

Pentru Itachi
-Cum te simti ca acum Sasuke se va alatura voua?
Sincer foarte ciudat pentru ca noi doi nu am mai vorbit sau intalnit din aceea zi in care pana la urma, nu stiu de la cine a aflat adevarul despre adevaratul meu motiv pentru care am ucis clanul. Cred ca mi se va parea foate ciudat sa locuim iar sub acelasi acoperis.

Pentru Deidara
-Ce cadou de bun-venit o sa ii iei lui Sasuke?
Inca nu stiu, dar te asigur ca va fi ceva amuzant si foarte colorat.

*Black Flame* -Daca in capitolul trecut v-ati asteptat ca ei sa se sarute uite ca de data asta s-a intamplat. Recunosc ca ideea asta cu sarutul m-a lovit efectiv cand stateam si ma gandeam la ce sa mai scriu in continuare si Sasuke isi va primi cat de curand nu doar o palma ci mai multe.

Cap 19

Madara:
Stiu mult prea bine ca Sakura nu m-a sarutat pentru ca asa a simtit in acel moment ci doar pentru a-i arata lui Sasuke ca s-a schimbat, dar pentru cateva secunde am simtit ca totul este real. Recunosc ca in primele cateva secunde eram ca si cazut de pe luna si sincer cat a durat sarutul nu am putut sa ies din uimirea in care cazusem. Nu vreau sa ma gandesc ca a venit aici cu mine, imbracata asa si m-a sarutat doar pentru a-i face in ciuda lui Sasuke care dupa cate poti constata a ramas inca vesnica ei iubire.
-Sasuke o sa ma gandesc la propunerea ta si o sa te anunt in cel mai scurt timp. O sa am grija sa primesti raspunsul meu inainte de marele eveniment, ii spun eu revenindu-mi din aceea uimire si dupa aceea disparand de acolo.

Am impresia ca asta va fi una dintre acele zile ciudate si in acelasi timp nasoale din mai multe puncte de vedere. In primul rand mi-am inceput ziua cu un mare d*****c pe nume Deidara care imi inrautatise si el starea mea de spirit atat de proasta, iar dupa am continuat cu ziua mea proasta ducandu-ma in locul unde am pastrate atat de multe amintiri care inevitabil au revenit si ele in mintea mea facandu-mi ziua din ce in ce mai "frumoasa" si finalul cel mai grandios a fost cand Sakura m-a sarutat profitand de aceasta zi in care sunt sa zicem mai sensibil si vulnerabil pentru a-si indeplini ea scopurile. Da oficial o zi mai buna ca asta nu pot avea.

Pentru a nu ma mai obosi sa urc atat de multe trepte si pentru a nu da cumva de Sakura am aparut direct in camera mea vrand sa fiu singur si sa nu ma deranjeze nimeni stand in intunericul meu ce ma inconjoara si linisteste. Eu de multi ani sunt atat de rece si nu pun nimic la suflet, dar parca simt ca azi nu numai datorita faptului ca fantomele trecutului s-au intors sa ma bantuie am devenit eu atat de sentimental acum cateva minute dupa sarutul Sakurei ci chiar din cauza ei. Nu stiu ce mi-a facut fata asta, dar cert este ca din cauza ei incep sa simt si sa imi pese de lucruri marunte pe care inainte le-as fi ignorat si poate ca m-as fi si bucurat de acel sarut fara sa imi pese daca m-a folosit sau nu.

Este imposibil ca eu sa incep sa iubesc iar. Nu vreau si refuz sa cred ca asta este posibil, ca dupa atatia ani ma mai pot indragosti de cineva si mai ales de Sakura. Nu se poate sa ma indragostesc din nou si iar sa sufar enorm din cauza acele iubiri. Este foarte clar ca Sakura nu ma iubeste absolut deloc si nici nu nutreste aceste sentimente pentru mine. As putea crede mai degraba ca ea inca il iubeste pe Sasuke si ca dragostea pentru el a reinviat acum mai puternic ca niciodata. Trebuie sa fac ceva cat mai repede pentru a reprima aceste sentimente inca nu atat de puternice si sa redevin eu cel rece si fara pic de sentimente in inima mea inghetata.

Un mic fascicul de lumina ce se intrezarea usor find crapatura unei ferestre se asternu pe fata mea atragandu-mi atentia spre geamul respectiv. Ma apropii cu pasi mici de acel geam avand o privire fixa asupra sa. Ajuns in fata lui nu il slabesc cu privirea, dar fara sa stiu ce si de ce fac asta am dat cu pumnul stang in el transformand aceea bucata de geam in mii de alte mici bucatele. In primele cateva secunde nu am simtit nici un fel de durere oricat de mica ar fi fost, dar in urmatoarele secunde o durere sfasietoare veni de la mana ce era acum plina de taieturi mari si mici insangerate. Durerea era una cumplita, mana mea fiind plina de astfel de taieturi, dar totusi suportabil fata de alte tipuri de durere suportata de mine.

Sakura:
In momentul acela cand l-am sarutat pe Madara nu am simtit nici un fel de resentiment ci chiar eram mandra de mine ca am reusit sa ma port exact asa cum am vrut in fata lui Sasuke si nu cum ma purtam acum cativa ani, dar dupa ce am ajuns acasa si m-am schimbat am avut un timp de liniste in care m-am gandit serios la asta si mi-am dat seama ca nu am facut deloc ceva bine. Nu stiu nici eu prea bine de ce am facut toate astea fara sa regret la momentul respectiv si de ce tocmai pentru Sasuke de care nici macar nu imi pasa.

Sunt foarte sigura de sentimentele mele pentru Sasuke si cu siguranta nu simt absolut nimic pentru el si i-as rupe si o mana fara sa regret dupa, dar chiar regret enorm ceea ce i-am facut lui Madara. In momentul asta imi dau seama ca intr-un mod ironic acum cateva saptamani cand abia ce incepusem sa il cunosc pe Madara nu as fi regretat nici macar putin de tot daca as fi facut asta.
Stiam ca Madara fusese deja afectat destul de tare de reintoarcerea in satul clanului meu si chiar nu as vrea sa se mai supere si din cauza mea asa ca am hotarat sa ma duc la el si sa ii cer scuze dandui niste explicatii pe care probabil nici eu nu le aveam, dar imi doream sa le am.

Ajunsesem deja in fata usii camerei sale si imi cautam curajul de a batea la usa. Ironic faptul ca am avut atat de mult curaj incat sa il sarut, iar acum nu mai am nici macar o farama din curajul acela pentru a bate la o amarata de usa. Un zgomot ca si cum un geam s-ar fi spart ma facu insa sa prind atat de mult curaj incat sa nu mai bat ci pur si simplu sa intru in camera.
Asa cum banuisem un geam se sparse, dar asta datorita lui Madara ce avea acum pumnul plin de sange.
-Ce ai facut? intreb eu speriata ducandu-ma rapid la el
-Nimic important, imi raspunde acesta sec avand o privire ca de gheata
Aceea privire ca de gheata nu am mai vazut-o de foarte mult timp, dar clar nu imi era dor de ea. Ma fac ca nu aud ceea ce spusese si aduc prin magie trusa mea de prim ajutor pe care o las pe pat. Ma apropii de el pentru a ma uita la mana sa, dar acesta se fereste imediat.

-Ma pot uita la mana ta? intreb eu bland si cu o mica tristete in glas pe care nu am reusit sa o ascund
Spre surprinderea mea Madara imi dadu usor mana sa insangerata in care puteam observa cateva cioburi ramase in carne. Scot cat de usor am putut toate acele cioburi provocandu-i doar mici dureri. Dupa ce termin cu scosul cioburilor ii dezinfectez ranile care au durut foarte tare chiar daca se abtinuse sa nu arate asta si dupa ce l-am curatat de acel sange am inceput sa il bandajez.
-Si de ce ai facut asta? intreb eu neprivindu-l inca bandajandu-i mana
-Pentru a scapa de toate sentimentele si emotiile pe care le-am strans astazi, imi raspunde acesta imediat privindu-ma atent
-In legatura cu asta imi cer scuze pentru sarutul de azi. Nu stiu ce a fost cu mine si de ce m-am comportat asa pentru ca eu nu sunt asa. Probabil ca doar am vrut sa ii demonstrez lui Sasuke ca m-am schimbat, dar am exagerat cu asta, ii raspund eu terminand de pansat mana sa

-Eu acum ca am terminat de ingrijit mana ta am sa plec! Venisem aici doar pentru a-ti cere scuze si cum am facut asta nu vad de ce as mai ramane, spun eu si dau sa plec
Eram hotarata si sigura ca cea mai buna solutie este sa plec si sa il las singur stiind ca sigur nu voia sa ma vada mai mult decat ma vazut acum dupa acel incident, dar o mana puternica ma opri din mersul meu. Madara ma prinse de mana oprindu-ma din drumul meu si facandu-ma sa ma intorc cu fata spre el.
-Nu vrei sa mai ramai? ma intreba acesta parca cu ochii rugatori
-Nu vad de ce as mai sta si in plus nu cred ca vei vrea sa ma mai vezi dupa acel incident cu atat mai putin sa stam singuri intr-o camera si sa discutam
-Te rog! Dupa aceasta zi atat de nasoala am nevoie mai mult ca oricand sa vorbesc sincer si deschis cu cineva in care am incredere. Nu imi pot da seama daca este din cauza revederii acelui loc de mult uitat sau din cauza oricarui alt motiv, dar in mod ciudat simt nevoia sa ma descarc.

Madara:
In momentul acela nu imi pasase ca sparg acel geam vechi care si asa trebuia schimbat de foarte mult timp sau ca o sa imi fac niste rani de toata frumusetea pe mana. Voiam efectiv sa scap de toate acele emotii si sentimente pe care inevitabil le stransesem in sufletul meu pe parcursul acestei zile si asta cat mai repede posibil. Adevarul este ca nu am stat prea mult sa ma gandesc la ceea ce urma sa fac si acum dupa ce faptul era deja consumat imi dadeam seama ca asta era o mare prostie.
Usa camerei se deschise larg pe ea intrand chiar Sakura pe care nu am crezut ca o sa o mai vad toata ziua. Ma uimise faptul ca o interesa atat de tare sa afle ce am facut eu de s-a auzit cum acel geam s-a spart si mult mai important de aveam mana plina de sange. I-am raspuns foarte morocanos la intrebarea sa atat de evidenta pentru ca sincer nu ma asteptam sa imi dea atat de multa importanta dupa ce m-a folosit in cel mai josnic mod, chiar si pentru mine doar pentru a-l face gelos pe Sasuke.

Am fost uimit si de data aceasta, dar nu in aceeasi masura ca si pana acum cand Sakura isi ceruse scuze pe acel sarut de azi. Fara sa stiu de ce cedez atat de usor pur si simplu am iertat-o mult prea usor si am lasat-o sa imi vada mana dupa care sa imi ingrijeasca ranile. Stiu ca este un medic-ninja ceea ce inseamna ca stie ce face, nu ca altii din organizatie care ajung sa aiba toata mana pansata pentru o simpla taietura. Nu dau nume pentru ca este mult prea evident.
Daca pana acum nici nu voiam sa o vad atunci cand a zis ca pleaca singurul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca voi fi iar singur, doar eu si gandurile mele si nu vreau ca asta sa se intample. Singura solutie era sa o rog sa ramana cu mine ceea ce am si facut reusind pana la urma sa o conving. Se intoarse din drum si se aseza pe pat langa mine privind ganditoare peretele din fata noastra.

-Sti Sakura eu toata viata am fost inchis fata de toata lumea, doar in afara de cativa prieteni foarte apropiati. Au fost foarte multe nopti si chiar si zile intregi in care ma gandeam daca este bine ce fac si daca trebuie sa continui sa fiu asa de rece si indiferent fata de orice sentiment. Uneori imi ziceam ca nu este bine si ca trebuie sa ma schimb, dar de fiecare data ceva se intampla si ma facea sa revin la parerea mea initiala eu ramanand acelasi. Azi ma intreb mai mult decat oricand daca ar trebui sa ma schimb odata pentru totdeauna sau sa inchid acest subiect adanc in mintea mea.
-Candva am fost si eu pentru o scurta perioada de timp foarte inchisa in mine, chiar dupa moarte parintilor mei adoptivi. Cu timpul mi-am revenit la normal si asta datorita prietenilor care mi-au fost aproape si mi-au dat un bun motiv sa redevin eu cea de dinnainte. Eu nu stiu cum erai tu inainte si mai ales cu prietenii tai apropiati, dar stiu cum esti cand suntem doar noi doi undeva si vreau daca si tu esti de accord sa arat tuturor cat de, de treaba poti fi tu uneori.
-De foarte multe ori am vrut sa ma schimb, dar consider ca nu am avut un motiv destul de puternic cat sa fac aceasta schimbare, dar daca tu vrei sa ma ajuti eu sunt de accord, ii raspund zambind sincer

Chiar daca mai incercasem pana acum sa ma schimb si nu reusisem aveam speranta ca de data asta cu ajutorul Sakurei voi reusi sa devin aceea persoana pe care am incercat sa o ascund timp de atatia ani.
-Ma bucur sa aud asta! In primul rand trebuie sa incepem cu hainele. Ai haine mai mult de culoare neagra si de culori inchise care bat mai mult spre negru. Iti vei schimba radical vestimentatia si voi avea eu grija sa scap de toate acele haine negre si posomorate, spune Sakura entuziasmata
Sper ca nu am luat o decizie proasta pentru ca sincer nu as vrea sa ajung sa arat cine stie cum. Cred ca o sa imi pastrez cateva haine din acestea vechi pe undeva ascunse ca sa le am in caz de orice, dar ma voi lasa pe mana Sakurei sperand si rugandu-ma sa nu aiba cine stie ce idei trasnite.

Este genial capitolul! Mersi ca m-ai anuntat ca l-ai pus! Mai am si alte intrebari pentru personaje:

Pentru Madara
-Daca ai fi fost in locul Sakurei, in momentul in care a vrut sa ii demonstreze lui Sasuke ca s-a schimbat te-ai fi sarutat pe tine sau Sasuke? De ce?
-Ti-ai fi dorit sa fi fata? De ce?

Pentru Sakura
-Daca ai fi fost in locul lui Madara cand l-ai sarutat ce ai fi facut? De ce?
-Ce simti petru Madara in acest moment? Dar pentru Sasuke?
-Daca ai putea sa schimbi ceva in viata ta, ce ai schimba? De ce?
-Daca Sasuke s-ar da la tine cum ai reactiona? De ce?

Pentru Sasuke
-Daca ai fi fost in locul Sakurei atunci cand l-a sarutat pe Madara, pe cine ai fi sarutat de fapt, pe tine sau Madara? De ce?
-Ti-ai dorit vreodata sa fi fata? De ce?
-Cu cine ti-ai inceput prima data viata se*uala?
-Ai facut-o din dragoste?
-Ai suferit vreodata dupa vre-o fata? De ce?

Cam atat cu intrebarile, te rog sa ma anunti cand pui next-ul! Te pup Papa

Ce bine ca ai adus nextul!
Capitolul a fost excelent si chiar ma bucur ca Madara incearca sa se schimbe si mai ales ca se lasa pe mana Sakurei pentru asta.
Eu astept nextul! Spor la scris si la idei!

Pentru Madara
-Daca ai fi fost in locul Sakurei, in momentul in care a vrut sa ii demonstreze lui Sasuke ca s-a schimbat te-ai fi sarutat pe tine sau Sasuke? De ce?
Pai vorbind strict din punct de vedere al acestui plan pe mine pentru ca eram mult mai aproape de ea si pana ar fi ajuns la Sasuke acesta si-ar fi dat seama de ce vrea sa faca.
-Ti-ai fi dorit sa fi fata? De ce?
Nu m-am gandit niciodata la asta.

Pentru Sakura
-Daca ai fi fost in locul lui Madara cand l-ai sarutat ce ai fi facut? De ce?
Cred ca as fi profitat de ocazie raspunzand sarutului stiind ca este o ocazie destul de rara.
-Ce simti petru Madara in acest moment? Dar pentru Sasuke?
Pentru Madara incep sa simt ceva mult mai puternic decat pana acum, iar pentru Sasuke nu simt nimic altceva decat o mica ura nedistructiva. Sasuke ma enerveaza foarte tare si nu il suport, dar nu cred ca l-as omori.
-Daca ai putea sa schimbi ceva in viata ta, ce ai schimba? De ce?
Daca as putea as schimba numai si numai faptul ca acum cativa ani am fost foarte indragostita de Sasuke.
-Daca Sasuke s-ar da la tine cum ai reactiona? De ce?
Nu l-as baga in seama prima data, iar dupa i-as arata foarte clar ca nu ma interesaza.

Pentru Sasuke
-Daca ai fi fost in locul Sakurei atunci cand l-a sarutat pe Madara, pe cine ai fi sarutat de fapt, pe tine sau Madara? De ce?
Sincer pe Madara pentru a face ca surpriza sa fie si mai mare.
-Ti-ai dorit vreodata sa fi fata? De ce?
Au fost cateva secunde in care mi-am dorit, dar dupa ce am cunoscut-o pe Karin acest gand ma ingrozeste.
-Cu cine ti-ai inceput prima data viata se*uala?
Cu o fata din Satul ascuns intre stanci pe nume Chynthia
-Ai facut-o din dragoste?
Eu unul da, dar ea nu stiu daca m-a iubit sau nu.
-Ai suferit vreodata dupa vre-o fata? De ce?
Pana acum nu m-am indragostit atat de tare de o fata incat sa sufar dupa ea.

Astept si alte intrebari, cat mai multe pentru ca deja incep sa ma obisnuiesc.

Cap 20

Hidan:
De ceva timp se tot zvoneste prin casa cum ca ar veni un nou membru destul de cunoscut noua si care are o legatura cu cineva ce se afla deja in organizatie. Partea proasta e ca nici macar nu se banuieste cine ar putea fi, dar eu in mintea mea am cateva posibilitati. Ar putea fi Sasuke care este fratele lui Itachi, ar mai putea fi chiar Naruto prieten cu Sakura, Hinata, Neji si toti ceilalti prieteni ai ei si tot asa de bine ar putea fi cineva ce are legatura cu altcineva din organizatie.
Aceasta curiozitate ma roade pe interior chiar daca stiu ca oricat as incerca nu voi putea afla cine va fi noul membru. Oricum cert este ca daca nu va fi un caz special noi ii vom face specifica farsa de bun venit. Pana acum singura care a scapat a fost Sakura care a fost un caz special. Noi in mod normal lasam sa treaca cateva zile pentru a ne da seama cat de puternic este noul membru si daca vedem ca nu este nici o problema in a-i face o farsa fara sa sfarsim foarte rau o facem. Sakura a fost un caz mai special pentru ca am vazut ca este foarte puternica si plus de asta ea este preferata lui Madara.

