Dau edit cadn termin de citit !!!

Buna! Ai spus ca ai mai citit la altcineva faza cu: "Enervanta" si crezi ca asta a fost la mine. Da, la mine a fost, dar nu ma supar. Prima si prima data replica asta a aparut in Anime, asa ca o poate folosi oricine! Bun, acum revenind la fic! Am uitat sa iti spun ceva data trecuta, iar acum mi-am adus aminte! De ce e Sakura mereu asa de slaba, fara aparare ? Vroiam sa il faca praf pe brunet, asta mi-ar fi adus un zambet mare pe fata ! Acum revenind la capitolul din prezent. Vis... Vis??? Nu pot sa cred! Ne-ai lasat in suspans atata timp? Malefic, dar foarte bine punctat! Ce e cu semnul ala? E sau nu e? Cateodata am impresia ca toata lumea ma lasa in suspans ca sa ma sinucid! Nu vreau sa ma sinucid... Abia astept next-ul, care sper sa vina foarte repede , pentru ca din cate tin minte, ai zis ca actiunea va incepe o data cu capitolul urmator. Vreau actiune! Soo, nu te mai retin. Te apuci de tastat, da ? Paii... Pe data viitoare!

Buna.
In primul rand vreau sa-mi cer scuze caci nu mai pot face ca pana acum, sa comentez fiecare parere. Timpul ma preseaza si nici nu stiu ce-a iesit in capitolul asta :)) Apoi lucrurile s-au clarificat, o parte din ele. Actiune pauza si in capitolul asta. In timp ce scriam ma trazneau alte idei si astfel, momentele de disperare ale Sakurei vor intarzia. Va promit insa, ca pentru acest lucru, in capitolele urmatoare voi adauga un moment SasuSaku. Ati vrea sau v-ati dori? :))
Nu mai stiu cine a zis despre genjutsu sau undeva pe acolo, cu ascunsul dovezilor.. Buna intuitie.
Va multumesc din suflet pentru comentarii si am bucur ca va place ficul. Sper sa nu o stalcesc :)) Scuzati greselile :D
Pupiciii

Capitolul 4 : Este aici!
Sakura P.O.V

- Sakura-chan! L-am auzit pe Naruto strigandu-ma bucuros.

Am im inghitit in sec ramanand nemiscata. Puteam simti din nou teama, durerea. " Mergi, mergi!", imi strigam exasperata incercand sa recapat controlul, insa nimic nu se intampla asa cum vroiam eu. Picioarele imi erau parca impietrite, respiratia mi se taiase iar privirea imi era atintita pe linia holului ce parea interminabila. Ii auzeam pasi hotarati si grabiti, imi puteam imagina chipul demonic si mainile patate cu sangele meu. Mi-am muscat buza intr-un gest disperat de a ma face sa revin la realitate; intr-o buna zi aveam sa raman fara. Am vrut sa plec dar mana blondului ma prinse brutal de incheietura. Pielea mi se facu ca de gaina iar inima incepu sa o ia la goana. Eram pierduta cu totul. Stransoarea devenea tot mai puternica, mai agresiva. Am deschis gura pentru a ingana un " Ma doare.", dar imi lipsea curajul de a duce totul la capat. Ma speria.

Minutele treceau si cu toate astea timpul parea ca a ramas pe loc. Cu ce greseam? De ce niciodata nu puteam fi fericita, cum se facea ca atrageam numai ghinioane? De ce eram in permanenta singura? De ce ma simteam mereu parasita, nedorita? De ce se gasea mereu cineva care sa ma faca sa-mi doresc moartea? De ce?! De ce trebuia sa fiu atat de slaba, de proasta? Nu puteam fi ca Ino? Frumoasa si cu tupeu? Cu multi prieteni, cu o familie iubitoare, puternica si mereu zambitoare? Cum puteam sa ma ridic de jos cand mereu se gasea cineva care sa-mi traga presul de sub picioare, care sa-mi naruie sperantele? Aveam nevoie de sprijind, de intelegere, de iubire, dar nimeni nu era dispus sa ma ajute. Insa, cu siguranta imi scapa ceva. Am asteptat 19 ani ca cineva sa ma ajute sa devin mai puternica, sa ma faca sa rezist tuturor relelor, dar nu am incercat niciodata sa cred in puterile mele. Mereu m-am subestimat si am lasat frica sa ma cuprinda. Eram cu adevarat o lasa, dar asta nu insemna ca nu puteam avea si momente de glorie.

- Esti bine? Am auzit vocea ingrijorata a lui Naruto.

- Da-mi drumul si lasa-ma! Am sasait smuncindu-ma din stransoarea lui.

