O damă de companie (+16)

Subiect: O damă de companie (+16) Mier 06 Feb 2013, 01:27

Aceasta idee ma bantuie de mai mult timp dar nu am avut ocazia s-o pun in practică dar de data aceasta am pus-o si sper sa va placă dap !

Capitolul 1
"Inainte de apus"

Stau pe un fotoliu confortabil, aflat in vechea mea cameră. Îmi sprijineam capul in podul palmei si cadeam in lumea gandurilor. E aproape ora patru dupa amiaza. Sunetul ceasului ma umplea de nervi, de parcă nu aveam deja destui. Cu cealaltă palma incep sa bat un ritm in noptiera de lemn lăcuit si bine lucrat. Orele treceau ca anii pentru mine si fiecare minut mi se părea o eternitate. In cateva ore, o să-mi părăsesc casa părintească pentru totdeauna, plecând departe alături de noul meu "șef". Numai aceste ganduri mă fac si mai nervoasa decât sunt acum. Era o stare intre nervozitate si plâns doar ca nu stiam pe care s-o aleg. Nervozitatea m-ar fi facut sa sparg niste lucruri din cate au mai ramas aici iar plansul mi-ar fi provocat un atac de inimă. Si toate acestea numai din cauza unui pariu atât de aiurit. Mi-as fi dorit sa nu fi existat nici acea sala de loto si nici acei oameni! Doar că, nu pot sa ma intorc in trecut si sa schimb totul. Ar fi prea frumos: mi-as aduce inapoi cei doi frati pe care i-am omorat din greseala si mi-as aduce inapoi parintii care au murit intr-un accident grav de mașină. Faza cu "mi-am omorat fratii" este cat se poate de reala. Din pura greseala am facut acest lucru, nu a fost vina mea. Daca as fi aruncat atunci ... V-am bagat in ceata? Da? Pai hai atunci să vă povestesc mai degrabă cum s-a intamplat.
~~~ Flashback ~~~
O străduță intunecată mi se ivește drept in fata ochilor. Era sinistru, dar eu fiind mai curioasa, am pasit pe acea straduta. De acolo se auzeau tipete care imi faceau pielea de gaina. Era sa lesin acolo!
Facand inca vreo doi pasi, ce văd? Ii vad pe fratii mei, ambii cu pistolurile sus, pregatindu-se sa se omoare. Scot un tipat adanc si asurzitor si ma bag intre ei. Incerc sa le smulg pistoalele din mana dar deodata se aude un BOOM! Respiratia imi ingheata si vad cum ambii cad lati la pamant, sangele curgand pe asfalt. Eu i-am omorat....Eu am facut-o din greseala! imi spun in gand dupa care o iau la fugă.
~~~End of Flashback~~~

