Dragostea apare exact cand nu te astepti

buna alexandra
azi am ajuns pe la ficul tau
si pot spune cu sinceritate ca il ador
imi place mult ideea ta
si imi mai place si de bella
tineo tot asa fetito
sper sa pui nextul repede
bye bye

Capitolul 28

Sakura's point of view

Am oftat infranta si m-am intors cu fata spre el. Se vedea clar ca astepta un raspuns si cat mai repede, un raspuns pe care nu il voi da atat de repede pe cat poate spera el ca il va primi. Imi intorc privirea catre cel mai apropiat perete gandindu-ma intens la cuvintele pe care urmeaza sa le rostesc. Singura m-am bagat in asta si chiar nu ma asteptam ca Madara sa fie atat de curios incat sa ma opreasca aici ca sa imi ceara explicatii. Aud o usoara bataie cu piciorul in podea, ceea ce inseamna ca Madara deja a inceput sa isi piarda rabdarea. Chiar daca nu imi este atat de frica de el, mi-am intors privirea verzuie spre el incercand sa gasesc ceva rapid.
-De ce esti atat de curios in legatura cu ce am facut eu si Sasuke acolo? intreb eu asta fiind singura replica ce imi vine acum in minte
-Pentru ca tu nu mi-ai dat nici un detaliu si ai lasat totul asa in aer. Eu sunt doar curios sa aflu totul.
-Si cu toate astea esti anormal de nerabdator sa aflii totul. Cumva esti gelos? intreb zambind si micsorand distanta dintre noi
-Cred ca ai petrecut prea mult timp cu Itachi si ai inceput sa semeni cu el. Amandoi presupuneti lucruri total fara nici un sens
Ma apropii amenintator de mult de fata sa, acesta netradand nici un sentiment oricat de mic ar fi. Mai micsorez cu cativa centimetri distanta dintre buzele noastre si brusc ma indrept spre urechea sa.
-Macar Itachi este singurul Uchiha sincer pe care il cunosc, ii spun tandru si suav la ureche dupa care ma indepartez lasand in urma doar o usoara dara de parfum

O i-au pe Bella in brate si urc la etaj unde linistea nu prea isi facea veacul. Prin jur erau cei trei crai de la rasarit certandu-se de zor, intr-un mod cat mai zgomotos posibil. Jur ca nu stiu cum de au reusit sa ajunge astia trei in aceasta organizatie si mai mult de atat cum de sunt atat de temuti de toti ceilalti.
-In nici un caz nu vom merge acolo Hidan. Locul ala e plin de fete si chiar si de baieti care stau aproape dezbracati si ofer anumite servicii. Stii bine ca nimanui de aici nu ii place acel loc si ca daca aude Madara ne rupe capul la toti trei
-Esti mult prea fricos si plicticos Sasori, la fel ca si Deidara care sunt sigur ca e de accord cu tine. In ce alt loc interesant propuneti sa ne ducem?
M-am apropiat cu pasi calculati intrebandu-ma in sinea mea daca cei trei pot fi mai dobitoci de atat. Nu stiu din ce cauza se cearta, dar daca e vorba de Hidan si locurile sale in care perversitatea troneaza sunt sigura ca trebuie sa ma implic.
-Despre ce discutati aici baieti? intreb dulce in momentul in care ma apropii sufiecient de mult de ei
-Incercam sa ne hotaram in legatura cu locul unde o sa ne ducem astazi. Madara ne-a zis ca astazi este nu stiu ce sarbatoare importanta si ca ne da voie sa alegem un loc in care sa mergem, dar se pare ca pana acum nu am ajuns la nici un consens.
-Pai daca nu v-ati hotarat inca putem merge la mare, le spun eu zambind
-Hmmm, la mare? intreba mangandindu-si barba imaginara Hidan
-Da la mare, unde sunt fete frumoase doar in costum de baie, incerc eu sa il ispitesc
Tacu pentru cateva secunde analizand ideea mea. Dupa cateva secunde de tacere raspunse afirmativ, afisand un zambet de incantare.

Am plecat bucuroasa de acolo lasandu-i pe baieti sa mai discute despre ei stiu ce. Am coborat scarile si din neatentia mea aproape ca am dat peste Madara care se pare ca nu e prea bine dispus. L-am evitat cat sa nu isi descarce nervii pe mine si dupa doar cativa pasi am dat deabinelea peste Ayame ce vorbea de zor cu nimeni alta decat Konan. Ele oare cand s-au imprietenit atat de repede?
-Scuze Ayame, dar sunt putin cam aeriana. Era sa dau si peste Madara care din cat am observat este parca mai morocanos ca oricand. Apropo ati auzit ca azi mergem la mare?
-Cum de le-au venit alora o idee atat de geniala? intreba surprinsa Konan
-Defapt a fost ideea mea
-Asta explica multe, raspunde aceasta

***

Soarele arzator isi imprastie razele sale peste plaja incalzind totul in jur. Nisipul fin imi atinge usor picioarele, intrand prin sandaua simpla de vara ce o port. Pielea incepe sa ma arda foarte tare, semn ca ar cam fi timpul sa imi dau cu crema. Nu imi vine sa cred ca am reusit atat de repede sa-l conving pe Madara sa mergem la mare. E aproape prea dubioasa toata treaba asta, dar presupun ca a fost pur noroc. Imi intorc privirea spre plaja si pot observa cu usurinta ca este plina. Persoane de toate varstele si categoriile stau sa se bronzeze ori se balacesc in mare incercand sa alunge caldura toropitoare. Si exact cum ma si asteptam, pe ici pe colo mai vezi cate o fata ce vrea sa se bronzeze uniform si a scapat rapid de sutienul ce ii acopera bustul.
Imi dau ochii peste cap si ma uit la ceilalti ce se pare ca au diferite ocupatii. Ayame si Konan vorbesc de zor despre ceva, Sasori impreuna cu Deidara si Hidan se cearta de cand am venit aici, iar ceilalti se uita plictisiti prin jur si sa nu uitam de maimuta organizatiei, Karin se da in spectacol pe aici scapand pe rand de haine, crezand ca este ispititoare. O, te rog! Pana si un pom este mai ispititor decat roscata aia proasta.

Prin fata baietilor ce se afla fix langa noi, trec cinci fete date cu lotiune si fara acoperire in zona pieptului. Ma uit cu atentie la ei si observ cu o usoara uimire ca raman toti cu ochii pironiti la goliciunea tipelor respective. Le fac semn fetelor si plecam de langa ei fara ca acestia sa isi dea seama de asta. Pe Karin bineinteles am lasat-o acolo pentru ca si asa era neagra de furie ca pe ea nu o baga nimeni in seama chiar daca este de cateva minute in actiune, iar pe tipele alea ce abea au aparut sunt indreptati toti ochii.
-Ce idee nastrusnica ti-a mai venit? ma chestiona Konan imediat ce ne-am indepartat destul de mult de baieti si de maimuta cat sa nu ii mai vedem absolut deloc
-Ma gandeam sa plecam unde pe plaja asta si sa ii lasam pe baieti sa ne caute in disperare facandu-si tot felul de scenarii. Se pot gandi ca am fost rapite, omorite sau cine mai stie ce le mai trece prin capetele alea seci ale lor.
-Suna tentant de rautacios. Sa o facem! spune entuziasmata Ayame
Zambect dracesc si privesc in jur incercand sa gasesc un loc bun pentru a ne ascunde in timp ce ne relaxam. Privesc in jur si o tablita lucioasa din metal imi atrage atentia. Pe ea, scrisa cu litere mari si rosii era urmatoarea propozitie: "Plaja Diamond". M-am apropiat usor de placuta urmata indeaproape de cele doua, iar un barbat mare de statura se pozitiona in fata mea.

-Doriti sa intrati pe aceasta plaja? intreba acesta pe un ton parca rastit
-Da, este vreo problema cumva?
-Doar voi trei? intreba ingnorandu-mi complet intrebarea
Am raspuns afirmativ si acesta ne raspunse ca putem intra si ca este o plaja privata in care numai fetele au voie. Nu imi pot imagina de ce exista aceasta plaja, dar acum sunt sigura ca este locul mai mult decat potrivit pentru a ne ascunde de baieti. Aici si daca vor vrea nu o sa poata intra orice ar face ei.

Madara's point of view

Am stat si m-am handit intens la acel moment din living, dintre mine si Sakura. Nu ii inteleg afirmatia cum ca Itachi este singurul Uchiha sincer si ma tot framanta gandul ca nu stiu ce a facut ea cu Sasuke in camera. Nu ma pot duce la Sasuke sa il intreb pentru ca dupa as parea mult prea interesat de asta sau chiar gelos ceea ce este total neadevarat. Sakura nu mi-a zis nimic concret si cred ca o sa raman doar cu presupusul.
Imi trec o mana prin par si brusc prin fata noastra trec cinci fete cu piepturile dezgolite si date cu crema de soare. Am ramas cu mana in aer admirand la fel ca toti ceilalti baieti corpurile proaspat cremuite pana ce acestea au disparut din raza noastra vizuala. Imi scutur usor capul pentru a-mi reveni si privesc in jur descoperind cu stupoare ca Sakura, Konana si Ayame disparusera. La o privire mai atenta imi dau seama ca la doar cativa metri de noi se afla Karin ce parea suparata foc. Nu putea sa dispara ea in locul celor trei? Oare de ce nu avem noi norocul asta?

-Baieti, se pare ca avem o problema, spun eu mai serios ca oricand
-Ce problema? Tocmai mi-am clatit ochii cu ceva ce nu am mai vazut de ceva timp, iar asta e un lucru bun, raspunde Hidan aproape salivand pe aici
Oftez sonor incercand sa nu imi dau pumni in cap si expir incercand sa ma calmez. Nu imi vine sa cred, dar Hidan intrece limita legala de prostie cu mult.
-Sakura, Konan si Ayame au disparut. Asta nu e o problema? aproape ca tip eu la el
-Poftim? Ce, cum, unde? se trezi ca din transa Deidara
-Si dobitocul numarul doi, spun ca si pentru mine dandu-mi ochii peste cap
Jur ca in una din zilele astea o sa ma omor doar pentru a nu ma asista la acest spectacol ce mi-l ofera prostia lor nemarginita. Nu am crezut niciodata in viata mea ca am sa ajung sa conduc o organizatie de dobitoci care se presupun ca sunt criminali de gradul S. Probabil ca daca stiam ce se va alege de mine alungam imediat ideea de a deveni un criminal si de a-mi infiinta propria organizatie.

Dupa cateva minute in care am asteptat ca desteptii de aici sa se dezmeticeasca in urma privelistii mirobolante de care am avut parte cu totii am pornit in cautarea celor trei disparute. Am cautat pe o raza de cativa kilometri pe aceasta plaja, plus imprejurimile si am ajuns intr-un final aproape de locul de unde plecasem. M-am asezat pe nisipul incins de soare, fiind deja destul de obosit de la cat am mers.
Stand linistit si incercand sa ignor vaitaturile lui Sasori, o lumina venita de undeva de prin apropiere ma orbeste pentru cateva secunde. Lumina aceea prea puternica se retrase, iar eu imi intorc privirea asupra sursei sale. O tablita lucioasa din metal statea infipta in nisip, iar pe suprafata sa scria mare si clar "Plaja Diamond". Ma ridic rapid de jos si ma indrept cu pasi mari de tablita lucitoare. Nu apuc sa ma apropii prea mult de aceasta ca un barbat mare de statura se pozitiona in fata mea, blocandu-mi calea.
-Imi pare rau domnule, dar nu puteti trece mai departe. Aceasta este o plaja privata detinuta de Irina Alexandrova si am primit ordine clare de la dansa sa nu las nici un barbat sa treaca. Din ordinele domnisoarei Irina aceasta este o plaja destinata in totalitate persoanelor de se* feminin. Asa ca daca nu cumva sunteti niste femei travestite in barbati va rog sa va distantati, raspunde acesta taios si in acel moment observ ca si ceilalti venisera langa mine

Ma indepartez de acel loc fiind urmat indaproape de ceilalti baieti si ma asez inapoi pe nisip. Am cautat peste tot, numai aceasta plaja este singurul loc in care nu am fost, dar este imposibil sa intram. Doar daca ...
-Baieti, cred ca stiu cum o sa intram pe aceea plaja
-Ce idee nebuneasca ti-a mai venit? ma intreba ciudat de serios Deidara
-Dragul meu blond ma gandeam ca daca noi ca barbati nu putem intra atunci trei dintre noi se vor costuma si vor intra ca niste simple femei
-CE? Ai inebunit? striga Deidara uimit deabinelea
-Nu si nu mai tipa pentru ca atragi atentia. Acum tu Deidara, Sasori si Hidan va veti costuma si veti inspecta zona in cautarea fetelor.
-Poftim? Dar de ce tocmai noi trei? Inteleg ca Deidara pentru ca este in interesul lui, dar de ce eu si Sasori? Tu si Pain ar trebui sa faceti asta pentru ca din cate am vazut intre voi si cele doua fete este o atractie destul de mare de la un timp
-Hidan cred ca tu ai cam uitat gradele. Eu sunt seful aici si daca nu faci cum zic eu vei zbura imediat din organizatie. Voi trei veti face asta si sa nu mai aud nici un fel de comentariu.

O liniste apasatoare se lasa asupra tuturor in doar cateva secunde. I-am facut un semn discret lui Pain si acesta scoase de pe undeva de prin pelerina o valiza mare si destul de grea. O lasa sa cada pe nisip si o deschide rapid lasand doar putin la iveala continutul din ea.
-Baieti, pregatiti-va sa nu va mai recunoasteti, spune Pain zambind si chemandu-i la el
Cei trec se duc cu pasi mici catre Pain ce scotea de zor diferite obiecte din valiza. Jur ca nu stiu cum de a reusit sa care atat de mult timp aceea valiza destul de mare si presupun ca la fel de grea precum si pare. Ma fac mai comod pe duna pe care stau si privesc cerul senin fara pic de nor asteptand ca Pain sa isi termine treaba.

-Voila! Trei domnisoare autentice, foarte frumoase si chiar intr-un mod ciudat atragatoare
Imi intorc privirea catre cei patru, dupa minute bune in care nu am avut voie sa ma uit si raman surprins. In locul acelor trei pampalai stateau aparent trei tinere domnisoare foarte cochete. Nebunul asta de Pain a avut grija sa ii machieze corespunzator hainelor destul de sumare pe care le poarta, sa le puna peruci in cap si ce e cel mai tare sa le faca rost de niste sani falsi. Am inceput sa rad incontrolabil la vederea lor in chip de domnisoare. Hidan imi arunca o privire acida, dar asta nu ma facu sa ma opresc din ras.
-Daca ai terminat sa razi de noi, cred ca ar trebui sa plecam cat mai repede spre aceea plaja. Cu cat le gasim mai repede pe fete cu atat mai bine, bombani morocanos Sasori
M-am oprit din ras si i-am invitat sa paseasca spre intrarea spre plaja. Au inceput sa mearga mai ceva ca modelele de pe podiumurile internationale de moda ceea ce imi starni incontrolabil rasul, acomaniat fiind de data asta de ceilalti baieti ce urmareau cu interes spectacolul lor. Au marit pasul si in cateva secunde s-au facut nevazuti, rasetele noastre potolindu-se in cele din urma.

Primaa

!!
MErsi de anunt kiss

.
Inca un capitol super.. de amuzant! rolling on the floor

Este chiar hilara imaginea celor 3 transformati in niste dame atragatoare. well? awesome right?

Sa aduci next repede, repede, repede!! puppy eyes

Rebee te

.

heyyyyy Alexandra
mersi de anunt
mia placut mult capitolul
mai ales parte cu cei 3 baieti sau sa spun fete
tineo tot asa Alexa
si adu cat de repede poti nextul
te

Ce capitol frumos dance2

Ce am mai putut rade cand tipul ala i-a spus lui Madara de faza cu femeia travestita rolling on the floor

Mi-a placut la nebunie capitolul, draga mea happy2

Spor la scris si la idei! kiss

Ok la faza asta am ramas ceva gen WHAT? Mi-l imaginam eu pe Hidan in toate modurile posibile, dar numai ca travestit nu rolling on the floor

+ ceilalti doi. Ar fi culmea sa se aleaga si cu niste numere de telefon de la baietii de pe plaja. rolling on the floor

Sau si mai si. Sa fie violati, pardon violate de cine stie cine. rolling on the floor

E interesanta ideea de o plaja doar pentru femei. Mi se pare grozava chestia asta. Ar trebui sa se faca si la noi, nu-i corect. Imi place numele proprietarei, Irina Alexandrova. Pentru fete numele rusesti par foarte, cum sa zic, atragatoare si putin distinse. (in momentul ala te gandesti la curtea regala si de-astea) Sunt extrem de curioasa cum vor reactiona fetele cand ii vor vedea:=)): rolling on the floor

Era culmea sa mearga Madara cu Itachi si Sasuke

$rainbow :\$ $rainbow :\$ $rainbow :\$ . Periculosii barbati ai clanului Uchiha imbracati in femei. rolling on the floor

Asta era mortal. In orice caz am murit de ras si mersi ca m-ai anuntat.

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Joi 22 Aug 2013, 21:46

Capitolul 29

Sasori's point of view.

De ce naibii a trebuit eu să accept eu asta? A, da pentru că oricum nu aveam încotro. Nu am apucat să mă uit într-o oglindă de când am fost aşa de înfoiat, dar presupun că dacă aş face asta ori aş leşina ori l-aş omorî pe nemernicul de Pain. Aş face asta şi cu Madara, dar înainte să apuc
măcar să mă gândesc la un plan aş fi deja căsăpit, deci prefer să nu încerc nimic.
-Aţi putea să nu mai râdeţi? întreabă Hidan vizibil stăpânindu-şi nervii.
Pain se opreşte cu greu din râsul ce a pus stăpânire pe el şi se întoarce spre Madara ce continuă să râdă cu poftă. Îmi dau ochii peste cap şi încerc să trag mai jos tricoul destul de strâmt cu care m-a pus Pain să mă îmbrac. Nu ar fi o aşa o mare problemă din cauza acestor haine feminine dacă nu era vorba aici de machiaj şi mai ales de peruci. Deja a început să mă mănânce pielea capului din cauza acestei peruci şi ochii mă ustură din cauza machiajului cu care nu sunt obişnuit. Ce mi se pare cel mai nedrept este însă faptul că Pain nu l-a pus şi pe Deidara să poate perucă ca şi mine şi Hidan pe motiv că el are părul destul de lung cât să treacă ca şi o fată. Niciodată nu am crezut că am să mă îmbrac în femeie şi de faţă cu atât de multe fete. Dacă cineva de pe plaja aceea exclusivistă şi numai pentru femei îşi va da seama că sunt bărbat cred că o să mă omor singur. Ar fi o ruşine mult prea mare.
-Băieţi cred că nu ar trebui să vă pierdeţi timpul de pomană stând aici ci să plecaţi cât mai repede în căutarea fetelor. Cu cât le găsiţi mai repede cu atât scăpaţi mai repede de aceste haine şi mai ales de peruci.
Auzind asta ne-am aranjat mai bine hainele şi noii sâni cât să arătam ca nişte domnişoare adevărate şi am pornit grabiţi, pardon grăbite spre intrarea pe plajă.
-Nu uitaţi să mergeţi ca nişte fete nu ca trei boschetari îmbrăcaţi cu haine feminine, ne spune Sasuke râzând în hohote.
Am înjurat în barbă şi am început să merg la fel cum am văzut că merg Sakura şi Konan, băieţii luând exemplu de la mine. Hohotele de râs s-au înteţit şi intenţionat am grăbit pasul pentru a nu avea tendinţa de a abandona totul.