Mergeam apasat, drept inainte netinand cont de persoanele in care intram ca o nesimtita. Parca imi propusesem sa devin mai puternica, nu o scarba. Am marit pasul vrand sa ajung acasa cat mai repede. Curajul incepea sa dispara. Imi parerea tot mai rau pentru ceea ce facusem, ma simteam prost si imi era rusine de propria persoana. Vroiam doar sa ajung acasa, sa ma incui si sa ma simt in siguranta, departe de toti oamenii. Poate aveam sa ma ascund sub plapuma si sa incep sa bocesc sau poate sa arunc o privire prin nenorocitete alea de dosare. De ce trebuia sa stiu eu secrete Uchiha? De ce nu Naruto sau orice alt shinobi..? La ce-mi folosesc daca habar nu am sa ma lupt? Cu Sasuke in fata mea, as incremeni ca o statuie plina de emotii, sentimente si prostii de genu`.

Urmaream atenta cu privirea silueta ce iesea grabita pe geam, din casa mea. Inima imi batea cu putere, picioarele ma lasau si totusi parca nimic nu ma mai mira. Dintr-un oarecare motiv incepeam sa ma simt importanta. Intr-un fel eram linistita sa stiu ca nu am avut ghinionul sa intru in casa in momentul in care acel cineva era acolo, dar imi era si teama sa mai pasesc inauntru acum. Pe buna dreptate, cine nu ar fi? " Un adevar ninja, presupun.", mi-am raspuns dandu-mi singura peste nas. Eram curioasa sa stiu cine este si ce a cautat, dar nu eram batuta in cap sa pornesc dupa el. Poate ca visul a fost un fel de avertisment sau, simplu, doar un vis. In orice caz, nu aveam sa risc.. nu din nou. Ce aveam sa fac in continuare? La Tsunade nu ma puteam intorce caci riscam sa ma intalnesc din nou cu Naruto iar in casa nu intram singura nici daca ma picai cu ceara. Mi-am dus mainile la cap in semn de disperare, m-am asezat la tulpina copacului de care ma sprijineam si am asteptat.

-Mm, Sakura? Ai patit ceva?

In ultima vreme imi auzisem numele atat de des incat, mi se facuse practic scarba sa-l tot aud. Daca nu ar fi fost pronunt de Hinata, la nervii pe care ii am, probabil ca as fi tunat si sfulgerat pana dimineata. De unde atata furie? Puternica nu sunt, curajoasa nu, si cu siguranta nu agresiva. Fie cum o fi. Ma bucuram enorm ca am intalnit-o pe Hinata. O puteam ruga sa stea cu mine in noaptea asta din diferite motive, ocolind fara doar si poate adevarul. Am privit-o rugatoare ca o adevarata mironosita ce nu stiam ca sunt, iar ea a parut a mult decat incantata. Ma bucuram. nu aveam sa ma simt singura si nici sa dorm pe strada. Oriunde era mai bine numai in casa nu.

- Intru sa fac o baie, caci am trecut prin multe astazi si am experimentat cam toate starile posibile. Miros mai rau ca Lee.

Am spus repede sfarsind cu un mic suras. Eram in largul meu si tot stresul disparuse ca prin farmec. Paream a fi un alt om si nimic nu avea sa-mi strice buna dispozitie. Ma simteam in siguranta doar stiind ca mai este cineva in casa, alaturi de mine. Eram atat de fericita incat puteam face pana si munca aceea de soarece de biblioteca pe care mi-o daduse Tsunade. In aproximativ 15 minute eram gata. Cu toate ca nu ma grabea nimeni, datorita misiunilor pe care le avusesem de-a lungul anilor invatasem sa ma echipez in timp record, daca se poate numi asa. Cu toata starea mea de bine, inca ma bantuia gandul semnului blestemat. Poate nu a fost real caci, nu-l vazusem decat pentru cateva zeci de secunde dar sa mi-l imaginez asa din senin, nu era oare prea mult? Am scuturat din cap incercand sa alung orice gand ce-mi putea strica seara. Totul avea sa revina la normal, am spus orbeste iesind din baie.

- Aaa! I-am auzit vocea inspaimantata la brunetei. Ce-ai patit, ce-i cu rana aia?!

