O.O!Acest capitol ma lasat pur si simplu fara cuvine.Doamne ce vise poate sa mai aiba si Sakura...Si cum adica sa evaporta in praf roz?Omg adu nextul ca mai lasat in suspan reauA ce esti .Glumeam,mersi ca mai anuntat si spor la scris ;*

Doamne capitolul ăsta m-a băgat într-o ceaţă densă
Vreau next-ul şi îl vreau repede , repede !!
Te-am !!

Melodia Capitolului:https://www.youtube.com/watch?NR=1&v=YYLr0u7FB3A&feature=endscreen

Cap 9: Sakura afla adevarul

Sakura's pov:

Mi-am deschis incet ochii de culoarea smaraldului, si am privit gol spre pamant. M-am ridicat in fund si incrcam sa-mi dau seama unde ma aflam.
Eram putin ametita asa ca nu puteam stii sigur unde eram pentru ca tot ce vedeam era in ceata. Mi-am frecat ochii de vreo 4 ori pana cand intr-un final vederea mi-a revenit la normal. Stiam locul asta...e locul care mi-a dat putere..e locul in care am aflat care e destinul meu..si..e si locul care mi-a adus dragostea in inima..Ma aflam in fata acelui cires minunat si maiestos pe care il vazusem acum 6 ani. Arata exact la fel..nu era deloc schimbat..petalele lui inca erau atat de delicate si fine cum au fost intotdeauna de cand am gasit ciresul. Dar...ceva era diferit de data asta. M-am uitat atenta si am vazut cu in fata lui se afla o femeie. Avea parul blond scurt , ochii verzi ca 2 smaralde si era imbracata cu o rochie alba lunga cu niste cerculete pe ea. Nu putea fii ea...Chiar nu putea! Niste lacrimi cristaline au inceput sa se prelinga pe fata mea dar nu erau de tristete ci de fericire.. Aceea femeie care se afla in fata mea era..M-Mama..M-am ridicat in picioare si am alergat de de repede am putut apoi am imbratisato cat de strans am putut.Nu imi vine sa cred ca e in viata...In tot timpul asta eu am crezut ca e moarta..dar se pare ca m-am inselat..Totusi..daca era in viata..de ce nu a venit la mine? Sa-mi stearga toata durerea care o avusem pe inima si tot dorul care l-am simtit in fiecare zii de cand ,,credeam;'' ca parintii mei au murit in acel incendiu devastator.
-M-Mama?, spun eu cu lacrimi in ochi.
-Da, scumpa mea?, imi spune ea in timp ce ma mangaie pe cap.
-De ce...de ce nu mi-ai spus ca esti in viata..tu nu stii cata durere am indurat?, spun eu plangand din ce in ce mai tare.
-Imi pare rau...dar..nu am putut...a trebuit sa ma ascund pana cand tu o sa faci 16 ani...
-Dar de ce..?, intreb eu curioasa in timp ce imi stergeam lacrimile.
-Pentru ca doar la varsta asta pot sa-ti spun adevarul...ca..tu esti o vrajitoare..ca mine si ca tatal tau.spune ea dint-ro suflare..
-Ce!?. Am ramas inlemnita..nu imi venea sa cred ca eu eram vrajitoare..Asta nu poate fii adevarat, sigur era o minciuna. Nu avea cum sa fiu vrajitoare, pentru ca in primul rand nu aveam puteri...+ ca sunt fricoasa rau...Mama s-a uitat la mine cu o fata gen ,,Scumpo, ce sa intamplat?'' apoi a inceput sa dea din cap, dar nu stiam de ce. I-am spus mamei ca eu nu pot sa fiu o vrajitoare si am privit in jos trista.. Ea mi-a spus ca nu aveam de ales fiindca exact peste 2 ani va trebui sa ma lupt impotriva unui vampir, care facea parte din clanul Uchiha. Stai unpic, a spus clanul Uchiha? Dar asta e clanul lui Sasuke, si el nu are cum sa fie un vampir. Vampiri sunt rai si sug sangele oamenilor, i-ar Sasuke e bun si gentil, deci nu are cum sa fie vorba de el. Am intrebato pe mama daca putea sa-mi spuna cum il chema pe vampirul cu care va trebuii sa ma lupt peste 2 ani. Ea m-a privit confuza si m-a intrebat ca de ce vreau sa-i stiu numele. Am spus ca doar asa ca sa stiu..Mama a dat din cap aprobator si mi-a spus ca numele vampirului era Itachi Uchiha. C-Ce!?
Dar asta e fratele lui Sasuke..el chiar e vampir!? Dar el a omorat tot clanul Uchiha care era cel mai puternic clan din toata Konoha, ce sanse am eu, o vrajitoare slaba in fata lui? Nu pot sa fac asta..el e prea puternic pentru mine..I-ar daca Sasuke va afla ca sunt o vrajitoare si ca va trebui sa-i omor fratele o sa ma urasca din toata inima lui si nu o sa vrea sa ma mai vada niciodata, i-ar eu nu vroiam sa-l pierd..Eu vreau sa-l protejez si sa raman langa el, acum ca am aceste puteri..o sa pot sa fac si eu ceva pentru el..Sasuke deja a facut prea multe pentru mine...In timp ce am ramas ganditoare..Mama s-a uitat la mine zambind si mi-a spus ca era timpul sa ma intorc de unde am plecat, adica pe plaja. I-am multumit din toata inima mamei ca mi-a spus adevarul si ca m-a avertizat in privinta luptei pe care trebuia sa o port peste 2 ani. Ne-am imbratisat strans si ne-am zis un ,,adio, ne mai vedem'' foarte incet, apoi am disparut din fata ei....