Camera rece si plina de tot felul de carti vechi si as putea spune si mucegaite incepe sa imi dea fiori reci pe sira spinarii. Este ciudat ca eu ma aflu intr-o camera plina de carti vechi si putrezite cand eu nici macar nu citesc, dar am venit aici doar pentru Kisame ce se pare ca are nevoie de ceva de aici. Rabdarea nu ma prea caracterizeaza si cum astept de cateva minute bune Kisame se va trezi singur in acest loc infricosator daca nu se va intoarce in fix 5 minute.
Asa cum am si hotarat mi-am scos telefonul din buzunarul blugilor si am cronometrat pentru a fi sigur ca nu o sa stau nici un minut in plus in aceasta camera. Trecusera deja 4 minute, iar eu eram pregatit sa plec in doar cateva secunde cand in fata mea apare Kisame foarte bucuros avand in mana o carte destul de veche. Cand imi arunc ochii pentru o ultima data spre telefon observ ca de doar cateva secunde trecusera fix cele 5 minute. Nu stiu cum a facut asta, dar nici nu ma intereseaza atat cat ies cat mai repede de aici.

Sakura:
Nu ma asteptam niciodata ca Madara sa fie de accord sa se schimbe si mai ales sa ma lase pe mine sa fac aceasta schimbare. Ma tenteaza intr-o mica masura gandul ca eu as putea sa fac orice fel de schimbare excentrica sau bizara, dar ratiunea este mult mai puternica si nu o sa il schimb atat de mult. Si pentru a fi sigura nu ca ma tin eu de promisiune ci pentru a fi sigura ca Madara nu va fugi razgandindu-se l-am chemat si pe Itachi sa vina cu noi pentru a putea sa il tinem in cazuri de evadare. Stiu ca a zis ca este de accord si chiar el a venit cu ideea, dar trebuie sa iti iei masuri de protectie.
-Ma simt onorat sa particip la transformarea umitoare a marelui Madara Uchiha, spune Itachi pe un ton ceremonios in timp ce porneam spre cele mai apropiate magazine
-Si eu o sa ma simt la fel de onorat sa te ajut sa iti vizitezi rudele pe care nu le-ai mai vazut de multi ani daca nu termini cu glumele astea proaste, spune Madara vizibil iritat

Ignor mini dialogul dintre ei incercand sa ma gandesc la ce schimbari as putea face. Mii de idei care mai decare mai geniala imi trecea in aceste momente prin minte in legatura cu aceasta schinbare ce va fi surprinzatoare.
Nu dupa mult timp am si ajuns la destinatie eu practic tarandu-l pe Madara dupa mine prin tot felul de magazine, Itachi abia tinand pasul cu noi. Il tineam strans de mana in timp ce mergeam in acelasi timp dandu-i tot felul de haine lui Itachi pentru a le cara. Erau foarte multe haine frumoase si care chiar i s-ar fi potrivit, dar momentan cred ca o sa ne oprim aici.
Dupa ce mi-am zis in sinea mea ca sunt destul de multe haine si ca si asa imi va lua ceva sa il conving pe incapatanatul de Madara sa le probeze pe toate sau macar pe jumatate dintre ele. Ne oprim la un magazin ce avea cabine de proba, iar Itachi lasa mormanul de haine vaitandu-se mai ceva ca acei oameni in varsta ce tot zic ca ii dor mijlocul.

Asa cum deja prevestisem cu cateva minute in urma, la vederea mormanului dupa parerea sa imens de haine Madara spuse un clar si hotarat nu. Incercasem prin toate metodele posibile sa il conving sa accepte si raspunsul era tot nu.
-Uite Madara daca iti dau un pupic accepti sa probezi acele haine? intreb eu deja exasperata de a incerca in continuu fara vreun folos sa il conving
-Hmmm, suna tentanta oferta asta, spune el parand usor ganditor
Imi intorc privrea spre Itachi pe care l-am vazut foarte uimit cel mai probabil la auzul propunerii mele. Nu era pentru mine ceva ciudat pentru ca il mai sarutasem odata pe Madara, dar Itachi nu stia asta.
-Zi odata daca accepti sau nu! Oferta asta nu e valabila mai mult de cateva secunde asa ca ai face bine sa raspunzi cat mai repede, ii spun eu putin nervoasa din cauza faptului ca zabovea ceva in a-mi da un raspuns
-Bine atunci raspunsul meu este da, spuse acesta zambind si pentru cateva secunde cat mi-am aruncat privirea spre Itachi am vazut pe fata sa un mic zambet complice

M-am apropiat usor de Madara fara sa imi pese catusi de putin ca era si Itachi acolo si il sarut scurt pe buze dupa care ma indepartez de el. Nu am zis ca ii dau sarut pasional si un simplu pupic deci daca se va arata nemultumit sau va comenta ceva clar nu va mai vedea in viata lui nimic.
Ma intorc spre mormanul de haine aratand sugestiv ca este timpul pentru probat haine. Eu mi-am respectat partea asa ca acum este randul sau chiar daca ii convine sau nu. Madara se resemna stiind ca alta cale nu mai are si se indrepta lenes spre hainele acelea pregatit de o sesiune de probat tot felul de haine.

~Dupa 30 de minute~
Intr-un final a terminat de probat toate hainele care au fost mai multe decat mi-as fi imaginat eu vreodata, dar am ales cele care mi s-au parut ca i se potrivesc cel mai bine. Din hainele acelea mult prea simple si negre sau predominante in culori foarte inchise pe care le avea Madara nu degand sa pastrez nimic si o sa le arunc imediat cum ajung acasa fara sa ii spun macar ceva.
Din toate hainele pe care le-a probat si pe care le-am ales sunt doar cateva si acelea foarte putin ce sunt negre sau in culori inchise, dar si acelea sunt ceva mai moderne. Nu am degand sa ii schimb doar stilul vestimentar ci si comportamentul si caracterul. Am reusit totusi de data asta sa il conving fara prea mare efort ceea ce este ciudat sa se imbrace cu hainele cele noi si cum a aruncat vechea imbracaminte in afara cabinei de probat am luat-o si m-am dus spre cel mai apropiat cos de gunoi pentru a le arunca. Asa cum mi-am si propus am aruncat acele haine atat de sobre la cel mai apropiat cos si m-am intors inapoi unde am gasit un alt Madara, de data aceasta total schimbat pe exterior.

Cand a probat toate acele haine am fost concentrata pe alegerea celor mai frumoase haine care sa ii stea si bine si nu am bagat de seama cat de mult il poate intineri o tinuta ce nu cuprinde culori foarte inchise. Nu stiu daca este din cauza mea sau din cauza acestor noi haine, dar parca il vedem pe brunet intr-o alta lumina, parca mai frumos ca oricand.
Imi dau cateva palme mintale incercand sa imi revin si imi mut privirea asupra lui Itachi care era si acesta vizibil uimit de transformarea vizibila a lui Madara, cel putin vestimentar pana acum. Sper ca aceasta schimbare a lui Madara sa nu imi schimbe si mie sentimentele pentru ca sincer acum numai indragostitul de cineva ca el imi mai lipsea.

Deidara:
Ma plimbam agale prin sat nefiind deloc atent la drum. Plecasem din casa pentru ca odata cu lipsa Sakurei, a lui Madara si a lui Itachi a mai ramas doar Pain sa aiba grija de tot, dar pana si asa este foarte mare galagie. Partea buna e ca acolo nu este nici o petrecere ci doar membrii fac fiecare aproape tot ce vor. Nu imi pasa ca merg singur pe un drum care nici macar eu nu stiam unde duce si nici macar de faptul ca nu eram deloc la drum si ca puteam oricand sa ma impiedic si sa cad.
Afundat in gandurile mele si asa cum am mai si zic total neatent la drum fara sa imi dau seama am intrat intr-o persoana. Odata cu acest contact mai putin dragut cu persoana respectiva m-am dezechilibrat usor, fara insa a cadea. Imi scutur usor capul incercand sa imi revin si sa scap de aceste ganduri si ma uit la tanara ce se afla in fata mea.
-Ayame? intreb eu nedumerit sperand sa nu fie doar un vis
-Deidara! Ma asteptam sa ma intalnesc cu oricine numai cu tine nu, spune aceasta zambind cald, parand foarte fericita sa ma vada
-Nici eu sincer nu ma asteptam sa te mai revad, dar ce faci singura pe strazi? o intreb eu cu o voce usor ingrijorata

-Am simtit nevoia sa i-au o gura de aer curat si cum vremea este atat de frumoasa am zis sa ies la o plimbare, imi raspunde aceasta inca zambind
-Si de ce nu ai iesit cu iubitul tau la aceasta plimbare? intreb eu deodata curios
-As fi iesit daca as avea un iubit, imi raspunse aceasta dand si cap si gesticuland ca si cum ar fi fost evident
Nu stiu din ce motiv, dar pe fata mi-a aparut un zambet tamp simtind cum de pe interior ma cuprinde o mare bucurie. I-am propus bucuros sa ne continuam plimbarea impreuna si pana si spre mirarea mea aceasta accepta fara nici un fel de retinere.
Asa cum am si planuit ne-am continuat plimbarea impreuna razand si glumind pe tot parcursul plimbarii. Prin aceasta cale descoperisem ca Ayame era o fata foarte prietenoasa si glumeata care nu rata nici o ocazie sa rada si sa glumeasca. In plus de asta am observat ca este putin copilaroasa. Stiu ca nu ar trebui sa ma entuziasmez prea tare pentru ca aproape toata persoanele la care am tinut au murit intr-un final, mult prea repede, dar prefer ca de data asta sa profit de ocazie si sa sper ca pana la urma destinul va fi mai bland cu mine.

Deci a fost genial acest capitol! Mi-a placut mult partea cand s-a intalnit Deidara cu Ayame Mai am cateva intrebari pentru personaje:

Pentru Ayame
-Ce crezi despre Deidara?
-Recunoaste, iti place putin de el!!!
-Spune trei calitati si trei defecte ale lui Deidara
-Te-ai gandit pana acum la Deidara ca la un posibil iubit?

Pentru Deidara
-Ce crezi despre Ayame?
-Te-ai gandit vreodata la ea ca la o posibila iubita?
-Spune trei calitati si trei defecte ale ei.
-Care a fost ultima carte citita a ta? :))

Pentru Sakura
-Te-ai gandit vreodata la Madara ca la un posibil iubit?
-Esti atrasa fizic de el?
-Spune trei calitati ale lui Sasuke si trei defecte

Pentru Sakura
-Ai fost vreodata atras de Sakura?
-Spune trei calitati si trei defecte ale sale!

Cam atat. Te rog anunta-ma cand pui next-ul! Te pup Papa

Foarte frumos nextul, draga mea!
Meri ca m-ai anuntat si chiar sunt foarte curioasa sa vad de ce "transformari" va mai beneficia Madara.
spor la scris si la idei!

Stiu, stiu ca a trecut destul de mult de cand am postat ultimul next si ca mini-vacanta aproape ca s-a terminat, dar in acest timp m-am ocupat de un nou fic si mi-a cam luat din timp. Momentan nu il voi posta, dar o voi face cu siguranta cand ma voi mai elibera si voi termina unul dintre ficuri. Acum am adus nextul impreuna cu raspunsurile la intrebari si mai astept si altelele. Si ca sa nu uit Paste Fericit tuturor alaturi de toti cei dragi voua.

Pentru Ayame
-Ce crezi despre Deidara?
Pana acum cred ca Deidara este un tip foarte amuzant si de treaba, dar uneori mult prea copilaros.
-Recunoaste, iti place putin de el!!!
Da imi place putin mai mult de el!
-Spune trei calitati si trei defecte ale lui Deidara
Trei defecte ar fi ca este mult prea copilaros in unele momente, uneori poate fi putin (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) si se enerveaza repede. Iar trei calitati ar fi : este amuzant, saritor, intelegator.
-Te-ai gandit pana acum la Deidara ca la un posibil iubit?
Pana acum sincer da m-am gandit, dar nu atat de mult.

Pentru Deidara
-Ce crezi despre Ayame?
Cred ca este o fata foarte de treaba cu care chiar as vrea sa fiu prieten.
-Te-ai gandit vreodata la ea ca la o posibila iubita?
De cateva ori da.
-Spune trei calitati si trei defecte ale ei.
Trei calitati: sociabila, amuzanta, calma si trei defecte: uneori prea curioasa, sensibila si timida
-Care a fost ultima carte citita a ta? :))
Serios vorbind a trecut atat de mult timp incat nici nu imi mai aduc aminte daca macar am citit o carte intreaga.

Pentru Sakura
-Te-ai gandit vreodata la Madara ca la un posibil iubit?
In ultimul timp da.
-Esti atrasa fizic de el?
De cateva zile sunt convinsa de asta.
-Spune trei calitati ale lui Sasuke si trei defecte
Calitati: calm, calculat, curajos. Defecte: infumurat, insensibil si enervant

Pentru Sakura
-Ai fost vreodata atras de Sakura?
Cand eram mici nu, dar acum cand am intalnit-o cu siguranta.
-Spune trei calitati si trei defecte ale sale!
Calitati: calma, curajoasa, amuzanta. Defecte: curioasa, sensibila si uneori enervanta

Cap 21

Sasori:
Deidara a plecat de doua ore de acasa spunand ca vrea sa se plimbe singur ca sa isi puna ordine in ganduri ceea ce mi se pare ciudat pentru ca eu nu credeam ca are macar creier, dar totusi revenind nici pana acum nu a venit. Stiu ca nu as avea de ce sa imi fac griji din mai multe puncte de vedere, dar eu si blondul ala tacanit suntem prietenii de cand am intrat in organizatie si cred ca sunt cam trei ani de atunci.
Alung insa orice ingrijorare pentru blondul ce plecase de capul sau si ma ridic de pe canapea, moment in care intra in camera Hidan ce parea ca se gandeste intens la ceva. Cum am mai zis foarte ciudat pentru ca la fel ca si la Deidara nu am crezut pana acum ca Hidan are creier. Nici macar nu apuc sa imi termin bine gandurile ca si vine in fata mea Hidan ceea ce nu imi prea miroase a bine.
-Sasori tu nu ai aflat cumva cine urmeaza sa intre in organizatie? ma intreba acesta cu o mica speranta in glas
-Acest lucru nu am reusit, dar Sakura cu siguranta ca stie, doar sta mai tot timpul cu Madara
-Atunci ma pot resemna cu gandul ca voi afla doar atunci cand va veni acel membru pentru ca eu si Sakura nu suntem in relatii tocmai atat de bune incat sa imi zica ceva asa de secret si confidential, imi raspunde Hidan usor trist
-Vom afla noi pana la urma, ii raspund incurajator chiar daca nici macar eu nu eram prea sigur de asta

Sakura:
De data aceasta nu mai dura chiar atat de mult si in doar cateva minute am ales toate hainele care mi-au placut cel mai mult si care am crezut eu de cuviinta ca i se potrivesc cel mai bine lui Madara si le-am pus in sacose platindu-le si iesind din magazin.
-Baieti pentru ca nu vreau ca unul dintre voi sa se supere fiecare va cara un numar egal de sacose pana acasa
-Dar eu am carat toate hainele acelea prin tot mall-ul in timp ce Madara doar a stat deci este randul lui sa care sacosele pana acasa, spuse revoltat Itachi
-In nici un caz! Distanta de aici pana acasa este mult mai mare decat distanta parcursa de tine prin mall deci eu nu o sa car nimic singur, raspunde si Madara de asemenea revoltat
-Hainele tale deci tu trebuie sa le cari, incerca sa ii faca in ciudat Itachi
-Baieti, baieti pumnul meu stang si pumnul meu drept vor de ceva timp sa faca cunostinta cu fetele voastre si asta se poate intampla in doar trei secunde. Deci in concluzie va sfatuiesc sa faceti asa cum zic eu daca vreti ca fetele acestea frumoase ale voastre sa ramana la fel si fara nici un fel de vanataie
Auzind asta baietii nu au mai comentat nimic unul la adresa celuilat ci au luat fiecare un numar egal de sacose si au pornit in liniste spre casa. Imi place foarte mult ca am reusit sa fac pe doi din clanul Uchiha si probabil pe cei mai puternici sa faca asa cum vreau eu fara sa mai comenteze ceva. Consider ca aceasta este o mare reusita pentru mine lasand la o parte faptul ca am o mare putere si ca sigur le este putin frica de mine.

Drumul spre casa fu cu mult mai linistit decat in oricare data si foarte ciudat mi s-a parut parca mai scurt ca oricand. Mergand in aceea liniste ca de mormant in minte imi aparu inevitabil intrebarea oare cum vor reactiona baietii cand vor vedea schimbarea lui Madara? Daca pana si Itachi care sa fim seriosi a fost acolo a ramas uimit atunci cand i-am ales hainele cu care va merge acasa imi dau seama ca restul vor fi si mai uimiti de atat.
In doar cateva minute observ ca deja am ajuns in fata marii usi stand pentru cateva secunde si uitandu-ma la aceasta. Parca nu imi gaseam curajul de a deschide aceea usa blestemata si a intra impreuna cu baietii de parca eu eram cea care facuse o schimbare in urma careia restul o sa ramana wow si nu Madara. Am reusit insa sa alung aceea frica inexplicabila si am deschis larg usa intrand in living si gasindu-i acolo doar pe Hidan si Sasori ce se uitau la mine ca la masini straine.