Ajungem în faţa fiorosului paznic şi observ cum acesta ne priveşte uşor sceptic şi bănuitor. Chiar în momentul în care mă aşteptam să fim zburaţi de aici direct în mare văd cum acesta ne face loc să trecem. Răsuflu uşurat şi înaintez alături de fraţii mei de suferinţă către plaja plină ochii de femei superbe doar în costum de baie. Jur că dacă nu aş fi îmbrăcat aşa mi-aş fi permis să salivez puţin, dar nu vreau să creadă restul persoanelor de pe plajă că eu în calitate de fată am alte gusturi.
-Bun, acum că am reuşit să intrăm eu zic că ar trebui să ne despărţim şi să fim cu ochii în patru după fete, spune Deidara dându-şi o parte din păr la o parte de pe umăr.
-Nu putem să mai stăm puţin ca să admirăm frumuseţile acestea lăsate de Dumnezeu cu scopul de a fi contemplate? întrebă hipnotizat Hidan, salivând deabinelea.
-Nu avem timp de aşa ceva! Dacă tu eşti obişnuit să te îmbraci aşa şi să porti perucă este fix problema ta, dar eu vreau să terminăm mai repede cu asta, spun eu acid fiind deja enervat de comportamentul său.
-Băieţi, nu cred că este locul şi conjunctura potrivită să vă luaţi la harţă. Ne vom despărţi şi le vom căuta pe fete încercând să nu atragem ateţia în nici un fel. Ne întâlnim aici peste zece minute şi dacă misiunea noastră de căutare a eşuat plecăm împreună şi continuăm să le căutăm pe unde nu am fost.
Nu îmi vine să cred că persoana care vorbeşte este însuş Deidara, acel blond pe care îl ştiu de când am intrat în organizaţie şi care te face să râzi oricând prin felul său neserios de a fi. Nu ştiu ce l-a schimbat atât de tare, dar cert este că a reuşit să ne calmeze prin vorbele sale şi să ne facă să îl ascultăm.
Am pornit într-o direcţie aleasă la pură nimereală privind precaut prin jur. Mă bucur de fineţea nisipului ce îmi atinge picioarele din fericire goale. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă Pain m-ar fi pus să merg pe tocuri. Probabil pe lângă multiplele căzături mi-aş fi rupt şi gâtul.

Mă aşez obosit pe un şezlong aşteptând ca Deidara şi Hidan să sosească şi ei. Am mers mai mult decât am făcut-o în toată viaţa mea şi cu toate astea nu m-am ales decât cu o durere de picioare. Nu am reuşit nici măcar să le zăresc pe fete şi sper ca ceilalţi să fi avut mai mult noroc.
-Sunt foarte serios când spun că o tipă mi-a pus mâna pe posterior, Sasori. Chiar nu am de ce să te mint în legătură cu aşa ceva, se auzi vocea inconfundabilă a lui Hidan ce părea foarte revoltat.
-Şi crezi că arăţi atat de bine în această postură încât o fată să facă asta? Chiar crezi că nu şi-ar fi dat seama de la distanţa aia că sigur nu eşti fată?
-Hidan, începi să cucereşti şi tu fete? Păcat ca acel fete nu le plac băieţii, dar poate data viitoare ai mai mult noroc, mă bag şi eu în discuţia lor ridicându-mă de pe şezlong.
-Sasori sunt prea revoltat de ceea ce tocmai s-a întâmplat ca să mă mai i-au la ceartă cu tine, deci zic că ar fi mai bine să le găsim mai repede pe fete până nu ajung naibii să fiu violat pe aici.
La auzul spuselor lui Hidan am izbucnit într-un râs zgomotos, fiind urmat după aceea de cei doi. Nu înţeleg sincer de ce Hidan râde când el însuşi a spus asta, dar poate că i se pare şi lui situaţia în sine hilară.
Ne oprim din râs şi pornim în cautarea fetelor ce par de negăsit. Pornim împreună în căutarea celor trei reuşind să acoperim o mare parte a acestei plaje. Cu toate astea nu am reuşit să dăm de nici una dintre ele, chiar dacă ne-am abţinut foarte tare să nu admirăm frumuseţile din jur.
Chiar atunci când am ajuns la ultima părticică de nisip încă neumblată am reuşit să le zărim la câtiva metri distanţă de noi, stând relaxate pe nişte şezlonguri pe fetele noastre. Îi las pe băieţi în urmă şi mă îndrept cu paşi calculaţi către locul unde se află fugarele noastre. Nu apuc să merg decât foarte puţin că sunt oprit în loc de chicotitul slab al lui Deidara. Mă întorc curios cu faţa spre el şi observ cum se abţine să nu râdă. Îl întreb de ce râde, iar acesta nu face decât să îmi arate cu degetul spre locul unde se află Hidan.
Oftez silenţios şi îmi întorc privirea către acesta. Văzând în ipostaza în care se află săracul nostru prieten am izbucnit într-un râs de necontrolat. Sărmanul de Hidan, pentru că altfel nu îl pot numi, se afla acum într-o situaţie în care fete ar numi-o de vis, iar noi de coşmar. Se pare că unuia dintre bogătaşii din acel grup select i-a cam picat cu tron prietenul, pardon prietena noastră şi s-a dus ca un fulger la ea. Acum se afla periculos de aproape unul de altul, iar tipul încearcă din câte îmi pot da seama să-l sărute pe Hidan. Partea şi mai amuzantă este că el încearcă din răsputeri să scape de tip şi nu poate şi cel mai amuzant dintre toate este vocea sa de fată.
Îmi potolesc râsul cât să îmi arunc privirea în jur şi descopăr cu stupoare că încă doi băieţi se îndreaptă încrezători înspre mine şi Deidara.
Îi arunc o privire fugară blondului ce mă priveşte confuz şi încep să fug către fete ce se amuză copios pe seama noastră. Mă uit pentru câteva secunde în urmă şi îl văd pe Deidara ce aleargă aproape la fel de repede ca şi mine. Pun pariu că nu ştie de ce fugim, dar face asta doar pentru că sigur eu am un motiv întemeiat.
Îmi canalizez toată concentrarea asupra drumului ce devine puţin mai denivelat şi mă opresc fix în faţa şezlongurilor pe care stau cele trei fugare.
-Să nu mai fugiţi niciodată aşa. Din cauza voastră noi a trebuit să ne îmbrăcăm aşa şi să venim aici, spun sprijinindu-mi mâinile de genunchi şi încercând să-mi recapăt respiraţia.
-De ce am fugit tot drumul până aici? întrebă şi Deidara care ajunge la câteva secunde distanţă de mine.
-Pentru că dacă am mai fi stat chiar şi doua minute acolo, am fi ajuns noile cuceriri a tipilor de acolo, răspund arătând spre grupul de băieţi.
-Cred că ar trebui să-l ajutăm pe Hidan până ce nu ajunge sărutat de tipul ăla, propune Konan dându-şi ochelarii de soare de la ochii.
-Oricât de amuzantă mi s-ar părea toată situaţia asta mă duc eu să-l salvez, răspunde ridicându-se de pe şezlong Sakura.
Îşi lasă cocktai-lul pe o masă mică din lemn şi porneste cu paşi mari către cei doi "amorezi". Văzând locul gol m-am aşezat rapid pe acesta chiar înainte cu câteva secunde ca Deidara să o facă.
-Asta nu e corect deloc! Şi eu am stat tot atât de mult ca şi tine în picioare şi tot atât de obosit, începu să se plângă blondul.
-Nu îţi face griji Deidara, poţi sta cu mine, răspunde Ayame aşezându-se pe marginea şezlongului, oferindu-i acestuia un loc lângă ea.
Îmi întorc privirea de la cei doi către locul unde s-a dus Sakura şi observ cum aceasta îi spune ceva tipului dornic de senzaţii tari cu Hidan. Dacă ar şti săracul băiat că nu e vorba de o fată aici cred că şi-ar sa singur pumni în cap.
Nu pot auzi ceea ce îi spune pentru că distanţa e prea mare, dar îmi pot da seama că a spus ceva dureros prin care să-l alunge doar văzându-l pe tip cum se îndreaptă posomorât către grupul său de prieteni. Dacă ar ştii el ce-a pierdut ar sări în sus de bucurie. Eu cel puţin asta aş face în locul lui.

-Şi Madara va trimis îmbrăcaţi aşa? întrebă vizibil curioasă Sakura.
-Da şi nici nu a vrut să audă când Hidan i-a spus că ar fi în interesul lui să vină să te caute. A spus clar că el este şeful şi că noi nu avem ce comenta dacă nu vrem să zburăm din organizaţie, răspund eu în locul celor doi ce erau fiecate ocupat cu altceva.
-Aşa deci, Madi nu vrea să se murdărească pe mâini. Voi avea eu grijă să guste puţin din viaţa unei fete şi nu doar el.
-La ce te gândeşti? întreb curios şi cu o urmă de teamă în voce.
-Toate la timpul lor Sasori, toate la timpul lor, răspunde aceasta gânditoare.
Nu am mai zis nimic preferând să îmi văd în continuare de treaba mea şi să aştept. În ultimul timp Sakura mă sperie şi mă îngrozeşte puterea pe care o are. Am mai întâlnit o singură data un shadows când eram mult mai mic şi părinţii mei trăiau, dar nu era nici pe departe atât de puternic. Oricum prefer să mă ţin departe de ea şi să nu o enervez în nici un fel. Nu vreau să văd cum reacţionează la nervi.

Trecem pe lângă pasnicul fioros ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi ne îndreptăm cu paşi mari către locul unde se află ceilalţi. Aud cum Hidan chicoteşte uşor privind către paznicul de care am trecut aşa că îi dau un cot în burtă pentru al avertiza că ne poate descoperii.
-Băieţi nu e timpul să vă prostiţi. Fiţi vă rog cât se poate de serioşi, cel puţin cât mai aveţi ocazia, spune serioasă Sakura.
-De ce spui asta? se interesă Hidan.
-Veţi vedea în curând! Vă cer doar puţină răbdare nu să tăiaţi un măr în două de la cinci metri distanţă.
Liniştea se aşternu între noi şi absolut nimeni nu mai scoase nici un cuvânt. Nu ştiu dacă am fost speriaţi de tonul pe care l-a folosit sau de vena proeminentă de pe frunte, dar am preferat să păstrăm liniştea până când am ajuns la ceilalţi.
-Ce va luat atât de mult să le găsiţi pe fete? întrebă morocănos Madara.
Îmi ridic privirea din pământ şi observ cum enervanta de Karin sta cocoţată pe obişnuit de morocănosul de Madara. Oare tipa asta nu se mai satură să fie respinsă? Şi totuşi parcă i se pusese pata pe Sasuke. Poate că următorul este Itachi.
-Le-am fi găsit mai repede dacă Pain nu ne deghiza atât de bine. Am avut o mică încetinire din cauza unor tipi, dar asta e altă poveste, răspunde Hidan încercând să schimbe cat de repede posibil subiectul.
-Probabil că ne-ar fi găsit cu mult mai repede dacă erai şi tu acolo, Madi, răspunde zâmbind suav şi în acelaşi timo drăceşte rozalia.
Acesta îşi ridică privirea înnorată din pământ şi o priveşte nervos parcă vrând să omoare tot în jurul lui.
-Nu sunt eu de vină pentru că voi aţi plecat fără să spuneţi nimic, răspunde acesta acru.
-Nu e nici vina mea că voi vă holbaţi la orice pipiţe ca şi cum nu aţi mai văzut în viaţa voastră o femeie goală sau poate că şi aşa este.
Madara se ridică nervos de pe duna pe care stătea şi o dă violent pe Karin de pe el. Dacă până acum nu a atins apogeul furiei, clar acum făcut asta. Se apropie de rozalie şi o apuca violent de braţul stând zmucind-o serios.
-Uite ce e Sakura, eu nu permit nimănui să spună aşa ceva aşa că ai grijă ce spui.
-Dacă ai nervi din cauza unei anumite roşcate ce ar face bine să nu îşi mai arate atât de mult disperarea după un bărbat, ai face bine să ţii descarci pe altcineva.
Îi apucă mâna şi o dă de peste braţul său. Observ cu mirare că mâna Sakurei fu învăluită de o aură asemenea focului.
-Auch! Cum ai făcut asta? Frige ca naiba, de parcă aş fi băgat mâna în foc, răspunde scuturând frenetic mâna rănită Madara.
-Nu ştiu prea bine cum, dar presupun că asta va trebui să-ţi fie învăţătură de minte.
Se întoarce pe călcâie şi începe să facă foarte repede nişte semne. În următoarele secunde văd cum o lumină mă cuprinde, iar hainele de femeie dispar, în locul lor rămânând hainele cu care m-am îmbrăcat azi. A fost chiar tare asta şi e chiar util.
-Cred că v-am făcut destul de curioşi băieţi în legătură cu ce o să fac acum şi chiar nu aş vrea să vă mai ţin prea mult în suspans.
Se întoarce către Madara şi începe să facă iarăşi nişte semne decât ca de data asta mult mai repede, dacă asta este posibil. Privesc fascinat mişcarea mult prea rapidă a mâinilor sale şi văd cum o lumină îi învăluie de data asta pe cei trei Uchiha.
Îndată ce lumina se risipi lăsă la iveală cea mai tare scenă pe care am putut să o văd în toată viaţa mea de când sunt eu pe Pământ. În faţa noastră stăteau cei trei membri ai renumitului clan purtând nişte frumoase tutuuri roz, acompaniate de nişte ciorapi mulaţi pe picior de aceeaşi culoare. Dacă nu te-ai uita la partea de sus ai zice că sunt nişte balerine veritabile. Le-a venit şi lor rândul să se facă de râs.
Încerc pentru câteva secunde să-mi stăpânesc râsul, dar cum nu reuşesc îmi las vocea să răsune într-un râs de necontrolat. Mă gândeam la orice mod de a se răzbuna, dar numai la asta nu. Fata asta e tare rău de tot.

Sakura's point of view.

Plănuiam deja să fac asta încă de când am aflat de la băieţi că Madara i-a trimis să îi facă treaba murdară şi să ne găsească, dar după faza de mai devreme am fost clar convinsă că trebuie neapărat să o fac. Nu îmi e frică de nici unul dintre ei, chiar dacă s-ar gândi să-şi unească cumva puterile împotriva mea. Înainte erau toate şansele să-mi fie frică, dar acum după ce ştiu de ce sunt în stare nici vorbă de vreo teamă.
-Sakura o să te omor, spune furios Itachi.
-Da, aşa cum ai zis şi de cele n ori când mă antrenai şi eu intenţionat, dar din greşală te făceam să cazi în tot felul de gropi sau mocirle pline de noroi, răspund zâmbind larg.
-De data asta vorbesc foarte serios. Dacă nu mă scapi de acest haine chiar îmi duc planul la bun sfârşit.
Oftez resemnată şi privesc la Sasuke ce e ciudat de calm. Nu am degând să îi scap încă de aceste haine, dar măcar să le dau impresia asta.
-Nu cred că ar fi mare lucru să le daţi jos. Nu văd de ce aveţi nevoie de ajutorul meu, răspund aşezându-mă pe o dună.
-Nu am avea nevoie dacă am ştii unde ne sunt pantalonii, se răsteşte la mine Madara.
-Nici eu nu ştiu pe unde sunt, dar sigur nu au fugit prea departe. Dacă porniţi sigur o să îi prindeţi din urmă.
Hohotele de râs ce se potoliseră cu greu au revenit în fundal la scurt timp după ce am rostit ultima frază. Îmi pun ochelarii de soare la ochii şi privesc cerul senin ce parcă străluceşte datorită astrului ceresc numit soare. Simt că parcă am uitat de cineva, dar oricât aş încerca nu îmi pot da seama de cine. Mintea nu prea vrea să mă ajute aşa că pentru moment o las baltă sperând să îmi dau seama cât de curând.
Un râs ce seamănă mai degrabă cu cel al unei capre ce tocmai a turbat decât cu el al unui om se făcu auzit în fundalul plin de tot felul de sunete. Nu trebuie să mă întorc ca să îmi dau seama că ceea căreia îi aparţine acel râs este nimeni alta decât Karin. Jur că nu ştiu cum de a putut Madara să fie cu o asemenea pacoste şi mai ales cum de a suportat-o în tot acel timp. Doar dacă deschide gura începi să te dai cu capul de pereţi.
Parcă un beculeţ se aprinse în mintea mea şi în acel moment mi-am dat seama de cine uitasem în tot acest timp. Nu îmi pot da seama cum de am reuşit performanţa de a uita de scumpa de Karin, ceea pe care o iubesc din tot sufletul meu.
Îmi întorc subtil privirea şi observ că roşcata este ocupată de data asta să îi atragă atenţia lui Sasuke. Oare care va fi următorul?
-Karin, nu e aşa că soarele e foarte puternic azi? întreb cu o falsă modestie.
-Da, chiar foarte puternic, răspunde aceasta încurcată.
-Eu zic că ar trebui să ai grijă să nu îţi ia foc părul pentru că roşul atrage foarte tare căldura, spun cu subînţeles şi mă întorc cu privirea în altă parte.
O privesc cu coada ochiului şi observ cum aceasta s-a întors la treaba sa fără să bage comentariu meu în seamă. La ce minte de găină are nici nu mă miră că nu şi-a dat seama de ce am vrut eu să subliniez, dar vorbim de Karin aici. Fac pe ascund câteva semne fără ca cineva să mă vadă şi brusc părul roşcate i-a foc din senin. Iau o faţă suprinsă şi mă întorc spre aceasta vrând să privesc spectacolul.
-Părul meu, frumosul meu păr a luat foc. Să facă cineva ceva! început să ţipe şi să alerge ca o adevărată disperată prin jur.
Încep să chicotesc subtil şi în momentul în care îl vad pe Madara îndreptându-se furios spre mine mi-am luat faţa serioasă. Am încercat să-mi ţin amuzamentul în frâu şi să nu izbucnesc într-un râs isteric ştiind că m-aş da de gol.
-Ştiu că tu eşti responsabilă pentru asta şi vreau să opreşti focul imediat, mă luă acesta imediat ce se apropie destul de mult cât să-l pot auzi.
Îmi pot da seama că este destul de nervos din tonul său, dar mă simt mult prea bine azi ca să fiu prea mult serioasă. Poate că mi se trage de la acel strop de alcool pe care l-am pus în cocktailul pe care l-am băut, dar cel puţin sunt doar puţin euforică.
-Semăn cumva cu un pompier? Eu nu am avut nici un fel de amestec în asta şi cred că ar fi mai bine să te duci şi să o ajuţi pentru că dacă o să continue aşa o să rămână fără nimic din claia pe care o numeşte păr.
Zâmbesc dulce şi mă întorc la spectacolul ce încă nu s-a terminat şi care mă amuză teribil. Chiar aş vrea să o văd pe Karin cheală şi după cum decurge totul asta se va întâmpla cât de curând. Observ că Madara pleacă de lângă mine şi se îndreptă spre Sasuke ocolind-o intenţionat pe Karin ce continuă să alerge şi să ţipe pe plajă. Oare chiar nimeni nu se duce să o ajute?
La scurt timp după ce mi-am pus aceea întrebare retorică, Hidan se duce şi o ia pe sus pe Karin aruncând-o fără nici un avertisment în mare. Nici nu ştii în ce te-ai băgat prietene. Sunt două posibilităţi în asta şi nu ştiu care este mai convenabilă. Karin acum poate să îl iubească şi pe el pentru că a salvat-o atunci când nimeni nu s-a băgat sau să îl urască pentru că a aruncat-o fără nici un avertizment în apa mult prea rece şi să nu mai scape de ea de pe capul lui. Mă bucur că măcar nu o am eu pe cap, dacă nu cumva se gândeşte să dea vina pe mine, dar la cât de mult gândeşte ea nu prea îmi fac griji.
-Bine lucrat! aud o voce din dreapta mea.
Îmi întorc privirea şi o văd pe Konan zâmbind complice. Mă fac că nu ştiu la ce se referă şi continui să privesc spre marea din care iese Karin şi nu oricum ci plină de alge. Am început să râd fără a mă mai putea opri, acompaniată fiind de toţi ceilalţi. Imaginea unei Karin aproape cheală, udă şi plină de alge te face inevitabil să râzi în hohote. Este mult prea amuzant ca să stai posomorât.
-Sakura, ştiu bine că tu ai făcut asta şi nu e nevoie să te prefaci în preajma mea. Te felicit pentru asta şi te asigur că aceea roşcată nu va avea viaţă uşoară deloc în această organizaţie. Nu ştiu unde i-a fost capul lui Madara când a numit-o în mod oficial membru, dar o voi face eu să plece mâncând nori, îmi spune şoptit Konan.
-Ce a făcut de eşti aşa de hotărâtă? La început păreai chiar indiferentă în ceea ce o priveşte.
-A făcut o greşeală foarte mare. S-a dat la bărbatul greşit şi o voi face să regrete asta toată viaţa.
Nu a mai fost nevoie să o întreb de cine este vorba pentru că deja ştiu răspunsul. Poate că nu sunt de foarte mult timp pe aici, dar mi-am dat seama că Pain şi Konan se plac foarte tare, dar cu toate astea nu îşi dezvăluie sentimentele unul faţă de altul. Din modul cum se privesc când nu e nimeni prin jur sau privirile nu sunt aţintite asupra lor îmi pot da seama că se plac mai mult decât ar admite vreodată. Chiar dacă nu sunt prea sigură că asta este foarte bine pentru mine, o să încerc să îi apropii mai mult şi până la urmă am să le fac lipeala, dar doar după ce scap de roşcata aia ce şi-a permis cam prea multe. Auzi tu, Madi, de parcă nu putea să îi spună pe nume. Pun pariu că mie nu mi-ar fi dat voie să îi spun aşa, dar acele nu mai zic cum uite că îi permite. O să scap eu cât de repede posibil de ea şi o să îmi strâng aliaţi pe lângă mine, pentru că singură mi-ar lua mult mai mult şi sunt nerăbdătoare să o văd zburând din organizaţie odată pentru totdeauna.