Sasuke:

De cand rozalia a disparut, am ramas tot timpul la locul unde praful ei rozaliu fin a zburat in aerul rece ca gheata. Cum am putut s-o las sa plece asa de usor, si mai ales unde a plecat? O vreau inapoi! Imi doresc ca rozalia sa vina inapoi, am spus eu tare.. Dintr-o data observ ca praful ei rozaliu se intoarce spre locul unde zacea sangele sakurei, care disparuse ca prin minune. Corpul ei s-a refacut dar...ceva era diferit la ea..parca simteam ca o sa urmeze o perioada foarte grea pentru si ca ca imi ascundea ceva...Nu..Sigur ma insel..rozalia nu are obiceiul sa-mi ascunda lucruri, dinpotriva ea e mereu sincera mai ales cu mine. Pe fata ei se putea citi si fericirea dar..si frica...Frica ca ceva rau..avea sa se intample foarte curand. Am privito pe rozalie pret de cateva secunde , si apoi am imbratisato strans. Ea la randul ei mi-a spus ca-i pare rau ca a disparut asa si ca nu o sa se mai repete. Ce!? Nu imi pasa! Imi pasa doar ca ea e in regula, nimic mai mult! I-am spus ca ar fii mai bine sa ne intoarcem in hotel ca nu cumva sa se mai intample vreo nenorocire sau cum le numea ea ,belele''. Ma rog...Asta mi-a adus aminte..cum..o vrajitoare idioata a venit si mi-a ucis mama cand eram mic...De atunci eram hotarat sa distrug orice vrajitoare pe care o vad...

Pai...asta a fost..stiu ca e scurt..dar na...ne vdm in cap 10:Antrenamentul Sakurei..

ne vdm :**

va pwp :**
Shannaro!

O.O Sakku e vrajitoare?O.O ce ciudat!Si Sasuke,e si el vampir?Daca afla ca Saku e vrajotare ce o sa ii faca,o sa o ucida?Capitolul asta ma dat pe spate.Astept nextul si mersi ca mai anuntat!Bafta la scris si multe ideei :* :* :* ;* :* :*

Ce frumos este acest capitol.
Wow,chiar ca Sasuke o iubeste mult pe Sakura.
Mersi de anunt si sper ca o sa ma anunti la next.

Sakura e o vrăjitoare . Asta explică multe
Mulţumesc că m-ai anunţat şi bafă la scris în continuare !!
Te-am !!!

nu mai zice ca e groaznic,ca te bat.ca mai sunt greseli pe ici pe colo,asta e,se pot corecta.nu poate fi totul perfectiunea intruchipata.suuuuuuuperrrrrr.akm trec la urmatorul capitol.

love you.astept next-ul

Choco :) : Ce-ai facut tu aici se numeste Spam si Double Post. Ai incalcat deci doua reguli din Regulament. Unu la mana, cum poti da un comentariu care numai 4 cuvinte? Ce parere iti exprimi in numai 4 cuvinte? Si apoi, de ce era nevoie si de acest mesaj daca tot il trimisesei poe cel de dinainte? Il editai pe acela si gata, nu mai puneai un alt mesaj, deoarece nu isi avea rostul!