Aceste vechi amintiri imi fac genunchii sa tremure. Imi acopăr fata cu palmele mele fine ca doua petale de cires, lacrimile mele fierbinti strecurandu-se printre degetele mele subtiri. Desi incerc sa par puternică, nu reușesc niciodata sa fiu asa cum imi propun. Deodata, se aude usa deschizandu-se. Nu am luat in seama acest lucru, plangand in continuare. Simt cum o palma imi cuprinde parul si incepe sa traga de el ridicandu-ma in picioare. Îmi îndreaptă gatul, eu speriată inchizand ochii. Nu stiam cine e plus ca a venit asa dintr-o data. Nu am timp nici sa expir ca simt cum o palma zdravana si cu multa ura imi loveste obrazul fin. Firicele de sange au sarit din obrazul meu iar impactul loviturii m-a facut sa cad fix pe canapea. Imi acopar rapid obrazul rosu si umflat, apoi aud niste pasi venind spre mine. Departez usor pleoapele si observ ca era un tip inalt , creol si cu parul brunet. Cred ca acesta era ajutorul "sefului" , Oslowe.
- Trebuie sa mergi la sefu`! Acum cat timp nu apune soarele! Dupa ce soarele apune, Sasuke va avea parte de multe momente inflacarate cu alte fete. Daca vrei sa nu dormi afara, vino cu mine, fa liniste si o sa ajungem la vila in curand. Ia-ti geanta si haide! imi spune acest "Oslowe" dupa care imi iau geanta si mi-o pun pe umăr.
Vocea acestui individ m-a speriat cumplit, iar obrazul inca mai imi sângera . Oare de ce m-a lovit? Pentru ca nu eram gata la timp? Ma rog, o sa aflu eu...plus ca vreau sa vad cine este acest "Sasuke" despre care vorbea Oslowe. In cateva secunde, iesim din vechiul meu apartament si acesta imi cere cheia. I-o dau, cu teamă sa nu mai primesc încă o lovitură iar acesta o arunca jos, la subsol. O lacrima imi curge pe obraz dar mi-o sterg repede. Nu voiam sa ma vada ca poate imi mai dadea de data aceasta si un pumn. Iesim din cladire si Oslowe ma baga intr-o masina neagra. Nu vedeam nimic in jur, parca era o gaura neagra dar deodata se aprinde o luminiță micuță. Macar pot sa imi vad degetele. Simt cum masina o ia din loc intr-o mare viteza. Cred ca deja urma sa se intunece si numai aveam mult timp. Mai ales ca inca imi rasuna in cap acea vorba de mai devreme cu "momente înflăcărate". Acest gând ma face sa chicotesc.
In nici macar o jumatate de ora, ajungem la o vila imensa cat vezi cu ochii, invelita in argint si pietre prețioase. De cand eram mică mama imi spunea ca oamenii bogati sunt foarte rai, acum cred ca o sa văd pe pielea mea si sper sa nu fie atat de rau. Pasesc jos din masina si incep sa merg pe aleea înconjurată de flori de cirese , exact culoarea parului meu. Cu ochii mei verzi ca iarba proaspat iesita de sub zapada geruita, privesc cum petalele florilor cad pe pamantul umed, dand impresia unui peisaj feeric. Dar, lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost fantana arteziana care se vedea printre crengile copacilor. Parca era un vis aici, dar cine știe cum o fi inauntru!
Oslowe deschide usa vilei si pasim pe un covor de culoarea ciocolatei. Pe sus erau vreo cincisprezece candelabre care straluceau ca nestematele, probabil erau din cristal. Pe pereți erau numai picturi ale unor faimoși pictori din vechea istorie. Raman cu gura cascata, dar o voce ma trezeste la realitate:
-Hm, deci asta este o noua prospatură, nu-i asa Oslowe?
-Da, sefule! Ea este noua ta damă de companie. Numele ei este Sakura Haruno si are 18 ani! spune Oslowe serios dupa care se retrage, la ordinul acelui brunet superb.
Se apropie de mine, cuprinzandu-mi bărbia cu doua degete. Se uita fix in ochii mei verzi dupa care imi da drumul si imi spune sa iau loc. Fac cum zice el deoarece pana la urmă el este șeful meu.
-Deci, numele tau este Sakura Haruno si ai 18 ani. Intersant, se pare ca tu esti pură nu-i asa? spune acesta zambind smecher asezandu-se picior peste picior.
Chiar e un mare nesimtit! Acesta este un lucru intim si nu vreau ca toata lumea sa il stie. Tac din gura si ma fac ca ploua dupa care, peste cateva minute aud din nou intrebarea. Iarasi l-am ignorat. Se ridica nervos si ma prinde de incheietura mainii strangand-o tare la un moment dat facandu-ma sa-l implor sa-mi dea drumul.
-Eu sunt Sasuke, seful acestei vile. Tu esti la comanda mea, ai priceput dulceață?
- Da! spun eu speriata dupa care imi rasucesc incheietura inca amorțită.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Mier 06 Feb 2013, 09:03

Hey !
Imi place ficul tau foarte mult !
Imi e mila de Sakura totusi.
Te rog anunta-ma cand pui nextul .

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Mier 06 Feb 2013, 10:43

Deci ideea e chiar comuna cu Sasuke mare bogatas si Sakura dama de companie.Depinde cum o sa o dezvolti tu in viitor.Nu pot zice multe fiind primul capitol asa ca astept continuarea.Spor la scris ! yeah

**Genin** Nr. mesaje : 182 Puncte : 196 Reputatie : 15

HEEI ! Am trecut si eu pe la ficul tau , vazand ca e nou , mi-a placut si titlul ...m-a atras sa il citesc :))) Imi place , sunt curioasa cum il vei dezvolta .
Sa ma anunti si pe mn cand aduci next'ul :*
Spor la scris si la idei , pupici !