-Sakura sti cat de mult tin eu la tine si cat de mult te iubesc si indragesc, nu? ma intreba brusc Hidan ce se apropie de mine avand o fata foarte inocenta
-In primul rand noi nu ne simpatizam si nici nu ne intelegem prea bine si in al doilea rand ce vrei? raspund eu prompt stiind ca sigur voia ceva anume de la mine
-Bine, ai castigat! Vreau si eu sau mai bine zis vrem si noi sa stim daca tu ai aflat cine urmeaza sa intre in organizatie. Ne stoarcem creierii de cand am aflat acest zvon si tot nu ne dam seama cine poate fi asa ca te rugam frumos cu ciresica in varf sa ne spui si noua daca stii cine este, imi spune Hidan cu o data de milog de mai aveam putin si ma apuca rasul
Ma pregatisem sa le raspund, dar in acel moment usa se auzi deschizandu-se si chiar daca nu m-am intors mi-am dat seama dupa fetele celor doi ca in camera a intrat Madara probabil si cu Itachi. Fiind sigura de acest lucru ma intorc spre usa vazand ca banuielile mele erau intru totul adevarate. Ma apropii de Madara ce parea destul de indiferent si imi pun pe umarul sau.
-Baieti va place schimbarea pe care i-am facut-o lui Madara? intreb eu zambind
-Este ceva ... special si ... neasteptat, raspunde mai greu Sasori din cauza socului de al vedea asa imbracat pe brunet

Madara:
Am lasat-o pe Sakura sa imi schimbe vestimentatia sperand ca aceasta nu va face o schimbare atat de radicala incat pana nici eu sa nu ma mai recunosc, iar atunci cand m-am uitat in oglinda imbracat in noile haine am rasuflat usurat vazand ca imi sta chiar bine si mai am inca ceva din vechea mea atitudine. Acum insa cand am vazut reactia celor doi dobitoci am inceput sa am unele indoieli in legatura cu tot. Incepuse sa ma enerveze holbatul lor insistent asa ca am hotarat sa fac ceva ca sa nu ii mai vad cum se tot uita la mine uimiti.
-Daca a-ti terminat cu holbatul cred ca este timpul ca fiecare sa se intoarca la treburile sale, spun eu putin morocanos vazand ca cei doi nu mai contenesc sa se opreasca din holbat
Nici nu mai apuc sa zic altceva ca ma si trezesc cu un cot de toata frumusetea in bratul stang venit de la Sakura. Stiam ca da palme destul de tare, dar parca de data asta cotul primit a durut mai rau decat orice alta palma primita pana acum.
-De data asta ce am mai facut gresit? Incep deja sa ma satur de toata situatia asta, spun eu nemultumit
-Foarte bine pentru ca si eu m-am saturat sa tot incerc si sa sper ca pot scoate persoana buna din tine, iar cat de curand voi pleca din aceasta casa si din aceasta organizatie, zice rozalia dupa care pleca foarte suparata spre camera sa

Aha deci intr-un fel incepe sa ma santajeze ca pleaca din organizatie pentru ca a vazut ca mie chiar imi pasa daca ea pleaca sau nu. Dar daca cumva ea a vorbit serios si chiar s-a suparat pe mine? Nu cred ca si-a pus atat de multa incredere ca eu voi reusi destul de repede sa ma schimb chiar si pentru ea, dar chiar asa nu inteleg de ce s-a suparat asa de tare.
Si cu toate astea exista posibilitatea ca rozalia sa fi crezut cu adevarat ca eu sunt capabil si ca voi incerca din rasputeri sa ma schimb, daca nu pentru dorinta mea de schimbare probabil pentru a ei.
-Sunt un mare idiot, spun eu oftand usor si indreptandu-ma spre scari
-Nu te contrazic in legatura cu asta, raspunde Hidan cu un zambet tamp pe chip
-O sa ma prefac ca nu am auzit ce ai zis, il anunt eu urcand grabit scarile

Stiam mult prea bine ca pe cat de incapatanata era pe atat de hotarata putea fi uneori Sakura asa ca ma grabeam sa ajung la ea pentru a putea vorbi cu aceasta inainte sa plece. In viata am invatat ca totul este imprevizibil si trecator, iar de cand o cunosc pe rozalie am inceput sa valorific fiecare minut ce trece ca fiind in favoarea sau chiar defavoarea mea.
Lasand la o parte toate aceste filozofii de viata care nici macar nu imi vine sa cred ca mi-au trecut prin minte am ajuns in doar cateva minute datorita mersului meu rapid in fata usii mari din lemn ce ascunde camera rozaliei. In interiorul meu parca exista o mica temere in a pune mana pe clanta si a deschide aceea blestemata de usa. Intr-un final am reusit sa imi infrang aceea mica temere si am pus mana pe clanta rece din metal deschizand larg usa si uitandu-ma prin incapere cu speranta ca Sakura sa nu isi facut deja simtita absenta.

Norocul fu de partea mea si in doar cateva secunde am vazut-o stand la geam, parand destul de suparata. Nu stiu daca este bine ceea ce fac, dar cum din cauza mea este atat de suparata cred ca eu sunt cel care trebuie sa refac totul si in plus nu cred ca poate fi mai rau de atat. Inchid silentios usa si pasesc usor temator catre ea, parca fiindu-mi frica ca aceasta sa nu fie doar o iluzie ce va disparea odata ce ma voi apropia mai mult pana sa ajung sa o ating. Nu isi intoarse nici o secunda privirea spre mine de cand intrasem in camera si asta ma nelinistea putin, dar cu toate astea am continuat sa merg si in doar cateva secunde am ajuns langa aceasta.
-Sakura uite, stiu ca am gresit si am venit aici sa imi cer scuze fata de tine. Recunosc ca am fost un mare idiot si chiar as vrea sa te rog sa nu pleci. Stiu mult prea bine ca imi va fi destul de greu, dar cu ajutorul tau sunt sigur ca voi reusi sa ma schimb in bine.
Ma apropii mai mult de ea si ii intorc cu delicatete fata perfecta sore mine. Vedeam o mica tristete in privirea si expresia sa ceea ce parca ma facea si pe mine putin trist.

-Nu imi place sa te vad atat de trista si mai ales din cauza mea! Eu nu merit ca o fata atat de frumoasa si speciala ca tine sa sufere din cauza mea.
-Ai plans cumva? o intreb brusc dupa o scurta pauza in care nu am facut nimic altceva decat sa o privesc
-Nu, nu am plans! De ce crezi asta? ma intreaba aceasta intorcandu-si usor privirea spre fereastra
-Sakura nu ma poti minti pentru ca am vazut clar ca tu ai plans. Cumva a fost din cauza mea? Si nu vreau sa ma minti ci sa imi spui tot adevarul
-Bine, recunosc ca am plans din cauza ta si a faptului ca tu nu ai incercat nici macar pentru cateva secunde sa te abtii in a spune ceva ce conform vechii si actualei tale atitudini ai spune. De obicei cand ma cert cu cineva sau ma supar din cauza cuiva care pentru mine este foarte important chiar daca nu vreau si incerc sa ma abtin pana la urma incep sa plang, imi raspunde privind intru totul pe fereastra

Intr-un mod straniu ma durea pe interior la gandul ca din cauza mea, a unui simplu barbat ce stie sa faca numai rau in jurul sau a plans un inger nevinovat ce nu merita sa verse vreo lacrima. Toata viata mea am facut lucruri de care nu sunt deloc mandru, dar niciodata nu m-am gandit sa ma schimb. Acum din nu stiu ce motiv inca necunoscut mie sunt mai hotarat ca oricand sa ma schimb si sa las trecutul in urma chiar daca stiu ca nu va fi chiar atat de usor si ca umbrele vremurilor de mult apuse ma vor urmari dorind sa imi aminteasca de toate faptele mele, dar simt ca nu am mai fost niciodata pana acum atat de hotarat si de sigur de castigul meu in aceasta lupta.

Sakura:
Ma suparasem foarte tare pe Madara pentru ca eu m-am chinuit destul de mult si am pus speranta in toate astea, iar acum el imi spune ca s-a saturat de tot. Am plecat foarte repede de acolo destul de suparata si pentru ca deja incepuse sa ma intepe ochii din cauza lacrimilor ce se luptau sa iasa din lacasul lor. Nici macar mie insami nu imi pot raspunde la intrebarea "de ce imi vine sa plang din cauzalui Madara?". In mod normal cand ma cert sau ma supar din cauza unei persoane care chiar conteaza pentru mine inevitabil incep sa plang, dar nu am crezut niciodata ca Madara este atat de important pentru mine incat sa plang.
Am ajuns destul de repede in camera mea lasand usa sa se trenteasca, provocand un zgomot enervant. Vazand ca sunt in siguranta camerei mele unde nu ma poate vedea nimeni nu m-am mai putut stapani si am inceput sa plang. Am plans cateva minute cat sa ma descarc si sa elimin toate acele emotii si frustrari stranse pana acum si auzind pasi ce se indreptau spre mine mi-am sters repede lacrimile si am privit spre fereastra nepasatoare.

Nu m-am gandit nici macar o secunda la cine ar putea sa vina pentru a ma vedea sau pentru a-mi vorbi si nici cand usa s-a deschis nu am vrut sa imi intorc privirea pentru a vedea. Pur si simplu nu imi pasa si chiar nu aveam nici un fel de interes sau curiozitate sa aflu cine este cel sau cea care a intrat. Putina curiozitate pe care inca o mai aveam in interiorul meu fu satisfacuta cand i-am auzit vocea celui ce intrase descoperind ca era chiar Madara ce venise sa isi ceara scuze.
Cred ca nici macar in vise nu m-as fi gandit ca Madara avea sa vina sa imi ceara scuze si mai ales sa se comporte asa de ciudat si anormal comportamuntului sau. In aceste momente era ciudat de tandru si bland cu mine, lucru ce nu prea am mai vazut la el mai ales in preajma altor persoane. Probabil ca pana la urma voi reusi sa il schimb daca si el isi doreste asta.

Sasuke:
Astazi am fost anuntat oficial de catre aceea canalie numita Orochimaru ca am terminat antrenamentele fiind destul de puternic. Stiu ca acum va incerca pana la apus sa imi i-a corpul si tocmai de aceea eu il voi omori inainte sa faca asta. Daca pana acum motivul principal pentru ca voiam sa fac asta era pentru ca nu il suport si pentru ca vreau sa plec de aici, acum este supravietuirea. Daca nu il omor eu va face el asta luandu-mi corpul si odata cu el puterile mele.
Cum azi este un fel de sarbatoare in satul invecinat toti acolitii lui Orochimaru sunt plecati acolo ceea ce face munca mea mult mai usoara. Ies din camera mea in mod normal ca si cum nimic anormal nu s-ar intampla si incep sa ma plimb pe colidoarele pe care le stiam la perfectie. Imi verific ceasul de la mana ce indica ora 15:30, ceea ce inseamna ca sarpele acelea se afla acum in sala de meditatii. Este un fel de obicei al sau, iar acum prin lipsa tuturor pot termian mai repede cu el.

Nerabdator fiind am grabit pasul si in cateva minute am ajuns in fata usii ce ma despartea de Orochimaru. Am deschis silentios usa si am intrat in camera uitandu-ma precaut la cel ce statea in mijlocul camerei in stil turcesc si cu ochii inchisi. Daca memoria nu ma insala a inceput am 30 de minute aceasta meditatie pe care atunci cand o incepe devina aproape inconstient la ce se intampla in jurul lui. M-am apropiat usor si am scos incet sabia din teaca si fara nici o ezitare i-am taiat capul. Pentru a fi sigur ca va muri i-am infipt sabia in inima rasucind-o de cateva ori cu ura sperand ca de data asta va muri cu adevarat. Nu stiu cat de sanse sunt sa traiasca, dar macar am scapat de el.

Ma bucur ca ai adus nextul.
Nu pot sa cred ca Madara a facut-o pe biata Sakura sa planga. Ce om destept mai e si el...
Oricum mi-a placut foarte mult capitolul si astept nextul.
Spor la scris si la idei si un paste fericit!

Cap 22

Sakura:
Chiar daca Madara ma suparase destul de tare l-am iertat si am incercat sa uit tot ce se intamplase. Stiu prea bine ca este o fire destul de dificila si ca nu imi va fi deloc usor sa il schimb acum cand deja este destul de mare, dar consider ca aceasta este cea mai mare provocare pe care am primit-o pana acum si mie imi plac foarte mult provocarile.
Fiind inca devreme am lasat toata tristetea deoparte si am iesit din camera impreuna cu Madara fiecare ducandu-se la treburile sale. Auzisem ca acesta are niste treburi importante de rezolvat si ca va fi plecat pentru cateva ore de acasa si cum singurul loc cel mai populat din casa asta era livingul am hotarat ca am sa raman acolo pentru un timp.
Zis si facut! In doar cateva minute cat a durat sa cobor scarile ma aflam deja in spatiosul living in care spre surprinderea mea se aflau doar cativa dintre baieti, dar cu siguranta deocamdata. Mi-am luat la revedere voioasa de la Madara si am poposit putin obosita pe canapeaua pe care stateau plictisiti Sasori si Deidara uitandu-se la un film banal. Zgomotul provocat de o usa inchizandu-se ne anunta ca Madara pleca, dandu-ne impresia ca acele probleme sunt foarte importante si urgente.
Cred ca au trecut cateva minute de cand sunetul usii inchizandu-se ne inunda urechile si plictisita fiind am inceput si eu sa ma uit cu un oarecare interes la ecranul mare al televizorului. Nu era un film demn de Oscar, dar suficient de bun pentru situatii limita in care esti plictisit de moarte si nu ai la ce te uita, ca in acest caz. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa fiu atat de captivata de actiunea filmului incat nu mai eram atenta absolut deloc la ceea ce se intampla in jurul meu.

Filmul se termina destul de repede, avand in vedere ca nu il prinsesem de la inceput, iar finalul fusese unul fericit asa cum vezi la orice film. Chiar si dupa ce filmul se terminasem noi ramasesem in aceeasi pozitie pe canapea pana cand Deidara se ridica brusc intinzandu-si oasele. Intr-un mod ciudat in living aparura si Hidan impreuna cu Kakuzu, Kisame si Itachi parand foarte veseli. Auzisem ca Pain era plecat impreuna cu Konan pentru a-l ajuta pe Madara in aceea problema ceea ce inseamna ca eu am ramas intr-un fel responsabila.
In curand veselia incepu sa se instaleze in camera si incepusem sa spunem glume si intamplari de ale noastre parand ca suntem prietenii de multi ani. Insa aceasta distractie a noastra fu intrerupta de Kisame ce ne facu semn sa tacem pentru cateva secunde. Un mic zumzet se auzi prin camera si in scurt timp am putut vedea si o albina destul de mare ce zbura amenintator deasupra capetelor noastre. Baietii incepura sa se panicheze usor, in timp ce Sasori a luat paleta de muste in mainile ce ii tremurau foarte tare incercand sa omoare albina, dar fara nici un folos.
-Chiar ma intreb daca mai exista cumva barbati in casa asta sau este plina doar de femei, spun eu ironic luandu-i rapid paleta de muste din mana lui Sasori
Am asteptat momentul oportun si chiar cand s-a asezat pe perete mi-am folosit o mare parte din puterea fizica si am palit-o cu pliciul de muste aceasta cazand moarta pe podea. I-am aruncat paleta lui Sasori, dar probabil fiind inca uimit de faptul ca am reusit destul de repede sa omor albina a scapat-o pe jos. Of! Of! Of! Baietii astia incep sa ma faca sa ma indoiesc de cat de curajosi pot fi ei si sincer nici nu vreau sa imi imaginez ce s-ar intampla daca am fi intr-o lupta si ar trebui sa ma apere.
-Acum ca am scapat de aceea albina pot pleca linistit la toaleta, spun Hidan disparand imediat de acolo

Autor:
Hidan pleca foarte repede spre toaleta pentru ca avea o urgenta destul de mare. Nu se duse in primul rand de frica ca aceea albina sa nu il intepe cat este la baie si vazand ca aceasta zace pe jos moarta a zis ca este timpul sa plece in vizita pe la prietena sa baia inainte sa i-o ia cineva inainte.
Totul parea sa mearga bine si frumos pana cand in momentul cand Hidan voia sa se imbrace simti o durere usturatoare venita din zona posteriorului. Era clar ca ceva il intepase acolo si singura insecta care ar fi putut face asta era albina. Asta nu prea avea logica pentru ca vazusem cu ochii lui cum aceea albina fusese omorita de Sakura si cum zacea moarta pe podea de cateva minute bune. Isi arunca privirea prin camera si vazu o albina cum zbura ametita prin jur parand ca este pe moarte. Dupa doar cateva secunde albina se facu nevazuta lasandu-l pe Hidan singur si injurand mai ceva ca un birjar nervos.

Albina:
Eram impreuna cu buna mea prietena in florile de langa o casa imensa adunand polen si gustand din nectarul atat de dulce si bun al florilor cand ne-a venit ideea nebuneasca de a intra pe geamul larg deschis al acelei case. La inceput am fost putin reticenta, dar dupa cateva secunde de gandire profunda am hotarat sa ma las purtata de val. Am intrat destul de repede pe geam intr-o camera spatioasa, iar de acolo eu am pornit intr-o parte a casei, iar prietena mea in alta parte.
Am cutreierat un timp prin aceasta casa si intrand intr-o camera ce cred ca este baia am vazut un tip ce tocmai voia sa se imbrace cu pantalonii. Am vazut ocazia perfecta si cum ultima dorinta a multor albine este sa intepe pe cineva in posterior inainte sa moara nu am putut rezista si am facut si eu asta. Asa cum ma si asteptam dupa ce mi-am lasat acul acolo am inceput sa zbor usor ametita si m-am dus intr-un colt pentru a putea muri linistita.

Hidan:
Albine blestemate! Nu stiu ce a fost in mintea lui Dumnezeu cand a hotarat sa fac aceste insecte care nici macar nu le vad rostul si pe care de azi in mod oficial le urasc de moarte. Mi-am scos destul de greu acul ce era in posteriorul meu si m-am imbracat coborand cu o oarecare greutate in living unde erau toti exact cum i-am lasat. Prefer ca pentru moment sa nu aduc in nici un fel vorba de incidentul de mai devreme din baie pentru ca sunt foarte sigur ca acesta ar fi un bun prilej pentru ei sa faca misto de mine.
-Hei Hidan, noi am vrea sa ne uitam la un film nu vrei sa ni te alaturi si tu? ma intreba fericit Deidara atunci cand am ajuns langa canapea
-Sincer nu ma incanta atat de tare ideea, deci cred ca o sa spun pas, raspund eu uitandu-ma la ceasul atarnat pe perete
-Bine tu pierzi! Dar apropo, de ce ai stat atat de mult in baie? Te-ai constipat cumva? ma intreba amuzat blondul
-Nu, nu m-am constipat ci doar am dat de cateva probleme minore, ii raspund serios incercand sa evit un raspuns direct
Blondul nu mai zise nimic parand oarecum plictisit de aceasta conversatie si se intoarse la filmul ce rula deja pe ecranul mare. Ma bucuram ca de data asta ma lasase in pace si nu mai zise nimic, total contrat fata de cum ar fi facut in oricare alta zi. Uneori chiar uram faptul ca Deidara este atat de curios si ca nu se sfieste nici macar o secunda sa iti spun ceea ce il framanta sub forma de intrebari. Am ramas cateva secunde parca uitat la ecarnul tv-ului dupa care am dat sa plec, fiind insa oprit de vocea Sakurei.