Buna..as vrea sa siti ca o sa inchid ficu.. nu am talent la asa ceva..imi pare rau..

Melodia Capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=GVbo8HUZtkM

Cap 10: Antrenamentul Sakurei

Sakura's Pov :

Era cam 12.00 noaptea,iar eu nu puteam dormii , fiindca ma tot framanta ceva. Atunci cand mam intalnit cu mama , ea mi-a spus ca peste 2 ani, de acum o sa trebuiasca sa ma lupt cu cel mai puternic vampir din clanul Uchiha, Itachi. Ea a pomenit ceva si de un antrenament..oare cand ar trebuii sa-l incep? Si mai ales..ce ar trebuii sa fac mai exact la el? Mama nu a spus nimic, cum sa-mi folosesc puterile la antrenament. Cred ca ea vrea sa descopar asta singura nu cu ajutor. Pana la urma eu sunt mostenitoare celui mai puternic clan de vrajitori din sat, asa ca asta e datoria mea fata de clanul meu. Va trebuii sa ma antrenez atat de mult incat sa-l pot invinge pe Itachi..totusi..sper ca Sasuke sa nu afle despre asta..Daca va afla ca o sa ma lupt cu fratele lui si ca sunt vrajitoare sigur ma va ura din toata inima lui. Si pe mine ma doare ca trebuie sa fac asta..dar..nu am alta cale...trebuie sa imi rasplatesc clanul pentru tot ce au facut pentru mine cand eram mica..si mai ales..sa-mi fac mama si tata-l mandrii de mine. Nu mai pot sta aici fara sa fac nimic..trebuie sa ma antrenez cu orice pret,sau o sa raman in urma si va trebuii sa recuperez..ceea ce ma enerva extrem de rau. M-am ridicat incet din pat. Picioarele mele albe ca portelanul atingeau minunata gresie de o culoare albastra cu niste valuri. Am pus repede sub patura un ursuletz de plus pe care il luasem cu mine ca sa-mi aminteasca de copilarie si am iesit incet pe usa, pentru a nu risca sa-l trezesc pe Sasuke. Am spus un ,,imi pare rau,, incet si am plecat. Vroiam sa merg sa ma antrenez in padure fiindca de acolo nu se auzea nimic si putam sa ma antrenez linistita. Dar..din pacate padurea era atat de departe de aici..incat imi lua cateva ore pana sa ajung acolo. Dintr-o data simt cum ceva imi gadila piciorusele. M-a uit in spate si vad ca era o matura pe cate era gravat numele ,,Sakura Haruno;;'', adica al meu. Prima oara mam speriat cand am vazuto dar apoi mi-am amintit ca eram o vrajitoare asa ca aveam nevoie si de un vehicol de transport nu? Ma asteptam sa fie o limuzina..dar e bine si o matura. Am luat matura in mana si m-am asezat pe ea. Totusi..si asa matura nu zbura. Oare de ce? Cred ca trebuie sa spun niste cuvinte magice ca sa poata zbura..Nu pot sa-i spun ,,sesam deschidete'' si apoi sa zboare. Pai..sa ma gandesc..ce cuvinte magice ar putea fii?
-Inimini, acadea ia uite cum stufoasa pornea,hocus pocus , am spus eu dintr-o suflare. Am observat ca in timp ce am rostit vraja niste sclipici mov cu niste sclipici galben. Deci asta era magia..Wow..chiar ca era frumoasa dar si foarte puternica. In fine..sa revenim la realitate.
Stufoasa mea a inceput sa zboare cu viteza lumini spre padure. De fiecare data imi venea sa spun ,,YUHUU'' dar stiam ca nu pot..fiindca nu ma duc la distractie..ci sa ma antrenez ca sa pot sa ucid moartea in persoana,adica pe Itachi Uchiha. De ce? De ce doamne Sasuke trebuie sa-l aiba ca frate pe Itachi? Oricum..asta nu o sa ma impiedice sa-l ucid..Trebuie sa fac asta..Pentru Mama..Cum eram pierduta in ganduri nici nu am observat ca am ajuns si ca stateam in picioare, in timp ce stufoasa mea isi lua talpasita. Mda..ce matura fricoasa mai am si eu..Totusi..nu o condamn..chiar si mie imi era frica. I-am facut cu mana stufoasei in timp ce pe fata mea a aparut un zambet mare,apoi a zburat intr-o directie necunoscuta de mine. Acum..ce ar trebuii sa fac? Am inceput sa spun tot felul de de vraji care imi treceau prin cap, dar nici una nu a functionat. La fiecare vraja pe care o spuneam, nu se intampla nimic. Mama chiar avea dreptate, am nevoie de mult antrenament ca sa-mi pot controla puterile cum trebuie si sa le fac si mai puternice, decat le am acum. Of..sunt jalnica..nu pot nici macar sa spun o vraja cum trebuie..daca nu o sa castig lupta? Daca voi fii omorata fara sa apuc sa fac nimic in viata, si ...daca o sa-mi dezamagesc mama? Nu vreau sa se intample asta.Dar...pana acum nu am facut nimic, doar mam invartit aiurea pe aici. Stai..ce doamne fac? Nu o sa ma descurajez asa..Si nici u o sa ma dau batuta vreodata,. O sa incerc chiar de 10000 de ori daca trebuie. Am incredere in mine ca o sa castig lupta si o sa-mi fac mama mandra de mine mai mult ca orice. Nu o sa las efortul ei de a ma proteja sa fie in van! Niciodata! Dintr-o data ceva ciudat s-a intamplat. O lumina usor rozalie m-ia invaluit tot corpul. Ce se intampla? Asta vreau sa stiu..Totusi..asta nu a durat mult fiindca lumina a disparut intr-o clipa. Poate ca lumina a disparut dar..ceva era schimbat la mine. Aveam parul roz lung pana la pamant cu niste suvite albe stralucitoare, si eram imbracata intr-o rochie neagra cu roz pana la pamant. Pe cap aveam o palarie albastra de vrajitoare, i-ar in mana aveam un toiag. Deci asta era transformarea mea de vrajitoare. Dar ce a deschis puterea mea? Oricum..nu imi pasa de asta acum, trebuie sa ma antrenez. Nu pot sa stau aici. Am rostit cred ca peste 100 de vraji, i-ar toate 100 au functionat multumita toiagului. Era grozav..acum cateva momente uram sa fiu o vrajitoare i-ar acum imi doream asta din toata inima mea. Dintr-o data am observat ca transformarea mea incepe sa dispara , dar de ce? Magia ma coborat incet pe pamant si ma lasat acolo incet. M-am intors in spate si am observat ca acolo se afla chiar el..Sasuke..
M-am uitat socata la el cu o privire gen ,,Ce cauti aici?''. El m-a privit dezgustat si a inceput sa ma faca mincinoasa si malefica. Nu imi pasa de jigniril astea. Ce ma durut cel mai tare era ca..Sasuke mi-a spus sa nu ma mai apropii de el niciodata.

