Invata sa iubesti (+16)

Capitolul VIII - Începe Coșmarul (partea a IIIa)

Totul se încețoșa din ce în ce mai mare. Lumina puternica a soarelui începea să pălească în fața ochilor mei până când bezna nopții a acaparat peisajul. Auzeam foarte multe voci în jurul meu, dar nu puteam desluși cuvintele rostite de respectivele persoane. Ce se întâmpla cu mine?! Trebuia să-mi revin cu orice preț ! Săraca Sakura avea să fie singură pentru următoarea perioadă, dar o să mă fac bine doar pentru ea ! Totuși hotărârea de neclintit a început să se prăbușească. Mă simțeam ca și cum cineva mi-ar fi spulberat putere doar pocnind din degete. Eram vulnerabil și aveam o presimțire groaznică. Vocile oamenilor s-au transformat în bâzâituri groaznice care mă zgâria pe creier foarte rău. Am încercat să-mi canalizez ultimele forțe pe ochi pentru a-mi putea deschide pleoapele și pentru a mă putea lămuri din unele puncte de vedere. După multe încercări, ochii negri s-au arătat lumii pe jumătate căutând răspuns pentru unele întrebări de-ale mele.

Eram aproape târât cu mâinile de după capetele a două persoane destul de bine făcute. Cu mult chin, mi-am privit salvatorii, erau Naruto și Neji. Prietenii mei de-o viață nu mă părăsiseră nici de acestă dată, dar unde mă duceau? Odată cu fețele lor am putut observa ușor că imaginea parcului dispăruse, fiind înconjurați de umezeală și aproape întuneric total. Deodată m-am împiedicat mai rău ca dățile trecute și era să-i trag și pe amicii mei în jos, dar am avut baftă ca de fiecare dată, sau aproape fiecare dată. Mă împiedicasem de o scară. Am început să urcăm din ce în ce mai repede. Mă dureau toate, capul îmi vâjâia, dar ce era să fac?! Am scos un murmur ușor pronunțându-le numele. Nu-mi păsa de nimic altceva decât de niște informații ! Acum trebuia să fiu la un spital, înconjurat de alb și așezat pe un pat mai moale ca banca pe care zăcusem pentru un timp.

Spre surprinderea mea am auzit niște zgomote, pe care le-am desluși extrem de bine. Vocile prietenilor mei se împleticeau în jurul urechii mele, dar cuvintele chiar nu aveau chef să-mi intre în cap. Mi-am închis ochii și mi-am lăsat capul să pice în jos mai rău. Atunci am putut să-mi canalizez ultimele firimituri de putere pe auz. Mi-am ciulit, cum se spune, mai bine urechile și am început să ascult discuția prietenilor mei. Prima dată a început Naruto printr-o întrebare cât se poate de simplă.
- Deci, mai aveam mult până la destinație?
-Nu cred. Pare un bloc foarte vechi, dar nu este..adică nu știu sigur ! Ce știu e că este cu adevărat foarte înalt ! O să avem ceva de urcat mai ales cu hoitul ăsta pe umerii noștri !

HOIT?! Pe cine fac aștia doi hoit?! Bun...asta m-a șocat extrem de mult. Trebuia să ripostez. Sentimentul acel prost see accentua exagerat de mult. Naruto era singura mea scăpare. Sunt sigur că niciodată nu m-ar fi vândut ! Am încetat să mă mai paniche, așa că am încetat să mă mai panichez pentru asemenea chestii de nimic și am început să le ascult discuția în continuare.
-Frate...mai bine puneau pe altcineva să-l aducă ! Crezi că mie îmi convine să-l car pe ăsta după mine?! Oricum trebuie să trecem printr-un club pentr a ajunge unde trebuie și e absolut evidentă treaba unde o să-mi petrc seara și defapt toată ziua de mâine o să zac pe o canapea pe acolo, asta dacă nu voi mai găși un vânat.