-Hidan de ce nu vrei sa stai jos? ma intreba aceasta brusc
-Pentru ca nu pot, spun eu mai mult pentru mine sperand ca am zis destul de incet incat sa nu fi auzit nici unul dintre ei
-Cumva atunciu cand te-ai dus la baie ai avut alte activitati decat cele normale? intreba Deidara mimand o uimire profunda
-In nici un caz nu am facut asa ceva, Doamne fereste! Nu imi plac barbatii si daca ar fi fost asa cred ca tu ai fi fost printre primii care ar fi aflat,raspund eu oripilat la auzul acelei intrebari plecand de acolo
Nu plecasem pentru ca m-ar fi suparat intrebarea lui Deidara, dar am plecat pentru simplul fapt ca daca as mai fi stat sunt sigur ca ar fi urmat o alta serie de intrebari venite de la blond. Mi se pare si asa destul de ciudat ca nu a fost la fel de insistent ca de obicei si ca m-a lasat pana acum in pace.
-Hidan, spune-mi macar de ce nu poti sta jos. Banuiesc ca te doare posteriorul, dar vreau sa aflu si de ce, il aud strigand pe blond din urma mea
-Am descoperit acum cateva minute ca aceea albina pe care Sakura a omorit-o a avut o sora si aceea sora s-a cam razbunat pe mine intepandu-ma in dos. Fericit de raspuns? intreb eu oftand usor stiind ceea ce urmeaza sa se intample
Asa cum am si anticipat blondul si la par si la minte numit Deidara a inceput sa rada in hohote, mai cazand pe jos de la ras. Nu vad ce este atat de amuzant, lasand la o parte faptul ca eu sunt cel vatamat, dar totusi acesta este Deidara. Il las sa rada in continuare in timp ce eu imi i-au haina din cuier si ies pe usa grabit sperand ca nimeni altcineva sa nu ma mai opreasca din cine stie ce motiv stupid. Acum ca blondul a aflat sunt sigut ca vor afla si restul casei si chiar nu am starea si dispozitia necesara pentru a le suporta rasetele si glumele seci pe care le vor face pe seama mea.

Sakura:
Vazusem cum Hidan iesise destul de grabit din casa avand grija sa isi i-a si haina din cuier, parca vrand sa fuga de ceva sau cineva. Nu am dat destul de multa importanta acestui mic eveniment si am continuat sa ma uit la filmul ce devenea din ce in ce mai interesant. Chiar in momentul in care se arata fata celui ce o omorise pe sora Amaliei ce este personajul principal, suspansul si curiozitatea fiind maxime Deidara intra in camera razand zgomotos si avand lacrimi in colurile ochilor. Ne-am indreptat cu totii privirile spre el lasand balta filmul si uitandu-ne intrebator la acesta,asteptand un raspuns la intrebarea "de ce rade?".
-Probabil va intrebati de ce ras asa. Ei bine tocmai ce am aflat ca a fost intepat in prosterior de sora albinei omorite de Sakura si acum din aceasta cauza nu mai poate sta jos, ne raspunde acesta printre rasete reusind cu greu sa intelegem ceva
Dupa ce am reusit sa descifram ceea ce spunea Deidara, incercand in acelasi timp sa se opreasca din ras am inceput si noi sa facem acelasi lucru ca si blondul, casa rasunand a rasete. Insa dupa cateva minute rasetele fura intrerupte de sunetul asurzitor al unei usi trantindu-se violent de perete. Imi indrept privirea verzuie spre usa de la intrare si il vad in prg pe Madara ce parea destul de suparata, langa care se aflau Itachi si Pain. Pentru a nu parea nebuni ca radem asa fara nici un motiv le-am povestit si lor intamplarea urmand sa auzim doua chicote slabe din parte lui Itachi si Pain.
-Foarte amuzant, spun sec Madara intrand in camera

Cum am vazut ca Madara nu este intr-o dispozitie tocmai buna am preferat sa il las in pace pentru ca sincer nu am chef sa ma trezesc cu o palma data la nervi sau sa fiu pedepsita sa spal toaletele timp de cateva saptamani. Chiar daca sunt puternica si probabil as putea sa il inving pe Madara intr-o lupta, tot el este seful organizatiei si poate face tot ce doreste.
Canapeaua ce pana acum era plina se libera rapid ramanand doar eu pe ea, nevrand in nici un chip sa ma ridic de aici din cauza acestei lene acute ce m-a apucat brusc. Liderul acestei organizatii se trantii pe canapeaua aproape goala parand foarte ostenit de drumul destul de lung, iar cei doi camarazi de drum si misiune ai sai plecara fiecare in directii diferite.
-Madara de ce esti atat de morocanos? intreb eu reusind sa ma ridic de pe canapea si ducandu-ma in spatele sau
-Dar cand nu este el morocanos? Nu cred ca am reusit sa prind ziua aceea in care Madara a fost altfel decat morocanos. Bine poate, doar unele zile in care era nervos, comenta Sasori prostdispus vrand parca sa auda doar el
Inevitabilul se produse si cum era si de asteptat Madara auzi tot ce spusese roscatul si cu miscare de o rapiditate cum nu am mai vazut la el, lua primul obiect care ii pica in mana si arunca in Sasori lovindu-l victorios direct in cap. Dupa doar cateva secunde incepu un val de injuraturi doar de el intelese si pe alocuri vaicareli.
Spre deosebire de Sasori care isi freca locul lovit si se tot plangea de un lucru si de altul, eu fiind chiar langa canapea am avut o foarte buna vedere asupra acestui incident asa ca nu am putut sa ma abtin mai mult de cateva minute din a nu rade. Toata situatia este mult prea amuzanta, culminand cu acel moment in care obiectul aruncat de Madara a facut contact cu capul roscatului si fara ca macar sa ma mai pot abtine efectiv am inceput sa rad cu pofta. Am aruncat si o privire pe furis la Madara si spre surprinderea mea am vazut pe chipul sau un mic suras pe care l-a ascuns cu o mare precizie, dar am preferat sa nu zic nimic despre asta.

Dupa cateva minute bune in care am ras fara sa ma pot opri, am reusit sa ma opresc odata cu plecarea din camera a lui Sasori. Nu stiu daca a fost situatia in sine atat de amuzanta sau reactia lui Sasori dupa ce a fost lovit in cap, dar cert este ca asta chiar daca nu a fost o zi tocmai excelenta pentru mine, de acum a devenit foarte buna.
-Si pana la urma nu mi-am raspuns la intrebare! ma intorc eu catre Madara
-Care era intrebarea? imi raspunde acesta cu o alta intrebarea parca vrand sa prelungeasca timpul pana avea sa imi raspunda
-De ce esti asa morocanos era intrebarea mea
-Ei bine misiunea nu s-a terminat asa cum am sperat. Urma ca eu impreuna cu Itachi si Pain sa ne intalnim cu un vechi prieten de-al meu, dar cand am ajuns la locul de intalnire acesta zacea agatat de un pom, mort si vizibil torturat
-Si asta este un bun motiv sa te intorci la vechiul tu, spun eu pundandu-mi mainile pe umerii sai incordati si incepand sa ii masez
Din prima clipa in care am hotarat sa ii mai dau o sansa am stiut ca nu va dura mult pana ce sa il vad la fel ca si pana acum, iar starea pe care o are acum chiar nu ma mira deloc, lasand la o parte aceea scena nu prea placuta. Totusi cum eu sunt foarte incapatanata si ambitioasa nu o sa ma las atat de usor si o sa incerc in continuare sa scot ce e mai bun din Madara oricat de mult timp si energie mi-ar lua.
-Awwww ce draguti sunteti! Daca nu v-as cunoaste as zice ca sunteti sot si sotie, nu altceva, incepu sa comenteze Itachi cu un mic iz ironic in voce, imediat ce si-a facut simtita prezenta in camera
De data aceasta eu am fost cea care am luat primul obiect ce mi-a picat in mana si anume o vaza si am aruncat in Itachi tinta mea fiind capul sau ala mare. Din pacate nu am avut tot atat noroc ca si Madara, brunetul ferindu-se foarte usor de vaza ce se facu-se bucati la contactul cu peretele tare al camerei.
-Te prind eu Itachi si va fi si mai rau decat o vaza cauza in capul tau, strig eu vazand ca acesta deja isi luase talpasita

Itachi:
Am vrut si eu sa fac o mica remarca sub forma de gluma pe seama lui Madara si a Sakurei fara sa ma gandesc ca este foarte posibil sa ma trezesc cu ceva in cap. Dupa ziua si scena de care am avut parte astazi am zis ca ar fi bine sa fac ceva care sa imi distraga atentia de la tot, dar se pare ca nu am reusit decat sa imi atrag asupra mea furia rozaliei si cel mai probabil un televizor in cap daca nu gaseste un lucru mai bun de aruncat in capul meu ca razbunare.
De data asta am reusit sa ies foarte repede din camera si sa scap de un nou atac asupra capsorului meu scump, dar sunt sigur ca data viitoare nu o sa mai scap. Nu ar fi nici o problema daca ar fi vorba de altcineva, dar aici e vorba de Sakura si nimeni in lumea asta sanatos la cap si care o cunoaste nu doreste sa o supere atat de tare incat sa se razbune pe ei pentru ca are niste razbunari nu tocmai dragute.
Merg acum prin gradina casei fiind foarte precaut pentru a nu ma trezi cu ceva ascutit indreptat spre mine si nu eram chiar atat de atent pe unde merg. La cat de atent eram in toate partile nu m-ar fi mirat sa intru intr-un copac sau sa fac un accident lovindu-ma de o alta persoana, dar cum dupa cate observ eu asta nu este cea mai norocoasa zi a mea a trebuit sa calc chiar intr-un excrement de caine. Se spune ca aduce noroc, dar pana acum nu mi-a adus decat un miros atat de puternic incat ar trezi usor si un mort.

Ma bucur ca ai adus nextul si ca m-ai anuntat si pe mine
Capitolul a fost foarte amuzant, mai ales faza cu albina Mi-a placut acel fragmentel din perspectiva albinei si chiar ma asteptam ca acea albinuta sa-i ofere un cadou lui Hidan
Oricum, eu astept nextul, draga mea! Spor la scris si la idei!

Cap 23

 Sakura:
   Azi Itachi si-a semnat singur sentinta la moarte si cum spre ghinionul lui azi ma simt mai malefica decat oricand cat de curand va avea parte de un mic accident ce nu il va rani prea mult. Nu am degand sa il omor sau sa il ranesc prea tare, dar sigur va avea parte de ceva ce nu va uita prea usor si nu e nimic placut in toata situatia asta.
   Am mai aruncat o ultima privire spre usa inchisa si m-am intors catre Madara continuand sa ii masez umerii parca de data asta mai putin incordati. In momentul asta parca mai tare ca oricand imi doresc sa apara unul dintre dobitocii care traiesc si lenevesc in casa asta pentru a putea sa ma razbun pe ei si pentru a-mi mi descarca din nervii astia pe care ii am.
  -Banuiesc ca Itachi o va pati rau de data asta, spun Madara lasand capul pe spate si uitandu-se direct in ochii mei cu un zambet fermecator intiparit pe chip
  -Dupa faza de mai devreme fi sigur de asta. Si o sa ma ajuti si tu, nu? il intreb apropiindu-ma periculos de mult de fata sa ca si cum as fi intentionat sa il sarut
  -Doar nu crezi ca o sa ratez aceasta ocazie. Tu trebuie doar sa imi spui ziua si ora, iar eu iti stau la dispozitie.
   Mi-am indepartat usor fata de a sa continuand activitatea pe care o desfasuram mai devreme ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In mintea mea deja incepeau sa colinde tot felul de planuri unele mai malefice decat altele, dar nici unul dintre ele nu mi se parea prea potrivit pentru scumpul de Itachi. Dupa cateva minute bune de gandire profunda am reusit sa gasesc planul perfect.
  -Madara draga tocmai ce am gasit planul perfect pentru scumpetea de Itachi, spun eu punandu-mi capul pe umarul sau
  -Si imi poti spune si mie acest plan?intreba intorcandu-si capul spre mine
  -Toate la timpul lor, raspund eu senzual cu zambetul pe buze

 Deidara:
   Dupa o portie buna de ras pe seama saracului de Hidan am iesit din casa vazand ca este deja destul de tarziu. Dupa intalnirea cu Ayame am reusit sa fac rost de numarul ei de telefon si de adresa ei. Ramasese sa ne intalnim in centrul satului la ora 15:20, iar acum din cauza faptului ca am fost distras de agitatia din casa sunt in intarziere. Sper doar sa nu intarzii prea mult.
   Cum cine cred ca tine cu mine acolo sus am ajuns destul de repede la locul stabilit si uitandu-ma cu atentie la ceasul de la mana am observat ca intarzierea mea a fost de doar 5 minute. Mi-am cerut scuze pentru mica mea inarziere nevrand ca frumoasa mea sa se supere pe mine si am invitat-o la o plimbare. 
  -Si Deidara este adevarat ca faci parte din aceea organizatie numita Akatsuki? Am auzit foarte multe lucruri rele despre aceasta organizatie si as vrea sa imi spui daca sunt adevarate, imi spuse dintr-o data Ayame in timp ce ne plimbam
  -Da este adevarat ca fac parte din Akatsuki! Cu toate astea iti pot spune ca nu e chiar asa cum crede lumea. Noi in organizatie suntem foarte uniti ca niste frati care se cearta si nu se suporta, dar au fost foarte multr dati in care am ras si ne-am distrat impreuna, mai ales de cand a venit Sakura.
  -Si cine este aceasta Sakura? intreba zambind Ayame
  -Este o fata venita din satul Frunzei! Ea este o persoana foarte frumoasa, buna si in acelasi timp si rea si cu un suflet nobil. A suferit foarte mult in viata si de cand a venit in organizatie parca totul s-a inseninat si suntem mult mai veseli, ii raspund eu zambitor
  -Si am cumva motive sa fiu geloasa? intreba ea apropiindu-se de mine
  -Nu, pentru ca pentru mine Sakura este doar o prietena si imi este ca si o sora mai mica
   Am continuat sa ne plimbam si sa discutam eu afland ca Ayame nu mai are nici o ruga in viata si ca traieste singura in casa care le-a apartinut bunicilor ei. Parintii au murit in urma unei revolte ce a avut loc in acest sat acum linistit si plicticos, iar ea a ramas singura, dar ce e cel mai important este ca nu are nici un iubit.
   Dupa cateva minute bune in care nu am facut altceva decat sa stam pe o bancuta din parc si sa discutam ne-am luat la revedere si eu am plecat spre sediu. Nu am apucat sa merg mult ca mi-am si dat seama ca mi-am uitat telefonul pe aceea banca. Este ceva normal la mine sa uit lucrurile in diferite locuri, dar in ultimul timp chiar mi-am uitat de foarte putine ori telefonul.
   M-am intors din drum grabit pentru a reusi sa imi mai gasesc acolo telefonul si in doar cateva minute am si ajuns la locul de unde plecasem. Ajuns acolo privesc cele doua persoane care erau la doar cativa metri de banca si care se sarutau. La o privire mai atenta am observat cu stupoare la una dintre persoane era chiar Ayame. In mintea mea au inceput sa umble tot felul de ganduri si ma tot intreb cum de asta este posibil pentru ca ea insasi imi spusese ca nu este cu nimeni, iar acum la doar cateva minute dupa plecarea mea se saruta cu altul. 
   Mi-am luat repede telefonul ce statea parca obosit pe bancuta din lemn de stejar si am pornit grabit de acolo nevrand ca cei doi sa imi observe prezenta. Inima mea pur si simplu s-a sfaramat in mii de bucatele mici ce parca mi-au intrat in carne vrand sa iasa afara din pieptul meu. Durerea sufleteasca care este de o mie de ori mai mare decat cea fizica se amplifica cu fiecare secunda ce trecea pe langa mine, facand parca sa apara din ce in ce mai multe ganduri morbide ce ma impingeau sa fac ceva ca sa uit de tot si de toate. 
   Incepusem sa merg avand o privire absenta, pasii purtandu-ma fara voia mea spre un loc inca necunoscut. Priveam plictisit drumul ce parca nu se mai termina pana ce ridicandu-mi ochii din pamant am observat ca am ajuns in fata hanului din sat. Fara a ezita chiar si pentru o secunda am intrat pe usile mari ale hanului poposind pe scaunul de langa bar. In doar cateva secunde in fata mea aparu un tip ce sigur nu avea mai mult de 27 de ani care ma intreba de doresc sa comand. 
 -Adu-mi cea mai tare bautura pe care o ai, ii raspund scotand portofelul din buzunar si numarand toti banii 
   Am continuat sa comand bautura dupa bautura pana ce am ramas fara nici un şfanţ in buzunar si am ajuns mai beat decat oricand. Dumnezeu stie cum de am reusit sa ma ridic de pe scaun si mergand mai mult impleticind sa ies din han. Razele parca mult mai puternice ale soarelui incepusera sa ma orbeasca de cum am iesit determinandu-ma sa imi inchid ochii pentru cateva secunde. Cum nu mai era in stare sa ma concentrez pentru a face jutsul necesare pentru ca ajunge mai repede acasa, am decis ca cel mai bine este sa o i-au pe jos, sperand ca drumul nu va fi prea lung.