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Sam 09 Feb 2013, 13:26

Heiii.. Deci, my dear. Cum au mai spus si fetele , ideea poate ca nu e asa originala, dar asta nu inseamna ca tu nu poti s-o dezvolti diferit. Am observat ca ai avut descriere inca din primul capitol, dar mi s-a parut ca te-ai grabit putin, adica puteai s-o iei mai usor , sa descri mai in detaliu cum a inceput pariul, cum au murit parintii si fratii ei s. a.m .d . Puteai sa incepi din capitolul II cu sosirea ei la vila Uchiha. Am inteles ca Sasuke e bogat, dar totusi o casa invelita in argint si pietre pretioase e cam mult nu crezi ? :)))). In fine, te rog sa nu te superi pentru cele spuse de mine , eu ti-am doat doar cateva sfaturi pentru ca am citit foarte multe ficuri si daca vrei ca ficul tau sa iasa in evidenta trebuie sa fi originala si sa te mentii la un anumit nivel . Eu cam atat am avut de spus, sper ca nu te-ai suparat . Astept nextul, draga mea ! Pupici si spor la scris !

P.S : Imi place titlul foarte mult , m-a atras inca din prima ! :*

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Sam 09 Feb 2013, 14:23

Hyya!
Shiseru is here! Ce fic incantator si superb ai. Imi pare rau ca e postat un singur capitol. Mai vreau continuarea.
Ideea in sine nu am mai vazut-o. Imi place cum descrii si mi-a fost foarte usor sa citesc tot.
Sa ma anunti cand pui next.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Dum 10 Feb 2013, 23:56

pentru commuri si pentru micutele critici! Deci, am revenit si cu acest capito. Scuze ca v-am facut sa asteptati dar scoala asta ma omoara.

Capitolul 2
"Camera sefului"