Sasuke:

Era 12.30 dormea , i-ar eu ma trezisem din cauza unui cosmar idiot. Ma gandeam doar la rozalia mea care dormea linistita in patul de alaturi. Vroiam sa o protejez cu orice pret..dar..si asa ce pot sa fac eu? S-au intamplat multe i-ar eu nu am fost de nici un folos. Eu doar am privito cum rezista in chinurile acelea dureroase si ma rugam sa se faca mai bine. De acum trebuie sa fiu mai atent la ea..pentru ca ..ei bine de cand s-a refacut din acel praf..simt ca imi ascunde ceva..Nu cred ca e asa..daca ar fii asa sigur mi-ar fii spus nu? Ce motiv avea sa ma minta asa? M-am ridicat incet din pat si ma indreptam spre locul unde rozalia isi facea somnul dulce de frumusete. Vroiam sa o trezesc ca sa putem vorbii despre ce se intamplase dupa ce disparuse atunci pe plaja. Am scuturato incet, dar nimic. I-am dat o usuoara palma, dar nimic. Ma saturasem. Ce doamne are de nu simte nimic?,doar nu a impietrit nu? Am dat jos patura de pe ea si am observat ca Sakura nu era nici macar in pat. Sub patura se afla ursuletul ei de plus pe care am inteles ca ii la dat mama ei cand era mica. Unde doamne putea sa plece la ora asta? Nu puteam sa stau aici si sa fac nimic..de data asta o sa fac ceva sa o ajut..
Mi-am luat repede papucii de casa in picioare si un halat pe mine, apoi am iesit afara. Am observat o lumina puternic rozalie care venea dinspre padure. Sigur acolo se intampla ceva..i-ar eu trebuia sa aflu mai mult ca orice. A durat ceva pana sa ajung acolo dar intr-un final am reusit. Ajuns acolo am ramas socat. Pe cer se afla o fata cu parul roz si suvite albe stralucitoare, si era imbracata mai ciudat. Nu putea fii..o vrajitoare nu? Sau da..era chiar o vrajitoare..Off..cat uram fintele astea! Una din ele mi-a ucis mama cand eram mic si de atunci am jurat ca voi ucide orice vrajitoare pe care o voi intalni. Dar..dintr-o data ceva ciudat s-a intamplat. Asa zisa vrajitoare a coborat inapoi pe pamant transformanduse inapoi si coborand pe pamant. Ea s-a intors cu spatele si se uita socata la mine. Nu...Nu se poate..acea vrajitoare..era chiar Sakura..deci asta imi ascundea? M-am uitat dezgustat , i-ar in ochii mei se putea citi furia si tristetea. Din momentul asta nu mai vreau sa aud nimic despre rozalie..o uram.. I-am spus doar un ,, Sa nu te mai apropii de mine,niciodata'' cat de tare am putut apoi am luato la fuga.