Nu pot să cred că acest om, acum mizerabil, era chiar blondul cu ochii albatrii pe care îl cunoscusem chiar de la grădiniță, chiar din clasele I-IV și chiar din gimnaziu și așa mai departe ! Ăsta nu era Naruto ! Puteam simți sângele cum îmi clocotea în corp, plus o senzație de tristețe și ură care-mi stârnea dorința de a mă zmulg din brațele lor și de a le da câtă o bătate care să-i trezească la realitate. În timp ce îmi făceam planuri de apărare împotriva foștilor mei prieteni, am decis să nu le mai ascult dicuția sâcâitoare și am ales să-mi concentrez forțele din nou pe ochi pentru a putea vedea unde ajunsesem. Bezna ne înconjura total. Era un mister pentru mine unde eram și unde trebuia să ajung, dar eram sigur unde trebuia sa fiu, acasă în pat lângă rozalia mea privind la bagaje și gândindu-ne la vacanța de mâine.

Negura a fost străpunsă de câteva lumini de culori diferite. Am încercat să văd mai bine luminile și am observat că veneau de la al doilea etaj de deasupra noastră. Băieții au grăbit pasul făcându-mă și pe mine să mă mișc din ce în ce mai repede, involuntar. De multe ori mai picam complet prăbușit trăgându-i după mine. Simțeam cum îmi suflat adesea multe înjurături dure în ceafă, dar nu doream să sfârșesc cu gândul la ei. Mă gândeam la rozalia mea, dulcea mai Sakura, singura fată care mă făcuse să zâmbesc și să iubesc vreodată, dar acum nu o mai aveam nici pe ea și nici liniștea pe care o stăpânisem atâta timp. Nu mai aveam scăpare !

Fără să-mi dau seama am început să murmur tot feluri de chestii cât mai diferite și mai ciudate. Deodată o lumină roșie mi-a orbit puțina retină care ieșea la suprafață. Am putut auzi vocea lui Neji, dar ca de fiecare dată, cuvintele sale mi-au ocolit urechea. Acesta m-a împins brusc și am căzut pe cimentul rece. În urma căzăturii nu am mai auzit nimic și am avut în fața ochilor numai același negru ca întotdeauna care mă urmărea din ce în ce mai mult.

NECORECTAT !

P.S.: Sper să vă placă acest capitol. Îmi place mult când văd că vă spuneți părerea de fiecare dată când aduc un capitol nou. Mereu v-ați spus punctul de vedere, m-ați felicitat sau m-ați corectat. Pentru asta vreau să vă mulțumesc mult detot pentru că mi-ați fost de la început alături ! Vă îmbrățișez !>:D<

Heeeiiiii

Ma bucur ca ai adus next-ul si scuza-ma ca am intarziat cu comm-ul sad

Deci.... sa recapitulam.... Naruto e un tradator?!
Si ce se intampla cu Sasuke?!
Ce legatura are Neji cu asat?!
Si ce e si mai imortant ce se intampla cu vacanta speciala a lui Sasuke?! sad

M-ai lasat ca de fiecare data in suspans.... Imi vine sa te bat....
Dar nu am sa fac asta, am sa stau cumite si am sa astept next-ul care sper sa vina repejor si te rog sa ma anunti si pe mine! puppy eyes

Spor la scris!
BaiBai! kiss

Eram sigura ! Eram sigura ! Arogantul ala blond este un tradator la urma urmei . Cum poate sa-i faca asa ceva ? Era prietenul lui dinainte sa fi invatat sa mearga , iar acum ce face ? Sunt curioasa, ce are el de dobandit din toata chiestea asta cu rapitul si cardasia cu Neji ?. Imi sustin inca ideea ca pe Naruto sa-l fi fortat cu ceva . Cu Hinata ar fi o optiune . De Sakura nu stiu ce sa spun in calitate de varianta , deoarece pare implicata in toata tarasenia asta . Asta ar explica refuzul ei cu privire la cereale si disparitia imediata a acesteia . Laptele sigur era otravit pentru ca oamenii nu lesina dintr-o data pe strada fara sa fie o cauza . In fine , trebuie sa ma calmez . Imi place ficul tau la nebunie si este exact genul meu de fic :mister , drama, dragoste , actiune . Este primul fic in care eu chiar incep sa-l urasc pe Naruto . Deci , este o idee originala . Iti urez spor la scris si sa ma anunti .

Capitolul IX - Dincolo de moarte (Partea I)

- Unde naiba sunt?!