- Da! spun eu speriata dupa care imi rasucesc incheietura inca amorțită.
Nu puteam să cred unde am ajuns, nu pot să cred în ce m-am transformat. Parcă sunt o lasă, nici măcar nu pot scoate o micuță înjurătură în fața "domnului" fără ca acesta să îmi pocnească una. Nu merit acest lucru. Parcă trăiesc un Iad aici: bătută și demoralizată. Dar până la urmă, nu am nicio putere asupra destinului meu. Doar Marele Dumnezeu poate să mă apaere. Stând și gandidu-mă, nu am mai fost de foarte mult timp la biserică. Abia că mai știu cum arată o biserică. Țin minte că, atunci când eram mică, când nu ajungeam nici la clanța ușii, mamă mă ducea de fiecare dată, în fiecare duminică după-amiază la biserică și îmi spunea să mă rog mereu că să mă ajute Dumnezeu. Mama era cam obsedată de lucrurile religioase, pe când tatăl meu era cam arțăgos și dur. Nu puteam scoate un cuvânt în față lui, nici măcar nu mă lăsa să îi spun "Tata!" sau "Tati!"... Mă obliga să îi spun pe numele mare și să mă adresez cu "Domnul....". Am dus o soartă crudă alături de tatăl meu. Când tata mă bătea, mama nu avea nicio putere, iar eu nici atât. În fine, am depășit momentul. Mama îmi spunea să nu fiu (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)ă, ci să perseverez întotdeauna. Poate că nu sunt chiar atât de înțeleaptă cum sunt alte fete, și nici atât de deșteaptă, dar un lucru știu, știu ce înseamnă prietenii iar acest lucru mi-a fost luat în timp. Toți m-au părăsit din pricina "domnului tata", care îi bătea pe toți, la orice mișcare care o făceau.
În timp ce amintirile dureroase și grele îmi invadau creierul și îmi făceau capul să-mi explodeze, îl văd pe Sasuke cum se ridică nervos în picioare. Ia o poziție șmecheră, îndoindu-și ușor bazinul spre mine. Se uită la ceas și îmi spune să mă duc să fac o baie. Mă uit la el cu o privire amenințătoare: "Ce crede el? Că sunt împuțită?!"- îmi spun eu în gând și dau din cap aprobator ca să nu primesc alt pumn. Îl văd cum pleacă înspre ușă, o deschide și se pierde în lumina portocalie a apusului. Cine știe unde se duce, totuși aș vrea și n-aș vrea să nu mai vină. Poate că începe să îmi placă de el, cu toate că nu pot să-l iubesc. El își bate joc, și nu vreau să devin cârpa lui de șters praful.
După câteva minute în care am stat și am așteptat, m-am ridicat nervoasă în picioare cu gândul să găsesc baia cât mai repede. Trebuia să fac băiță așa cum a zis. Încep să dau ture, lovind cu picioarele covoarele, pe unele chiar îndoindu-le, până găsesc baia. Apăs pe clanța alb imaculată și zăresc o încăpere imensă, conținând două jacuzzi, cinci căzi, sare de cadă, parfumuri, oglinzi, cabine de dus și toate lucrurile minunate pe care nici un rege nu cred că le are. Cred că a cheltuit o grămadă de bani, pot spune și un catralion de dolari că să cumpere mobilierul din baie, să numai spun de celealte încăperi pe care încă nu le-am văzut, dar pot să pun pariu că sunt și mai strălucitoare decât această.
Întru, închizând ușă după mine și făcând păși pe gresia rece și tare, de culoarea diamantului. Era că ciudat, dar această este viață mea de acum și până o să scap de aici, totuși nu cred că voi reuși să scap curând. Îmi dau jos hăinuțele și le pun în coșul de rufe, împachetându-le frumos. Îmi dau jos bentiță pe care o purtam încă de la început, doar că era ascunsă sub părul meu. Mă îndrept cu păși lenti spre jacuzzi și bag un picior în apa fierbinte. Simt cum îmi înconjoară piciorul o căldură atât de relaxantă și îl bag și pe celălalt. Mă așez în funduleț și închid ochii. Mă afund în apa și în spumă până în gât, doar nasul rămânându-mi afară. Inspir ușor și încep să fredonez în gând o melodie, care mă făcea să uit de toate gândurile care mi-ar putea strica acest moment feeric. Pur și simplu, când mi-era lumea mai dragă, îmi amintesc că trebuia să mă și spăl, nu numai să mă relaxez. Mă ridic ca arsă și ies din jacuzzi. Mă îndrept spre cabina de dus, câteva picături de apă căzând pe jos în urma mea. Iau gelul de duș de pe margine și pun câteva picături în palmă. Încep să îmi mângâi corpul cu gelul care mirosea a parfum de trandafiri roșii, care îmi aduceau aminte de zilele de primăvară ale anilor în care stăteam în parc cu vechii mei prieteni Gaara, Hinata, Naruto, Ino deși era cam enervantă și Kiba, cel pe care l-am plăcut în școala generală. Oricum , acum i-am pierdut pe toți și numai pot face nimic. Țin minte că Naruto a plecat cu Hinata în Cairo, la via tatălui său, Gaara s-a însurat cu o fată destul de drăguță dar cam cu nasul pe sus iar Kiba s-a dus cu Ino în Los Angeles, ambii pregătindu-se să joace niște roluri într-un film. După cum vedeți, toți și-au găsit jumătatea mai puțin eu, care încă cerșesc iubire pe la colțuri. Doar un fel de a spune că sunt singura care nu și-a găsit jumătatea.
Clăbucul curge de pe mine în jos, la canal. Dușul era rege în baie cred. Era de aur și pe el erau niște pietre roz, că niște micuțe rubine. Se pare că știe culoarea mea preferata, defapt am două culori preferate: roșu și roz. Oricum, nu contează.
Ies din cabina de dus, învelindu-mi corpul bine definit cu forme promițătoare într-un prosop foarte pufos, roz deschis. Privesc atentă în jur. Parcă se auzea un scâncet ca de cățeluș. Poate șefu` are și el un cățeluș, doar că o fiară nu poate ibui pe nimeni. Și deja mi-am dat seama că el este o fiară, fără inimă care face toate lucrurile fără să regrete, ucide pentru bani cu sânge rece și mai ales, fură puritatea unor fete inocente. Nici nu pot să cred că am ajuns fix în mâinile acestui maniac, obsedat și posedat de formele fetelor.
Mă apropii de ușă, apăsând pe clanță, deschizând-o. Încep să fac pași mărunți pe holul lung, fiind atentă la tot ce mișcă. Scâncetul nu se mai auzea, poate o fi fost doar imaginația mea, totuși, zilele acestea am fost cam aiuristică. Mereu sunt așa, nu gândesc înainte să fac ceva. Sunt mai directă de fel, iar acest lucru mi-a creeat încă din copilărie o mulțime de necazuri. Când ajung la capătul holului, observ o ușă mare din lemn dur și lăcuit. Scria cu litere mari de tipar "Sasuke" și erau desenate pe ea câteva graffiti mici în gen "The best". "Așa deci, se crede cel mai tare?" îmi spun eu în gând, amuzându-mă pe această temă și începând să chicotesc singură. Deodată, un braț puternic îmi acoperindu-mi chipul alb ca laptele. Încep să mă panichez. Simț un parfum fîn bărbătesc, care îmi aducea aminte de o persoană. Nu! Nu se poate! CE VREA?!
Inimă îmi bătea cu putere, mai să-mi iasă din piept. Palmă care îmi acoperea chipul mă strângea de nas. Rămân fără aer și simț că plutesc. Cred că voi muri, în fine nici nu prea am de ce să trăiesc. Familia mea e dusă de foarte mult timp, amicii mei sunt plecați în lume iar eu trebuie să însoțesc și să trăiesc în aceeași casă cu un maniac. Toate acestea împreună îmi fac viață un calvar, așa că sunt pregătită să mor oricând. Nimeni nu o să-mi simtă dorul, sunt sigură. Închid ochii relaxată și scot un ultim oftat după care totul se face negru și începe să mi se facă frig. Până aici a fost...
După câteva minute, deschid ochii și în față mea apare o luminița. Simțeam cum alunec spre acea luminița, iar inima îmi bătea cu putere, totuși mă simțeam foarte relaxată. Brusc, revin la realitate și mă opresc. Luminița dispare, iar eu strig ceva speriată. Totul ia formă și mă trezesc întinsă pe podeaua rece, chiar în fața ușii de mai devreme. Pe jos erau niște picături de sânge vișinii.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 01:25