pai..asta a fost.. ne vedem in cap 11: 2 ani de chin,intalnirea cu itachi.
si as vrea sa va mai spun ceva.. acest capitol este dedicat lui :Ana_Maria_Girl, pentru ca ma incurajat si mi-a redat curajul sa continui ficul., ms Ana :**

te pwp :**
Shannaro!

Buna, am ajuns si eu la ficul tau^^, scuze ca cam tarziu dar na...scoala..
In fine..ficul e minunat :), abea astept sa vad ce se va intampla in continuare si
sper co sa ma anunti cand pui nextul nu?
Sasuke..ce o sal bat..cum sa nu o accepte pe saku chiar daca e vrajitoare?..Nesimtitu
spor la scris :*
te pwp

IEEEEI!Ai adus nextul!Imi cer scuze ca nu am mai trecut pe aici dar ama ma disperat cu matematica ei asa ca nu prea am avut timp sa stau pe forum si etc.
Super frumos acest capitol insa umpic cam trist.Vreau si eu o matura pe care sa zbor! Saraca Sakura prin ce trebuie sa treaca.Cred ca e dureros sa ii ascunzi iubitului tau cel mai important secret din viata ta...de fapt nu duresros ci foarte foarte frustrant.Astept sa aduci nextul si sper sa ma anunti si pe mine ;*.Bafta la scris!

Hey.
Ti-am citit capitolul dimineata si doar acum pot sa iti las com.
Wow,Sakura vrajitoare?.La asta nu ma asteptam.
Sakura de ce naiba nu i-ai spus?.
Te iubeste si sigur te v-a iubi.

P.S:Sa ma anunti la next.

cummmmmmmmm să închizi un fic aşa de frumos !!??
Vreau next-ul şi îl vreau cât mai repede !!!
Spor la scris !!!

Hey ! Ti-am citit ficul si iti pot spune ca este grozav !
Ai mare talent !
Imi pare rau ca sasuke si sakura nu mai sunt imreuna , dar sper sa se impace ! Nu pot sa cred ca s-au despartit !
Merci pentru mesaj !
Anunta-ma cand pui nextul te rog !

cap 11: 2 ani de chin,intalnirea cu itachi.

Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=lCAXe9CUwyo

Sakura's pov :