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Joi 22 Aug 2013, 21:48

Primaaaa!

$rainbow :\$
Mersi de anunt, in primul rand. kiss

A fost un capitol EXTREM de haios! Am murittttt de rasss. rolling on the floor

Sincer acum, mi-ai imbunatatit seara cu aceste randuri lough

!
Ma mir cum de era Sasuke atat de calm. Oare ii placea noua costumatie? think

Abia astept un urmator capitol, care sper ca va veni repedee! kiss

Te puuup, Alee! a hug

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Vin 23 Aug 2013, 08:39

Capitolul a fost foarte haios si aproape la fiecare faza m-a bufnit rasul lough

Bietul Hidan... Cum a reusit el sa-l cucereasca pe acel tip nimeni nu stie, dar cert este ca nu i-a placut deloc rolling on the floor

Capitolul a fost formidabil, draga mea! I rock peopleee!!!

Eu astept nextul puppy eyes

Spor la scris si la idei! kiss

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Vin 04 Oct 2013, 23:53

Capitolul 30

Sasuke's point of view.

Mereu am ştiu că Sakura e o nebună, dar acum mi-a fost demonstrat în cel mai nasol mod cu putinţă. Înţeleg că a vrut să se răzbune pe Madara, dar nu putea să îl îmbrace doar pe el în acest oribile haine roz? Şi mai sunt şi de culoarea asta atât de detestată de mine. Nici nu ştiu cum de am reuşit să rămân aşa de calm când pe interior explodez de furie şi mi-aş dori cu ardoare să îi dau o lecţie acele mici răzgâiate care nu ştiu de unde, dar a obţinut mai multă putere decât aş fi visat eu vreodată că o să pot avea. Singurii care probabil đtiu ceva despre asta sunt Itachi şi Madara, dar sunt mai mult ca sigur că nu îmi vor spune absolut nimic.
-Sakura ai face bine să ne scapi cât mai repid de drăciile astea, tună nervos până peste măsură Madara.
-Şi dacă nu ce? O să mă baţi, torturezi sau omori? Eu zic să încerci dacă te simţi norocos, dar nu cred că ţi-ai mărit puterile peste noapte atât de mult încât să îmi poţi face ceva, răspunde rozalia zâmbind învingătoare.
Îmi întorc privirea întunecată spre seniorul clanului Uchiha şi observ cu stupoare că acesta nu a mai spus absolut nimic parcă resemnându-se. Nu pot să nu mă minunez de acest fapt ţinând cont că Sakura nu face parte din nici un clan şi oricât de puternică ar fi devenit datorită antrenamentelor lui Tsunade nu ar fi putut să fie peste Madara. Chiar dacă luăm totuşi în calcul varianta ca ea să fi reuşit să dobândească această putere cu ajutorul cuiva tot ajungem la acelaşi rezultat. Când formam echipa şapte împreună cu Naruto era cea mai slabă din punct de vedere al puterii dintre toţi şi îl întrecea şi pe Naruto care era şi cred că încă mai este un bufon ambulant, iar pentru a ajunge la un nivel mai sus decât este însuşi vestitul şi temutul Madara Uchiha i-ar fi trebuit mult prea multă putere pe care nu avea de unde să o ia.
-Madara chiar nu ai nimic de spus în legătură cu asta? Adică, serios? Vorbim de Sakura aici, aceeaşi Sakura ce acum câţiva ani nu era în stare să se ferească de un simplu atac şi până şi fraierul de Naruto o întrecea. Nici măcar nu face parte dintr-un clan şi este un simplu ninja mult prea slab pentru inteligenţa pe care o are. Ce s-a schimbat de ultima dată de când am văzut-o în aşa fel încât să îţi fie frică de ea?
Liniştea ce continuă încă să persiste îmi provoacă fiori reci pe şira spinării. Nu e nici pe departe genul acela de linişte plictisitoare de care ai vrea să scapi cât mai repede doar pentru a nu mai privi cu un prefăcut interes chipurile celor prezenţi ci mai degrabă acel gen de linişte care îţi introduce o supradoza de teamă în corp. Pare mult prea ciudat ca tocmai eu, Sasuke Uchiha să îmi provoace o simplă pauză în convorbirea noastră atât de multă teamă, dar simt cum parcă ceva vine destul de repede spre mine şi vrea să mă lovească tare şi rapid sperând să mă sfârtece.
-Dacă tăntălăii de aici ce se numesc teoretic vorbind bărbaţii nu îndrăznesc să îţi răspundă la întrebări o voi face eu, respunde mai zâmbitoare ca oricând rozalia schimbându-şi cu puţin poziţia.
Pentru câteva secunde am avut impresia că îmi vorbeşte însuşi Satana cu vocea sa mieroasă şi ademenitoare spre rău, dar la o privire mai atentă a persoanei din faţa mea am realizat că totul este rodul imaginaţiei mele mult prea bogate. Se pare că aceea fiinţă demnă de dispreţ numită Karin m-a infectat cu prostie acută în tot acest timp în care s-a fâţâit după mine de colo până colo.
-Bănuiesc că ai auzit de vestitul şi misteriosul clan Shadows care a dispărut în acelaşi mod misterios în care a şi trăit pe această lume plină de secrete.
Am aprobat puţin absent încercând să înţeleg cuvintele sale ciudate şi pline de înţeles. Oricât aş încerca nu îmi pot da seama ce ar putea ascunde acest simple şi bizare cuvinte, dar mai presus de asta nu înţeleg ce legătură cu situaţia noastră are vestitul clan Shadows care se presupune că a fost asasinat în întregime.
-Am plăcerea nespusă de a te anunţa că ai în faţa ta pe moştenitoarea acelui vestit clan şi singura ce dobândeşte o putere nemaivăzută până acum de peste 1000 de ani. La cum te ştiu nu mă vei crede şi sunt dispusă să îţi demonstrez, dar ca o mică sugestie îţi spun doar că ar fi mult mai uşor şi practic să îi întrebi pe "neînfricaţii" de aici ce au văzut cu ochii lor o parte din puterea de care dispun.
Aşa cum am şi presimţit vestea m-a lovit ca un topor ce avea o viteză mai mare de 250 km/h reuşind să îmi zdruncine foarte tare gândurile deja destul de întortochiate. Mă puteam la orice lucru, orice informaţie dată, dar în nici un caz la aşa ceva. Nu sunt eu cine ştie ce împătimit al istoriei care să ştie absolut totul despre clanurile care au existat cândva sau care încă mai sălăsluiesc pe undeva prin lumea asta, dar nu m-aş fi aşteptat niciodată să aflu că o persoană din clanul Shadows este încă în viaţă, dar şocul cel mai mare o constituie vestea că aceea persoană este chiar Sakura. O ştiu pe fata este de când eram nişte simpli copii la grădiniţă şi niciodată nu a părut a avea potenţial de mare conducătoare sau ninja ce a dobândit prin naştere puteri foarte mari. Vestea asta este un adevărat şoc şi mintea mea refuză categoric să o accepte.
-Dar cum e asta posibil? Te ştiu de foarte mulţi ani şi întotdeauna la antrenamente şi misiuni nu ai arătat a avea o putere anume ci din contră. De fiecare dată eu şi Naruto trebuie să te salvăm, iar puterea ta era mai puţin decât neînsemnată.
-Cred că îţi mai aminteşti de aceea perioadă în care m-am separat de voi doi la antrenamente. Ştiu sigur că a fost cu ceva timp înainte de a pleca din sat şi pe atunci începusem să mă antrenez cu Tsunade şi Kakashi care m-au ajutat enorm să îmi descopăr şi controlez o mare parte din puteri. Probabil tu ai bănuit ceva la acel moment, dar ipoteza ca eu să fac parte dintr-un foarte cunoscut şi puternic clan era ireală ţinând cont de puterea mea de furnică pe care o aveam pe atunci. Naruto era mult prea tăntălău ca să îşi dea seama că ceva nu e tocmai aşa cum pare şi cum tu erai interesat numai de persoana ta şi de răzbunare evident nu te-a interesat şi ai trecut mai departe nepăsator. Aşa eu mi-am continuat chiar şi după plecarea ta antrenamentul reuşind să devin mai puternică decât oricine din satul acela, iar în noaptea în care Madara mi-a propus să mă alătur organizaţiei sale am acceptat fără reţineri gândindu-mă că aceasta este cea mai bună ocazie de a scăpa de plictiseală şi a acumula mult mai multă experienţă din misiunile periculoase în care ar fi urmat să merg.
-Privind din acest punct de vedere totul are logică. Este foarte adevărat ce spui şi trebuie să recunosc că în aceea perioadă mi-am pus câteva semne de întrebare în legătură cu decizia bruscă a lui Tsunade de a pune cea mai slabă persoană din echipa 7 să facă antrenamente separate, dar aşa cum ai zis şi tu am fost mult prea orbit de răzbunare pentru a face cercetări în legătură cu asta. Asta explică şi de ce toţi de aici au amuţit în faţa ta mai ceva că în a lui Madara care se presupune că este şeful acestei organizaţii şi cel ce are cea mai mare autoritate. Apropo ar cam trebui să îmi cer scuze pentru toate dăţile în care m-am purtat urât cu tine, nu?
Am eu un orgoliu destul de mare ce în situaţii obişnuite nu m-ar lăsa să îmi cer scuze faţă de cineva chiar dacă sunt conştient că este în totalitate vina mea şi aşa ar fi corect, dar în acest moment nu pot face nimic altceva decât să îmi prezint sincerele scuze. Până acum nu am avut marele ghinion de a reuşi performanţa de a încerca pumnul Sakurei, dar am văzut de foarte multe ori când Naruto l-a salutat în repetate rânduri şi dacă atunci reuşea să îl trimită la câţiva kilometri distanţă îmi imaginez că acum eu aş zbura la ani-lumină de acest loc. Mă cutremur pe interior la gândul că aş putea experimenta toată aceea putere malefică pe propria piele şi plănuiesc ca de acum să nu o enervez prea tare pe rozalie sau măcar să îmi găsesc un bun loc în care să mă ascund sau să mor.
-Am şi uitat deja toate acele momente pentru care cu ceva timp în urmă te-aş fi omorât cu mâna mea. Nu mai este nevoie să îţi ceri scuze, dar aş vrea să te avertizez că m-am schimbat şi acum dacă mă calci pe coadă nu o să ai deaface cu dracu' ci cu însuşi tasu'.
Aprob puţin speriat pe interior şi revin la vechea problemă a acestor tutuuri roz de care trebuie să scăpăm cât mai repede posibil. Cu siguranţă Sakura nu va accepta să ne ajute chiar şi după ce m-am pus bine cu ea, iar o cale de a reuşi să o conving să mă scape măcar pe mine nu există. Aş recurge imediat la vechea, dar eficienta soluţie de a dat jos această drăcie şi a pleca doar în lenjerie, dar Karin este prin jur şi dacă doar din simplul fapt că m-a văzut de atâtea ori îmbrăcat a devenit obsedată de mine, nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla dacă mă vede chiar în lenjerie. Poate ajung naibii şi violat acasă în afară de umilit.
-Ştiu că nu sunt singurul care a încercat să te convingă, dar ai putea te rog frumos să mă scapi de aceste haine oribile şi să îmi înapoiezi pantalonii? întreb cu un glas rugător.
-Uite însfârşit un bărbat ce ştie cum să roage pe cineva când are nevoie urgentă de ceva de la aceea persoană. Dacă începeaţi cu asta eraţi de mult în proprii voştri pantaloni.
Zâmbesc fericit şi mai că îi sărut mâna din cauza bucuriei ce a pus stăpânire pe mine. Rozalia închise ochii şi începu să facă cu o mare rapiditate nişte semne greu de descifrat. O lumină îi cuprinse mâinile şi aruncându-mi privirea asupra picioarelor mele am putut observa că acum eram îmbrăcaţi cu pantalonii mei cărora le-am dus atât de mult dorul. Un zâmbet uriaş îmi încolţi pe buze şi datorită fericirii i-am sărutat cu recunoştinţă mâna.
-Acum ne poţi scăpa şi pe noi de aceste tutuuri? întrebă foarte calm fratele meu.
-Dacă m-aţi fi rugat de prima data frumos da. Acum este mult prea târziu pentru a o mai face aşa că sunteţi pe cont propriu.

Sakura's point of view.

Au trecut câteva zile de la acel incident şi cu toate că se spune că timpul rezolvă totul în cazul acesta nu a fost aşa. Madara a evitat să mă privească sau să îmi vorbească în aceste zile ce s-au scurs şi chiar nu pot înţelege de ce. Înţeleg că are un motiv întemeiat să fie supărat pe mine pentru că până şi eu aş fi supărată, dar nici chiar aşa. Am impresia vagă că încearcă să mă evite şi nu pot oricât aş încerca să înţeleg de ce. Şi mai ciudat este faptul că nu am prea văzut-o pe Karin prin casa în ultimul timp, chiar de când Madara a început să mă evite cu bună ştiinţă şi asta nu face decât să mă pună pe gânduri. Ştiu deja că ei au fost într-un fel împreună sau mai bine zis s-au distrat câteva nopţi şi probabil asta fac şi acum. Îmi tot repet că nu am de ce să mă intereseze de ceea ce face unul dintre ei pentru că nu avem nici o legătură cu ei şi nu are de ce să îmi pese, în speranţa că inima mea va înţelege odată pentru totdeauna şi mă va lăsa în pace.
În aceste câteva zile în care am fost privată de prezenţa lui Madara am simţit cum parcă inima mea se transformă într-o floare ce se ofileşte cu fiecare secundă trecută. Mă doare să ştiu că el a hotărât să nu mai vorbească cu mine, iar simplul gând că în una dintre serile în care nu pot dormi şi îmi petrec timpul privind cu un interes prefăcut pereţii bej el este acolo distrându-se de minune cu moarta de Karin îmi face inima să sângereze. În fiecare moment în care fără voia mea îmi apar în faţa ochilor imagini cu ei doi sărutându-se sau iubindu-se cu patimă simt cum o bucăţică din inima mea este smulsă cu brutalitate. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine şi de ce simt asta, dar totul este mult prea ciudat. Nu am mai simţit aşa ceva de foarte mult timp şi aş putea spune că probabil de când m-am îndrăgostit prima oară, dar eu să fiu oare îndrăgostită de Madara? Nu, asta nu are cum să fie adevărat. Clar nopţile nedormite îşi fac simţită prezenţa şi încep să nu mai gândesc corect.
-Haide Madi chiar nu îmi poţi face pe plac? Nu cred că poate fi chiar aşa de greu când tu eşti şeful acestei organizaţii, se auzi de pe undeva de pe hol o voce apropiindu-se în grabă.
M-am apropiat curioasă de uşă crăpând-o uşor pentru a-i vedea pe cei ce poartă această discuţie probabil extrem de interesantă. Aşa cum mă şi aşteptam cea a cărei voci seamănă cu a unei capre turbate era însuşi Karin căreia nu ştiu cum de m-am abţinut până acum să nu îi torn noaptea lipici în păr. Şi aşa se tot laudă cu coama aia ce o numeşte păr, aşa i-aş mai tăia din fiţele alea de divă, dar după mă pun rău cu Madara, şeful acestei organizaţii. Ce să povestim!
-Ţi-am mai zis şi până acum că nu o pot da afară pentru că este foarte importantă pentru planul meu. Este singura destul de puternică care ar fi vrut vreodată să mi se alăture şi în acelaşi timp gândeşte mai mult decât toţi dobitocii ăştia la un loc.
Acel tufiş uman ce se pare că ar trebui să fie o femeie are cumva impresia că va reuşi să scape de mine doar plângându-se la dragul şi scumpul Madi? E clar că nu ştie cu cine s-a pus şi acum mai mult ca oricând nu voi mai ţine cont de nimeni şi nimic şi voi avea grijă ca eu cu mâna mea să o dau afară pe aceea roşcată blondă la creier.
-Dar sigur ăsta este singurul motiv pentru care încă o mai ţi aici şi nu o dai afară pentru toate obrăzniciile pe care şi le-a permis? întrebă piţigăiat Karin.
-Cum ţi-am mai zis şi în alte dăţi răspunsul meu este da. Nu simt nimic pentru Sakura şi m-am purtat aşa cu ea doar pentru a nu pleca de aici şi a pierde cea mai bună armă pe care o am. Pentru mine nu înseamnă absolut nimic şi singurul interes pe care îl am la ea sunt puterile, de aceea nu o pot lăsa să plece. Nu înţeleg totuşi de ce vrei să auzi de atât de multe ori acelaşi lucru.
-Nu mă satur niciodată să aud aceste cuvinte care îmi demonstrează că doar pe mine mă iubeşti, răspunde cică senzual roşcata şi începe să îl sărute pătimaş.
Inima mea începea să se frângă în mii de bucăţele care se frângeau la rândul lor în alte mii de bucăţele până nu mai rămânea nici o fărâmă din inima mea atât de încercată de soartă. Mă aşteptam la orice, dar numai la asta nu şi în nici un caz de la Madara care în ultimul timp mi-a arătat o altă faţă a sa sau poate că şi asta făcea parte din planul său. Închid în cea mai mare linişte uşa simţind cum lacrimi încep să se strângă în colţul ochilor la revederea celor doi sărutându-se cu patimă şi îndreptându-se stângaci spre camera lui Madara. Niciodată nu am crezut că o să sufăr şi în acest loc în care părea totul chiar şi pentru puţin timp perfect, dar probabil este timpul să plec în altă parte unde ghinionul şi suferinţa nu mă vor mai găsi.
Clipesc de câteva ori pentru a alunga micile perle din colţurile ochilor şi mă apropii cu rapiditate de biroul din lemn de stejar scoţând dintr-un sertar un pix şi o foaie. Nu aş vrea să las nimic în urma mea care să le indice unde am plecat şi de ce, dar simt că ar trebui să dau o mică explicaţie, nu pentru cel ce într-un fel mi-a făcut destul de mult rău ci pentru Itachi la care ţin sincer şi care nu ar merita să plec aşa fără măcar să las o mică scrisorică în urmă. Aşez cu grijă pe birou hârtia şi încep să scriu lăsând frâu liber gândurilor întortochiate din mintea mea.
Ridic foaia în dreptul ochilor şi încep să recitesc totul pentru a mă asigura că fiecare cuvânt este la locul său şi că prin asta am reuşit să exprim tot ceea ce simt şi în acelaşi timp să fiu şi foarte clară.