Ma uitam prostita la ea neintelegand ce vrea si ce zice. Ce rana? Eu nu aveam nimic. Afisasem o privire confuza caci eram de-a dreptul pe langa, nu-i intelegeam reactia. Cu ochii impaienjeniti din cauza lacrimilor, cu gura deschisa incercand sa murmure ceva si cu mana dreapta intinsa spre mine, tremura toata. Respira parca in reprize, incerca sa se ridice la mine dar era imediat secata de orice putere picand din nou pe pat. Cu toata nesimtirea mea aveam senzatia ca ceva cald imi aluneca incet pe picior si fara sa-mi dau seama ma apucase si pe mine un tremur usor. Am facut un pas in fata, dupa care mi-am coborat privirea. Am atins usor rana cu degetele incercand sa descopar daca ceea ce vad este realitate sau nu. Durerea ce se raspandea in tot corpul si usturimea ce-mi area rana imi dadeau de inteles ca da. Unde, cum si cand m-am taiat? Ieri nu aveam nimic. Cumva..

- A fost real? M-am trezit spunand cu voce tare.

Totul s-a intamplat! Am constientizat intr-un tarziu. "Sasuke, Naruto, lupta, imbratisarea, sarutul..", mi-am spus in gand atingandu-mi buzele. Ma uitam la Hinata dar parca priveam prin ea; in minte mi se derulau intamplarile din acea seara. Ajunsesem rapid la partea in care Sasuke se apropiase de mine, momentul in care imi facu taietura pe piciorul drept si nu in cele din urma partea in care ma omorase. Insa, traiam! Pe undeva imi scapa ceva. Era posibil ca totul sa fie real si cumva sa fi reusit sa-mi ascunda rana ce mi-o provocase sau, dintr-un anumit moment, totul sa fi devenit fictiune. "Genjutsu..", imi repetam intr-una precum un ecou. Cand m-a prins in truc? Taietura e reala, deci presupun ca pana acolo mi-am luat bataie pe bune. Apoi.. apoi m-a sarutat, iar dupa..

- M-a privit in ochi! Am spus tare dand cu pumnul in palma stanga. Si-a activat sharinganul! Am continuat gesticuland, ratoindu-ma la Hinata. Se incrunta usor.

- Esti nebuna. Imi zise calm iesind din camera.

Am privi-o lung dupa care am zambit. Eram fericita. Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie de rana, Sasuke e in sat! Mai presus de toate, sarutul a fost real. Nici macar nu incerc sa ma amagesc spunand ca poate ma place. E clar ca nu. Poate ca m-a sarutat din plictiseala, de dragul de a mai rade de mine, cine stie.. Un lucru il stiam sigur: in seara asta aveam sa ma intorc in padure. Insa, daca aveam sa-l gasesc, stiam la ce sa ma astept. De data asta, fara umilinta.

Primaaa!
Acțiunea devine din ce în ce mai interesantă. Mi-a plăcut mai ales cum ai descris reacțiile Hinatei când a văzut rana. Atitudinea Sakurei se schimbă, hmm..îmi placee!
Scumpo, abia aștept next-ul! Devii din ce în ce mai bună, știai asta?
Să nu uiți să mă anunți că te mănânc!
Kiss, kiss.

Mersi ca m-ai anuntat si chiar incepi sa scri mai bine . imi palce noua atitudine a Sakurei . deci se pare ca visul sa intmpla si nua fost daor in imaginatia ei .
E bine asta. oricum ma intreb ce s eva intampla mai departe .
Is curioasa rau de tot .
Adu next-ul mai repede!!!!

Heii ! Mersi ca m-ai anuntat ! Vezii stiam ca a fost real, uraa !
E asa ciudat adica Naruto stie ce a facut si totusi se preface ca nu iar Sakura nu stie cat de dusa cu pluta e
Pff..Vreau sa vad intalnirea cu Sasuke , cand va fi ?
Spor la scris si te rog sa ma anunti !

OMG!Deci asa zisul cosmar chiar sa intamplat?Si eu care chiar credeam ca a fost un vis!Dar de ce Naruto...sau si el era din genjutsu?Deci Naruto nu e vinovat?Sau este?FIrar m-ai bagat in ceata,adu nextul mai repde ca deja mor de curiozitate sa vad ce se mai intampla.Sasuke chiar e in sat?Vreau next,ce va facE Sakura cand ol va vedea,adica sti tu =,din nou.Mersi de anunt,capitolul a fost extraordinar,reactia Hinatei ai descriso...perfect.Sakkura are o alta atitudine!Hmmm, imi place!

Hey hey hey! Am dat si eu ieri pe la ficul tau dar nu am comentat. Oricum imi place povestea ta si sper sa aduci next repede si daca tot aduci next, ma poti anunta si pe mine? Thanx.

Buna! Wow, iubesc ideea.Esti geniala.Naruto este rau?De ce ? Oh, nu mai conteaza.Ma bucur ca am intrat aici.Iti iubesc ficul .Te rog, adu continuarea repede.Deja nu mai rezist.Anunta-ma! :*

geniaaaalllllllllllllllll:X anunta-ma cand pui next te rogg