 Madara:
   Am privit-o cu o urma de suspiciune si in acelasi timp curiozitate, indreptandu-mi dupa doar cateva secunde privirea spre usa de la intrare ce fu trantita violent de perete. Spre norocul meu cel ce intrase atat de grabit nu era unul dintre bufonii ce ocupa loc in casa asta aproape degeaba si care parca si-au facut un scop in viata de a ma enerva pe mine, ci chiar Pain care parea destul de serios, nu ca nu ar fi asa tot timpul. Îl vad cum se indreapta cu pasi mari si calculati spre mine avand in mana o mica hartiuta ce seamana foarte bine cu un biletel.
  -Madara trebuie sa discut ceva foarte important cu tine, intre patru ochi, imi spune acesta cand ajunge in dreptul meu accentuand "intre patru ochi" 
  -Pain chiar nu am chef sa se plimbe dupa mine o pustoaica batandu-ma la cap sa ii spun despre ce am vorbit. Am avut parte o singura data de asta si dupa doar o ora am simtit ca innebunesc si ca ar trebui sa ma duc la spitalul 9 asa ca spune orice ai de zis acum si aici
  -Ei bine chiar daca nu sunt de accord cu asta tu esti seful organizatiei, deci tu hotarasti. Tocmai ce am primit acest bilet de la o pasare venita de nu departe de la Sasuke Uchiha in care scrie ca l-a omorit pe Orochimaru si ca doreste sa vorbeasca cu tine astazi peste jumatate de ora la vechiul stejar din padurea din apropiere, imi spune Pain serios dupa care pleaca urcand grabit scarile
Situatia este destul de complicata este acum pentru ca Sakura stie. Acum nu voi putea pleca de aici fara Sakura decat daca o inchid undeva sau fac cumva sa o adorm pentru ca sunt sigur ca acum dupa ce a aflat de aceasta intalnire va vrea sa vina si ea.
  -Nu cred ca mai are rost sa spun ca o sa vin si eu la aceasta intalnire,nu ? intreba brusc Sakura, exact cum ma si asteptam
  -Este vreo sansa ca daca zic nu, tu sa te resemnezi si sa stai linistita in casa in loc sa vi dupa mine? intreb retoric
  -Nici una, imi raspunde aceasta batandu-ma usor pe umar
  -Trebuia sa ma astept la asta, spun mai mult ca pentru mine si pornesc fara pic de chef spre usa
   Verific ceasul ce imi indica ca mai aveam aproximativ 20 de minute la dispozitie pentru a ajunge la locul de intalnire si ies grabit din casa cu Sakura pe urmele mele. O stiu atat de bine pe Sakura chiar daca este de doar putin timp aici, incat pot spune ca eram sigur ca asta imi va zice. Pentru ca nu am ce sa fac ca ea sa nu vina cu mine la aceasta intalnire ramane doar sa ma rog sa nu faca ceva necugetat si sa am grija si cu Sasuke. Au fost colegi de echipa si intr-un fel si prieteni, iar dupa atat de mult timp in care nu s-au mai vazut si la cum a reactionat Sakura imi este frica de o eventuala lupta intre ei. 

 Sasuke:
   Imi asez camasa patata de sangele acelui sarpe si ce odata era de un alb imaculat si ma indrept spre camera mea. Nerabdator fiind sa plec din acest barlog pe care am ajuns sa il detest am trimis la doar cateva secunde de la crima savarsita chiar de mine, o pasare cu un mesaj pentru Madara. In momentul de fata el este singurul puternic si in care pot avea minimul de incredere posibil pe care il puteam contacta atat de repede. 
   Pe holurile lungi si inguste ale acestei ascunzatori am avut marele ghinion sa ma intalnesc cu enervanta si in acelasi timp obsedata de Karin. Intotdeauna am incercat sa o evit cat mai mult posibil pentru simplul motiv ca se tine dupa mine si incepe sa ma intrebe tot felul de lucruri banale, fiind mai enervanta si decat insusi Sakura. Nu stiu acum, dar cand eram in echipa 7 Sakura chiar era enervanta, dar Karin o intrece cu siguranta la capitolul acesta.
  -Sasuke-kun de ce ai sange pe camasa? Esti cumva ranit? Daca da te pot vindeca eu si vei fi ca si nou, incepu Karin sirul de intrebari ce ma zgariau pe creier
  -Karin nu sunt ranit ci doar am pete de sange pe camasa din simplul motiv ca acum cateva minute l-am omorit pe Orochimaru si daca nu ma lasi in pace tu vei fi urmatoarea, ii spun incercand sa imi stapanesc furia si plec de acolo
   Chiar nu o pot intelege absolut deloc pe fata asta. De cand am cunoscut-o si am descoperit ca este foarte enervanta m-am purtat urat cu ea vorbindu-i de fiecare data rece si distant. Initial am crezut ca o voi face sa se indeparteze de mine si sa ma lase in pace, dar efectul a fost contrar asteptarilor mele, ceea ce ma face sa cred ca fata asta e putin nebuna.
   Am grabit pasul si in scurt timp am ajuns in fata camerei mele. Am deschis violent usa si am intrat in camera intunecoasa lasand usa masiva sa se inchida singura in urma mea. In doar cateva minute urmeaza sa ma intalnesc cu Madara asa ca trebuie sa ma schimb de aceste haine deja imbibate in sange. Camasa alba patata de lichidul rosu zbura prin camera fiind inlocuita de un tricou crem. Mi-am sters sabia ce era deasemenea plina de sange si am iesit grabit din incapere. Cum nu mai aveam atat de mult timp si drumul pana la acel pom era foarte lung am facut un jutsu aparand direct acolo. Sper ca macar prin aceasta cale sa scap si de enervanta aceea roscata.

 Sakura:
   Dupa ce am reusit fara nici un efort sa il fac pe Madara sa ma lase sa ma duc cu el am zis ca e mai bine sa facem intr-un fel si sa ajungem direct fara sa mai mergem atat de mult. Nu imi era atat de mila de picioarele mele sau de ale lui Madara, dar ma apucase brusc o lene foarte mare si chiar nu aveam chef sa merg atat de mult.
  -Madara chiar trebuie sa mergem pe jos pana acolo? intreb eu mieros cu o lene usor de observat
  -De ce? Iti este cumva prea lene sa mergi pana acolo? ma intreba Madara ridicand o spranceana
  -Ai ghicit! raspund eu si fara a mai astepta un alt raspuns din partea sa fac un jutsu aparand direct in locul unde trebuia sa ajungem 
   Dupa cateva secunde imi arunc privirea in jur descoperind ca in fata noastra, la doar cativa metri distanta se afla chiar Sasuke ce parea foarte umiti. Nu stiu care este motivul pentru care este atat de uluit, dar sunt foarte curioasa si imi doresc foarte tare sa-l aflu. Ma mai uit inca o data la el si expresia fetei se schimba radica din cea a unui om uimit in cea pe care a afisat-o in toti acesti ani. 
  -Incredibil! exclama acesta avand aerul sau de indiferenta
  -Ce este mai exact incredibil? intreb eu neputand sa imi stapanesc curiozitatea care puse stapanire pe mine
  -Faptul ca tu ai reusit sa va aduceti pe amandoi aici. Nici macar eu, Madara sau chiar Itachi nu am reusit asta, iar tu o simpla fata ce nu face parte dintr-un clan ai reusit.
  -Si de unde stii ca eu am fost cea care am facut acel jutsu? intreb imediat ce aud raspunsul sau
  -Pentru ca Madara era mult prea nepasator si plictisit. Sti bine ca pentru a face un jutsu iti trebuie concentratie si el numai asta nu degaja. Oricum lasand deoparte aceste lucruri minore, constat ca tu Madara nu te-ai tinut de pact. A fost vorba sa vi aici singur si vad ca nu ai facut intocmai.
  -Nici tu draga Sasuke nu ai facut asa! raspunde Madara cu un zambet victorios pe chip aratand spre un pom de langa brunet
   In scurt timp din pomul spre care aratase Madara incepu sa se auda un fosnait urmat de o cazatura a unei fete. Roscata se ridica de pe pamantul tare si dupa ce se scutura de praf veni langa Sasuke zambind.
  -Madi nu credeam ca am sa te intalnesc chiar aici. Cat ma bucur sa te revad, spune roscata foarte bucuroasa
  -Karin, o neplacere sa te intalnesc ca de obicei. Acum esti cu Sasuke? il aud rostind pe Madara
  -Nu este si nici nu va fi niciodata cu mine, spuse tare si raspicat Sasuke
   Tipa aceea numita Karin se apropie de noi sau mai bine zis de Madara fiind la o distanta mult prea mica de acesta. Incep sa cred ca cel sau cea care a zis ca prima impresie este gresita nu a intalnit persoane ca si Karin.
  -Si Madi ti-a fost dor de mine si de noptile acelea fierbinti pe care ti le ofeream? intreba aceasta stand lipita de el
  - Putem spune ca da, raspunde acest zambind fermecator
   Intrerup nonsalant aceea discutie si il trag pe Madara de mana dezlipind aceea lipitoare de pe el, vrand sa discutam. Aproape ca il tarasc la cativa metri distanta de cei doi si cand ma uit la chipul sau vad ca zambeste amuzat.
  -Ce treaba ai avut tu cu tipa aia si de ce razi? il intreb eu nervoasa
  -Karin este doar o tipa cu care m-am distrat cand am ajuns in satul ascuns sub apa si rad pentru ca situatia in sine este amuzanta. Apropo esti cumva geloasa?
  -Haha ce gluma buna. Nu sunt geloasa si nu vad de ce as putea fi
  -Asta spui tu, dar arati ca o persoana foarte geloasa
  -Pentru ultima data, nu sunt geloasa! ii spun eu abtinandu-ma sa nu ii dau o palma
   Am plecat de acolo incercand din rasputeri sa nu ii dau o palma inca auzindul cum rade foarte amuzat de situatie. Ajunsa inapoi in locul unde i-am gasit pe cei doi am incercat sa ii ignor si l-am asteptat pe cat de calma puteam fi in acel moment pe bufonul al carui nume nu vreau sa il spun.

Ma bucur ca ai adus nextul, draga mea
Capitolul a fost foarte frumos si chiar nu ma asteptam ca Ayame sa-i faca una ca asta lui Deidara. Si, Sakura geloasa? I like it!
Eu astept nextul! Spor la scris si la idei!

Capitolul 24


Madara's point of view

  Am fost uimit sa o revad pe Karin chiar daca nu am aratat catusi de putin asta. In timpul in care am fost "impreuna" nu pot spune ca m-am indragostit de ea ci doar am folosit-o ca pe un obiect si probabil si ea este constienta de asta. Ca aspect nu s-a modificat nimic si ea a ramas exact cum mi-o aminteam, dar poate ca este putin mai enervanta decat inainte.
  Nu ma asteptam niciodata sa o vad pe Sakura atat de nervoasa si in acelasi timp geloasa, dar mi-a placut sa o tachinez cu asta.
 -Karin, ce faci aici? Nu imi amintesc sa fi spus cuiva unde plec si de ce.
 -Sasuke-kun voiam sa stiu unde esti si pentru ca nu voiam sa patesti ceva am hotarat sa te urmaresc din umbra, se smiorcai roscata
 -Acum daca am terminat cu smiorcaielile si vaitaturile am putea vorbi despre chestii mai serioase? aud vocea Sakurei venind chiar din dreapta mea
  Ma intreb daca Sakura se comporta asa pentru ca este suparata din cauza mea sau daca cumva, ceea ce nu cred este chiar cu adevarat geloasa. Eu unul am glumit in totalitate cand am intrebat-o daca e geloasa si nu m-am gandit nici o clipa ca totul chiar ar putea fi real.
 -Pentru ca cineva aici de fata este mai irascibil decat de obicei te-as ruga Sasuke sa spui tot ce ai de spus pana ce nu o sa am parte de un machiaj 100% natural, preiau eu cuvantul vazand ca nimeni nu se incumeta sa zica ceva
 -Ei bine, asa cum sunt sigur ca ai auzit tocmai ce l-am omorit pe Orochimaru asa ca am nevoie un aliat puternic sau chiar mai multi daca este posibil. Ma gandeam sa intru in Akatsuki si tocmai de aceea am vrut sa vorbesc cu tine atat de urgent
 -Cum am nevoie de oameni noi, iar tu esti destul de puternic te anunt ca de azi faci parte din Akatsuki, raspund zambind fals
 -Si cu mine cum ramane? Pe mine nu ma bagi in Akatsuki, Madi? incepu sa se miorlaie pe langa mine Karin
 -Cu toate ca nu esti destul de puternica faci si tu de asemenea de azi parte din organizatie datorita faptului ca esti medic ninja si o poti ajuta oricand pe Sakura in cazul in care nu se poate descurca singura.
  Doua reactii total diferite venite de la doua persoane de asemenea total diferite se produsera in acelasi timp. Una dintre persoane se bucura foarte tare manifestandu-si zgomotos bucuria, iar cealalta isi exprima nemultumirea intr-un mod tot atat de zgomotos. Nici nu stiu prea bine de care imi e mai frica.
 -Vrei sa ma vezi suferind cumva? intreba retoric Sasuke
 -Acesta este scopul vietii mele  

Sasori's point point of view
 
 -Daniel, persoana pe care o caut de cateva ore bune si care am impresia ca ma evita
 -Stii bine ca nu am de ce sa te evit Lavinia. Am avut multa treaba la birou, acum ca tata este in spital si nu am auzit telefonul. Stii bine ca de la tragicul accident in care a fost implicat si tata firma a ramas pe umerii mei si ca nu-mi pot permite nici o greseala.
 -Scuza-ma daca nu o sa te cred si o sa rad, dar da chiar e amuzant sa te vad pe tine cum cauti scuze. Stiu foarte bine ca de ieri de cand ne-am sarutat pe aceea stanca ma tot eviti si de fiecare data cand suntem in aceeasi camera incerci sa pari ocupat, doar pentru a nu te privi in ochii. De ce?
  Usa se deschise brusc trantindu-se nonsalant in doar cateva secunde captandu-mi inevitabil atentia. O mica injuratura imi iesi pe gura in momentul cand privirea imi cazu pe ecranul mare al televizorului. In acele cateva secunde cat atentia mea fusese indreptata spre cel care intrase pierdusem un moment foarte important. Daniel plecase lasand-o pe Lavinia singura in camera, iar eu nici macar nu stiu daca i-a raspuns la intrebare sau nu. Urasc cand cineva imi distrage atentia in timp ce eu ma uit la telenovela mea preferata.
 -Hei roscatule, iar te uiti la filme din alea siropoase?
 -Da si nu imi mai spune asa. Ti-am spus cred ca de o mie de ori ca am un nume si ca nu imi place sa mi se spuna roscatule. Apropo, tu de ce esti beat ca un porc, Deidara?
 -Am avut parte de o mica deceptie si cum aveam ceva bani de care nu stiam cum sa scap am baut putin, raspunde acesta clatinandu-se usor in drumul spre canapea
  I-am raspuns cu un "aha" sec si mi-am concentrat toata atentia asupra televizorului. Nu mai voiam sa pierd nici macar un minut din pretioasa mea telenovela asa ca l-am ignorat complet pe blond. Am vazut cu coada ochiului cum se aseaza pe canapea langa mine sau mai bine zis langa picioarele mele. Cand se gandise sa cumpere o noua canapea Madara a zis ca ar fi mai bine sa ia una destul de mare incat sa nu mai stam pe jos, unii dintre noi mai putini norocosi. Tocmai pentru ca aceasta canapea era ciudat de mare in latime eu stateam intins pe suprafata moale si catifelata privind ecranul mare, iar la capatul picioarelor mele statea si Deidara putin mai inghiesuit.
  In urmatoarele cateva minute l-am ignorat pe blondul ce parea mult prea beat pentru a mai spune sau face ceva si m-am concentrat in totalitate asupra telenovelei. Timp de zece minute nu s-a intamplat absolut nimic ciudat, dar brusc simt cum piciorul meu drept este ridicat in sus de catre mainile cuiva. M-am ridicat terifiat privirea asupra blondului ce imi ridica usor si precis piciorul indreptandu-l spre fata sa. Nu am avut timp sa fac sau sa zic ceva ca am si privit cu stupoare cum acesta imi saruta cu pasiune piciorul.
 -Deidara ce faci? Ai inebunit cumva sau te-a tampit bautura? aproape ca strig eu tragandu-mi instantaneu piciorul din mainile sale
 -Mhm? Ce? intreba acesta imediat uitandu-se parca picat din Luna la mine
 -Tocmai ce mi-ai sarutat piciorul in cel mai pasional mod si tu ma intrebi ce? Clar este din cauza bauturii!
 -Aaaa, deci de aia am acest gust de cadavru putrezit pe o zi caniculara. Acum va trebui sa imi dezinfectez gura si presimt ca acest gust nu va disparea curand.
  Ma stramb usor la auzul comparatiei facute de Deidara, dar nu spun nimic vazadu-l cum se ridica de data asta ceva mai treaz de pe canapea si pleaca spre scari. Poate ca ar trebui sa ma duc langa el ca nu cumva sa cada, dar cum nu mai merge clatinandu-se ca o simpla buruiana in bataia vantului. Daca el face comparatii puturoase despre picioarele mele cred ca am si eu dreptul sa fac asta.