Dragii mei prieteni,

Probabil vă întrebaţi deja pe unde sunt şi mă căutaţi disperaţi cu gândul că poate m-a răpit cineva. Nu vreau să vă jignesc, dar dacă voi chiar v-aţi gândit la această variantă înseamnă că sunteţi cu adevărat idio*i şi acum sunt drăguţă. Ei bine, nu am fost răpită de nimeni ci pur şi simplu am plecat din organizaţie odată şi pentru totdeauna pentru că m-am săturat să fiu minţită şi îmbrobodită doar pentru a rămâne alături de acel cineva şi al ajuta în planul său. Ştiu foarte bine acum ce urmăreai defapt Madara şi pot spune că sunt foarte dezamăgită. Am crezut ca eşti dornic să te schimbi şi să începi o nouă viaţă, dar când colo tu voiai doar să mă ţii cât mai mult în organizaţi ca să îmi foloseşti puterile în planul tău. Acum îmi explic ce era cu acele schimbări bruşte de personalitate şi de ce cu mine erai uneori într-un fel, iar cu ceilalţi brusc în felul tău caracteristic, rece şi dur. Mereu ai vrut doar un singur lucru şi anume putere, tocmai de aceea ai încercat să mă faci să mă îndrăgostesc de tine şi să nu mai plec de acolo de dragul tău ajutându-te în orice şi poate că am fost mult prea naivă şi din această cauză nu am văzut ceea ce era mult prea evident. Poate şi Naruto şi-ar fi dat seama mai repede decât mine sau chiar toanta aia de Karin, dar aş prefera să uit acest lucru ca şi orice altceva ce are legătură cu tine. Da, o să încerc să uit până şi cel mai neînsemnat lucru ce are legătură cu tine doar pentru simplul fapt că într-un fel sau altul mi-ai făcut destul de mult rău. Sper că eşti fericit acum!
Itachi vreau să îmi cer scuze ţie în mod special pentru felul meu laş în care am plecat şi mi-am luat la revedere, dar ştiu mult prea bine că dacă veneam personal la tine ai fi reuşit să mă convingi să rămân cu aceea privire căreia nu i-am putut niciodată rezista. Ai avut mereu acel efect asupra mea şi cred că vei avea mereu. Nu te voi uita niciodată şi te voi purta mereu în sufletul şi inima mea. O să încerc să mai i-au legătura cu tine, dar nu promit absolut nimic. Iar voi resul băieţilor şi Konan trebuie să recunosc că îmi va fi foarte dor de voi. Nu a fost zi să nu râd alături de voi şi chiar şi când am fost mult prea supărată voi aţi reuşit să mă înveseliţi ca nimeni alţii. Vă voi duce dorul şi promit că voi încerca să mă mai întâlnesc cu voi chiar dacă nu cred că va fi posibil prea des asta. Şi Madara, nu te gândi că poate tu eşti de vină pentru plecarea mea, a ta este toată vina pentru asta.
La cum vă ştiu veţi încerca să mă căutaţi, dar pentru a nu vă irosi timpul şi energia pentru ceva ce nu are rost am să vă rog să nu mă căutaţi nici un moment. Eu voi fi departe, într-un loc unde probabil nimeni nu mă va găsi, nici măcar voi. Sper să faceţi aşa cum v-am rugat şi să nu vă încăpăţânaţi pe ceva ce vă va conduce numai la o multitudine de fundături.

Cu drag,

aceea fată naivă pe nume Sakura.

Am îndoit odată hartia şi am aruncat-o pe pat apropiindu-mă rapid de dulapul deja deschis. Am scos de acolo un mic rucsac în care am băgat câteva haine şi nişte bani şi am deschis larg geamul. Mi-am pus rucsacul în spate şi chiar dacă cu o dificultate destul de mare am escaladat faţada casei şi am ajuns cu picioarele pe pământ în siguranţă şi cu nici un os rupt. Mă asigur că nu e nimeni care să mă vadă şi încep să alerg afară din curte direct spre pădure de unde am să plec într-un alt sat. Încă nu m-am gândit unde am să mă duc şi ce o să fac, dar o să găsesc eu ceva pe moment. Până la cel mai apropiat sat mai este destul de mult de mers şi am deci timp să meditez asupra acestei probleme.
După câteva minute de alergat în continuu m-am oprit lângă un pom pentru a mă mai odihni puţin. Soarele încă nu a părăsit albastru cerului şi mai sunt câteva ore până ce se va însera deabinelea ceea ce este un avantaj pentru mine. Prin jur nu pot vedea decât copaci imenşi ale căror coroane parcă ajung la cer, dar pe nicăieri nu se vede chiar şi în depărtare o casă sau măcar o peşteră. Va trebui să mă grăbesc să găsesc un loc în care să dorm înainte ca soarele să coboare de asfinţit. Nu pot dormi sub cerul liber şi timpul mă cam presează. M-am ridicat de pe piatra pe care m-am odihnit până acum şi potrivindu-mi rucsacul pe umăr m-am pregătit să o i-au dinnou la pas, dar fix în acel moment din apropiere se auzi un foşnet slab. Am privit imediat precaută în stânga şi în dreapta, dar pe nicăieri nu era urmă de absolut nici o fiinţă. Poate că a fost un simplu animal şi eu m-am speriat degeaba.
Am ridicat nepăsătoare din umeri şi am făcut câţiva paşi în faţa pregătit fiind să pornesc la drum, dar în acel moment am simţit cum o mâine îmi este pusă la gură, iar alta îmi imobilizează braţele la spate. Simt cum sunt legată superficial, dar destul de strâns de mâini, iar o batistă îmbibată într-o subtanţă cu miros ciudat îmi este adusă la nas. Conştientă fiind că este posibil să fie ceva care să mă adoarmă am încercat să nu respir şi să mă zbat în încercarea de a scăpa. Nereuşind până la urmă să mă eliberez respir fără să vreau o cantitate însemnată din aceea substanţă dubioasă şi în doar câteva secunde simt cum pleoapele încep să fie din ce în ce mai grele. Este ca şi cum aveam câte un bolovan de o tonă pe fiecare şi fiecare efort de a ţine ochii deschişi şi nu a adormi eşua lamentabil pentru a fi reluat pentru alte două secunde. Săturat fiind de acest jos atât de extenuant corpul meu cedă şi mă lăsă pradă întunericului ce mă învălui imediat ce am păşit în acest loc rece şi sumbru.

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Sam 05 Oct 2013, 14:17

Primaaaaa, mă!! nr1

$rainbow :\$
Mersi de anunt, Ale'. kiss

Sper ca il voi primi pe urmatorul cat de curand. ;;)

A fost un capitol foarte frumos si reusir, insa si extrem de trist. Nu ma gandeam ca Madara este chiar asa de obsedat de putere, dar an o vaga presimtire ca tot ceea ce i-a spus lui Karin este doar o minciuna. think

Nu stiu sigur daca este adevarat sau nu, dar cu siguranta voi afla in capitolele urmatoare. kiss

In privinta Sakurei nu prea imi fac griji, ea este o fata puternica si inteligenta, deci va reusi sa scape.
Cam atat am avut de spus in privinta acestui frumos capitol. Acum astept mult dorita continuare. Te-am pupat. kiss

Multa inspiratie si mult timp liberrr. dap !

P.S. Bonus nu iti mai dau desi ai merita din plin unul pentru acest capitol superb. Nu de alta, dar imi e frica ca ma bagi la dara de mita. lough

Asa ca prefer sa nu ma risc. :-" kiss

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Sam 26 Oct 2013, 17:50

Capitolul 31

Madara's point of view.

Vântul ce bate cu o putere mult mai mare decât din oricare altă zi îmi ciufuli părul lung şi negru care acum se odihnea în voie. Mai arunc o singură privire peste măreaţa pădure ce se află la doar doi kilometri de casa noastră şi intru grăbit şi tensionat pe uşa mare din sticlă. Nu îmi place deloc faptul că de alaltăieri nimeni nu a mai văzut-o absolut deloc pe Sakura, iar hainele care lipsesc din dulap mă fac să cred că a plecat, dar de ce? Nici măcar nu ne-a anunţat sau nu şi-a luat rămas bun, dar probabil că şi-a dat seama că dacă spunea cuiva eu personal nu a-şi fi lăsat-o să plece. Nu mai suport această aşteptare şi sunt foarte sigur că nici unul dintre noi nu va primi măcar un semn de la rozalie prin care să putem ştii că măcar mai este în viaţă. Dacă a plecat pe ascund fără să anunţe ştiind că este mai puternică decât noi toţi la un loc şi că ar fi putut să plece oricum înseamnă că nu vrea să fie găsită.
Sunetul enervant produs de contactul dintre o pereche de tocuri şi podeaua din lemn umplu încăperea făcându-mă să regret că am acceptat ca roşcata asta să intre în organizaţie. Deja sunt sătul să vină la mine ca să se plângă că nu ştiu ce i-a făcut Konan, iar. Jur că fata asta nu se mai satură să o chinuie şi odată cu ea şi nervii mei care nu mai au mult şi cedează. Îmi este sincer frică de ce aş putea face în acest moment destul de tensionat dacă aceea toantă mai vine cu o altă plângere.
-Madi ai mai auzit cumva de aceea găină speriată ce a plecat pe furiş? întrebă acesta pisicos apropiindu-se destul de mult de mine.
Mă îndepărtez rapid de ea şi respir adânc încercând să nu îi dau o palmă sau să îi spun ceva ce sigur o va jigni. Nu trebuie să îmi descarc nervii pe cei din jurul meu şi cu atât mai puţin pe această toantă care gândeşte foarte rar şi asta la ocazii speciale. Niciodată nu am crezut că eu care de fiecare dată când aveam din diferite motive nervi încercam pe cât posibil să găsesc pe cineva pe care să mi descarc voi face acum opusul, dar poate că Sakura chiar a reuşit să mă schimbe chiar dacă puţin.
-Singura găină fricoasă pe care o ştiu stă chiar în faţa mea şi pe lângă asta mai este şi una foarte proastă. Nu îţi permit să vorbeşti în acest fel despre Sakura căreia nu îi ajungi nici măcar la degetul mic de la picior.
-Poţi să mă jigneşti cât vrei, dar eu măcar nu am stat cu tine pentru câteva nopţi şi am plecat pe furiş în căutarea altui bărbat ca şi aia, răspunde Karin tăios şi plină de venin.
Fac câţiva paşi spre ea şi încleştând pumnul îl lovesc cu putere de zidul din spatele ei, la doar câţiva centimetri de capul ei. Nu ştiu cum de am reuşit să nu îi dau o palmă după prima jignire plină de venin puturos la adresa Sakurei şi nici cum de am reuşit să dau cu pumnul în acest zid şi nu în faţa ei, dar în acest moment jur că dacă mai spune un singur lucru urât o voi mutila fără nici un fel de remuşcare chiar dacă nu ar fi cine ştie ce diferenţe.
-PLEACĂ! Plească acum cât mă mai pot stăpâni să nu îţi mutilez faţa aia de curcă proastă, mârâi printre dinţi.
Se împletici de câteva ori aproape să cadă, dar ieşi în fugă, dacă se putea numi aşa mersul acela crăcănat, din cameră. Îmi retrag pumnul din zidul în care am făcut o gaură destul de măricică şi privesc ceasul ce indică deja ora 20:00. Probabil ar trebui să mă duc în cameră să mă odihnesc şi poate aşa scap şi de aceşti nervi care s-au amplificat odată cu acele comentarii stupide făcute de aceea curcă. Într-o zi cred că o voi ajuta pe Konan cu una dintre farsele sale doar pentru ai auzi ţipătul piţigăiat şi ai vedea teama de pe chip.

-CINEVA SĂ FACĂ ACEA POTAIE SĂ TACĂ! se auzi tare şi răspicat vocea parţial somnoroasă a lui Hidan din camera sa.
Dau pătura de pe mine şi ridicându-mă în capul oaselor privesc cu ochii încă împăiănjeniţi de somn ceasul din perete ce se pare că indică ora unsprezece noaptea. Deci am reuşit să dorm şi cu aproximaţia trei ore până ce urletele acelui disperat m-au trezit din frumosul meu vis, dar parcă zicea ceva de o potaie. Nu o fi cumva vorba de Bella?
Ies grăbit din cameră şi exact cum mă şi gândeam toată organizaţia era strânsă în faţa camerei rozaliei, iar Bella chenţăia foarte tare ca şi cum ar plânge sau ar suferi enorm din cauza unei dureri. Dacă unul dintre aceşti incompetenţi i-a făcut ceva voi avea grijă personal să plătească aşa cum merită pentru că au rănit un biet animal.
-Ce se întâmplă aici? întreb ajungând lângă mulţimea din faţa uşii.
-Bella nu vrea să mai tacă absolut deloc de minute bune. Plânge asemenea unui om şi e de parcă ar suferi. Nu am mai văzut până acum animal căruia să îi curgă în aşa fel lacrimile şi să mai chenţăie atât de tare şi dureros.
Îmi fac loc şi intrând în cameră mă aşez pe pat privind-o cu o mare compasiune pe frumoasa căţeluşă. Mă apropii uşor de ea şi încep să îi mângâi cu delicateţe blăniţa moale şi catifelată. Bella începu să nu mai chenţăie atât de tare, iar lacrimile au început să îi se rărească.
-Ce s-a întâmplat? Are legătură cumvă cu Sakura? o întreb privind-o fix în ochii.
Observ cum aceasta dă afirmativ din cap şi luând-o cu cea mai mare grijă în braţe mă ridic de pe pat. Poate că Sakura chiar se află în pericol şi cu toate că în mod evident nu a vrut să mai aibă nici un fel de contact cu noi mă îndatorat să încerc să o găsesc şi mai ales să o ajut. Cu toate că oboseala pusese cu doar câteva ore în urmă stăpânire pe mine, acum încep să mă îndoiesc că aş mai putea dormi chiar şi pentru câteva minute. Mă întorc imediat cu faţa spre membrii organizaţiei şi aruncându-le o privire de gheaţă trag adânc aer în piept.
-Mâine la prima oră a dimineţii o să plecăm în căutarea Sakurei. Veţi forma echipe de câte doi şi vom pleca prin împrejurimi începând cu satul, pădure de alături şi drumurile ce duc spre alte sate. Vă puteţi alege încă de acum partenerul şi mă veţi anunţa abia mâine.
Dau să plec din cameră, dar vocea lui Hidan mă opri din drumul meu. Întorc curios capul în direcţia sa aşteptând să spună tot ce are de zis şi mai exact toate nemulţumirile sale în legătură cu ordinul meu.
-Pe bune? Adică tu chiar vrei să mergem în căutarea Sakurei când ea în mod clar ne-a transmis că nu vrea să ne mai vadă sau să măi ştie ceva de noi prin plecarea sa? Scuză-mă că spun asta, dar mie personal mi se pare absurd şi o pierdere totală de timp preţios.
-Apreciez sinceritatea ta Hidan, dar aş vrea să te anunţ cu o la fel de mare cantitate de sinceritate că aici eu sunt şeful şi am tot dreptul să dau până şi cele mai aiurea misiuni. Am multe motive să cred că Sakura chiar se află acum în pericol şi bănuiesc că mă ştii destul de bine cât să îţi dai seama că orice ai spune ori spune tu sau oricine altcineva nu mă va face să mă răzgândesc.
Zâmbesc trumfător şi făcându-mi loc ies grăbit pe uşă. O mai mângâi încă odată pe Bella încep să păşesc grăbit spre camera mea. Nu sunt tocmai sigur că voi putea închide un ochi în noaptea asta, dar voi încerca cu toate că sunt conştient de faptul că mintea mea va asta acum numai la Sakura. Ştiam eu că nu trebuia să ignor acel sentiment straniu pe care am început să îl resimt după aflarea veştii că rozalia a plecat, poate nu se mai ajungea chiar aşa de departe. Oftez şi intrând în cameră o las uşor pe pat pe Bella şi intru şi eu sub pătură sperând că voi reuşi să aţipesc.
Amintindu-mi de pacostea aceea de Karin îmi vine să dau cu ceva de perete şi asta doar la gândul că roşcata aia proastă a îndrăznit să o jignească atât de tare pe Sakura. Nimeni nu a mai îndrăznit să facă asta în faţa mea şi cu atât ea care este o persoană demnă de dispreţ, care ar face orice pentru scopul său. E ciudat că în urmă cu câteva luni aş fi admirat asta la ea, iar acum doar simplul gând mă scârbeşte total. Niciodată nu am crezut că mă voi schimba chiar şi atât de puţin datorită unei simple fete ce nu a făcut nimic special în legătură cu asta.
Oftez pentru a nu mai ştiu câta oară zilele astea şi îmi afund mai mult capul în pernă simţind cum ceva se mişcă pe deasupra păturii. Paşii se îndreaptă graţios spre mine şi în doar câteva secunde simt cum sunt lins pe obrazul stâng. Ridic curios capul din perna moale şi văd cum Bella se bagă sub pătură şi se cuibăreşte lângă mine închizând ochii. Zâmbesc melancolic şi mângâindu-i blăniţa moale închid şi eu ochii în speranţa că voi reuşi să adorm.