Îmi zgudui capul pentru a-mi da șuvițele rebele de pe față. Îmi deschid ochii puțin câte puțin și totul în jur prinde contur. Murmur de ceva timp deoarece îmi simt buzele și gura extrem de uscată. Îmi revin și mă opresc din orice altă mișcare. Este întuneric, foarte mult întuneric ! Deodată încep să aud mai multă muzică de club. Acesta se accentua din ce în ce mai tare. În următoarele minute ușa este trântită la perete și mai multe lumini reușesc să mă orbească brutal. În cameră intră mai multe persoane, băieți și fete toți foarte tineri. Toți au început să se învârtă în jurul meu și să danseze sălbatic. Deodată intră în încăpere Hinata. Arăta atât de uau, încât nu m-am putut abține să nu mă uit la ea !

Acesta venea spre mine cât se poate de senzual. Avea o rochie scurtă, atât de scurtă, încât de joc i-am putut vedea chiloții negri. Arăta atât de diferit față de stilul ei, de ea în general și de ce oare nu era legată de Naruto, fostul meu cel mai bun prieten?! Și de ce se uită atât de insistent la mine?! Am încetat să-mi mai pun întrebări, nu pentru că nu mai aveam ci pentru că atunci când a ajuns lângă mine nu știam unde să mă uit. La chipul ei deodată atât de angelic, dar rău sau mai în jos?! S-a uitat în ochii mei mai mult timp în timp ce ceilalți încă mai dansau pe un dubstep neobișnuit.

Ne-am uitat unul în ochii celuilalt timp de ceva vreme și niciunul nu rupea linia privirilor noastre. Nu ! Era imposibil să îmi cadă cu tronc tocmai acum...Mi-am lăsat privirea în jos pentru a întrerupe începerea ritualului de împerechere. Aceasta a reacționat cât se poate de repede luându-mă de păr și cu ușurință m-a tras după ea. Am ajuns într-o altă cameră, dar mult mai mică. Hinata a aprins becul și mi-am dat seama că eram în baie. Acesta m-a împins și am dat cu spatele de cadă, după m-a ridicat și m-a aruncat în ea. S-a dezbrăcat rămânând direct în chiloți. Deci de asta s-a bucurat Naruto atâta timp...

Ea s-a pus peste mine și a început să se miște în ritmul muzicii care se auzea foarte încet. Mi-a dat pantalonii jos, apoi am cedat pur și simplu. Am strâns-o de mijloc și am început să o aduc mai aproape de mine. Deși eram secat de puteri am continuat să mă mișc odată cu ea. O atrăgeam din ce în ce mai aproape și o sărutam brutal pe buze. Încet am început să cobor din ce în ce mai jos până când am trecut la adevărata acțiune. La final amândoi tremuram și ea se ținea de mine. Mi-am luat privirea de la ea pentru o clipă și am văzut urme roșii pe tot corpul. Am început să zâmbesc pervers, apoi am intrat în discuție cu acestă domnișoară.

- Frumoase urme...ești bună !

- Hai nu mă linguși. Vrei o țigare ?

- Da. Ar fi bună.

- De care ?

- Nu-mi pasă...

A ieșit din cada rece și s-a îndreptat spre un dulăpior care parcă zbura deasupra chiuvetei. A deschis cele două ușițe și a început să arunce pe jos sticluțe cu parfum și machiaje. După s-a făcut o liniște deplină și s-a întors către mine cu un pachet de țigări plin. S-a pus peste mine în aceeași poziție și mi-a întins una, după a aprinsă cu o brichetă pe care nu știu de unde a scos-o și am început să vorbim ca prima dată, însă atunci stăteam ca oamenii normali la masa ei din apartament bând o cafea și cu haine pe noi !

- Deci, ce caut aici?

-Nu știu.

-Cine te-a pus să faci asta?

- Să fac ce?

- Să te compromiți cu mine. Cine te-a pus?

- Plăcerea.

Nu am mai spus nimic. Îmi amintisem de Sakura, rozalia mea, adică fosta mea rozalie. Cum adică fosta?! Nu e fosta ! Sau poate că e?! Cum am ajuns oare în situația asta? Acum cel puțin o jumătate de oră eram poate în mijlocul celei mai fierbinte partide pe care am avut-o în viața mea și nici măcar o secundă minte nu mi-a zburat la Sakura. Stai ! Tocmai i-am spus pe nume fără să o alint?! Nu mi-am mai putut stăpâni tăcerea așa că am început să vorbesc în timp ce Hinata își consuma țigara.

- Cred că nu am iubit-o niciodată. Adică, presupun că îmi doream doar să o văd în siguranță și faptul că acel accident a fost din cauza mea...Poate a fost doar un sentiment de, nu știu...