Sakura's point point of view

 -Daca am terminat cu aceasta discutie extrem de interesanta putem pleca? intreb plictiseala citindu-se cu usurinta pe chipul meu
 -Da si pentru ca sunt sigur ca este curioasa si ca o sa ma intrebi Sasuke si Karin vin si ei cu noi pentru ca de acum fac parte din organizatie. Apropo cred ca tu ar trebui sa ne duci inapoi, imi raspunde senind Madara
 -Si era atat de bine in organizatie, spun ca si pentru mine pregatindu-ma pentru a face jutsul necesar
 -Dar de ce trebuie sa faca ea acel jutsu Madi? Il poti face tu sau chiar Sasuke-kun, nu sfrijita asta care sigur nu e in stare de nimic, incepu sa comenteze cu vocea sa pitigaiata roscata
 -O sa presupun ca nu am auzit comentariu tau si te avertizez ca data viitoare nu te voi mai ierta ci ma voi infige direct in claia aia pe care o numesti tu par
  Azi chiar nu am nici un chef sa ma i-au la bataie cu cineva si tot ce vreau acum sa fac este sa ajung cat mai repede acasa. Ma pregatesc cred a doua oara pentru a face acel jutsu cand o durere inexplicabila imi strabatu corpul parca cu viteza sunetului, oprindu-se in zona ochilor. Simt cum parca cineva mi-a turnat acid pe pupile, iar acestea ard incet, dar sigur. Cu fiecare secunda ce se scurgea durerea se amplifica si simt cum parca imi ard ochii. Nu mai rezist si cad in genunchi pe pamantul tare simtind cum incontrolabil lacrimez, durerea parca disparand putin cate putin. Imi pun mana instinctiv pe obraji incercand sa sterg lacrimile ce se prelingeau cu repeziciune pe fata mea, dar am surprinza sa descopar ca acelea nu erau mici picaturi incolore de apa ci sange. M-am uitat la mana tremuranda plina de lichidul rosu si parca o frica imi cuprinde tot corpul. Mainile incep sa imi transpire si sa tremure mai ceva ca o gelatina si mii de ganduri si temeri se strecoara prin mintea si sufletul meu.
 -Sasuke-kun, de ce ii curge sange din ochii si de ce culoarea irisului sau se schimba asa de brusc? aud vocea pitigaiata a lui Karin
  Nu se auzi nici un fel de raspuns din partea lui Sasuke, iar temerile mele incepeau sa prinda contur din ce in ce mai mult. Din cauza fricii incontrolabile ce a pus stapanire pe mine nu am realizat pe moment ceea ce a intrebat Karin, dar dupa cateva secunde in care mintea mea a reusit sa se limpezeasca putin am constientizat ca roscata a intrebat de ce mi s-a schimbat culoarea ochilor.
 -Madara ce s-a intamplat? intreb simtind cum siroaiele de lacrimi insangerate se opresc lasand in urma lor doar doua dare rosiatice
 -Sakura tocmai ce ti-ai activat Armaghedonul, kekkei genkai-ul clanului tau, imi raspunde acesta cu glasul usor tremurand
  La auzul raspunsului dat de Madara un singur cuvant incepe sa se plimbe prin mintea mea, moarte. Am auzit destul de multe despre acest Armaghedon si toate infromatiile in legatura cu el cuprindeau acel cuvant temut si detestat de toti. In fiecare document citit si fiecare informatie primita de la Tsunade reiese clar ca acest kekkei genkai este foarte puternic si poate provoca moartea adversarului sau chiar posesorului.
  Perle incolore de apa cad din ochii mei rostogolindu-se pe obrajii rosii acum, dar cauza sangelui deja aproape uscat. Cu toate ca de cand mi-au murit parintii si iubitul nu mi-a mai pasat atat de tare daca mor sau nu, in mintea mea fiind una si aceeasi chestie, simt acum ca parca teama de a parasi aceasta lume atat de devreme se naste in interiorul meu.
 -Sakura linistestete! Chiar ti-ai activat Armaghedonul totul va fi bine si nu vei pasi nimic, incerca sa ma linisteasca Madara apropiidu-se de mine
 -Nu pot sa fac asta Madara! Cum crezi ca ma pot linisti cand stiu ca in orice moment pot muri din cauza acestei puteri blestemate? aproape ca tip eu incercand sa ma opresc din plans
 -Stiu ca este destul de greu si foarte periculos, dar eu sunt aici si te voi ajuta cu toata aceasta putere, imi spune Madara lunadu-ma in brate
  Cu toate ca as fi vrut sa spun multe am ramas fara sa vreau fara cuvinte. Ma mira foarte tare faptul ca Madara m-a luat in brate, dar mult mai tare ma mira faptul ca aceasta imbratisare nu este una rece si distanta ci una protectiva care emana multa afectiune. Probabil ca este doar mintea mea afectata deja de Armaghedon, dar ma simt parca in siguranta si iubita. Imi revin destul de repede si imi amintesc brusc ca inca nu m-am uitat in nici o oglinda, curiozitatea de a afla ce culoare au acum ochii mei macinandu-ma.
 -Are cumva cineva o oglinda? intreb iesind din imbratisarea protectiva a lui Madara
  Asa cum ma si asteptam cu totii dau dezaprobator din cap ceea ce ma mira intr-o mica masura. Incep sa pipai buzunarele pantalonilor si din fericire reusesc sa gasesc o mica bucata ce odata a apartinut unei frumoase oglinzi. O ridic cu mana tremuranda in dreptul ochilor si imi privesc cu uimire chipul acum brazdat si linii rosiatice. Imi concentrez toata atentia asupra ochilor si observ cu uimire ca acestia si-au schimbat radical culoarea. In jurul pupilei se putea observa usor o noanta de un roz deschis acompaniat de un albastru celest, iar in continuarea sa, irisul avea acum culoarea de un albastru marin. Cu toate ca ma asteptam ca ochii mei sa fie total diferiti, acum vazandu-i indeaproape pot spune ca sunt parca mai superbi decat erau inainte.
 -Nu am crezut ca o sa zic asta vreodata, dar am niste ochii superbi, spun admirativ
 -Nu te contrazic! il aud pe Sasuke spunand parca uimit
  Am reusit oare eu sa il fac pe marele Sasuke Uchiha, cel care nu este atat de usor de impresionat sa ramana cu gura cascata? Recunosc ca acesti ochii sunt dementiali si ca pana si pe mine m-au uimit, dar chiar nu credeam ca asta este posibil, poate doar in visele mele. Pun inapoi in buzunar bucata de oglinda si ma intorc spre Madara ce ma privea de asemenea uimit.
 -Te-ai mai linistit? ma intreba vizibil ingrijorat Madara raspunzandu-i adirmativ
 -Sakura nu vreau sa te mai vad in starea aia pentru o nimica toata cum a fost acum. Vreau sa fi aceea Sakura puternica si curajoasa pe care am intalnit-o in aceea sare in Konoha, care nu a tremurat nici macar putin la vederea mea chiar daca am o reputatie destul de macabra acolo. Si mai ales nu vreau sa te mai vad niciodata plangand.
  Vorbele sale mi-au ajuns in doar cateva secunde la inima facandu-ma parca sa privesc totul cu alti ochii. A nu stiu cata ora pe ziua de azi, Madara m-a surprins considerabil prin comportamentul total anormal fata de mine, ceea ce cred ca nu ar trebui sa ma mai mire. Niciodata nu am crezut ca el ma percepe asa si trebuie sa recunosc ca in aceea seara chiar daca paream rece si fara pic de teama eu defapt pe interior simteam un amalgam de teama si nerabdare ca acesta sa plece. Simpla sa prezenta imi provoca fiori reci ca gheata pe sira spinarii si privirea aceea parca de sticla ma facea sa imi doresc sa fug cat mai departe de el. Sa il privesti pe Madara Uchiha in acei ochii goi si reci ca strafundul unui ghetar din Groenlanda era ca o moarte lenta, dar sigura care te macina din interior spre exterior. Privirea sa parca de gaurarea, iar aceea putere ce o emana in jurul sau te facea sa te simti ca o mica gaza ce poate fi oricand strivita de bocancul urias al unui om.
 -Acum ca s-a mai linistit si rozalia putem pleca? intreba indiferent Sasuke
 -Normal, raspund eu automat facand semnele necesare fara macar a fi atenta la ce fac
  Toata aceasta zi este una ciudata, atat de ciudata incat as putea crede ca este un cosmar. Ma ciupesc destul de tare cu gandul ca daca fac asta poate ma voi trezi in patul meu injurand-ul in barba pe Hidan ce face iar galagie pe hol la o ora destul de devreme, dar asa cum era si normal durerea provocata ciupiturii era foarte reala ca si aceasta zi.

Ayame's point point of view

 -Nu imi vine sa cred ca ai facut asta Bill, rasuna vocea mea acompaniata de sunetul palmei lipite de obrazul sau
  O a doua palma veni din partea mea, de data aceasta pe celalalt obraz. Eram nervoasa si asta se putea observa usor din tonul vocei si acel mic tremur al corpului meu ce prezenta nervozitate. Stiu mult prea bine ca Bill este un nesimtit si jumatate, dar chiar nu m-am asteptat sa ma sarute cu forta in plina strada. Am auzit zvonuri prin sat cum ca el ar fi indragostit de mine, dar am crezut de fiecare data ca sunt doar barfe inventate de barfitoarele satului ce nu mai au pe cine sa discute.
  M-am departat usor de el pasind gratios pe strada prafuita ce reusea sa readuca la viata amintiri de mult uitate, amintiri din copilaria mea aparent lipsita de orice grija. Tot ce vreau acum este sa ajung cat mai repede acasa, sa fac un dus si probabil sa plec in cautarea lui Deidara. La doar cateva secunde dupa plecarea sa, inainte sa apara in peisaj Bill am observat ca blondul isi uitase pe banca telefonul. Tocmai cand am vrut sa strig la el pentru a se intoarce si-a facut aparitia acest maimutoi, iar acum cand am privit fugar locul unde se afla pretiosul obiect am observat cu stupoare ca nu se mai afla nimic pe scandura vopsita cu un albastru intens. Imi este teama ca nu cumva blondinul sa fi vazut scena de mai devreme si sa creada cu totul altceva. Am fost foarte sincera cu el si nu as vrea sa ma creada o persoana mincinoasa ce se joaca cu mai multi barbati. Sper doar ca blondul sa nu isi facut deja o parere total gresita despre mine.

Cat ma bucur ca ai adus nextul!  
A fost un capitol excelent si chiar nu ma asteptam ca Sakura sa reactioneze asa la activarea Armaghedonului.
Vreau sa vad cum se va integra Sasuke in Akatsuki si tare mi-ar mai placea ca Sakura sa o paruiasca putin pe Karin   
Astept nextul! Spor la scris si la idei!

Capitolul 25

Sakura's point of view

  Din fericire am ajuns cu totii in fata casei actual a noastre cu toate ca eu nu am fost mai deloc atenta la semnele pe care le faceam. Puteam ajunge oriunde in lumea asta si nu acasa, dar din fericire am ajuns in siguranta in fata scumpei si adoratei case. Un fosnait se auzi brusc, sunet ce provenea de undeva din apropiere. Imi intorc privirea vigilenta spre un tufis si spre mirarea mea de acolo iese un mic si frumos catel alb, dar foarte murdar si probabil flamand. Ma apropii cu grija de acesta si spre surprinderea mea nu imi face absolut nimic decat incepe sa se apropie si el sau ea ce o fi, de mine bucuros sau bucuroasa. Iau frumosul animal in brate si descopar ca este fata.
 -Madara putem pastra aceasta catelusa draguta? intreb eu avand o fata greu de refuzat, dar acesta nici nu apuca sa raspunda ca se baga Sasuke
 -Nu imi spune ca ii vei da voie sa pastreze potaia asta care sigur isi va face nevoile peste tot, incepu sa comenteze Sasuke vizibil iritat
 -O sa ma gandesc la asta si o sa va spun ce am hotarat, raspunde Madara dupa care intra semet pe usa
  Il urmez si eu avand in brate pretiosul meu caine nepasandu-mi ca Sasuke va face urat ca am adus-o aici. Madara nu a zis nimic cum ca nu as avea voie sa o aduc in casa. In living nu era nimeni asa ca ma fac disparuta si plec direct in baie cu frumoasa mea catelusa care va avea parte de o binemeritata baie ce o va face sa arate mult mai bine.
  Ajungand in baie inchid rapid usa in urma mea si dau drumul apei sa curga in cada mare si spatioasa. Dupa ce cada se umplu cu sufiecient de multa apa o pun cu grija pe catelusa care va trebui sa ii gasesc un nume si incep sa o spal. Ii spal foarte bine blanita alba ce ajunsese sa aiba o culoarea maronie si dupa ce termin o infasor intr-un prosop alb si pufos. Blanita sa pana acum maronie era in momentul de fata alba ca neaua.
 -Acum ca te-am spalat trebuie sa iti spun si un nume. Hmmm. Cred ca cel mai bun nume pentru tine ar fi Bella pentru ca esti foarte frumoasa, ce zici? vorbesc eu cu noua mea catelusa si aceasta imi raspunde printr-un latrat fericit semn ca si ei ii place acest nume
 -Pentru ca am terminat cu spalatul acum sa mergem sa mancam Bella. Parca m-a luat si pe mine foamea dupa tot ce s-a intamplat azi, spun eu deschizand usa baii
  Imi amintesc brusc de noul meu kekkei genkai si imi arunc pentru cateva secunde privirea spre oglinda mare atarnata pe perete. Am avut marea surpriza sa vad ca ochii mei au revenit la vesnica lor culoare. Nu imi pot da seama cum de s-a dezactivat asa pur si simplu, dar cred ca il voi intreba mai tarziu pe Madara de asta. El trebuie sa stie doar a stat un timp cu clanul meu. Imi scutur usor capul pentru a alunga toate aceste ganduri si plec impreuna cu Bella spre bucatarie. Imi este o asa foame incat stomacul meu a inceput deja sa protesteze.
  Ajungem destul de repede in bucatarie, iar primul lucru pe care il fac este sa ma duc la frigider si sa cotrobai prin acesta. I-am pus Bellei intr-un castron niste mancare de care am auzit ca este facuta de Itachi si am inceput sa imi fac grabita un sandwich. Pun castronul cu mancare jos si o vad pe frumoasa mea cum se apropie rapid incepand sa infulece cu pofta mancarea. Nu stiu cat de buna o fi mancarea facuta de brunet, dar la ce foame sigur are cred ca ar manca orice.
 -Deidara nu fi dobitoc si da-te de pe mine. Nu sunt femeie si clar nu imi plac barbatii daca esti genul ala de tip, il aud tipand de pe scari pe Sasori
 -Dar nu am nici un fel de intentie deplasata. Nu pot plange si eu pe umarul unui prieten?
 -Da, dar asta nu implica sa imbratisezi omul si sa nu ii mai dai drumul, aud vocea roscatului apropiindu-se
  Curioasa fiind imi termin sandwichul si musc cu pofta din el iesind imediat din bucatarie pentru a vedea spectacolul. Pe scari cobora aparent grabit Sasori ce il avea prins pe Deidara de abdomenul sau ca un scaiete. Nu stiam sincer ca baietii astia sunt pe invers si ca se mai si plac pe deasupra. Cred ca vom asista in curand la o nunta in casa asta, dar se pare ca una inca ilegala.
 -Baieti nu stiam ca voi va placeti recipro, raspund eu parand extrem de uimita
 -Sakura nu e ceea ce pare. Deidara este un pic mai mult beat si din cate am inteles din ce bolboroseste el este vorba de o fata. Nu spun asta pentru a ma scoate eu si daca vrei iti pot demonstra in orice seara ca imi plac femeile
 -Nu mersi! Pot muri si fara sa aflu pe pielea mea asta.
 -Ayame, scumpa mea Ayame. De ce a trebuit sa ma minti pe mine si sa imi dai sperante spunandu-mi ca nu ai pe nimeni cand tu defapt erai deja cu cineva? incepu sa se smiorcaie Deidara
 -Deci chiar nu ai mintit, spun eu intrand inapoi in bucatarie si ducandu-ma la Bella ce terminase deja de mancat
  Iau castronul de jos si il clatesc putin datorita faptului ca nu mai ramasese mai nimic pe el. Se pare ca i-a fost foame nu gluma. Termin si eu de mancat si pun castronul la locul sau, dar chiar cand sa ma intorc aud o bubuitura puternica. Sper ca baietii astia nu au adus o bomba sau ceva de genu in casa ca ii omoara Madara.
  Ies grabita din bucatarie urmata in deaproape de Bella si cand ajung in living imaginea ce mi se infatiseaza ma face efectiv sa rad. In mijlocul camerei se aflau unul peste altul, corpurile si in acelasi timp si buzele lor fiind lipite chiar Hidan si Sasuke. Nu stiu cum de au ajuns in pozitia asta, dar efectiv incep sa rad parca nemaiputand sa ma abtin. Modul in care stau lipiti unul de altul parca fiind un cuplu si acel sarut atat de pasional ma face sa rad atat de tare incat imi dau lacrimile.
 -Ce se ... , aparu Madara in camera probabil atras de zgomotul acela destul de puternic
  In scurt timp si noul venit incepu sa rada in hohote de cei doi, asa cum nu l-am vazut niciodata. "Amorezii" se ridica de pe jos aruncandu-i privire ucigase lui Sasori ce se pregateste se pare sa o ia la fuga. Ma intreb daca roscatul are vreo legatura cu toata aceasta intamplare.
 -Sasori esti un om mort, il aud pe Hidan ce isi sterge buzele cu podul palmei
 -Dar ce a mai facut? intreb eu oprindu-ma din ras si tinandu-ma strans de burta care incepuse sa ma doara
 -Pai ce sa faca el decat sa ne puna piedica si sa ajungem in pozitia de mai devreme, preia cuvantul Sasuke
  In doar trei secunda un vant se produse prin camera si Sasuke impreuna cu Sasori au disparut din aria mea vizuala facandu-se parca nevazuti. Amenintari si injuraturi se auzeau apropiindu-se si departandu-se urmate de sunetele pasilor grabiti al unor persoane ce alearga. Asta ma face sa ma gandesc ca cei doi se alearga prin toata casa. Sper doar sa nu intre in camera mea si sa imi strice ceva ca atunci eu sunt cea care ii va omori pe amandoi.
 -Deci Madara te-ai mai gandit la problema noastra? intreb eu intorcandu-ma brusc spre acesta cu o fata foarte dragalasa luandu-l prin surprindere
 -Nu prea am avut timp sincer sa fiu sa ma gandesc intens la asta, raspunde acesta stergandu-si lacrimile din coluturile ochilor
  Eu nu mai zic nimic ci doar fac pe suparata indreptandu-mi privirea spre spectacolul ce se mutase acum in fata ochilor mei. Nu sunt chiar asa de suparata pe cat vreau sa par, dar in sufletul meu exista o mica farama de suparare datorata faptului ca Madara sigur nici nu s-a gandit la problema aceasta atat de importanta.
 -Nu imi spune ca acum te-ai suparata din cauza asta, spune Madara dupa cateva secunde de tacere
  Nu ii raspund ci continui sa ma uit la cei doi dobitoci cum se alearga si sar peste diferite obiescte de mobilier aproape impiedicandu-se. Fuga lor continua prin living si in cateva secunde dispar din aria mea vizuala continuandu-si maratonul in alta camera.
 -Stai putin! Cine a adus potaia asta in casa? intreba brusc Hidan aratand cu degetul spre Bella
 -Eu! Ai vreo problema cu asta? Si nu o face potaie pe Bella, aproape ca tip eu la argintiu facandu-l sa se dea cu doi pasi mai in spate
 -Stai calma nebuno ca doar nu ti-am pus mana unde nu trebuie. Nu trebuie sa reactionezi asa din cauza unei simple potai
 -Ai trei secunde sa fugi inainte sa iti dau una, raspund enervata la culme
 -Dar nu erau 10? intreba acesta parca pregatit sa o ia la goana
 -3, 2 , 1, spun eu rapid incepand sa il alerg
  Am inceput sa il alerg prin toata camera starnind amuzamentul lui Madara, singurul care mai ramasese in camera si aproape ma lovisem de Sasuke care si el il alerga pe roscat. Si cum alergam eu asa in urma argintiului ce va fi numit de acum vinetiul aproape ca il prind pe Sasori fara sa vreau. Imi vine prin minte ideea geniala de a face un targ cu Sasuke asa ca imediat cum prind ocazia si el trece pe langa mine il prind de camasa oprindu-l in loc.
 -De ce m-ai oprit Sakura? ma intreba acesta vizibil iritat
 -Vreau sa iti propun un targ. Eu il prind pe Sasori ceea ce imi va fi foarte usor, iar tu pe Hidan. Iti explic mai tarziu de ce, acum esti de accord?
  Acesta raspunde afirmativ si reincepe cursa de gasire a celor doi. Avantajul nostru acum este ca cei doi nu stiu ca noi am facut schimb de parteneri ca sa zic asa si cand o sa ne vada nu or sa isi dea seama si vor crede ca doar il cautam pe celalalt coechiper de alergat. Urc scarile de data asta mai putin grabita si indata ce ajung pe imensul hol ma rezem obosita de perete. Toata alergatura asta m-a obosit foarte tare si parca simt ca imi i-a foc gatul. Inima a inceput sa ma intepe usor si gura imi este deja uscata. Este clar ca trebuie sa il gasesc mai repede pe Sasori daca nu vreau sa cad pe aici rupta de oboseala de prea mult alergat.
  Reincep sa alerg pe holul destul de spatios si dupa doar cativa metri ascuns dupa un dulap al carui rol nu il stiu inca era chiar roscatul. Cand ma vede tresare usor, dar se linistete rasufland usurat probabil la gandul ca nu sunt Sasuke. Il intreb serios daca l-a vazut pe Hidan si chiar inainte de a-mi raspunde il prind strans de brat. Ma privi nedumerit, dar nu ii dau nici un raspuns tragandu-l cu putere dupa mine spre scari cu gandul de al duce in living unde urma sa il tin pana ce va veni brunetul.
  Ajung destul de repede jos impreuna cu Sasori care se zbatea din stransoarea mea punandu-mi tot felul de intrebari stupide ce ma faceau pur si simplu sa ii dau una, asa din partea mea si cu dedicatie.
 -Sakura, dar parca alergai dupa Hidan, l-ai prins pana la urma pe Sasori? intreba Madara incercand sa se abtina sa nu rada
  Nu ii raspund facand in continuare pe suparata si incep sa bat din picior nerabdatoare sa scap de aceasta povara roscata ce e posibil sa se faca cu un pumn mai repede decat e programat. Nerabdarea deja puse stapanire pe mine si asta se putea observa cu usurinta datorita miscarilor mele agitate. Niciodata nu mi-a placut sa astept si tocmai asta ma pune sa fac Sasuke acum cand nu mai vine. Eu am reusit sa il prind pe Sasori foarte repede si el e mai putin dobitoc decat Hidan, dar poate ca Sasuke e de vina, nu actual argintiul si viitor vinetiul.
 -Aha deci faci in continuare pe suparata. Si eu care ma gandeam sa te las sa pastrezi acel caine, spun Madara privind parca absorbit spre scari
 -Serios? intreb eu uimita si bucuroasa in acelasi timp, dar avand grija sa nu slabesc deloc stransoarea in care Sasori era prins
  Nu apuc sa aud raspunsul pe care probabil ar fi trebuit sa il primesc de la Madara pentru ca in incapere isi facu aparitia Sasuke tarandu-l la propriu dupa el pe Hidan care tipa si gesticula ca un nebun abia scapat de la spitalul 9. Bucuria ma cuprinse in doar cateva secunde vazand ca brunetul venise intr-un final cu mult asteptatul ostatic.
 -Sasuke uiteti aici tipul. Acum il poti bate linistit si apropo, te-ai cam lasat prietene. Inainte erai mai bun la asta, dar acum pana si eu l-am prins mai repede pe Sasori si el e mai destept decat asta.
  Facem schimb de baieti avand grija ca nici unul sa scape. Ma apropii de Hidan si ii dau un pumn in burta facandu-l sa se aplece tinandu-si mainile in zona lovita, semn ca am dat destul de tare. Cu toate ca as mai putea in momentul asta sa ii mai dau cativa pumni nu o sa fac asta pentru ca pentru mine este suficient, pentru moment. Il vad cum se ridica recapatandu-si pozitia initiala, ceea ce ma duce cu gandul ca durerea a mai trecut.
 -Asta a fost pentru ca facut-o pe Bella potaie, raspund eu urmand cateva secunde in care nimeni nu spune nimic
 -Iar asta pentru ca m-ai facut nebuna, spun brusc si ii dau un genunchi in punctul sensibil acesta incepand sa se vaite de mama focului
  Incep sa rad usor la vederea scenei si ma indepartez putin de acesta privindu-l pe Sasuke ce se pare ca deja si-a inceput planul de razbunare pe Sasori bagandul intr-un genjutsu cu ajutorul sharinganului. Il compatimesc pe roscat pentru ca stiu cum este sa treci printr-un genjutsu al unui Uchiha. Am avut si eu candva ghinionul ca Itachi sa ma bage intr-un genjutsu si chiar nu a fost tare deloc. Nu mai stiu exact ce s-a intamplat atunci, dar imi amintesc doar ca am simtit o teama de nedescris in momentul in care am realizat ca nu mai eram acasa ci altundeva si culmea si singura.
 -Deci Sakura nu ai vrea sa afli ce am hotarat in legatura cu acel caine? imi sopteste Madara la ureche trezindu-ma din gandurile mele
  Raspund afirmativ si il privesc cu coada ochiului observand ca acesta este mult, dar mult prea aproape de mine. Cu toate ca in mod normal ar fi trebuit sa ma simt ciudat sau deloc confortabil datorita distantei destul de mici dintre noi eu eram insa foarte relaxata. Raspund afirmativ si ma intorc cu fata spre el indepardandu-ma usor.
 -M-am gandit la problema ta si m-am hotarat sa te las sa pastrezi catelul, raspunde acesta zambind cald
  La auzul raspunsului am inceput sa zambesc incontrolabil si parca un val de energie imi strabatu tot corpul dandu-mi un chef nebun de viata. Ma simteam ca un copil de cinci ani careia tocmai ce i-a fost cumparata jucaria mult dorita si de care s-a rugat multe zile de parinti sa i-o cumpere. Fara sa ma gandesc prea mult la asta sau macar sa imi dau prea bine seama ce fac am sarit la propriu pe Madara bucuroasa fiind si soarta asta care imi cam joaca feste a facut ca noi doi sa cadem pe podea, unul peste altul.
 -Scuze, am fost tot ce am putut eu spune vizibil stanjenita de situatia asta

