Buna! Uite am trecut si eu pe aici si mi-am zis sa-mi incerc norocul si eu . Am inceput sa scriu de mult la acest fic . Nu pot spune ca e primul , nu pot spune nici ca sunt profesionista si nu vreau critici ! Sunt deschisa pentru orice parere si sfat si chiar va multumesc celora care va faceti timp sa cititi pentru ca important este sa invatam din greseli si sa devenim cat mai buni! Lectura placuta!
In loc de inceput
~Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica si vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.~
Frumos citat si foarte adevarat, cartea aceasta de citate celebre imi inspira multe lucruri, idei, sentimente, insa acest citat este intradevar preferatul meu din cauza ca-l voi trai pe pielea mea. Ah, frumosul Vladimir…
El mi-a furat mintile, s-a jucat cu inima mea si eu credeam ca-mi da visele, iubirea!Ce fraiera am fost!
In mintea Annei se dezordoneaza tot ce credea ea despre viata, in inima Annei se destrama tot ce a simtit . Totul e din vina lui ! Numai el ar putea sa-i redea din nou puritatea, personalitatea, zambetul si numai el poate sa o opreasca!
Anne se aseaza, gandindu-se la ce a fost si ce este, incurajandu-se sa-si ia viata, sa si-o sacrifice pentru el. Pentru cel in care a gasit alinare, pentru cel pe care l-a considerat prieten cand prietenia nu insemnase nimic pana atunci pentru ea, pentru cel ce a nutrit sentimentele pure ce i-au fost furate.
Nu,Vladimir nu a vrut asta, dar nimeni nu a crezut ca se va intampla ceea ce s-a intamplat!
Capitolul 1 - Inceputul -
Era ziua de 12 iulie 2012. O caldura coplesitoare invaluia orasul. Mici adieri se faceau simtite din cand in cand, spre salvarea celor care au cutezat sa iasa afara intr-o asemenea zi.
O fata imbracata intr-o rochita subtire cu imprimeuri florale, fara manecute, mergea agale pe aleea pietruita dintr-un cartier mai periferic al orasului. In afara de ea, cate o vietuitoare necuvantatoare isi mai pierdea timpul motaind la umbra copacilor. Linistea de mormant ii alina durerea Annei o mare, mare durere de care incerca sa uite. Aleea se termina la intrarea intr-un parc pustiu in care doar cateva topogane ruginite de vant si ploi isi mai faceau veacul pe acolo.
Anne nu a bagat de seama ce fel de parc era acela. Sunt sigura ca daca s-ar fi uitat cel putin o secunda in jurul ei, ar fi plecat cu frica si cu sentimentul de singuratate in suflet. Dar ea s-a asezat linistita pe bancuta din lemn de stejar, mazgalita si zgariata de golanii care mai trecea pe acolo. La ce nervozitate melancolica se naspustise asupra sufletului ei, numai de cum arata lumea si lucrurile din jur nu-i mai pasa!
Si-a scos o mica carte din gentuta ei neagra si a deschis-o la locul unde lasase ca semn o mica batistuta cu initiala “ C “ gravata pe ea. Cand cartea s-a deschis, batista a alunecat usor pe paginile ingalbenite de timp si a cazut pe o piatra .
Anne s-a aplecat si a luat cu feminitate batistuta, pe care-o stranse tare la piept. S-a uitat la initiala si a atins-o cu varful degetelor si a buzelor. Vazand piatra a luat-o si pe aceasta in palma si o atingea facandu-i conturul cu tristete.
~ Orice suflet este condamnat sa tainuiasca macar durerea unei amintiri! ~
Striga, in intimitatea sufletului, ego-ul Annei. Mici lacrimi s-au scurs pe obrazul ei si aceasta s-a intins fara vlaga pe bancuta.
-De ce ? De ce eu? Mereu am ajutat lumea, am iubit pe toata lumea fara sa astept in schimb, sa ma iubesca si ei . Tot ce am dorit a fost sa intalnesc o persoana calda, pe care sa o pretuiesc pentru eternitate si o persoana pe care sa o iubesc neconditionat , sa o iubesc din suflet “ din suflet pentru suflet” ! Asta si-a zis cu voce inceata, micuta Anne, pana cand ochii ii s-au intunecat de la lacrimile tot mai dese ce curgeau siroaie pe fata ei. Dupa cateva clipe, fata se linisti si-si sterse lacrimile rasufland usurata. Dintr-o data in fata ochilor ei se prabusi o persoana acoperita de o pelerina neagra .Cazuse din cer ? Asta era intrebarea care o incerca pe Anna.