Privesc precaut prin jur în timp ce aştept ca şi ceilalţi somnoroşi să îşi facă apariţia. Sunt treaz de cred o oră şi cu toate astea nu am putut face altceva decât să aştept şi în timpul ăsta să privesc micuţa căţeluşă albă cum se joacă cu un băţ pe care din plictiseală îl tot arunc. În ritmul ăsta nu o să mai pot rezista prea mult şi simt că dacă ceilalţi nu apar curând voi pleca singur în căutarea asta.
-Vaţi hotărât şi voi să veniţi secolul ăsta? întreb retoric în momentul în care îi vad pe cei trei somnoroşi venind agale.
-Dacă era după mine veneam peste cinci secole, răspunde uşor amuzat Deidara.
-Lăsând gluma deoparte aş vrea să vă grupaţi aşa cum aţi hotărât de aseară şi să pornim odată în misiunea asta.
Fiecare a început să se ducă lângă partenereul ales şi să se îndepărteze de grup. Observ cum Itachi se apropie de mine şi o mângâie pe Bella pe cap privind amuzat băţul ros aproape în întregime. Am o mare bănuială că din fericire el este partenerul meu de misiune şi asta nu poate decât să mă bucure. De fiecare dată când este o misiune de colectiv reuşesc să mă procopsesc cu cine ştie cine ca partener şi nu sunt cazuri tocmai fericite. Din câte am înţeles este bătaie pe acest post pentru că le este mult mai uşor să lenevească în misiune ştiind că eu sunt destul de perfecţionist, iar într-o viitoare luptă nu m-aş da în lături din a lupta doar eu.
-Şi cum de am avut norocul de a pica tocmai cu tine? întreb curios şi în acelaşi timp serios.
-Am fost primul care a ales şi ştiind că tu eşti singura opţiune chiar bună din toată gloata asta de idi*ţi, te-ai procopsit cu mine. Nu-mi spune că nu te bucuri pentru că nu te voi crede.
Chicotesc înfundat şi aprobând simplu din cap mă întorc spre ceilalţi ordonându-le să plece fiecare în diferite părţi. Într-un mod bizar am fost atras de această pădure mai mult decât oricând şi chiar dacă în mod normal aş fi ales alt loc prin care să caut, de data asta opţiunea mea a fost alta. O chem pe Bella ce se pare că se dusese destul de departe în căutarea unui băţ aruncat de Itachi şi pornim spre pădure.

Ridic exasperat ochii spre cer şi o pasăre destul de mare trece pe deasupra ochilor mei. Caut de ceva timp prin această pădure blestemată şi nu găsit nici măcar un indiciu care să mă poată duce la un loc în care ar putea fi. Încep să îmi pierd răbdarea şi simt cum furia îmi străbate cu fiecare secundă trecută întreg corpul. Aş fi în stare să scot toţi aceşti pomi din pământ şi până nici asta parcă nu ar reuşi să mă calmeze.
Un lătrat atât de cunoscut mie se auzi de undeva din apropiere, iar în momentul în care mi-am coborât privirea am putut observa un nor de fum ce a apărut din senin. Fumul dens se risipi destul de repede, iar în locul său ieşi la iveală o fiinţă atât de cunoscută mie. Inima începu să îmi bată cu putere şi frenzia îmi cuprinse imediat întreaga fiinţă. Mai privesc încă odată prin jur, iar în momentul în care i-am auzit vocea toată atenţia mea a fost îndreptată în accea direcţie. Nu mai am nici un fel de dubiu. Ea este!

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Sam 26 Oct 2013, 22:41

Bună, Alexandra. kiss

Mersi mult de anunţ. Mă bucur că pot fii prima ce comentează la acest capitol, însă ce mă bucură şi mai tare este că ai adus în sfârşit next-ul pe care îl aşteptam de mult. A fost un capitol foarte frumos, un capitol în care sentimentele lui Madara pentru Sakura au început să iasă la iveală. Sunt chiar foarte curioasă în ceea ce priveşte reacţia brunetului la vederea ei. Îţi urez multă inspiraţie şi mult timp liber. Te-am pupat, scumpa mea! a hug

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Lun 28 Oct 2013, 20:46

Capitolul 32

Sakura's point of view.

Vântul ce intră prin mică porţiune de geam spartă ajunge pe lângă corpul meu acoperit doare de nişte haine mult prea subţiri reuşind să mă facă să mă cutremur. Capul mă doare îngrozitor şi oricât aş încerca să îmi dau seama de ce nu reuşesc decât să intensific durerea deja prezentă. Nu îmi amintesc nimic din ultimele două zile şi tot ce ştiu este că cineva m-a răpit şi mă ţine captivă aici fără a veni să mă viziteze sau eventual să mă şi omoare. Prin camera plină de obscuritate nu pot desluşi decât o mică masă din lemn vechi şi un scaun ponosit ce stă să cadă din orice moment. De când mă aflu aici nimeni nu a venit să mă viziteze sau să îmi aducă ceva de mâncare şi tocmai din acest motiv mă simt din ce în ce mai slăbită.
Negura ce până acum era prezentă în fiecare colţişor fu îndepărtată pe o mică porţiune datorită luminii ce năvălea fără nici o reţinere dinspre camera alăturată. Uşa se deschise şi mai mult, iar în cameră intră un bărbat destul de înalt şi impunător. E prima dată când cineva mi se arată în faţă de când sunt aici şi din privirea sa glacială şi dură ce străpunge aerul rece şi ajunge până aici îmi pot da seama că mi-a sosit sfârşitul. Poate că este mai bine aşa şi voi reuşi să scap de toate aceste răutăţi şi probleme ce mă urmăresc la tot pasul. Poate că acolo sus alături de familie îmi va fi mult mai bine decât aici şi voi avea parte e iubirea ce mereu mi-am dorit-o şi pe care din păcate nu am putut-o primi.
-Este uimitor faptul că ţi-ai revenit atât de repede după ce ai inhalat unul dintre cele mai puternice substanţe tranchilizante care te putea şi omorî, dar bănuiesc că nu ai un renume printre fugari fără un motiv întemeiat.
-Dacă tot e posibil să mor aş vrea să ştiu măcar cine este cel ce va reuşi ceva ce mulţi doar au încercat, am rostit eu răguşit.
Nu primesc nici un răspuns din partea decât un râs batjocoritor, iar în următoarele secunde am simţit cum se apropie ameninţător de mine. Mâinile sale au început să se plimbe cu o pricepere ieşită din comun îndepărtând cu brutalitate fiecare articol vestimentar. Atingerile sale îmi provoacă scârbă şi tot ce mi-aş putea dori în acest moment este să mor. Am început să mă zbat violent, dar am primit imediat o palmă dureroasă şi am văzut cum scoate în mare grabă ceva din buzunarul pantalonilor.
Îmi pune pe frunte un obiect cu formă ciudată din care ţâşni o lumină violet. Puterile au începu treptat să îmi părăsească treptat corpul, iar orice mişcare oricât de neînsemnată începea să devină imposibil de făcut. Fiecare muşchi îmi este amorţit de o forţă necunoscută ce probabil provine de la acel obiect. Simt cum şi ultimele bucăţi de material fură aruncate pe undeva prin colţurile întuncate ale camerei şi închizând ochii înghit în sec pregătită pentru ce va urma.

Deschid cu greu ochii privind nedumerită prin jur la pereţii plin de praf şi mucegai ai camerei în care stau de ceva timp. Corpul mă doar îngrozitor şi cu toate că tot ce mi-aş dori acum e să stau nemişcată doar pentru a evita toate aceste dureri trebuie să îmi găsesc hainele. Frigul ce intră prin acel geam afurisit mi-a îngheţat total corpul dezgolit şi probabil acesta este unul dintre motivele pentru care mă simt atât de rău. Mă ridic cu o mare greutate de jos din cauza durerilor evidente şi după ce reuşesc să mă îmbrac încep să privesc prin jur. La lumina zilei totul pare mult mai gol şi trist, dar în acelaşi timp mult mai încurajator în ideea de a scăpa de aici. Geamul spart aproape în întregime este destul de mare cât să pot ieşi de aici, iar acele gratii şi aşa destul de şubrede la prima vedere le voi topi cu o mică bilă de foc.
Mut cu grijă masa în dreptul geamului sperând să nu fac prea mult zgomot şi urcându-mă imediat pe aceasta am simţit cum se clatină uşor cu mine. Mă ţin cu teamă de pervaz şi apropiindu-mi mâinile închid ochii concentrându-mă şi spunând o incantaţie. În scurt timp o mică bilă de foc se formă şi apropiind-o de geamul subţire observ cum acesta încep să se topească rapid. Scap imediat şi de gratiile ce îmi stăteau în calea libertăţii mele şi chiar în momentul în care am vrut să ies au început să se audă nişte paşi apăsaţi ce se îndreptau spre această cameră. Nu mai stau pe gânduri şi săr imediat pe solul tare şi aspru reuşind să mă rostogolesc pe iarba aproape uscată. Mă scutur cât pot de repede de praful ce s-a pus pe hainele rupte şi încep să alerg cât de tare pot fără a ţine cont de o direcţie anume.
Întorc după câteva minute capul curioasă pentru a vedea dacă răpitorul mă urmăreşte, iar din nefericire i-am putut observa silueta întunecată ce se apropia din ce în ce mai mult de mine. I-am mai privit pentru ultima dată chipul parcă demonic şi am mărit viteza. Nu m-a mai interesat nici un pic să încerc să mă orientez sau să privesc prin jur ci doar am continuat să alerg cât de tare am putut sperând să reuşesc să scap de el la un moment dat.

Răsuflu uşurată în momentul în care ajungând lângă o mică pădure îmi dau seama că am reuşit chiar dacă pentru moment să scap de acel nemernic. Îmi sprijin mâna stângă de scoarţa aspră a unui copac în timp ce încerc să îmi recapăt suflul. Trebuie neapărat să fac ceva pentru a vedea în ce stare se află puterile mele şi asta cât mai repede. Nu îmi pot permite luxul de a pierde timpul de pomană.
Mă adăpostesc după peretele unei foste cabane sau ce a mai rămas din acesta şi rezemându-mă cu spatele de zidul rece mă las în jos pe vine. Respir adânc şi mă gândesc serios la toată situaţia actuală încercând să îmi păstrez calmul şi mintea rece. Din câte îmi aduc aminte în vremea când eram încă doar o simplă ucenică Tsunade mi-a spus că există un vechi truc prin care doar unii ninja îşi pot da seama cât de mari sunt puterile lor şi cam cât de multă chackra mai au. Acest mic truc constă în a forma o bilă de foc, iar după mărimea acesteia îţi vei da seama de intensitatea şi mărimea puterilor tale.
Îmi apropii destul de mult mâinile fără însă a le atinge una de alta şi închid ochii concentrându-mă. Încep să rostesc cuvintele necesare pentru a forma bila de foc, iar în următoarele secunde am simţit cum mâinile îmi ard. Deschid brusc ochii văzând bila de dimensiuni medii ce strălucea neîncetat. O fac să dispară şi desprinzându-mă de zidul rece aud nişte paşi ce se îndreaptă cu repeziciune de acest loc. Nu mai aştept nici un fel de semnal şi încep să fac semnele necesare jutsului ce mă va face să plec de aici sperând să nu greşesc ceva şi să fiu prinsă chiar în ultimul moment.
O umbră se lăsă asupra mea gata să mă înşface în orice clipă, dar chiar înainte de a reuşi să mă atingă jutsul avu efect şi am fost transportată de acolo. Mă lovesc violent cu genunchii de pământul tare şi uscat reuşind să mă aleg probabil cu câteva julituri de toată frumuseţea. Privesc precaută prin jur şi ridicându-mă cu greu încerc să nu scot nici un sunte în timp ce privirea îmi cădea pe fiecare colţişor al acestei porţiuni de teren pe care mă aflu.
Îmi sprijin cu grijă mâna de trunchiul unui copac bătrân şi reuşind să mă ridic de la pământ clipesc repetitiv încercând să alung ceaţa ce a pus brusc stăpânire pe ochii mei. Din câte îmi pot da seama pe o rază de câţiva metri, poate chiar şi kilometri nu se află decât copaci înalţi parcă până la cer, iar asta nu poate însemna decât că mă aflu într-o pădure. Speranţele ce fură mult prea repede năruite au revenit în forţă la simplu gând că pe aici pe undeva ar trebui să fie o cabană sau cel puţin un pădurar ca în orice pădure normală.
Respir adânc şi aruncând o ultimă privire prin jur mă desprind de scoarţa uscată a copacului pornind cu paşi târşâiţi printre puţinele frunze ce acoperă solul. Simt că puterile mă părăsesc cu fiecare pas făcut, iar drumul care şi aşa nu îmi este absolut deloc cunoscut este parcă interminabil. Nu ştiu dacă este de vină acel obiect straniu sau pur şi simplu organismul meu se reface mai greu după toate cele întâmplate, dar cert este ca orice ar fi trebuie să ajung mai repede la ieşirea din acest loc sau măcar la cineva care mă poate ajuta. Îmi pot da seama că mult nu voi mai rezista, iar dacă voi leşina pe aici va fi ca şi cum mi-aş fi semnat fără voia mea sentinţa la moarte.
Continuând să merg observ în depărtate o siluetă ce se apropie parcă din ce în ce mai mult de mine. În primele secunde teama puse stăpânire pe mintea şi corpul meu, gândindu-mă că acela ar putea fi nenor*citul ce m-a răpit şi violat, dar am alungat rapid acest sentiment dându-mi seama că nu avea cum să vină aşa de repede. Ochii încep să mi se închidă treptat şi încercând să îi mai ţin chiar şi pentru câteva momente deschişi continui să merg cu ultimele puteri rămase în corp. Trebuie să ajung la aceea persoană şi să văd cine este, iar după să îi cer ajutorul pe care îl tot caut. Mă agăţ cu disperare de acest gând şi mă lupt cu dorinţa tot mai mare de a renunţa.
Ridic privirea înceţoşată spre chipul celui ce stă acum la doar câţiva metri distanţă de mine şi simt cum inima începe să o i-a la goană în momentul în care am dat de acei ochii atât de negri asemenea celor mai întunecate abisuri. I-am cercetat chipul atât de cunoscut, iar un val de siguranţă şi uşurare îmi străbătu rapid fiecare părticică din corp. Bucuria mă cuprinse imediat la gândul că am reuşit să dau de cel la care nu am putut să nu mă gândesc în tot acest timp. Zâmbesc slab cu ultimele puteri arătând bucuria ce m-a cuprins, iar înainte de a închide ochii nu am putut spune decât un nume ce mi-a fost atât de mult alături în aceste zile.
-Madara...

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Lun 28 Oct 2013, 20:48

Edit.

Heiii, am revenit cu edit-ul:
In primul rand, scuze ca mi-a luat atat, dar am fost foarte ocupata.
In al doilea rand, iata-ma aicii, gata sa comentez la acest minunat capitolll. Trebuie sa recunosc ca la incwput ma cam bagasesi in ceata, dar pe parcurs mi-am revenit. Nu imi vine sa cred cate a indurat Sakura, mai ales acel viol.. Ma bucur nespus de mult ca s-a intalnit cu Madara - probabil am mai spus-o o data, insa nu ma pot abtine - cel din cauza caruia a trebuit ea sa treaca prin toate astea.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol, care sper ca va veni la fel de repede ca si acesta. kiss

Te-am pupat si multa inspiratie in continuare, my dear Alexandra! a hug

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Sam 07 Dec 2013, 20:47

Capitolul 33

Madara's point of view.

Alerg spre fiinţa căzută pe solul rece şi dur folosind o cantitate de energie pe care nici macar nu am ştiut că o deţin până în acest moment. Mă apropii de aceasta şi privindu-i chipul mult prea livid şi plin de zgârieturi superficiale, o ridic cu cea mai mare grijă de pot fi capabil. Mereu am considerat-o una dintre cele mai puternice persoane pe care am avut plăcerea şi prilejul să o cunosc, în mintea mea întipărindu-se ideea că nu poate fi doborâtă prea uşor şi de oricine. În acest moment mă simt de parcă aş avea în faţă un obiect mult prea fragil din porţelan cu care trebuie sa am cea mai mare grijă pentru a nu se sparge din cauza unei mişcări greşite. Oftez zgomotos şi pornesc cu paşi mari spre locul în care ar trebui să ne întâlnim toţi cei ce am pornit în această căutare, privind pentru o clipă în urmă pentru a vedea dacă Bella mă urmează. Asigurându-mă că se află la doar câţiva paşi de mine urmându-mă îndeaproape măresc considerabil viteza cu care merg nerăbdător fiind să ajung cât mai repede acasă unde rozalia va fi în deplină siguranţă.
Parcurg şi ultima bucată de drum rămasă observând la doar câţiva metri de mine grupul format de băieţii ce se pare că discută de dor despre ceva ce îi preocupă destul de tare. Nu îmi vine să cred că ei sunt atât de liniştiţi în situaţia în care ne aflăm. Mai nepăsători de atât nu cred că pot fi.
-Ce a păţit Sakura? Este bine? Unde ai găsit-o? începu să se audă de prin jur în momentul în care m-am apropiat destul de mult de aceştia cât să poată vedea cu uşurinţă că în braţele mele se află chiar rozalia.
-LINIŞTE! Nu e timpul pentru stupide care pot fi puse după ce ajungem acasă. Deidara tu te vei duce pe o pasăre din argilă cât mai repede posibil după un medic-ninja cu experienţă, care ne poate ajuta şi să nu te întorci fără unul. Iar noi vom pleca imediat spre casă fără nici un alt comentariu din partea cuiva şi cât mai repede posibil.
Blondul scoase din micul rucsăcel pe care îl poartă mereu pe sub pelerină o mică bucată de argilă, iar după doar câteva secunde cu ajutorul mâinilor sale speciale făcu o mică pasăre. Aruncând-o pe pământ aceasta se mări considerabil până ce deveni o adevărată pasăre de dimensiuni foarte mari. Se urcă în mare grabă pe spatele acesteia şi porni spre văzduh începându-ni şi noi atât de cunoscutul traseu. Nu pot pierde nici măcar un minut din timpul mult prea preţios de care dispunem pentru că noi încă nu ştim ce are mai exact Sakura. Poate avea răni destul de grave sau e posibil să fi contactat o boală destul de puternică sau orice altceva ce probabil nu ne-am fi putut imagina, iar în aceste cazuri timpul este mult prea preţios ca să fie irosit. Nu pot îngădui ca şi ea să păţească ceva şi să moară ca toate celelalte persoane la care am ţinut sincer.
-Madara nu ai vrea să o duc eu în continuare pe Sakura. Faci de ceva timp asta şi presupun că nu e chiar aşa de uşoară pe cum pare, propuse calm Sasuke apropiindu-se încet de mine.
-În nici un caz! Nu e deloc aşa cum crezi şi plus de asta nu vreau să mă despart de rozalie nici măcar o secundă. Vreau să ştiu că este în siguranţă şi asta e singura modalitate valabilă.