- De protecție, de revanșă...

- Mda. Probabil. Acum nu știu ce să mai simt. Nu mai simt nimic. Defapt nu mai este nimic.

Hinata s-a întors și m-a sărutat apăsat reușind să mă facă să mă simt bine. Am început să mă joc cu ea, iar acesta s-a lăsat condusă de mine în mișcări și în gesturi. Era atât de fierbinte încât începusem eu să transpir. Deodată o văd cum mă împinge până la fundul căzii goale și se întinde spre chiuvetă. Eram atât de entuziasmat să văd ce jucărie are, încât am lăsat garda jos. Atunci am văzut un pistol negru. Am încercat să mă ridic, dar am alunecat. Când am prins forță în mâini, era prea târziu. Hinata apăsase pe trăgaci și am putut simți cum o dâră caldă îmi curgea pe piept. Acesta s-a apropiat de mine și m-a sărutat apăsat, dar presiunea ei s-a făcut nevăzută odată cu lumina care a pălit încet până când nu am mai văzut deloc.

Tulai doamnieeeee! what?lol!

!
Am pierdut 2 capitolee super! :O:de la drama , ecchi, pe urma iar la drama! in love

mai vreeeaaaauuuu! kiss

Multumesc de anunt si ti-as fi fost recunoscatoare daca faceaii capitolul asta putin mai lung puppy eyes

am ramas de-a dreptu masca la fraza: scoate un pitol negru huh?

!
I want next!
! :o3
te :*:si bafta la tastat! kiss

Bine, stiu ca am intarziat cu comm-ul, dar ce se intampla huh?

Ce au toti impotriva lui Sasuke? Care'i faza?
In fine...cam atat ca am ore lough

~Sayonara~ a hug

Capitolul XI - Dincolo de moarte (Partea a IIa)

Sakura povestește :

Stau întinsă în același pat alb și privesc același tavan, dar de data acesta cu multă ură și dispreț. Pe fundal se auzeau mai mult melodii de dragoste reprezentând în același timp și revolta care încerca să-mi devoreze sufletul. Noaptea-mi făcuse somnul urât, fără dragoste și tandrețe. Încă un om mor din cauza unui altul decăzut. Oare e vina mea?! Nu. Nu trebuie să mă simt vinovată ! Nu trebuia să exist pentru el și totuși, de ce nu îl pot uita?! Până la urmă nu este ultimul bărbat cu care mă culc. A fost ceva doar de o seară, doar de o plăcere, doar una. De ce îmi doresc mai mult?! Nu. Sigur e doar o eroare ! O lacrimă îmi scapă aterizând pe perna lui, goală, pustie și rece. O lacrimă?!

Mi-o șterg cu cea mai mare viteză și mă mușc până la sânge de limbă. Nu am voie să plâng ! Plânsul te moleșește, te face praf ! Trebuie să țin garda sus în lumea asta invidioasă, dar totuși plâng. Mă ridic pe marginea patului. Totul se învârte în jurul meu. Într-un colț văd mai multe pachete de țigări chiar sfâșiate și în drumul scurt către fereastră intru în câteva sticle de Jack Daniel's . Dau draperiile de-o parte și deschid geamul. Mă sprijin de pervaz, apoi trag în mine aerul rece al dimineții. Soarele îmi mângâia cu atâta poftă pieptul gol,în timp ce mai mulți bărbați treceau prin spatele blocului fluierând cât îi ține. Un gust amar îmi pune stăpânire pe gura caldă în timp ce mă întorc. Aerul proaspăt este înlocuit de unul îmbibat în alcool. Mă simt vinovată. Vinovată că m-am scăpat de propria fericire. O fericire la care ader de când m-am născut,dar i-am dat cu piciorul atât de ușor.

Deodată nu mai aud nimic. Melodiile ajunseseră la final și era rândul meu să pun capăt acelui sentiment de părere de rău. Nu aveam nevoie de probleme, tocmai acum. Chiar nu acum ! Ce era de făcut?! M-am dus către dulap ocolind cu multă dibăcie sticlele seci. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurți negri, un maieu alb și hanoracul lui albastru închis. Parfumul intens îmi invada plămânii și mă făcea iar să plâng. Astfel mi-am cauzat iar și iar răni fără motiv. Sau...aveam un motiv ! Doream cu orice preț să nu mă exteriorizez. La ce bun să suferi singur dacă nu ai cu cine să împărtășești suferința?! Am părăsit apartamentul pur și simplu. Nu tu chei, nu tu telefon, nu tu nimic ! Doar eu și atât ! Trebuia să plec din nou departe și să scap de toate aceste amintiri, trebuia să părăsesc orașul !