2 ani de antrenamente, 2 ani de plans, 2 ani de chinuri dar parca si asa..nimic nu s-a schimbat. Mie asa de dor de Sasuke...de ce mi-a facut asta? De ce ma uraste atat de mult pentru ca sunt vrajitoare? De ce? E adevarat ca l-am mintit..dar nu am avut ce sa fac. Daca ii spuneam adevarul l-as fii pus si pe el intr-un pericol imens , ceea ce nu vreau. Dar e si vina mea intr-un fel..pentru ca el mi-a spus ca orice problema as avea doar sa-i spun fiindca nu se supara. Dar stiind cat uraste de mult vrajitoarele..n-am putut..Fiindca nu vroiam sa ma urasca..Eu il iubesc asa de mult..dar el sigur si-a gasit pe altcineva si a uitat de mine. Atata timp cat el e fericit, nu imi pasa ce se intampla cu mine. In fine..sa revenin la realitate. Ma plibam pe o pajiste avand imprastiata in jurul meu, singuratatea si chinul pe care il simt in acest moment. Off..Sakura termina! Trebuie sa uiti de el..viata merge mai dpearte intotdeauna..Nu pot sta aici toata ziua si sa raman trista , nu? Asa ca am sa-i fac o vizita celei mai bune prietene ale mele,Ana (Ana_Maria_Girl). Ma intreb doar daca este acasa, sper ca da.
Mie dor de ea..n-am mai vazut-o de vre-o 2 ani. Oare ce a mai facut in toti acesti ani? Eram aproape de casa ei pana cand observ ceva diferit pe acoperis. Acolo era o fata cu parul negru si suvite usor albastre, si era imbracata cu o rochie de vara albastra. O doamne..chiar ca s-a schimbat..Nu-mi vine sa cred ca era chiar ea. Am alergat repede spre casa si am strigat cat de tare am putut numele ei.
-ANA!, am strigat eu cat de tare am putut. Ea s-a uitat uimita la mine , i-ar eu de asemenea ma uitam zambind la ea. Avea niste ochi atat de frumosi incat orice baiat s-ar fii indragostit de ei. Ochii ei asemenea onixului au inceput sa sclipeasca de bucurie. Ea a sarit repede de acoperis,aterizand spre mine si m-a luat in brate cat de strans putea ea. Am stranso cat de tare am putut, pana cand ea mi-a spus sa o las din brate ca de s-ar putea sa moara. Am chicotit incet si i-am dat drumul din stransoarea mea infernala, apoi am intrat amandoua in casa. Ma uitam zambind la fiecare obiect care era asezat frumos si aranjat pe raft, pana cand ochii mi s-au atintit spre ceva. Era o poza, care se afla pe biroul ei. M-a uit mai atenta la ea si vad ca in poza eram eu si ea exact in ultima zii in care o vazusem. Ma intreb..oare cum de a pastrat asta? Chiar nu ma ura deloc? Ma bucur ca, chiar daca am fost la distanta un timp destul de indelungat, inca ma mai considera una dintr-e cele mai bune prietene ale ei.Mam asezar pe canapea langa ea si am inceput sa barfim despre orice subiect gaseam. Dar stai asa..ceva lipseste..si acel ceva e sotul Anei, Andrei. Nu e pe nicaieri. M-am uitat la reactia Anei, care am obervat ca nu era prea buna. Oare ce se intamplase cat fusesem eu plecata? Am stat de vorba cu ea despre asta, si mi-a spus ca a fost nevoita sa divorteze de el fiindca nu mai suporta betiile lui in fiecare seara. Nu imi venea sa cred..deci daca asta era motivul divortului nu ma deranja deloc, fiindca si eu as face la fel, dar..ceea ce ma doare cel mai tare e ca persoana care sufera din cauza asta e Ana. Urasc sa o vad suferind...defapt nu imi place sa vad pe nimeni suferind din dragoste..cum am patit eu. Sasuke era totul pentru mine..dar a trebuit sa renunt la el fiindca a aflat ca sunt vrajitoare si nu puteam lasa ca el sa fie ranit sau ceva de genul.

Sasuke:

Au trecut 2 ani de cand am renuntat la dragostea vietii mele,Sakura. Chiar regret ca am facut asta..dar..nu suport vrajitoarele..trebuia sa stie asta dupa reactiile pe care le-am avut cand auzeam acel cuvant. Oricum..chiar de atunci..ma tot intreb..de ce mi-a ascuns asa? Daca imi spunea adevarul
nu ma suparam atat de tare, dar acum ca m-a mintit am fost nevoit sa fac. Parca capul meu imi spunea sa nu o iert..dar..inima mea imi spunea ca o iubesc din toata inima si ca nu pot traii fara ea. Ce tot vorbesc? Deja e prea tarziu..am pierduto..nu mai e langa mine..E doar vina mea fiindca am fost un prost si i-am frant inima atat de tare, trebuia sa fiu mai intelegator..Dar..nu stiu ce-a fost cu mine atunci. Mie atat de dor de ea..mie dor de imbratisarile ei calde si placute.., de buzele ei dulci ca trandafirul, si de ochii ei verzi si stralucitori care emanau dragoste si caldura de fiecare data cand ii priveai. Totu; a fost perfect..dar..multumita mie am distrus tot ce insemna ,,fericire, dragoste''. Stateam pe o banca si ma gandeam la ingerashul meu roz, Sakura. Nu imi vine sa cred ca am indepartato atat de tare de mine. Si ceea ce regretam cel mai mult era ca, ea chiar avea motive sa fie suparata pe mine, si inca multe. M-am ridicat incet de pe banca si am inceput sa ma plimb pe strazile pustii de prin preajma. Dintr-o data simt cum cineva ma urmareste.Cine ma urmareste, si mai ales de ce? Incep sa alerg cat de repede pot, pe unde apuc pana cand ajung intr-o infundatura. O grozav..chiar in acest moment se putea nimeri o infundatura? , De ce doamne? Incep sa vad o persoana care incepe sa se apropie tot mai mult de mine. Ma dau in spate cat de mult pot, pana cand corpul meu alb ca varul atinge peretele cel solid. Aceea persoana se afla acum chiar in fata mea. Dintr-o data simt cum cineva imi da un pumn in burta facanduma sa lesin. Cred ca am stat asa timp de 2 ore. Imi doresc sa ma pot trezi..dar..din pacate nu pot..aveam pleoapele grele, i-ar toate membrele mele erau amortite. Stai putin...tocmai a parut ca ma dau batut!? Niciodata no sa fac asta. O sa ma trezesc pentru ea, pentru Sakura. Mi-am deschis brusc ochii cat de repede am putut si am observat ca ma aflam intr-o camera.Dar nu era orice camera..eram chiar in camera lui...In camera lui Itachi..dar ce cautam aici?, si mai ales de ce nu ma pot misca? Cu greu am reusit intr-un final sa ma ridic in fund si am observat ca in fata mea se afla cineva. In fata mea se afla chiar...

pai..asta a fost...ne vedem in cap viitor :)
si nu uitati..o sa am surprize pentru voi in fiecare capitol :)
scuztima ca e asa scurt..dar..maine e ziua mea si nu prea am timp sa scriu..dar va promit
Cap 12 : Lupta.., o sa fie lung.

va pwp :**
Shannaro!

frumos

Choco :) : Ti-am spus si o mai repet, comentariile de la sectiunea fanfiction trebuie sa contina cel putin 10 cuvinte. Daca tot cititi Regulamentul - sau doar eu cred asta? - atunci faceti un efort si respectati-l!

Cap 12:Lupta...

Melodia Capitolului : https://www.youtube.com/watch?v=yCMqcFAigRg

Sasuke:

El era chiar in fata mea. Dupa tot ce a facut in trecut mai are curajul sa-si arate fata pe aici? Inima mea a inceput sa bata cat de tare putea, i-ar mainile mele care se aflau pe genunchi mei, au inceput sa tremure de frica. In fata mea se afla dusmanul meu de moarte,Itachi Uchiha. Ce cauta aici? Si mai ales de ce m-a luat in aceasta camera. M-am indepartat cat de mult am putut de el pana cand spatele meu a putut atinge peretele de culoarea penei de corb. L-am privit in ochi destul de manios si furios, in timp ce el se uita calm si plictisit la mine. L-am auzit cum a spus un ,,Sasuke'' foarte incet, de parca vorbeam prin soapta. Ce avea de gand sa faca? Vroia sa-mi faca viata mai amara decat era acum, sau ce? Timp de 10 minute el s-a tot uitat la mine cu o plictiseala pana cand in cele din urma si-a aratat rasul malefic. Urasc cand face asta. Imi aminteste de momentul cand mama mea a fost ucisa de o vrajitoare. Tin minte bine ca dupa ce a uciso, a inceput sa rada malefic, nimic mai mult. Nu imi amintesc prea bine pentru ca dupa aceea am lesinat si mam trezit intr-un spital. Se pare ca cineva ma adusese de acolo la spital,dar oare cine? In fine..nu prea imi pasa, asta a fost demult asa ca nu are de ce sa-mi mai pese. Ma uitam dezgustat la itachi in timp ce el s-a asezat in fund langa mine.
-Stii fratioare..mai tii minte cand mama a fost ucisa?, ma intreaba el cu in zambet malfic pe fata.
-Da..si cei cu asta? Nu are nici o legatura cu tine!, am strigat eu cat de tare am putut.
-Defapt..ba da..in toti anii astia tu nu stiai adevarata poveste..eu am uciso pe mama..nu vrajitoarea din clanul Haruno., imi spune el razand malefic.
-Cee?..Nu se poate..Chiar nu se poate!, spun eu cu lacrimi in ochi. Deci Sakura nu era vinovata cu nimic. Mama ei nu a facut nimic clanului meu. O doamne..ce prost am fost..Am pierdut cel mai frumos lucru din viata mea, pentru ca am fost idiot. Off..Sasuke..de ce ? Trebuia sa o ascult atunci..poate asa o intelegeam si nu faceam asa mare tam-tam.
-Fratioare..eu trebuie sa plec..trebuie sa ucid o micuta vrajitoare din clanul Haruno, in lupta asta.
Ce? Nu se poate..Vrajitoare cu care trebuie sa se lupte itachi e Sakura? Nu...Nu o sa permit sa i se intample ceva rau, niciodata! O voi proteja cu pretul vietii mele! Mam uitat foarte enervat in ochii lui Itachi, i-ar apoi tot incercam sa ma misc insa fara succes.
-Daca te atingi de un fir de par din capul Sakurei, jur co sa te ucid. Dar nu ma mai bagat in seama. Itachi a iesit din camera, indreptanduse spre campul unde avea sa aiba loc lupta.