Ce mi-a mai placut acest capitol  
A fost amuzant capitol si chiar aveam nevoie de asa ceva acum  
Ma intreb oare cum va reactiona Sasuke cand il va vedea pe Itachi si cum se va intelege Karin cu ceilalti membrii  
Astept nextul! Spor la scris si la idei!

Ieiiiiii , ai venit cu next`ul !   Ce bine imi pareeeeee! .
Inca un capitol superb  .
Rebee te si spor la scris in continuare !

Capitolul 26

Ayames's point of view

  Am ajuns destul de repede acasa marind considerabil pasul nu pentru ca mi-ar fi fost frica de Bill ci pentru ca eram foarte nerabdatoare sa fac un dus rapid si sa plec in cautarea lui Deidara. In momentul asta ii multumesc Domnului ca mi-a venit stralucita idee de al intreba unde sta pentru ca altfel clar nu mai aveam cum sa-l gasesc. Ajunsa acasa urc in ceea mai mare graba scarile si aproape ca fug spre baia ce spre norocul meu nu era chiar atat de departe.
  Intru in spatioasa baie si scap repede de hainele ce imi acopereau trupul si pe care parca nu le mai suportam asupra mea. Deschid usa mare a cabinei de dus si intru in interiorul sau dand drumul picurilor mari de apa ce se lovesc violent de trupul meu aparent firav. Acest proces imi provoaca o placere ciudata, iar corpul meu parca vrea sa simta din ce in ce mai mult cum picuri grei si partiali rece se lovesc violent de el.
  Termin si dusul care surprinzator s-a prelungit cu cinci minute si ies din cabina avand grija sa nu alunec cumva pe gresia alba de pe jos si sa imi rup ceva, luand pe mine un prosop mare, alb si foarte pufos. Parasesc grabita baia si ma duc ca o tornada in camera mea unde scap rapid de prosop inlocuindul cu o lenjerie intima neagra. Deschid rapid usile mari ale dulapului si aleg de acolo niste blugi negri mulati si pe alocuri taiati si un tricou albastru cu scris pe el. Ma imbrac cu hainele alese si ma duc in fata uriasei oglinzi pe care o am in camera. Observ ca hainele alese la intamplare se potrivesc asa ca incep sa imi usuc parul ce pana acum a fost foarte ud.

  Dupa ce parul se usca aproape in intregime ma incalt cu niste tenesi simpli si ies din camera asa cum si intrat, adica ca o tornada indreptandu-ma grabita spre iesirea din casa. Nu ma uimeste deloc ca nu este nimeni prin casa pentru ca nici nu are cine. Las toate aceste ganduri deoparte si ies in pas alergator din casa avand grija sa incui usa in urma mea. Ma indepartez usor de usa din lemn punand cheia in buzunarul pantalonilor pe care ii purtam si incep sa alerg pe strazile prafuite ale satului. Nerabdarea li nelinistea pusera brusc stapanire pe corpul si mintea mea acum mai mult decat oricand facandu-ma sa alerg din ce in ce mai tare. Teama de a nu il gasi acasa pe blond se instala in mintea mea parca incepand sa aud voci ciudate ce imi repeta sa ma grabesc pana nu e prea tarziu. Nu stiu daca incep sa innebunesc sau pur si simplu este devina subconstientul, dar aleg sa ascult acele voci si continui sa alerg fara oprire.
  Oboseala se resimtea foarte usor, iar o senzatie acuta de sete ma facut sa ma opresc pentru cateva minute in mijlocul strazii sprijininandu-mi palmele de genunchi. Cu toate ca imi doresc sa ajung cat mai repede acasa la Deidara nu pot ignora aceasta oboseala ce parca m-a scapat de orice fel de energie sau vlaga. Imi simteam gatul parca mai uscat ca niciodata si o sete incredibila ma facu sa ma indrept spre cel mai apropiat magazin de unde am cumparat grabita o sticla de apa. Am desfacut cu mana tremurand dopul din plastic al sticlei si am turnat cu o pofta asemanatoare animalelor de prada continutul potolindu-mi setea. Simteam o senzatie ciudat si in acelasi timp placuta la contactul lichidului incolor cu gatul meu deshidratat.

  Am consumat destul de repede continutul rece si am aruncat sticla la cel mai apropiat cos de gunoi pe care l-am vazut. Am inlocuit alergatul cu mersul gandindu-ma ca nu ar fi tocmai bine sa ajung in fata casei blondului si sa nu pot scoate nici macar un cuvant din cauza oboselii. Incep sa admir natura ce mi se arata in toata splendoarea sa in timp ce merg relaxata si doar putin grabita in mare parte datorita faptului ca mai aveam doar foarte putin de mers.
  Privesc mareata casa in care se presupune ca locuieste Deidara in timp ce ma apropii cu pasi timizi de imensa gradina ce inconjoara casa. Cu fiecare pas pe care il facem si cu fiecare metru lasat in urma gradina parea parca mult mai mare dandu-i casei un aer impunator.
  Deschid poarta din metal ce parea destul de veche si incep sa pasesc pe cararea ce ducea spre usa de la intrare. Cu fiecare pas facut inima incepea sa bata din ce in ce mai tare, iar in momentul in care am ajuns in fata usii mari din lemn parca tot curajul meu disparuse in cateva secunde. Vreau sa bat la usa, dar parca ceva ma retina si nu ma lasa sa imi folosesc mana, ca si cum nu imi pot controla corpul. Trag adanc aer in piept pastrandu-l in plamani pentru cateca secunde si eliberandu-l incercand sa imi fac curaj. Ridic mana in aer si bat la usa sperand ca cineva sa vina cat mai repede sa imi deschida.
  Asa cum am si sperat usa se deschide la doar cateva minute in fata mea aparand un barbat imbracat in totalitate om negru si cu parul argintiu. Mi se pare foarte ciudat acest tip ce la o privire mai atenta iti poti da seama ca seamana cu un satanist, dar incerc sa ascund usoara teama ce s-a instalat in interiorul meu.
 -Pe cine cauti scumpa? Cumva pe mine? intreba acesta zambind pervers
 
  Am deschis gura pentru ai raspunde, dar se pare ca cineva mi-a cam luat-o inainte. O fata foarte draguta cu parul roz aparu in spatele lui si ii dadu imediat o palma dupa ceafa facandu-l sa se dea din usa si sa injure silentios. Am privit in continuare scena preferand sa raman pentru moment un simplu spectator.
 -Hidan nu mai speria saraca fata cu prostia ta nemarginita, spune rozalia dandu-si ochii peste cap si impingandu-l de la spate pe cel al carui nume am aflat ca este Hidan
 -Scuze pentru specimenul de mai devreme. A fost la cu casa si cu alti cativa la fel. Oricum eu sunt Sakura, tu? imi spuse foarte prietenoasa zambind cald si intinzandu-mi mana
 -Ayame, spun eu simplu raspunzandu-i la zambet si dand mana cu ea
 -Aaaa, deci tu esti faimoasa Ayame dupa care sufera atat de mult Deidara. Recunosc ca esti chiar frumoasa, dar nu stiu ce ai vazut la acel blond. In fine, asa cum se spune gusturile nu se discuta, spune aceasta dandu-mi usor drumul la mana
  Rosesc usor la afirmatia sa cum ca as fi frumoasa si observ cum se da la o parte din usa invitandu-ma sa intru. Fac asa cum mi-a zis pasind usor timida in casa ce din afara mi se parea imensa. Aceea teama ce m-a insotit pana aici disparu complet indata ce l-am vazut pe blond stand pe canapea uitandu-se plictisit pe pereti.

  Am pasit usor tematoare catre el sperand ca acesta sa nu ma respinga nevrand ca macar sa ma asculte. Ajunsa langa canapea ma asez langa el si vazand ca pana nici in acest moment nu m-a observat ii pun delicat mana pe umar. Isi intoarce lent privirea catre mine si cand ma vede ramane pentru cateva secunde vizibil uimit dupa care isi fixeaza atentia asupra peretelui din fata noastra.
 -Deidara am venit aici ca sa discut cu tine despre ce s-a intamplat dupa ce tu ai plecat, spun eu bland
 -Cred ca va fi imposibil sa discuti cu el dupa cat de mult a baut. M-ar mira sa fie acum mai treaza decat inainte, spune Sakura urcand scarile
 -Nu vreau sa discut absolut nimic cu tine Ayame. Stiu foarte bine ce am vazut si orice ai spune nu poti nega ca te-ai sarutat cu tipul ala, imi spune Deidara parand destul de lucid

 -Macar lasa-ma sa iti spun si varianta mea. Nu trage concluzii fara sa ma asculti si pe mine.
  Lumea mea se prabusea brusc pentru a nu stiu cata oara acum cand sunt la un pas de a pierde si ultima farama de fericire ce s-a intrezarit. Mici picuri de apa se stransera in colturile ochilor gata sa iasa, dar cu un efort destul de mare am reusit sa raman puternica si sa nu plang pentru a nu parea genul ala de persoana ce incepe imediat sa boceasca. Il aud pe blond cum ma invita sa ii spun tot ce am de zis si fata mi se lumina brusc.
 -Acel tip pe care l-ai vazut azi este indragostit de mine si de cand il stiu tot timpul m-a urmarit. Niciodata nu a mai facut nimic de genu, dar azi dupa ce ai plecat a venit si m-a sarutat asa din senin fara sa zica ceva. M-am smucit din imbratisarea sa si i-am dat si doua palme si cum mi-am dat seama ca e posibil ca tu sa fi vazut toata scena am venit intr-un suflet pana aici.
 -Cu toate ca probabil nu ar trebui sa fac asta, dar ceva imi spune ca esti sincera si tocmai de aceea te si cred, imi raspunde zambind discret
  Bucuria puse brusc stapanire pe mine asta fiind vizibil si cu greu m-am abtinut sa nu imi manifest bucuria ce o resimteam in acest moment.