Primaaa ! Oh my, deci ce s-a intamplat cu ea ? Si cine era tipul ala, Sasuke ?? Auzi eu nu te inteleg nu te supara pe mine dar de ce trebuie sa fie totul cu rubine si pietre pretioasa si 5 CAZI in baie acoperit totul de aur..Nu se poate sa fie nimic cu bun gust ? Fara zorzoane si sclipici ? Doar imagineazati cum arata, ok ? Poate o sa ti se par si tie cuidat..Sa aduci continuarea repede..Anunta-ma ! $rainbow :\$

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 09:10

Hey !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Acela era Sasuke ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 10:31

Hi baby !
Am ajuns si eu intr-un tarziu la fic-ul tau :)
Pana acum nu am nimic de obiectat.
Ai descris totul perfect, intelegand foarte bine continutul.
Mai ales titlul, este super si atractiv.
Totusi, am inteles ca Sakura nu mai are pe nimeni, dar
De ce a acceptat sa fie o dama de companie ?
Oricum,
Vila din smaralde, baie cu jacuzzi si nustiu cate cade ?
Asa ceva chiar exista ? Undeva...departe >.<
Poate o sa ne spui si o perspectiva de a lui Sasuke ;)
Si ce s-o fi intamplat acolo ? O fi dezv******-o cineva pe Sakura pe nestuite?
Sper ca nu ... Pentru ca suspansul s-ar fi terminat oarecum.
Of, abia astept urmatorul capitol.
Sper sa ma anunti cand o sa il postezi.
Bafta la scris si la idei.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 11:59

O doamne de ce te-ai apropt tocmai acolo???? Esti lea!!!
Vreau sa vad ce se intmpla mai departe deja am inceput sa fiu nebuna dupa ficul tau . Vreau sa vad ce se intampla mai departe.
Adu next-ul mai repede !!