Sakura:

Stateam la taclale impreuna cu Ana (Ana_Maria_Girl) in timp ce eram asezate pe canapea. Ma tot uitam la ceas si am observat ca era 0ra 7, adica...Ora in care voi avea lupta cu Itachi. M-am ridicat de pe canapea si i-am cerut scuze Anei, spunandui ca trebuie sa plec si ca am ceva important de facut.
-Daca mergi sa te lupti cu Itachi, vin si eu, a spus ea dintr-o suflare. Eram complet socata. Ea stia ca sunt vrajitoare si ca va trebuii sa ma lupt cu cel mai puternic vampir din intreaga lume?,dar cum?
Nu vroiam ca ea sa fie ranita, multumita mie asa ca am tot batuto la cap sa ma lase impace fiindca nu pot so i-au cu mine. Totusi..mi-a spus ca si ea este vrajitoare si ca a fost pusa sa ma ajute in lupta fiindca Itachi e mult prea puternic pentru mine, ca sa-l pot invinge de una singura. Deci eram super socata... Nu se poate..Una din cele mai bune prietene ale mele era si ea vrajitroare. Asta era super grozav..iintr-un fel. Nici nu am mai stat pe ganduri ca-ci am pornit amandoua spre locul unde avea sa aiba loc lupta contr-a vampirului din clanul Uchiha. Drumul pana acolo a fost destul de scurt si fara probleme. Ne aflam in fata campului de lupta..Am dat din cap afirmativ si am intrat in el fara sa mai stau pe ganduri. Acolo ma astepta Itachi cu un zambet malefic pe fata. Se pare ca se pregatea sa ma ucida fiindca avea o sabie destul de maricica in mana. Si asa..nu mi-e frica..in aceasta lupta va trebuii sa-mi protejez prietena cu orice pret. Amandoua ne-am transformat si am inceput sa alergam spre Itachi. Proasta miscare..fiindca Itachi era sa ne rupa mana la amandoua. Timp de 2 ore am tot continuat..era o lupta grea din care nu prea aveam cum sa ies invingatoare. Dintr-o data am vazut cum Itachi a dato pe Ana cu capul de perete. Oh..grozav acum e inconstienta. Ce rost mai avea sa lupt, daca nu imi puteam proteja nici macar un prieten? M-am asezat in fund pe iarba verde asemenea ochilor mei si mi-am pus capul pe genunchi. Stiam ca Itachi se indrepta spre mine si ca era aproape sa ma injunghie. Ma dau batuta...am spus eu tare. Au trecut cred ca vreo 10 minute, dar n-am simtit nici macar o zgarietura pe corpul meu. O doamne..N-Nu...In fata mea era...

ne vedem in cap 13: Inceputul unei lumi noi
scuze ca a iesit groaznic..dar na..ma preseaza scoala...
va pwp :**
SHannaro!