Uşa de la intrare fu trântită cu putere de perete, iar paşii mei grăbiţi începură să se audă prin toată casa. Continui să păşesc apăsat pe podeaua din lemn care scârţâie la fiecare pas al meu până ce ajung în dreptul scărilor. Le urc în cea mai mare grabă ignorând întrebările mult prea enervante şi fără sens a le lui Karin care evident a ieşit şi ea în mare grabă din camera ei. O ocolesc în mod intenţionat şi încercând să nu îi ascult comentariile pline de venin privesc pentru câteva secunde peste umăr pentru a vedea dacă unul dintre băieţi a decis să mă urmeze până aici. Descopăr cu o mică uimire că singurul care s-a îngrijorat destul de tare cât să încerce să ţină pasul cu mine este chiar Itachi, exact cum m-am şi aşteptat.
Străbat holul mult prea lung şi pustiu ce duce spre camerele tuturor din această casă şi ajungând mai repede decât aş fi prevăzut în faţa camerei rozaliei, deschid uşa stângaci lasând-o deschisă ştiind că Itachi este la doar câţiva paşi în spatele meu. Păşesc încrezător în camera spaţioasă şi frumos decorată căutând cu privirea patul. Îl găsesc rapid aşezat fix în mijlocul încăperii şi după doar câţiva paşi ajung în faţa acestuia. O aşez cu cea mai mare grijă pe suprafaţa moale având grijă să stea cât mai bine şi privesc uşor enervat prin jur. A trecut deja destul de mult timp şi Deidara încă nu şi-a făcut apariţia.
-Şi aşa cum mi-a fost poruncit am venit cu cel mai bun medic-ninja din toată zona. Nu vrei să ştii cât de greu mi-a fost să îl găsesc şi să îl fac să vină cu mine, îşi făcu apariţia blondul atât de aşteptat.
-Te-ai gândit şi tu să mai apari. Parcă ţi-am zis să te grăbeşti, aproape că ţip eu la Deidara.
-M-am grăbit cât am putut de tare, dar nu a fost deloc uşor să îl conving să vină cu mine, protestă acesta imediat.
-Domnilor nu cred că este timpul să ne certăm pentru un motiv atât de banal. Eu sunt aici pentru a o consulta pe domnişoara şi asta este prioritatea mea în acest moment. Acum vă rog să ieşiţi din cameră pentru a o putea examina.
-În nici un caz! Eu nu o las singură pe Sakura nici măcar pentru o singură secundă şi cu atât mai puţin alături de o persoană pe care eu fără supărare nu o cunosc, protestez eu imediat intrigat de ideea de ai lăsa singuri în aceeaşi cameră.
-Înţelegeţi că este spre binele pacientei. Dacă doriţi puteţi aştepta lângă uşa, iar eu am să vă anunţ îndată ce termin, răspunde cu o calmitate enorm de mare medicul-ninja.
Oftez înfrânt şi fără a mai spune ceva pun braţul pe după gâtul lui Itachi şi pornim amândoi spre ieşirea din cameră lăsândul pe medic să îşi facă treaba. Cu toate că nu aş fi vrut să o las nici măcar o clipă singură pe Sakura mă văd nevoit să fac asta dându-mi seama că medicul chiar are dreptate. Dacă aş fi stat acolo nu aş fi făcut altceva decât să îl încurc şi cu cât îşi face treaba mai repede cu atât mai bine.
Înghit uşor uşa în urma mea şi desprinzându-mă de Itachi mă rezem nerăbdător de peretele dur şi rece. Niciodată nu am fost prea răbdător, iar acum este unul dintre acele momente critice în care simţi că parcă timpul stă în loc şi medicul nu face altceva decât să tragă inutil de timp. Încep să bat nervos cu degetele în perete încercând să îmi stâpânesc starea de nelinişte prezentă de minute bune. Îl privesc şi pe Itachi care este anormal de calm ca în orice altă situaţie mai mult sau mai puţin importantă pentru el şi mă întreb sincer cum poate să îşi păstreze aşa de bine calmul. Ştiu mult prea bine că el şi Sakura sunt prieteni foarte buni de ani întregi şi aş putea spune că sunt ca şi frate şi soră, iar atitudinea sa este una total opusă. Cred că ar trebui să îmi revizuiesc şi eu puţin sentimentele şi să am grijă să nu le mai dezvălui aşa de tare, cum făceam şi înainte de a o cunoaşte pe rozalie. Pe vremea când nimic nu mai conta decât răzbunarea mea fără sens, iar sentimentele erau ceva pueril şi lipsit de sens.
Uşa se deschise încet cu un sunet prelung care nu făcu altceva decât să accentueze şi mai mult neliniştea amestecată cu nerăbdare ce sălăsluieşte în interiorul meu. Privesc plin de speranţă şi curiozitate uşa ce încet, dar sigur se deschide sperând să primim cât mai repede posibil permisiunea de a intra şi a afla ce are defapt Sakura. Trag adânc aer în piept şi aruncându-i o ultimă privire lui Itachi care părea şi el să aibă un interes anume în privire mă desprind de peretele mult prea rece.
-Domnilor, tocmai ce mi-am terminat treaba şi chiar v-aş ruga să intraţi pentru a putea vorbi în linişte fără ca cineva să ne întrerupă, ne spuse cu un mic zâmbet pe chip medicul în momentul în care uşa se deschise larg proptindu-se de perete.
Aprob încrezător fiind că ne va da o veste bună judecând după chipul său neatins de nici un fel de tristeţe şi îl urmez pe acesta înapoi în cameră. Mă duc rapid lângă patul pe care stă adormită frumoasa mea rozalie şi îi privesc pentru câteva secunde chipul său încă atât de perfect. Întorc privirea spre medicul al cărui nume acum conştientizez că nu l-am aflat şi aştept ca acesta să vorbească.
-Din examinările mele mi-am putut da seama că domnişoara are doar nişte zgârieturi şi vânătăi superficiale ce vor dispărea în cateva zile. Am făcut şi o examinare cu ajutorul unui jutsu special pe care noi medicii-ninja îl folosim adesea şi vă pot spune că nici un organ intern nu a fost afectat, iar în urma căutărilor nu am găsit nici un fel de boală. Tânăra este perfect sănătoasă decât că este foarte slăbită din cauza faptului că nu a mâncat sau băut de ceva de câteva zile şi din câte mi-am putut da seama a depus şi un efort mult prea mare pentru starea în care se afla. Trebui că în următoarele zile să mănânce foarte bine şi sănătos, să consume multe lichide pentru că este destul de deshidratată şi cel mai important să se odihnească pe cât de mult posibil. Trebuie să facă în aceste zile mişcare pentru ca muşchii săi să nu se atrofieze cumva, dar aceasta în cantităţi mici cât să nu o obosească prea tare. În cazul în care intervine ceva îl puteţi trimite pe tânărul blond după mine şi voi veni imediat. Eu acum voi trebui să plec şi vă mai spun doar că i-am administrat un medicament care o va ajuta să doarmă aşa că nu vă faceţi griji în cazul în care va dormi mai mult decât ar trebui. Este ceva normal şi din cauza faptului că organismul său este slăbit.
Aprob absorbit de fiecare cuvânt rostit de acesta şi îndată ce termină i-au scaunul din faţa biroului şi îl pun lângă pat pentru a sta aproape de scumpa mea Sakura. Mă aşez rapid pe scaun în timp ce Itachi se oferă să îl conducă pe medic şi după ce îmi i-au la revedere de la acesta îi i-au cu cea mai mare grijă şi delicateţe mâna rozaliei într-a mea. Îi mângâi pielea catifelată cu vârfurile degetelor privindu-i cu admiraţie chipul atât de adormit şi liniştit. Pacea şi liniştea domină în cameră, iar din cauza nopţii pe care am reuşit să o pierd din cauza insomniilor trecătoare care mă mai vizitează arareori, somnul începu să mă învăluie şi pe mine. Ochii vor să se închidă chiar dacă mintea le dictează cu totul altceva, iar corpul meu începu să se lase uşor din ce în ce mai mult spre pat de parcă şi mie mi-ar fi fost administrat un medicament miraculos care ar reuşi să mă adoarmă. Renunţ din a mai lupta cu acest oponent mult prea greu de învins şi îmi aşez capul pe aşternutul moale ce acoperă patul închizând ochii şi ajungând imediat pe tarâmul viselor.

Patul se mişcă uşor ca o frunză în bătaia vântului necruţător anunţând parcă un posibil cutremur şi un motiv destul de întemeiat pentru care să mă trezesc cât mai repede posibil. Nici nu ştiu cum de am permis să adorm atât de repede şi uşor, dar dacă aici prin preajmă este ceva ce constituie un pericol pentru Sakura eu trebuie să fac până şi imposibilul să mă trezesc.
Deschid somnoros şi fără nici un chef ochii şi privesc curios prin jur. Camera este la fel de goală ca şi în momentul în care am reuşit să adorm şi singurul mic aspect diferit este lumina ce a dispărut complet fiind înlocuită de inconfundabilul întuneric. Pe fereastra mare de lângă dulap intră galant câteva raze venite de la mândra Lună şi care vestesc venirea nopţii. Îmi întorc mult mai calm privirea spre Sakura fiind ferm convins că fusese doar un vis şi că totul este în regulă şi observ că aceasta se zbate continuu în somn şi pare să spună ceva. Mă aplec mai mult cu urechea de aceasta pentru a-mi da seama ce vrea să spună şi aproape că îmi dau o palmă în faţă.
-Nuuu, dă-te de pe mine. Lasă-mă în pace! Jur că te voi distruge într-o zi, spuse aceasta din ce în ce mai tare, aproape ţipând.
Dându-mi seama că rozalia probabil are un coşmar încep să o zgâlţâi uşor încercând să mă feresc de mâinile şi picioarele sale. Continuă să se zbată ca şi cum ar vrea să scape de cineva şi aproape că îmi dadu una în stomac cu piciorul. O zgâlţqi ceva mai tare şi după câteva secunde în care situaţia continua să fie aceeaşi aceasta s-a trezit ţipând şi plângând foarte tare.
-Sakura linişteştete! Sunt eu Madara! încerc eu să o liniştesc în momentul în care o văd atât de speriată şi distrusă.
Mă priveşte ciudat pentru câteva secunde încă plângând cu lacrimi amare şi după un zâmbet amar ce apăru fugar pe chipul său se apropie din ce în ce mai mult de mine şi brusc mă ia strâns în braţe. Rămân stană de piatră în faţa scenei la care nu m-am gândit nici măcar o secunde şi simţind cum Sakura mă strânge aşa de tare încât aş zice că nu ar vrea să mai plec niciodată de lângă ea mă dezmeticesc şi o cuprind şi eu strâns de talie. O strâng puternic la pieptul meu şi mângâindu-i protector spatele încep să îi şoptesc cuvinte liniştitoare menite să o facă să se oprească din plâns.
După câteva minute în care nu am făcut nimic altceva decât să stăm în aceeaşi poziţie, iar Sakura să plângă, aceasta şi-a şters ultimele lacrimi şi s-a desprins uşor de mine aşezându-se pe scaunul de lângă pat. Mă priveşte pentru câteva secunde dându-şi o şuviţă după ureche şi îşi mută imediat privirea spre fereastră.
-Sakura, ştiu că probabil nu vei vrea să vorbeşti cu mine din cauza vorbelor pe care le-ai auzit în aceea zi, dar aş vrea să îţi spun că totul a fost o minciună spusă doar pentru a o face pe Karin. Mi-am dat seama că tu ai păţit ceva în timpul în care ai fost plecată şi aş vrea să te întreb ce?
Îşi întoarce pentru câteva clipe privirea spre mine, moment în care am putut vedea o tristeţe mult prea mare pentru nişte ochi aşa de superbi şi ridicându-se după scaun se aşează pe pat lângă mine. Presimt că nu îmi va spune nimic în legătură cu perioada în care a fost plecată departe de această casă şi probabil în următoarele zile mă va evita cu desăvârşire, dar măcar mi-am încercat norocul şi i-am spus cum a stat defapt toată treaba.
-Nu mai contează ce ai spus atunci pentru că am uitat încă din momentul în care am plecat. Supărată pe tine nu mai sunt şi pot spune că te-am iertat încă de foarte mult timp, iar în legătură cu ce s-a întâmplat cred că meriţi să afli. Tu şi Itachi sunteţi singurii în care am încredere şi cărora le pot spune asta.
Şi-a trecut ambele mâini peste faţă şi oftând ca şi pentru a se îmbărbăta singură a mai micşorat cu câţiva centimetri spaţiul dintre noi. S-a întors cu faţa spre mine şi privindu-mă adânc în ochi a mai oftat încă odată.
-În ziua în care am plecat am fost răpită de un tip al cărui nume nu l-am aflat nici în ziua de azi. Acel tip m-a ţinut închisă într-o pivniţă, cameră sau ce naibi mai era şi aia, iar în penultima zi petrecută acolo înainte de a fugi el m-a ...
Se opri brusc din vorbit încercând parcă să îşi înghită lacrimile ce sta să cadă şi îşi mută privirea parcă ruşinată de ceva. Cu toate astea nu pot înţelege de ce şi mai ales de aproape a izbucnit iar în lacrimi. E clar că s-a întâmplat ceva destul de grav şi că nu prea poate să îmi spună şi cu toate că aceea curiozitate din interior creşte cu fiecare secundă trecută nu voi încerca deloc să o forţez să îmi spună. Nu vreau să îi fac mai mult rău decât probabil i-a făcut acel neno*ocit.
-M-a ... m-a ... m-a violat, spune aceasta nemaireuşind să îşi stăpânească lacrimile.
Gândurile mele au fost destul de diversificate în legătură cu ce ar fi putut păţi, dar niciodată nu m-am gândit că acel şarpe ar fi putut îndrăzni să o forţeze pe această floare de cireş delicată şi fragilă. Îmi vine să sparg tot ce îmi apare în cale, iar furia îmi curge prin vene înlocuind cu uşurinţă sângele. Simt că dacă l-aş avea în faţă aş face un gest pe care nici după o mie de ani nu l-aş regreta. Oftez încercând să îmi mai alung din furie şi o i-au imediat pe Sakura în braţe încercând să o liniştesc.
-Gata, linişteştete! Acum eşti aici cu mine şi nu voi permite nimănui să îţi facă nici un fel de rău oricât de mic ar fi. Cât timp sunt în viaţă nimeni nu te va mai atinge nici măcar cu un deget.
De data aceasta rozalia se linişti mult mai repede decât prima dată şi desprinzându-se de mine se uită curioasă la ceasul atârnat pe perete. Curios fiind îmi îndrept şi eu privirea spre acesta şi observ că este destul de târziu aşa că îi propun Sakurei să ne culcăm.
-Dar nu îmi este deloc somn, protestă aceasta dar după doar câteva secunde căscă cu poftă.
-Ha, căscatul te-a dat de gol şi plus de asta medicul a spus că trebuie să te odihneşti cât mai mult posibil.
O ajut să se pună în pat având grijă să nu o rănesc în nici un fel şi după ce mă asigur că totul este în regulă mă ridic de pe marginea patului şi dau să pornesc spre canapeaua pe care am plănuit să dorm în seara aceasta când sunt oprit de mâna Sakurei. Mă opresc şi întorcându-mă cu faţa spre ea îi arunc o privire întrebătoare aşteptând un răspuns din partea ei.
-Nici nu te mai întreb pentru că deja sunt sigură că vrei să dormi pe aceea canapea incomodă aşa că îţi spun că eu vreau ca tu să dormi cu mine în pat. Aici vei putea dormi liniştit şi nu te vei trezi dimineaţa cu dureri de spate.
-Eu să dorm în pat cu tine? Nu prea cred, mai ales după ce s-a întâmplat, prostez eu imediat.
-O haide! Gândeştete că aşa vei putea să mă protejezi mult mai bine fiind destul de aproape de mine pe când stând pe aceea canapea ţi-ar lua mult să ajungi până aici, răspunse ea cu o voce mieroasă.
În cele din urmă am cedat propunerii sale şi am ajuns să mă pun în pat lângă Sakura conştient fiind că într-un fel are dreptate şi mai ales că fata asta are o influenţă prea mare asupra mea. În mod normal răspunsul meu ar fi fost categoric nu, dar uite că ea a reuşit să scoată un da de la mine. Îmi aşez mai bine capul pe pernă şi închid ochii cu intenţia de a dormi. Nu apuc să adorm prea bine că deja patul începu să se mişte uşor şi nu din cauza unui cutremur neprevăzut ci din cauza faptului că Sakura se întoarce de pe o parte pe alta la un interval de câteva secunde. Deschid curioş şi enervat ochii şi observ cum aceasta rămâne într-un final cu faţa spre şi îşi pune enervată mâinile peste faţă.
-Ce s-a întâmplat? De ce te tot foieşti aşa?
-Oricât aş încerca nu pot adormi. Aş vrea să te rog ceva mai ciudat, dar mai bine nu.
-Ce? Nu cred că poate fi chiar aşa de ciudat.
Sakura începu să spună ceva mult prea încet şi imposibil de înţeles încât eu nu am reuşit să desluşesc nici măcar un cuvânt din ceea ce a spus ea.
-Ce? Scuză-mă, dar chiar nu am înţeles ce ai vrut să spui. Ai putea să repeţi?
Totul se întâmplă exact ca data trecută, iar eu am devenit parcă mai nedumerit decât eram. Îmi este imposibil să înţeleg ceva când ea spune mult prea încet şi într-un mod în care nici cel mai iscusit mod nu ar putea înţelege. Din toată situaţia asta îmi dau seama că ea chiar nu vrea să îmi spună.
-Dacă spui aşa de încet nu o să înţeleg nici la anu pe vremea asta, răbufnesc eu deja enervat de situaţie.
-Vreau să mă ţi în braţe în seara asta da? E destul de tare sau vrei să ţip cât să mă audă toată casa? îmi răspunse aceasta la fel de nervoasă.
Rămân pentru câteva secunde mut de uimire privind parcă în gol. Niciodată nu m-aş fi aşteptat nici dacă m-ar fi anunţat cineva la aşa ceva. Puteam crede că îmi va cere orice numai asta nu.
-Ok! Sună mai mult decât ciudat pentru mine pentru că nu m-am gândit niciodată că o să îmi ceri aşa ceva, dar dacă asta te face să te simţi mai în siguranţă atunci sunt de accord.
Se aproapie supărată de mine evitând să mă privească în ochi, iar în momentul în care distanţa dintre noi era suficient de mică am cuprins-o în braţele mele şi am tras-o mult mai aproape de pieptul meu. Sakura ofteaza silenţios şi aşezându-se mai bine închide ochii având un mic zâmbet pe chip. Mai zâbovesc câteva minute admirându-i chipul luminat de o mică rază venită de afară şi simţind că somnul mă cuprinde încet, dar sigur i-am pupat cu delicateţe creştetul capului şi strângând-o mai puternic la pieptul meu am închis zâmbind ochii.