Sakura's point of view

  Cand mi-a fost zis ca intamplarile jenante nu se uita usor am ales sa nu cred si sa spun ca asta este o prostie, dar azi am experimentat pe pielea mea. A fost destul de jenant momentul in care eu in bucuria mea am sarit la propriu pe Madara si am cazut amandoi pe podea rezultand eu deasupra lui pe o podea destul de tare si rece, inconjurati de niste dobitoci ce se duc cu gandul la cu totul altceva.
  Am stat asa doar cateva secunde pana ce mi-am dat seama ca nu suntem singuri in camera asa ca m-am ridicat ca arsa de pe el si mi-am cerut scuze incercand sa ii ignor pe acei dobitoci. Recunosc ca am avut intentia de ai bate pe toti, dar m-am razgandit rapid la gandul ca nu are rost sa fac asta.
  Imi rotesc privirea pe intreg holul si observ cum cineva iese din camera sa. Norocu fu ca cel care iesi sa fie Itachi care veni imediat la mine parca vrand sa imi spuna ceva. Oricat as incerca nu imi pot imagina de ce este brunetul atat de grabit si din cate pare usor nerabdator in legatura cu ceva anume.
 -Sakura, nu stii cumva unde este Sasuke? ma intreaba acesta imediat ce ajunge in fata mea
 -Da, cred ca se afla acum in camera lui, dar de ce intrebi?
 -Vreau sa vorbesc neaparat ceva cu el, imi raspunde fugitiv si porneste spre camera lui Sasuke
 -Vin si eu cu tine, il instiintez urmandu-l indeaproape fara a mai astepta un raspuns din partea sa

  Cum ne aflam foarte aproape am ajuns destul de repede in fata usii ce ne desparte de camera in care se afla Sasuke. Itachi deschide cu putere usa ca si cum ar vrea sa o scoata din balamale. Intru usor precauta in camera fiind pregatita sa ii despart oricand pe cei doi in cazul in care ar vrea sa se lupte pe aici.
 -Fratioare ce te aduce pe aici? intreba Sasuke foarte relaxat, ciudat de relaxat as spune eu
 -Vreau sa vorbesc cu tine si vad ca ma cam eviti de cand ai venit aici. De ce?
 -Pur si simplu nu am ce discuta in mod special cu tine si ca sa-ti raspund la intrebare, nu te evit absolut deloc
 -Serios? Sasuke nu sunt fratele mai mare degeaba. Te cunosc foarte bine si sunt sigur ca esti suparat pe mine. Ti-am spus totul exact cum s-a intamplat fara sa te mint cu nimic, iar tu inca esti suparat pe mine? Pentru ce? Pentru ca am omorit clanul fara sa imi pese de ei
 -Da, de asta! Nu ti-a pasat de mine ca raman fara nimeni pe lumea asta si nu ti-a pasat de prietenii sau macar de iubita ta. I-ai omorit pe toti fara pic de sentimente, pana si pe mama care merita sa traiasca, aproape ca tipa Sasuke cu lacrimi in ochii
 -Sasuke trebuie sa intelegi ca nu am facut asta pentru ca asa au vrut muschii mei ci pentru ca asa am crezut ca este cel mai corect. Nu puteam sa stau si sa privesc cum mii poate sute de oameni nevinovati mor si asta din cauza mea. Ma poti uri fratioare daca asta doresti, dar eu sunt impacat ca am facut ceea ce trebuie, spun Itachi stapanindu-si lacrimile ce stateau sa cada si iesi ca o tornada din camera

Iuhu! A venit nextul!  
Ce capitol frumos. Nu ma mira faptul ca Hidan a vorbit asa "frumos" cu Ayame, dar ma mira faptul ca Deidara a iertat-o asa usor.
Oricum, chiar vreau sa aflu ce se va intampla in continuare, asa ca spor la scris si la idei!

Sunt cea mai mare fraiera ca nu ti-am vazut ficul pana acum. E super. Ador faptul ca Sakura nu mai e o fetita mica si sensibila ce asteapta sa fie salvata de toti, e megaputernica, toti se tem de ea si cel mai important obtine tot ce vrea   She is EVIL. I LIKE THIS. Bine ca Sakura nu mai simte nimic pentru Sasuke caci as fi innebunit daca il mai iubea. Cat ar fi fost ea de putenica o terminam daca se mai indragostea de prostul ala. Imi place ceea ce creezi intre saku si mada si chiar nu ma asteptam sa iasa ceva atat de wow........biz:=)):  Toate personajele sunt de rasul curcilor, mai ales cei trei crai de la rasarit Hidan, Sasori si Deidara Ador povestea si abia astept continuarea         Te iubesc ca faci astfel de ficuri

Capitolul 27


Sakura's point of view

  I-am aruncat o privire lui Sasuke ce parea destul de nervos si confuz si am dat sa plec nevrand sa incep o cearta cu el, dar vocea sa ma oprii din drum. Am ramas in loc ca o statuie cu gura usor intredeschisa privindu-l uimita. Nu inteleg de a vrut neaparat ca eu sa raman aici pentru ca ultima data cand am verificat nu ne suportam absolut deloc.
 -Ce s-a intamplat? intreb eu nedumerita
 -La ce te referi? imi raspunde brunetul cu o alta intrebare parca ma confuz decat mine
 -Ma refer la faptul ca m-ai oprit acum cand am vrut sa plec si nu inteleg de ce. Adica ce s-a intamplat de vrei acum brusc sa raman in camera ta cand noi acum cateva ore aproape ca am pornit o cearta de toata frumusetea, ii raspund eu gesticuland
  Ofteaza silentios si se ridica de pe pat venind catre mine. Ajunge in dreptul meu si inchide usa venind in fata mea si privindu-ma serios in ochii.
 -Trebuie sa vorbesc cu cineva in momentul asta si tu esti singura din casa asta in care am cea mai mare incredere si plus de asta tu ai petrecut mai mult timp cu Itachi decat mine chiar si dupa ce a omorit clanul si cred ca tu il stii cel mai bine, imi spune acesta parand foarte sincer
 -Bine, dar sa nu incerci nici o smecherie cu Sharinganul pentru ca nu am stat pe langa Itachi si Madara atata timp degeaba

  Chicoteste la auzul vorbelor mele si se aseaza pe marginea patului invitandu-ma sa fac si eu acelasi lucru. Putin tematoare ma asez langa el privind peretele din fata noastra si in acelasi timp si usa.
 -Deci despre ce voiai sa vorbim? sparg eu linistea enervanta ce se instalase intre noi
 -In primul rand vreau sa stiu daca tot ce mi-a marturisit Itachi este adevarat, imi raspunde acesta inchizand ochii
 -Sasuke, eu iti voi spune tot ce s-a intamplat in aceea zi, iar alegerea este a ta daca ma crezi sau nu.
  Acesta aproba deschizand usor ochii indemnandu-ma sa incep. Trag adanc aer in piept si ma asez mai bine pe pat fiind usor nelinistita.

~Flashback~

  Stau si privesc pentru a mia oara cerul astazi parca mai albastru ca oricand. In mod normal as fi stat aici pe aceasta creanga alaturi de Itachi privind cerul si natura din jur vorbind, dar ciudat este ca azi nu am putut sa dau de el. Ma ingrijoreaza faptul ca nimeni din sat nu l-a vazut si chiar imi este frica sa nu fi patit ceva chiar daca stiu ca este destul de puternic cat sa se apere de oricine.
  Imi ridic privirea catre vazduh si observ cum o pasare se apropie de copacul in care stau. Nu ma panichez pentru ca sigur este o simpla pasare care sigur nu are ce sa imi faca. Imi las privirea sa cada asupra peisajului de sub mine. Incep sa fredonez incet o melodie si in doar cateva minute ma trezesc cu aceea pasare in fata mea. Ma uit cu atentie la ea si observ ca este defapt corbul lui Itachi. Ma intreb oare ce cauta aici? Intind mana catre el, iar acesta se aseaza pe bratul meu lasand la iveala un biletel ce era prins de piciorul lui. Desprind usor biletul de la piciorul sau si il desfac descoperind ca acolo era un mesaj.

  "Probabil te intrebi de ce nu am venit azi ca de obicei la copacul nostru si de ce mi-am trimis corbul cu acest mesaj. Ei bine, draga mea am facut asta pentru ca vreau sa ne intalnim cat mai repede la cel mai batran pom din padure. Nu iti pot da acum toate detaliile, dar iti promit ca indata ce ajungi iti voi povesti tot. -Itachi".
  Am rupt biletelul in mii si mii de bucati si am sarit de pe creanga direct pe pamant, lasand corbul sa zboare catre padure. Nu imi pot da seama despre ce vrea sa vorbim Itachi si de ce se comporta atat de ciudat. Niciodata nu si-a trimis corbul cu un mesaj pentru mine si asta e mult prea dubios.
  Imi alung din minte orice gand si pornesc in fuga spre padurea ce din fericire nu e la o distanta prea mare de locul acesta. Alergand mai repede decat am facut-o vreodata in toata viata mea am ajuns intr-un sfert de ora la copac din cauza faptului ca nu mai fusesem pe acest drum de multe luni. M-am apropiat incet de pomul ce parea mai mult decat singur si m-am rezemat de trunchiul batran al acestuia.

 -Ai intarziat, se auzi o voce sumbru de serioasa
  Am tresarit usor, ridicandu-mi privirea catre una din crengile cele mai inalte ale arborelui. Pe o creanga destul de groasa si rezistenta statea Itachi cu o fata impietrita si imbracat in costumul sau de lupta. Mi-am luat avand si cu ajutorul chakrei am urcat incet pe scoarta copacului ajungand in dreptul crengii pe care statea Itachi. M-am asezat langa el si l-am privit pe furis asteptand sa zica ceva.
 -In seara asta mi-am ucis intreg clanul
  Spuse asta foarte repede cu gandul de a nu intelege ceea ce spun, dar cu toate astea am inteles perfect si am pus cap la cap cuvintele sale. Cand acele cuvinte rostite atat de rapid de brunet au prins contur in mintea mea, uimirea puse stapanire pe mintea si corpul meu. Am ramas fara cuvinte si greu am reusit sa imi dreg glasul si sa rostesc o simpla intrebare.
 -Cum?
 -Am fost pus de Hokage si batranii sa indeplinesc aceasta misiune. Mi-au spus ca tata impreuna cu intreg clanul au planuit sa inceapa un razboi sangeros impotriva cetatenilor satului si ca alegerea este a mea daca sa ii ucid sau nu, dar ca este totusi o misiune pe care va trebui sa o indeplinesc pana la urma. Consider ca am ales corect, dar acum va trebui sa plec din sat odata pentru totdeauna.
 -De ce? intreb vizibil uimita, tristetea citindu-se pe chipul meu
 -L-am facut pe Sasuke sa creada ca eu am omorit tot clanul pentru ca am vrut sa imi masor puterile. Am facut asta pentru ca vreau sa ma urasca asa cum ma urasc eu pe mine insami.
 -Pleci acum? intreb eu nefiind in stare sa mai zic altceva
 -Da, tocmai de aceea te-am si chemat, ca sa iti spun si sa te rog sa nu mai zici nimanui altcuiva asta, nici macar lui Sasuke. Vreau sa ramana secretul nostru. Nu stiu cand o sa ne mai revedem, dar o sa fac tot posibilul si pentru a nu ma uita iti voi lasa asta
  Parca imi citise gandurile cand mi-a raspuns la intrebarile incat nerostite de mine. A intins mana si mi-a oferit ca un cadou de ramas bun un colier din argint cu un pentantiv foarte frumos, cu semnul clanului Uchiha. Dupa ce am luat colierul in mana si m-a ajutat sa mi-l pun la gat, ne-am imbratisat strans si a disparut in negura noptii.

~End Flashback~

 -Adica tu ai tinut acest secret timp de atatia ani?
  Uimirea si furia se putea citi foarte usor pe chipul sau. Il inteleg perfect pentru reactia avuta si stiu ca probabil si eu as fi ractionat la fel, dar cred ca ar trebui sa inteleaga ca nu a fost vina mea.
 -Itachi m-a pus sa tin acest secret si eu nu puteam sa il spun. Nu iti poti imagina cate zile si nopti am plans din cauza faptului va te vedeam mereu suferind cu gandul ca fratele pe care il adorai s-a dovedit a fi doar un simplu criminal. Faptul ca te iubeam nebuneste intensifica durerea si vinovatia pe care o simteam tot timpul.
 -Dar cu acel colier de care ai pomenit ce s-a intamplat, schimba acesta subiectul brusc
  Mi se pare ciudat faptul ca a schimbat atat de rapid subiectul, cu toate ca el insusi a adus asta in discutie. Probabil ca nu vrea sa isi mai aduca aminte de aceea perioada.
 -Acel colier l-am purtat tot timpul, cu mici exceptii
 -Dar cum este posibil acest lucru? Nu te-am vazut niciodata purtand vreun colier care sa semene cu acela? intreba vizibil uimit si nedumerit
  Am chicotit usor la intrebarea sa, dar am luat repede o fata serioasa la contactul cu privirea sa veninoasa ce parca imi transmitea ca vrea un raspund imediat.

 -De fiecare data cand l-am purtat am incercat pe cat posibil sa nu il arat asa ca l-am ascuns de fiecare data pe sub haine. Acum ca ti-am spus totul presupun ca pot pleca, spun eu ridicandu-ma de pe pat
  Am vrut sa merg catre usa, dar mana puternica a lui Sasuke ma apuca de brat nelasandu-ma sa inaintez. Mi-am intors privirea furioasa catre faptas parca vrand sa il fac sa renunte si l-am intrebat printre dinti ce doreste.
 -Vreau sa clarificam ca daca am vorbit acum atat de deschis asta nu inseamna ca eu am inceput sa nu te mai suport ca si inainte, raspunde acesta avand un aer de superioritate
 -Stiu si este reciproc, raspund acru eliberandu-mi mana din stransoarea sa
  M-am rasucit pe calcaie si am plecat incercand sa imit un mers de diva. Nu stiu cat de bine mi-a iesit pentru ca nu am mai incercat pana acum, dar sper ca nu am aratat ridicol.

 -Sakuraaa, vino si curata mizeria pe care a facut-o cateaua ta
 -Sakuraaaaa, jur ca o sa o omor pentru asta
  Vocea lui Hidan rasuna prin toata casa trezind pana si mortii. Cu toate ca pare destul de urgent motivul pentru care ma cheama continui sa merg normal, incercand sa nu ma grabesc deloc. Nu vad de ce m-as grabit tocmai pentru Hidan.
 -Hidan, am auzit ca aduce noroc
  Vocea ce se auzisem parea a fi a lui Itachi, iar aceasta fu urmata de un cor de rasete ce imi indica ca se afla mai mult persoane acolo. Am marit pasul dorind sa aflu si eu motivul pentru care ei rad asa de zgomotos si cu pofta.
 -Dublu noroc chiar, se facu auzita vocea lui Pain si chiar in acel moment am cotit la dreapta zarindu-i
  Am marit pasul, curiozitatea parca impingandu-ma de la spate si in doar cateva secunde ma aflam alaturi de ceilalti baieti ce probabil s-au strans aici alarmati de tipetele lui. Am inceput sa rad incontrolabil, tinandu-ma de perete ca de un sprijin in timp ce incercam in zadar sa imi opresc rasul.

  Frumoasa mea Bella se pare ca a reusit sa se razbune pe Hidan pentru ca a facut-o potaie. La doar cativa pasi de usa camerei lui Hidan se aflau doua excremente care se spun ca aduc noroc. Distanta dintre ele nu era prea mare, dar se pare ca suficienta cat sa calce in amandoua deodata.
  Am reusit intr-un final sa imi potolesc rasul si am pornit impreuna cu ceilalti in directii diferite, in timp ce Hidan pleca grabit spre baie pentru a se curata. Un chicotit silentios imi iesi de pe buze la imaginea ce mi se arata iar in fata ochilor, cu Hidan in prim plan.
 -Si ai vorbit despre ceva important cu Sasuke?
  Mi-am intors capul catre stanga pentru a observa persoana care imi puse intrebarea si nu mare imi fu mirarea cand in dreapta mea il gasesc pe Madara. Un zambet strengar imi aparu pe chip la gandul fugar ca el ar putea fi gelos, dar mi-am intors privirea spre scari continuand sa merg absolut normal.
 -Da chiar am vorbit despre foarte multe lucruri interesante, dar tu de unde stii? Ma urmaresti cumva? intreb eu ridicand spranceana stanga
 -Nu in nici un caz, doar ca treceam prin preajma cand am vazut ca ai intrat in camera la Sasuke si ati inchis usa, imi raspunde o mica nota de gelozie observandu-se

 -Putem spune ca am facut si altceva decat sa vorbim, pun eu gaz pe foc intentionat in timp ce cobor ultimele doua trepte
 -Altceva? aproape ca striga intrigat Madara
  Am vrut sa ii raspund, dar ceva ma opri din a mai spune si un alt cuvant. Sasori statea la doar cativa pasi de mine alaturi de Bella ce presupun ca intentionat i-a confundat picioarele cu toaleta usurandu-se fara nici o treaba. Frumoasa mea si-a facut treaba mica pe picioarele sau mai bine zis sosetele imputite ale roscatului si a plecat satisfacuta mai departe. As putea jura ca am vazut un mic zambet pe fatuca sa atat de simpatica.
  Un rad de necontrolat ma apuca la vederea fetei atat de uimite si scarbite in acelasi timp al lui Sasori, uitand complet de discutia mea cu Madara.
 -Eu nu curat mizeria aia, raspund repede incercand sa nu mai rad si incerc sa ma fac nevazuta inainte ca cineva sa ma traga la raspundere
  Tocmai cand am incercat sa plec o mana puternica m-a prins imediat de brat nelasandu-ma sa mai fac nici un pas. Mi-am intors curioasa privirea spre cel ce ma tine strans ca intr-o menghina si am observat ca era nimeni altul decat Madara, ce parca imi spunea din priviri ca avem o discutie inca neterminata. M-am oprit in loc cu o fata destul ce trada o suparare copilaroasa si l-am privit pe Madara ce zambea satisfacut.

A venit nextul  
Ce capitol frumos  Imi place foarte mult faptul ca Madara este gelos  
Si faza cu Hidan... Aia a fost de-a dreptul bestiala  
Eu astept nextul! Spor la scris si la idei!

Bine tuu, Bella!    
Cei 2 chiar si-o meritau  !
Oriicum , inca un capitol superrrrrbiculoos .
Sa pui repede next pentru ca sunt chiar foarte curioasa cum va decurge discutia celor doi .
Multa inspirarie in continuare, Alee`! .

Ok oficial Bella e preferata mea. O ador pe catelusa asta. Parca e Sakura in varianta canina Ce-mi place ca s-a rzbunat pe cei doi. Cred ca a facut-o mai bine decat ar fi facut-o Saku vreodata. E super catelusa asta. Sasori, Hidan, feriti-va ca v-ati fript. Aveti 2 Sakure in casa si deci nu va va fi usor. Madara e gelooooooooooos. Ce-mi place chestia asta. Sasuke draga tu deja ai ajuns pe locul 838u4935u935u933uuroeu935938593. Deci pa BABY. Apropo Karin nu mai intra in peisaj ca si ea a fost recrutata de Madara? Nu ca mi-ar placea sa-i vad mutra aia de scons constipat, dar mi-as dori sa rad asa pe seama ei ca-i cam fraiera tipa. Abia astept continuarea si iti multumesc mult ca m-ai anuntat.