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 16:56

Prea furmos, descri Jess. M-am in dragostit de felul tau de a descrie, dar si de ficul tau. Voi fi un citor fidel, care pentru inceput vrea sa-t imultumeasca ca l-ai anuntat, iar apoi sa inceapa cu felicitarile.
Ai un fic superb, iar descrierea este.. wow! Pe masura ce citeam doream sa ajung mai tare, mai tare la urmatorul rand, iar cand am dat in jos si am vazut ca e gata, era sa scot niste injuraturi pe gura de mama focului...
Anunta-ma cand pui next. Te pup
Shiseru-chan

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 18:37

Hei, sweetheart! kiss

Îmi place ideea, este interesantă. Cam bogat Sasuke ăsta, ha? lough

Săraca Sakura! Îmi e și milă de ea! sad

Țin să-ți dau un mic sfat, sper că nu te va deranja. ;;)

Încearcă să nu mai dezvălui atât de multe informații într-un singur capitol, lasă-ne să fierbem puțin! lough

Așa mărești suspansul și ne faci muult mai curioși.
Revenind, mărturisesc că titlul m-a atras din prima! Foarte frumos! in love

După 3 capitole postate, cere o critică. Nu zic că nu scrii bine, din contră, dar te va ajuta să te perfecționezi în arta scrisului!
Abia aștept next-ul! Anunță-mă, te rog!
Kiss, kiss.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Lun 11 Feb 2013, 22:45

Ce interesant! Vreau sa stiu ce se intampla ...
Poate ... Poate :) Imi vin cateva idei in minte la ce s-ar fi putut intampla acolo..
Dar nici nu vreau sa stiu! Totusi tipul ala o fi fost Sasuke sau ...
Altcineva? Super capitol! Hai cu Next!
Si daca nu te superi sa ma aninti si pe mine cand pui urmatorul capitol!

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 16:07

pentru commuri si pentru pareri! In legatura cu casa lui Sasuke si cu impopotonarea baii voi dezlega misterul in acest capitol. Sper c-o sa va lamuresc lough

Now, capitolul. Nu prea mi-a iesit corect si mai am niste micute greseli, dar sper sa fie ok.

Capitolul 3
" O bataie, o plimbare, AMINTIRI "