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Sam 07 Dec 2013, 20:54

Alexandra, meriţi un cadou frumos de la Moş Crăciun! kiss

Ai adus în sfârşit un capitol pe care l-am aşteptat o grămadă de timp şi care este excepţional! Totul a fost atât de tandru şi grijuliu, mai ales momentul în care cei doi adorm îmbrăţişaţi! <3 Mă bucur nespus de mult că lucrurile între cei doi s-au rezolvat şi că ataşamentul lui Madara faţă de Sakura începe să iasă la iveală.
Până la aterizarea următorului capitol îţi urez multă inspiraţie şi timp liber, sadico! Te-am pupat, viitoare colegă de cameră! a hug

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Dum 22 Dec 2013, 23:45

Capitolul 34

Madara's point of view.

Atingerea fină şi catifelată a unei mâini ce se plimbă nestingherită pe faţa mea mă făcu să îmi ridic într-un mod leneş pleoapele, clipind de câteva ori pentru ca pupilele mele să se obişnuiască cu lumina din jur. Îmi întorc privirea spre persoana din braţele mele şi dau de zâmbetul cald al rozaliei ce mă priveşte uşor amuzată. Îmi înnăbuş un căscat şi continui să îi privesc chipul de porţelan, luminat de câteva raze venite de la mândrul Soare.
-Te-ai gândit şi tu să te trezeşti? Cred că am aşteptat în jur de douăzeci de minute să se întâmple minunea asta atât de rar întâlnită. Credeam că eşti genul ăla de persoană care la ivirea zorilor este deja în picioare.
Râd amuzat de tot ceea ce urechile mele au putut auzi şi dându-mi seama că încă o ţin strâns pe rozalie în braţele mele, i-am dat drumul din strânsoarea mea şi mi-am întors privirea spre ceasul ce stă plictisit pe noptiera de lângă pat. Privind cu atenţie micul ecran îmi pot da seama că nu este cu mult trecut de ora opt, iar asta nu poate însemna decât un singur lucru. Leneşii ăia cu siguranţă dorm duşi visând că vor găsi deja micul de jun pregătit de altcineva, dar de data asta visul nu o să mai devină realitate. Întorc plictisit capul în direcţia uşii, iar în faţă îmi apăru ca din senin silueta unei persoane atât de cunoscute mie pe care în toţi aceşti ani am crezut-o moartă. E imposibil să fie aici după atâta timp şi după ce eu cu ochii mei l-am văzut mort şi chiar l-am îngropat.
-Eu mă duc să fac un duş, aud ca din depărtare vocea rozaliei.
Dau afirmativ din cap continuând să privesc silueta fantomatică care nu vrea să dispără cu nici un chip. Închid ochii pentru câteva secunde încercând să îmi implantez în minte ideea că este doar imaginaţia mea, dar în momentul în care îi deschid încrezător că totul a fost doar ca un fel de vis mult prea real, mă izbesc de cruda realitate. Hiro continuă să stea în acelaşi loc privindu-mă ţintă şi având aceeaşi expresie neutră pe chip. Uşa băii se auzi închizându-se cu un sunet puternic, iar brunetul se desprinde din locul său, pe chip apărându-i un zâmbet imens specific lui.
-Aşa tratezi tu un prieten pe care nu l-ai mai văzut de secole?
Am rămas mut de uimire continuând să îl privesc pe vechiul meu prieten care se pare s-a întors, dar cu ce scop şi în ce formă încă nu ştiu. Pare a fi o fantomă, dar asta ar fi practic imposibil. Dacă doar l-aş fi văzut aş fi putut spune că am luat-o razna, dar acum că l-am auzit chiar nu îmi pot da seama dacă totul este real sau mintea îmi joacă feste.
-Sceptic ca întotdeauna! Nu te-ai schimbat prea mult dragul meu prieten şi asta nu ştiu dacă e de bine sau nu. O haide! Sunt destul de real pentru o fantomă care a reuşit mai mult din noroc să ajungă pe aici.
-Adică tu chiar eşti aici? Nu e doar mintea mea care a luat-o razna?
-Evident că nu prostuţule! Acum nu am prea mult timp la dispoziţie să îţi spun tot ce trebuie să şti pentru că Sakura poate ieşi oricând din duş şi să vină aici, deci propun să mergem în camera ta şi să discutăm acolo în linişte.
Am dat afirmativ din cap într-un mod robotic şi ridicându-mă de pe pat l-am urmat în tăcere spre camera mea are în acest moment mă bucur că nu e foarte departe de cea a Sakurei. Niciodată nu am crezut în fantome sau chestii din astea paranormale, dar uite că azi mi s-a demonstrat că acele chestii în care eu nu am crezut sunt defapt foarte reale. Cel puţin în legătură cu fantomele nu mai am nici un dubiu.
Oftez şi privind cercetător prin jur închid încet uşa pentru a nu face prea mult zgomot. Chiar nu aş vrea să mă trezesc cu unul dintre acei leneşi la uşa mea dorind să mă linşeze doar pentru simplul fapt că am reuşit să îl trezesc din somn şi să îi spulber un vis cel mai probabil erotic. Sunt sătul de faze de genu de care am parte, din păcate, în aproape fiecare dimineaţă. Mă aşez încă somnoros pe marginea patului şi îl privesc pe Hiro cu subînţeles.
-Am multe să îţi spun aşa că sper că te-ai făcut destul de comod. În primul rând probabil te întrebi ce caut eu aici şi mai ales cum de am venit tocmai acum. Ei bine, am fost atras de puterea diamantului blestemat şi cum acesta a fost folosit de curând după milenii în care nimeni nu a mai îndrăznit să pună măcar mâna pe el, am găsit în asta o portiţă deschisă pentru a veni aici pe Pământ, dar pentru asta am avut de făcut o alegere. În momentul în care m-am aflat în faţa porţii care mă despărţea de această lume a trebuit să aleg o singură persoană care să mă poată vedea şi cu care să pot comunica şi prima persoană care mi-a venit în minte ai fost tu.
-Şi deci doar eu te pot vedea şi auzi?
-Tu şi cei ce au mai rămas din clanul meu, adică Sakura şi Mason care sunt singurii supravieţuitori ai măreţului clan ce a fost odată pe aceste meleaguri.
-Cine este acest Mason? întreb total dezorientat.
-Tipul care aproape te-a omorât şi care i-a făcut toate astea Sakurei? Chiar credeai că diamantul blestemat poate fi folosit de oricine? Acest diamant este construit special pentru a-i absoarbe puterile unui membru al clanului Shadows şi al slăbi atât de mult cât să adoarmă, dar să fie conştient de ce se întâmplă în jurul lui. Se spune că a fost făcut încă din primele generaţii ale clanului meu ca armă împotriva trădătorilor sau celor ce erau exilaţi din diferite motive, dar creatorul său s-a gândit şi la posibilitatea ca diamantul să cadă pe mâinile cui nu trebuie aşa că l-a dotat cu un sistem care să se activeze şi să îl pună în funcţiune doar când cineva din clanul Shadows ar dori să îl folosească.
-Deci de asta pomenea Sakura ceva de o piatră ciudată, dar de ce ei i-au revenit puterile după?
-Pentru că diamantul a fost făcut pentru simplii membri nu pentru moştenitoarea care se spunea că se va naşte cândva şi va putea să fie stăpână peste tot datorită puterii sale foarte mari. Piatra şi-a făcut efectul pentru câteva ore, dar cum puterea era mult prea mare, iar posibilitatea ca aceasta să se suprasolicite era foarte mare a început să dea uşor înapoi puterea către Sakura.
Acum totul se leagă în mintea mea după ce am primit toate aceste informaţii. Nu de puţine ori m-am întrebat în nopţile în care nu puteam să adorm cum de a reuşit acel tip să mă rănească atât de grav cât să fiu aproape pe moarte şi mai ales cum de a folosit o tehnică pe care eu în viaţa mea nu am văzut-o, dar acum totul are sens. Toate nolie tehnici inventate de tinerii ninja sunt uşoare şi aproape inofensive, iar faptul că aceasta era atât de puternică şi total necunoscută mie complica cu mult situaţia şi aşa destul de încurcată.
-Şi acum că ţi-am explicat cam cum stă treaba aş cam avea să îţi dau o veste. Eu defapt am venit aici pentru a-i cere ajutorul Sakurei în legătură cu această mică problemuţă a mea. Nu mai am foarte mult timp până ce voi dispărea complet din această lume şi mă voi duce înapoi în cea a fantomelor aşa că am nevoie de ajutorul amândurora pentru a mă readuce la viaţă.
-Şi de ce spui noi? Înţeleg că Sakura are puterea să facă asta, dar eu ce legătură am?
-Draga mea nepoată încă nu are toată puterea de care dispune pentru că asta ar însemna ca eu să fiu deja plecat de aici şi din cauza asta trebuie să mai completăm cantitatea lipsă prin implicarea altcuiva, iar aici intervi tu.
În mod normal nu aş fi crezut ceea ce zice acest măscărici care se pricepe foarte bine la farse şi minciuni, dar tonul tău mult prea serios mă face să mă gândesc că de data asta chiar nu glumeşte, iar ceea ce a spus are sens, dar stai puţin. A zis cumva "draga mea nepoată" sau doar mi s-a părut mie? Sakura nepoata lui Hiro? Asta nu poate fi adevărat!
-Ai spus cumva că Sakura este nepoata ta? întreb inevitabil mult prea curios.
-Nu, nu am spus asta! De unde ţi-a venit ţie să crezi că aş fi zis eu aşa ceva?
-Taci că eu ştiu bine ce am auzit! Nu mă face pe mine prost pe faţă că te ştiu mai bine ca oricine. Cum de nu mi-ai spus că ai o familie şi ce mai familie. Eu am crezut mereu că eşti singur din punctul ăsta de vedere şi de aceea am preferat să nu aduc niciodată vorba de acest subiect.
-Nu am vrut să mă laud că fac eu parte din cine-ştie-ce familie şi că fratele meu este şeful clanului pentru că nu voiam să îţi faci o părere greşită despre mine. M-am detaşat de frate-miu şi am decis să locuiesc şi să trăiesc de unul singur încă de când s-a căsătorit.
Am aprobat tăcut privindu-i chipul inexpresiv. Ştiu foarte bine cum se simte acum că am aflat şi îl înţeleg perfect în legătură cu decizia pe care a luat-o cândva. Până şi eu am făcut asta pentru un timp, iar în momentul în care fratele meu a murit am început această viaţă nedemnă de cel ce eram înainte. Uneori mă întreb ce m-a determinat să mă schimb atât de mult din băiatul simplu ce eram care dorea doar să devină destul de puternic cât să pună capăt războaielor şi răutăţii. Da, eram un copil visători cu aspiraţii destul de mari, dar totul s-a schimbat brusc şi am devenit acel Madara de temut care face până şi cel mai curajos ninja să tremure doar la auzul numelui meu.

Ciocăn politicos în lemnul dur din care este făcută uşa aşteptând un răspuns de pe partea cealaltă. Îndată ce se auzi un "intră" destul de clar am apăsat cu putere pe clanţa din metal deschizând cu grijă uşa. Intru în cameră căutând-o cu privirea pe rozalie, având totuşi grijă în acelaşi timp să închid uşa în urma mea. Reuşesc să o găsesc destul de repede pe Sakura, stând în mijlocul patului citind cu o foarte mare concentrate o carte cu coperţi groase. Hiro îşi face şi el apariţia ca de nicăieri lângă mine, fapt ce îi atrase imediat atenţia rozaliei ce îşi ridică rapid privirea din filele vechi şi îngălbenite.
-Cine e noul tău amic? întreabă aceasta cu o curiozitate ieşită din comun.
-El este Hiro şi a venit tocmai aici pentru că are o cerere ceva mai specială.
-Nu aşa îl chema şi pe acel prieten al tău care în acelaşi timp făcea şi parte din clanul meu?
-Ba da şi de curând am aflat că îţi era şi unchi.
-Adică eu am pierdut un unchi de gaşcă cu care aş fi putut face tot felul de drăcii sperând că nimeni nu va şti că am fost eu? Viaţa asta chiar nu e corectă deloc.
-Poate că viaţa a vrut să se revanşeze într-un fel pentru nedreptatea aceasta şi tocmai de aceea la adus pe Hiro până aici. Da, el este acelaşi nebun de care ţi-am povestit şi care într-un mod ciudat este unchiul tău din partea tatălui. Singura problemă e că acest zăpăcit este o fantomă şi aceasta este şi problema pentru care se află aici.
-Mă bucur să aud că ai o părere atât de bună despre mine chiar dacă nu ai avut plăcerea să mă cunoşti scumpa mea nepoată. Toţi cei ce m-au cunoscut au avut o cu totul altă părere despre mine, dar avem lucruri mult mai importante de discutat ca de exemplu învierea mea din morţi.
-Şi cum se presupune că voi face eu asta?
-În cartea pe care o citeşti cu atât de mult interes se află şi vraja care ne trebuie nouă. Eu am făcut posibilă găsirea ei de către tine în această dimineaţă, chiar după ce Madara a plecat de aici. Că tot veni vorba de brunetul ăsta ursuz, trebuie să mai menţionez şi că el va trebui să participe la acest proces şi să îţi dea o parte din puterea lui pentru că chakra ta nu este încă complet refăcută din punct de vedere al puterii.
-Deci eşti de accord să îl aduci pe acest zăpăug alături de noi? întreb privindu-l amuzat pe Hiro.
-Mai şi întrebi? Chiar crezi că aşi rata unica şansă de a-mi readuce la viaţă un membru al familiei care pe deasupra e şi cel mai tare unchi?

Privesc total dezorientat prin jur şi cu o uşoară teamă îmi aşez mâinile pe mica măsuţă rotundă amplasată în mijlocul camerei. Draperiile au fost trase în aşa fel încât să nu intre nici un fir de lumină în cameră, iar acum efectul se vedea foarte uşor. Micile lumânări puse dintr-un colţ în altul luminau parţial camera deja scufundată aproape în întregime în negura întunericului, dar scopul lor nu era tocmai acesta. Pot pune pariu pe orice şi cu oricine că aceste mici obiecte au rolul lor esenţial în planul nostru acum parcă mult prea complex.
-Pagina 36, paragraful 3, primul alineat, rosti aproape mecanic Hiro.
Cartea îngălbenită de vreme se deschise aruncând o mică cantitate de praf în jur ceea ce mă făcu să tuşesc. O privesc pentru câteva secunde pe rozalie ce îsi ceru scuze concentrată fiind la scrisul ce cu greu se mai poate descifra. Hiro ne indică că este timpul aşa că eu şi Sakura ne-am prins de ambele mâini şi dând cartea în aşa fel cât să pot vedea bine fila îngălbenită de vreme am început să citesc o incantaţie ce era scrisă în altă limbă. Contrat gândurilor mele nu am simţit absolut nimic după ce am sfârşit de citit acelea parcă fără sens, dar asta nu dură pentru mult. Cred că nu a trecut bine nici un minut că deja am început să simt o durere puternică venită din capul pieptului şi parcă simţeam cum puterea iese din corpul meu provocându-mi dureri şi mai mari.
-Acum că prima fază este terminată e timpul pentru partea cea mai importantă. Sakura trebuie să spui aceea vrajă şi ţine minte că totul trebuie să fie rapid şi fără nici un fel de greşeală, spuse Hiro pe chip apărându-i un zâmbet.
Rozalia începu să rostească cu atenţie fiecare cuvânt din incantaţia ce se presupune că îl va aduce la viaţă pe brunet, iar flăcările lumânărilor începeau treptat să îşi crească din intensitate mărindu-se considerabil. Cu fiecare cuvânt rostit flăcările creşteau ameninţător de mult spre tavan parcă vrând sa ajungă până la cer. Totul pare să meargă bine, dar brusc Hiro începe să devină mult mai transparent decât este deja.
-Sakura grăbeştete! Nu mai ai foarte mult timp la dispoziţie, iar eu încep deja să dispar. În câteva minute nu va mai rămâne nimic din mine.
Aceasta începu să rostească din ce în ce mai tare şi mai repede până ce flăcările lumânărilor începură să coboare şi să îşi piardă din intensitate. Un vânt puternic şi rece străbatu camera chiar dacă nici un geam sau uşă nu este deschisă, iar ca printr-o minune lumânările nu se stinseră. Incantaţia era aproape de final, iar chiar înainte ca brunetul să dispară de tot luminile s-au stins brusc, iar camera fu cufundată într-un întuneric ce l-ai fi putut tăia cu cuţitul. A mers sau nu vraja? Nu am nici un habar, dar cert este că în acest moment o durere ascuţită îmi străbate întreg capul ceea ce înseamnă că cineva a vrut să se răzbune pe mine lovindu-mă cu ceva foarte dur, dar oare cine e? Nu contează totuşi prea tare pentru că în momentul în care îmi voi reveni el nu va mai avea prea mult de trăit.

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Mar 31 Dec 2013, 14:27

Hiiii!!! Deci, 1. iti iubesc ficul!,2. imi place ideea si cuplul happy2

,3. cateva intrebari pt pers happy2

:
PT MADARA:
1.O iubesti pe Sakura? Daca da, de ce?
2.Ai mai iubi alta fata?
3. O sa-l omori zdravan pe ala care ti-a dat in cap?

PT SAKURA:
1.Il iubesti pe Madara? Daca da, de ce?
2.Ai mai iubi alt baiat?
3. Tu trebuie sa ai scenariul, spune-mi asa, intre fete, cine l-a lovit in cap pe Madara??

PT HIRO:
1. Daca mai erai in viata, facei prostii cu Sakura si ma invitai si pe mine happy2

?
2. Ti-a fost dor de Sakura si Madara?
3. Ai/ai avut iubita??

Pentru Madara:

O iubeşti pe Sakura? Dacă da de ce?

Pot spune cu mâna pe inimă că o iubesc mai mult decât orice pe lumea asta. O iubesc pentru că ea a fost printre singurele persoane care au văzut mai departe de masca aceea atât de bine construită şi a reuşit să scoată la suprafaţă acel eu pe care l-am crezut de mult timp mort.

Ai mai iubit altă fată?

Da şi ironia face că şi ea a făcut parte din clanul Shadows.

O să-l omori zdravăn pe ăla care ţi-a dat în cap?

Doar să îl omor? Da, voi face asta, dar înainte îl voi chinui puţin ca să vadă cum este să fi lovit cu ceva în cap.

Pentru Sakura:

Îl iubeşti pe Madara? Dacă da de ce?

Da, pot recunoaşte că îl iubesc mai mult decât orice. Nu ştiu sigur cum şi de ce, dar poate că este devină comportamentul său faţă de mine în momentele în care eram doar noi doi. Am reuşit să mă apropii mai mult de el datorită acestui lucru şi poate că felul său de a mă face să mă simt în preajma sa a contribuit mult.

Ai mai iubit alt băiat?

Da am mai iubit, dar din păcate acesta a murit într-un mod tragic. După moartea sa am preferat să încerc să nu mă mai îndrăgostesc de nimeni, până acum.