Cu acest gând bine bătut în cuie am străbătut străzile înguste cu pași repezi. Soarele de dimineață începuse să se ascundă în spatele norilor, părăsindu-mă ! Deodată mă opresc și încep să gândesc cu voce tare fără să-mi dau seama:

- Unde mă grăbesc în halul ăsta?! Oricum sunt singură, a nimănui !

După ce buzele mi s-au încleștat la loc, o altă voce mi-a astupat propria-mi gândire. O voce mult mai matură a început să-mi răspundă la întrebări. Mi-am prins capul în mâini dorind atât de mult să înceteze. Tot ce-mi doream era să fiu singură ! Să mă lase toți odată în pace și să treacă pe lângă mine ca și cum nu aș exista ! La fel de repede, acea voce s-a mai domolit în fața mea făcându-și apariția o siluetă de doamnă.

- Hei scumpa ! Cam cât a trecut de când nu ne-am mai văzut?!

- Prea puțin timp surioară...prea puțin !

- Probabil. Am venit doar în vizită ! Hai să ieșim și noi odată ca oamenii la un suc, o înghețată, un club, ceva mai cu alcool. Ce zici puștoaico?! Te-ar interesa?!

-De la tine niciodată, nimic !

- Bine. Nu-mi pasă. Defapt doream să vorbesc despre, știi tu, Sasuke.

- Da, cei cu el?!

- Aseară nu s-a mai întors, nu?

- Mnu...

- Of Of Of...Sărăcuța de tine ! Cred că ești complet sfâșiată !

- Nu am nevoie de mila ta, să știi !

- Da, da știu. Însă mă gândeam că ar trebui să-ți arăt cine este cu adevărat acest Sasuke al tău.

Atunci mi-a întins mâna în care era un plic mare, alb-gălbui. Părea atât de vechi și totuși atât de special. Aveam o mulțime de întrebări, dar tocmai când să le dau drumul în aer, surioara mea a dispărut la fel de repede cum a apărut. În liniște, fără urmă ! Ce era de făcut?! Normal că am încercat să deschid plicul, dar nicio șansă ! Am făcut drum înapoi până la apartament. Am intrat cu mare viteză și ce să vezi...

P.S.: Scuze că am întârziat cu acestă continuare, dar nu am avut foarte mult timp la dispoziție și sincer nici inspirațe necesară. Sper să vă placă..

Heeeeeeeeeiiiiii scumpo....
Mersi mult de mesaj si cuze ca am intarziat atat de mult cu comm-ul..
Am o singura explicatie logica... lene ingrijorat

oppsss...
Mda...dar... sa trecem peste lene, si sa revenim la fic.. se pare ca ai pus 2 copitole noi..
si daca as sti ca postezi mai mult de un capitol, as intarzia mai des lough

Gata Gata cu gluma... adu repede next-ul ca sunt tare curioasa ce este in plicul ala.. desi banuiesc... dar asta nu inseamna cu nu vreau sa aduci next-ul mai repede happy

A... am uitat cumva sa mentionez ca sasuke, cu s mic, literele mari sunt pentru oameni, nu pentru insensibili nemernici egoisti fara pic de sentiment care isi bate joc de fete nevinovate ce se indragostesc (fara voia lor) de un asemenea specimen masculin far pic de creie

si as putea sa continui...
Dar trec peste si iti adresez o intrbare, si sper ca nu te superi, dar nu mai tin minte... Ai precizat in fic cine este sora Sakurei, adica cine e, ca nu mai stiu sigur si imi e sa nu confund, sau ma rog... sa nu o confund pe sora-sa cu o alta sora lough

Ok..ok... ma opresc aici si iti urez:
Spor la scris si la idei!
BaiBai kiss

Subiect: Re: Invata sa iubesti (+16) Joi 17 Apr 2014, 20:05

Fan Fic blocat pentru inactivitate. Ultimul post al autoarei: 27 ianuarie, 2014.