Tu trebuie să ai scemariul, spune-mi aşa, între fete, cine l-a lovit în cap pe Madara?

Pentru că sunt într-o dispoziţie bună îţi voi spune doar că este cineva destul de prost cât să facă asta, care nu poate fi omorât în nici un fel. Acum scuză-mă, dar trebuie să fug ca să îmi salvez viaţa.

Pentru Hiro:

Dacă mai erai în viaţă, făceai prostii cu Sakura şi mă invitai şi pe mine?

Scumpete normal că te invitam. La braţul meu e loc pentru mai mult de o domnişoară.

Ţi-a fost dor de Sakura şi Madara?

Da mi-a fost foarte dor de ei, mai ales de acel morocănos plin de ifose. Voi avea eu grijă să îi administrez o doză din amuzamentul meu contagios.

Ai/ai avut iubită?

Dulceaţă eu nu am avut O SINGURĂ iubită, ci mai multe decât pot număra eu vreodată. Femeile ar fi făcut orice să fie cu mine. Ce mai vremuri!

Capitolul 35

Sakura's point of view.

Negru şi iar negru. Asta este tot ce pot vedea după ce în urmă cu doar câteva minute lumânările care constituiau unica sursă de lumină s-au stins. Încerc de câteva minute în zadar să, străbat acest val de întuneric ce s-a aşternut în faţa ochilor mei. Pipăi masa în faţa căreia stau şi sprijinindu-mă de aceasta încep să mă caut prin buzunare în speranţa că îmi voi găsi telefonul. După o căutare eşuată a micului obiect, m-am desprins de masă şi dintr-o singură mişcare am tras draperiile lăsând lumina de afară să invadeze camera. Clipesc de câteva ori pentru ca ochii să mi se obişnuiască cu noul val de lumină şi mă întorc parcă cu încetinitorul spre locul unde cândva a stat Madara.
Privesc uimită prin jur şi tot ceea ce pot vedea sunt două trupuri întinse pe podea şi pe Hidan care ţine o tigaie în mână. Mă abţin cu greu să nu îl întreb care este motivul pentru care a avut nevoie de acel obiect şi apropiindu-mă de acesta reuşesc să îi observ chipul destul de nedumerit şi plin de uimire. Mă întreb ce a mai făcut de data asta şi pe cine voi mai fi nevoită să vindec după o bătaie zdravănă sau un maraton de alergat prin casă. Băieţii ăştia sunt atât de imprevizibili încât mă pot aştepta la orice din partea lor, la orice oră din zi şi din noapte. Îmi dau seama că Hiro este pe podea inconştient pentru că am făcut aceea vrajă, dar nu pot să nu mă întreb într-un mod inevitabil dacă Madara este bine. Nu văd de ce ar fi trebuit să leşine, dar sper şi asta încerc să mă fac să cred, că asta este datorită efectului vrăjii pe care a făcut-o în momentul în care mi-a dat temporar puterile sale.
-Îmi e frică să te întreb ce ai mai făcut şi de data asta.
-De această dată nici măcar eu nu ştiu ce am făcut mai exact. Ştiu că am lovit pe cineva crezând că a intrat un intrus în casă, dar nu ştiu prea bine pe care dintre cei doi am lovit, răspunse argintiul scărpinându-se nedumerit în creştetul capului.
Cred că este a mia oară când mă întreb dacă aceşti băieţi au ceva în acele capete seci şi asta doar după ce ei reuşesc să facă iar o nefăcută. Oftez şi îi i-au imediat tigaia din mâna lui Hidan aruncând-o pe undeva prin cameră şi mă las pe vine lângă Madara. Îl întorc cu o oarecare greutate cu faţa spre tavan şi îi privesc pentru câteva clipe chipul parcă angelic pe care îl are în momentul în care doarme.
-Hidan, vino şi ajută-mă să îl ridic pe acest ghinionist şi să îl pun în pat.
-Dar celălalt tip? întrebă arătând cu degetul spre Hiro.
-Îşi va reveni el curând. Până atunci îi va face bine să simtă briza care vine dinspre uşă şi care îl izbeşte direct în spate.
Un râs inundă camera, iar în următoarele minute eu împreună cu argintiul apucasem de mâinile şi picioarele brunetului ridicându-l de pe podea şi încercând să îl ducem spre pat. Poate că sunt eu slăbuţă la fizic, dar am destul de multă forţă, chiar mai multă decât aş putea părea să am, dar Madara este anormal de greu. Abia am reuşit să îl cărăm, iar în momentul în care a trebuit să îl punem pe pat după ce mai mult l-am târât, ne-am văzut nevoiţi să ne odihnim pentru câteva minute pentru a ne recăpăta puterile.
-Aminteşte-mi să nu îl mai lovesc niciodată, oricare ar fi motivul sau circumstanţele. Cântăreşte o tonă, dar când vine vorba să te alerge pentru a te căsăpi e foarte rapid.
-Şi tu şti asta pentru că ai experimentat, nu? întreb abţinându-mă să nu râd.
Drept răspuns primesc o încuviinţare din cap, iar după încă zece secunde de odihnă am apucat fiecare de o mână şi un picior şi cu ultimele puteri rămase în corp l-am ridicat pe Madara punându-l cu cea mai mare grijă pe pat. Oftez uşurată că am reuşit să îl aduc cu succes pe suprafaţa moale a patului şi fără să păţească ceva pur accidental, aşezându-mă alături de acesta. Îi mulţumesc lui Hidan că m-a ajutat cu această mică problemă, iar imediat ce uşa se trânti în urma sa mi-am aşezat blajin mâna pe obrazul brunetului. Acesta este unul dintre puţinele momente în care am putut fi atât de apropiaţi şi în care eu am reuşit să îi descopăr până în cel mai mic detaliu perfecţiunea pe care o posedă parcă fiecare membru al clanului Uchiha. Nu pot spune că am întâlnit prea mulţi în viaţa mea şi aşa destul de scurtă, dar cei pe care i-am cunoscut au fără nici un fel de excepţie o frumuseţe aparte. Mă întreb dacă aşa erau şi cei din clanul meu.
Am zâmbit gingaş întorcându-mi privirea şi atenţia asupra brunetului de lângă mine. Câteva sunete aproape interceptibile venite de la acesta îmi atraseră complet atenţia, iar în momentul în care am văzut că începe să deschidă uşor ochii, un zâmbet gigantic mi se imprimă pe chip.
-Dacă îl prind pe cel care m-a lovit îl voi face să regrete şi că s-a născut, murmură nervos brunetul.
-Nici nu şti cât mă bucur că ţi-ai revenit, spun eu vizibil bucuroasă luându-l strâns în braţe.
Stau aşa timp de câteva secunde odihnindu-mi capul pe pieptul său când simt cum două braţe puternice îmi înconjoară trupul firav apropiindu-mă şi mai mult de acesta, dacă asta este practic posibil. Zâmbetul apăru pe chipul meu, iar micile înjurături ce au vrut să treacă neobservate fură auzite de urechile mele. Parcă îmi e şi milă de săracul Hidan când mă gândesc cât îl va alerga prin casă, grădină, sat, regiune.
-Chiar ai fost îngrijorată pentru starea mea? întrebă cu o mare curiozitatea în glas Madara.
Un nod ce parcă nu mă lasă să vorbesc sau să respir mi se puse în gât imediat ce am reuşit să procesez întrebarea. Pentru prima dată în ultimele luni nu ştiu ce să fac şi mă simt prinsă la mijloc. Sunt conştientă că nu mai îl pot minţi la nesfârşit în legătură cu sentimentele mele care acum sunt mai clare ca oricând, dar simt că parcă nici nu pot să îi spun. Îmi este teamă ca el să nu simtă acelaşi lucru pentru mine, iar relaţia noastră destul de strânsă de până acum să se ducă pe apa sâmbetei. Nu aş vrea să pierd această frumoasă relaţie de prietenie care mă mai leagă de el, dar nu pot însă nici să mă amăgesc aşa până ce poate el îşi va găsi pe cineva, iar eu nu voi avea ce face decât să rămân şi să sufăr sau să plec şi tot la fel să sufăr.
-Da, chiar mi-am făcut griji serioase în legătură cu tine. Madara, uite chiar aş vrea să îţi spun ceva foarte important. În aceste zile cât am fost singură în aceea pivniţă sau ce era ea, mi-am dat seama că eu simt ceva mai mult decât o dragoste frăţească sau una specifică între prieteni. Am tot încercat să neg şi să mă mint singură că totul e rodul imaginaţiei mele mult prea bogată şi că doar mi se pare, dar acum totul îmi este mult prea clar şi nu vreau să mă mai mint pe mine şi în acelaşi timp şi pe tine. Te iubesc aşa cum nu am mai făcut-o de ani de zile şi nu îmi este ruşine sau teamă să o spun. Nu ştiu ce ai făcut în acest timp, dar ai reuşit să mă faci să mă îndrăgostesc iremediabil de tine Madara Uchiha.
-Niciodată nu am crezut că am să aud aşa ceva tocmai de tine, frumoasa mea. Asemenea ţie am încercat să mă amăgesc că noi suntem doar prieteni şi atât vom rămâne pentru totdeaua, dar acum că tu mi-ai confirmat că simţi ceva pentru mine am şi eu curajul să îţi spun că de câteva luni eu te-am iubit în tăcere încercând să mă amăgăsesc pe mine însumi că este doar un sentiment trecător. Nu îţi pot descrie ce am simţit în acele zile în care tu ai fost răpită şi tocmai din cauza faptului că mă gândeam în continuu că nu am nici o şansă la o fiinţă asemenea ţie am ajuns să mă culc cu Karin. Te iubesc Sakura şi pentru tine aş face orice chiar dacă asta ar însemna să îmi dau viaţa.
L-am privit cu lacrimi în ochii şi cu un zâmbet pe buze timp de câteva secunde. Nu îmi vine să cred că în tot acest timp noi ne-am iubit, dar din cauza acelei temeri ca dragostea să nu fie împărtăşită am păstrat tăcerea şi ne-am convins pe noi înşine că totul este doar o iluzie. Niciodată nu aş fi crezut ca aş putea fi atât de bucuroasă, dar uite că viaţa îmi surâde într-un final. Mă apropii ameninţător de aproape de Madara şi după câteva clipe în care nu am făcut altceva decât să ne privin intens în ochii, m-am năsputit sălbatic asupra buzelor sale. De multe ori mi-am înfrânat acest impuls de a-l săruta, iar acum că pot face asta o să profit la maxim. Sărutul s-a transformat în scurt timp într-unul plin de pasiune şi chiar înainte să îmi dau seama m-am trezit cu brunetul deasupra mea.
După minute în care nu am făcut altceva decât să ne sărutăm, rupe sărutul pentru a putea respira. Îmi ştreg cu mâna rujul ce s-a întins în jurul buzelor mele şi încep să râd cu poftă în momentul în care îi văd faţa brunetului. Din cauza faptului că eu fusesem dată înainte cu un ruj roşu aprins în mometul în care am început să ne sărutăm ca doi nebuni săraca, culoare a început să se întindă, iar acesta avea faţa plină de aceea nuanţă. E aşa de caraghios încât oricât aş încerca nu mă pot opri din râs.
-De ce râzi cu aşa poftă? mă întrebă senzual apropiindu-se de mine.
Neputând să spun ceva din cauza râsului întind mâna şi i-au de pe noptieră o mică oglindă pe care i-o dau. O i-a imediat din mâna mea şi privindu-şi imaginea măreşte considerabil ochii de uimire şi se dă imediat jos din pat. Aruncă pe undeva mica oglindă şi fuge ca şi cum ar avea o problemă serioasă către baie. Continui să râd cu poftă ţinându-mă de burtă până ce fără să îmi dau seama cad din pat cu totul cu pătură peste care stăteam, reuşind să mă lovesc destul de tare la genunchiul drept. Sunt sigură că mâine cel târziu voi avea o vânătaie de toată frumuseţea.
-Ce s-a întâmplat? Sakura eşti bine? se auzi brusc în cameră, întrebările fiind acompaniate de sunetul unei uşi care se închide.
-Nu e nimic grav Madara. Nu am fost atentă şi continuând să râd de tine am căzut din pat şi m-am lovit la genunchi, dar mă voi alege doar cu o vânătaie.
-Eşti sigură de asta? Că tot veni vorba de lovituri nu şti cumva cine m-a lovit după ce s-au stins acele lumânări?
Am zâmbit complice privind în altă parte încercând să îi evit privirea sfredelitoare. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu într-o astfel de situaţie stânjenitoare şi în acelaşi timp periculos de alunecoasă. Sunt mai mult decât sigură că aceea întrebare pe care tot mă rog să nu mi-o pună va apărea în curând şi asta mă nelinişteşte puţin pentru că nu ştiu prea bine ce ar trebui să fac.
-Când am reuşit să fac lumină în cameră nu era nimeni prin jur decât tu şi Hiro.
Nu ştiu dacă ar trebui să spun adevărul sau nu, dar pentru moment prefer să mint în favoarea acelui nefericit. Ştiu că nu este tocmai bine ceea ce fac şi ca acest brunet şiret va reuşi până la urmă să scoată adevărul de la mine, dar măcar voi reuşi să îi dau un avans lui Hidan pentru a putea să îşi salveze pielea cât mai are timp. Astăzi mă simt poate mai bună decât până acum şi cu toate astea nici măcar nu îmi pot explica cum de fac atât de multe pentru tipul pe care acum câteva zile nu îl puteam suporta cu nici un chip.
-Eşti absolut sigură de ceea ce tocmai a spus? mă întrebă senzual brunetul apropiindu-se brusc mult prea tare de mine.
Am încercat să îmi păstrez calmul şi să mă concentrez asupra oricărui subiect care mi-ar fi trecut prin minte în acel moment, dar apropierea din ce în ce mai mare şi mai rapidă a lui Madara nu mă lăsa să mă concentrez pe altceva. De ce oare face asta? A da, pentru că ştie că mă înnebuneşte fiecare atingere a sa şi profită la maxim de asta pentru a scoate de la mine aceea preţioasă informaţie.
-Aşa cum ţi-am mai zis nu ştiu cine a fost.
Înghit în sec încercând să par cât mai calmă, dar în momentul în care acesta se apropie ilegal de mult de mine am simţit cum inima parcă vrea să îmi iasă din piept. Se apropie de gâtul meu şi începe să îmi depună câte un sărut coborând în jos. Am înghiţit în sec şi strângând ochii încerc să îmi alung gândurile necurate ce şi-au făcut loc în mintea mea. Vrea să mă înnebunească şi din păcate pentru mine ştie mult prea bine cum să facă asta. Dacă o să mai continue mult cred că am să cedez şi cine ştie ce se va întâmpla pe aici, poate că nu o să mai ţin cont de faptul că e şi Hiro pe aici chiar dacă leşinat şi o să mă las purtată de pasiune.
-Deci, cine m-a lovit? întreabă acesta senzual apropiindu-se de urechea mea.
-Hidan a fost! spun fără a mai reuşi să mă abţin.
Deschid brusc ochii şi primul lucru care îmi iesi în cale fu zâmbetul mulţumit de pe chipul perfect al brunetului. Mă sărută apăsat pe buze şi după iese ca fulgerul din cameră auzindu-se în urma sa doar sunetul instinctiv al uneor degete ce sunt trosnite. Inevitabilul s-a produs, iar în următoarele minute se va porni un adevărat maraton pe aici din care va rezulta multe răni pe care tot eu trebuie să le vindec.
-Am ajuns pe Pamânt sau sunt tot în acest purgatoriu neno*ocit în care sunt de atât de mulţi ani? se auzi brusc făcându-mă să tresar puternic.
Îmi întorc privirea către Hiro ce până acum fusese inconştient constatând că a început să se mişte cu greutate încercând să se ridice de pe podea. Mă apropii de acesta cu paşi mari şi calculaţi ţintindu-l cu privirea. Ajungând lângă el mă las pe vine şi îi privesc chipul pe jumătate descoperit.
-Din fericire pentru tine ai reuşit să scapi de acolo, dar suntem nevoiţi să găsim destul de repede o poveste credibilă care să motiveze venirea ta atât de bruscă aici. Zvonul că un nou membru a venit pe ascuns asemenea unui hoţ se va răspândi rapid printre membri şi crede-mă că ştiu ce zic. După felul ciudat în care te-a privit Hidan mi-am dat seama că această veste va zbura rapid prin jur şi totul va fi mult mai dificil.
-Nu îţi face griji în legătură cu această micuţă problemă. Voi găsi eu ceva destul de credibil într-un timp destul de scurt. Nu degeaba am fost unul dintre cei mai bun la minţit şi născocit poveşti credibile. Acum dacă mă scuzi aş vrea să inspectez puţin împrejurimile pentru a vedea dacă pot găsi pe aici pe undeva acele aşa zise puicuţe bune rău.
-Te sfătuiesc să ai mare grijă pentru că acele puicuţe bune rău aşa cum le zici tu sunt destul de periculoase. Nu şti cum te poţi trezi lovit de una dintre ele.
-Mulţumesc pentru sfat nepoţică. Chiar o să ţin cont de el.
Se ridică cu o oarecare dificultate şi păşind greoi începu să meargă spre uşă. Nici nu vreau să îmi imaginez cum vor reacţiona ceilalţi când îl vor vedea mergând nepăsător pe holuri şi poate chiar o să îl atace crezând că e un intrus. Chiar ar fi interesantă o luptă între Hiro şi proştii din casa asta. Aşa aş putea vedea şi eu ceva mai mult din puterea clanului meu. Zâmbesc gingaş aşezându-mă pe marginea patului şi îmi dau o şuviţă după ureche privind ecranul telefonului ce tocmai începu să sune.

Hellau, tacanita mica si sadica! >:D<
Ce mai faci tu? Ma omori pe mine cu zile, femeie, asta faci! Cum sa scrii un asemenea capitol? Un asemenea moment incredibil de dulce intre cei doi, a? Zi-mi! Cummm? Scuze, ca dau abia acum comm, dar aseara am fost mult prea obosita, inca sunt, defapt.
Finally, iti urez multa inspiratie si timp liber in continuare. Sper ca urmatorul capitol va ateriza mult mai devreme decat acesa, pe care tot datorita cicalirii mele l-ai terminat. Te-am pupat! >:D<

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Mar 04 Mar 2014, 22:28

Imi place ficul tau la nebunie!!! Dar de ce nu aduci nextul ? sad

Ideea imi place, si sincera? Imi imaginez uneori ca eu sunt in locul Sakurei :))
Am o intrebare pentru Madara:
Daca o fata care te-ar iubi mai mult ca Sakura s-ar baga intre voi, ce ai face?

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Dum 09 Mar 2014, 23:53

Wow!MadaSaku,cred ca e primul fic pe care l-am citit cu acest cuplu.Anyway,imi place mult.Anunta-ma cand pui next.Hugs :*

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Joi 17 Apr 2014, 21:34

Fanfic blocat datorită inactivităţii.

Subiect: Re: Dragostea apare exact cand nu te astepti Mier 01 Oct 2014, 16:23

Fan fic deschis la cererea autoarei. Spor la scris! a hug