Pe jos erau niște picături de sânge vișinii. Inima îmi pompează în piept cu putere și mă ia cu călduri. Simt cum ceva fierbinte îmi inundă rapid zona de la cot până la încheietură. Speriată, mă uit în locul cu pricina și văd un fel de zgârietură din care curgea sângele șiroaie. Mă ridic rapid, reușind aproape să mă izbesc cu capul de o ușă. Nu prea îmi amintesc bine ce s-a întâmplat, știu doar că am rămas fără aer.
Încep să alerg, cu foarte mare viteză pe hol, coborând scările aproape zburând, lacrimile curgându-mi pe chipul și mai alb decât de obicei. Încep să amețesc, se pare că până acum mi-a curs foarte mult sânge și pot fi chiar într-un pericol foarte mare. Din fericire, în fuga mea continuă zăresc undeva pe o noptieră un sul de hârtie de șters masa, cred. O iau repede și îmi înfășor brațul, durerea secându-mă până în măduva oaselor. Cine n*iba a fost? O fi fost Sasuke?... Poate de aceea m-am trezit fix în fața ușii camerei lui, nu trebuia să mă apropii niciodată, se vede bine că omul acesta este foarte periculos din punct de vedere fizic și moral. Brusc, realizez că sunt într-un mare pericol. Încep să aud niște pași care veneau dinspre coridor. E prea mult pentru mine! Mai ales că am probleme foarte grave cu nervozitatea. Deodată, pașii se opresc și aud cum cineva îmi strigă numele. Era o voce asemănătoare cu cea a brunetului, ceea ce mi se pare ciudat. Oare mă caută? Ce vrea de la mine? De ce nu mă lasă în pace? Vreau să scap de aici cât mai repede! Dar totuși, dacă încerc să fug pot să fiu omorâtă, trebuie să îmi accept soarta stând aici. Numai îmi pot menține lacrimile, ochii mei umflându-se iar din ei scurgandu-se picături de apă asemenea picăturilor de ploaie. Simt cum o adiere de vânt rece îmi înconjoară corpul, ceea ce mi se părea straniu pentru că eram înăuntru. O mână puternică îmi atinge umărul, făcându-mă să tresar. Deodată, sit o respirație caldă și plăcută drept în ceafă, care îmi provocă furnicături în tot corpul. Simt un parfum fin bărbătesc după care văd o șuvița de păr neagră care se zbate în aer... Era o senzație de parcă pluteam pe un norișor micuț în bătaia brizei mării. Simt cum un bratsolid mă apucă de mijloc și mă întoarce rapid. În fața mea se ivește "Marele Uchiha". Rămân mută. Nu știam ce să fac: să fiu speriată sau să leșin?! Avea acea privire înghețată superbă, care îmi inspiră multă încredere. Era atât de frumos și atât de s*xy încât mai că mă mai rețineam. Mă trage înspre el încât aproape că îmi cade prosopul, care s-a lăsat destul de jos încât mi se vedeau deja jumătate din sâni. Mă uit la el, acei doi ochi negrii mă priveau intens, provocator și posesiv. Parcă îmi spunea că nu am voie să fac nimic și că sunt în proprietatea lui de acum.
-Uite care e faza. Trebuie să renovez casa, și voi lua un designer profesionist care să mă scape de accesorile alea din baie pe care m-a zăpăcit să le pun și să le cumpăr fosta mea moartă iubită. Dacă comentezi ceva, ajungi ca ea ! îmi spune brunetul lipindu-mă de corpul lui bine lucrat.
Tonul lui mă cam sperie. Parcă vrea să mă amenințe sau să îmi spună că vrea să mă omoare. Deja mă lovește, un pas până la moarte.
Își desprinde ușor trupul de mine, îmi dă drumul și mă îmbrâncește ușor făcându-mă să mă dezechilibrez ușor. Un moment mi-a trebuit și i-am lipit o palmă zdravănă peste față, făcând șuvițele lui negre de păr să se zbată în aer. Câteva momente stă șocat după care îmi prinde încheietura strângând-o tare și făcându-mă să izbucnesc în plâns. Începe să mă înjure în toate felurile și să îmi spună că sunt o t**fă de doi bani, care vrea să pună mâna pe averea lui. Mă trântește pe pat, legându-mă cu strâns cu o frânghie. Îmi da o privire serioasă, după care se duce până pe hol. "Unde s-a dus? Și ce n*aiba poate să ia de acolo?" mă întreb eu speriată, inima începând să-mi pompeze cu putere, aproape simțind că îmi iese din piept. Picioarele îmi tremurau, mai ales că nu știam ce are de gând să facă și ce are de gând să ia de acolo.
Câteva minute întregi de spaimă continuă, iar domnul Uchiha își face apariția ținând în mână un fel de bici foarte elastic, care părea foarte dureros. Zâmbește într-un mod foarte diabolic apoi se apropie cu pași amenințători spre mine, provocându-mi fiori de spaimă. Îmi tremurau toate oasele, gandidu-mă la ce ar putea face cu acel bici. Ajungând lângă mine, ridică în sus biciul apoi mă plesnește cu toate forța, peste burtă și peste picioare făcându-mă să scot un țipat asurzitor. Începe să continue cu câteva lovituri și mai dureroase, uracand în sus s lovindu-mă chiar și peste gât , eu rămânând fără aer. Încep să mă zbat, doar că nu aveam nicio șansa. Se pare că știa foarte bine cum se fac nodurile de calitate. Încep să izbucnesc în plâns, lacrimile curgând pe cearșaf și lăsându-mi dâre amare pe obraji. Locurile unde mă lovise cu putere erau roșii și însângerate, aproape că mă omorâse. Deja încep să văd negru în fața ochilor, ar fi bine dacă aș murii acum, oricum viața mea este ruinată. Și mă gândesc că aceasta nu este ultima bătaie pe care o voi primi stând aici.

Povestire din perspectiva lui Sasuke

Mă uit la expresia fetei pe care aproape o omorâsem. Cum îndrăznește să mă lovească ea pe mine? Cum îndrăznește măcar să-mi vorbească! E un nimic, însă e foarte s*xy că să recunosc.
Arunc cu biciul pe jos, ridicându-mi capul în sus îndoind puțin gantul.

-Îmbrăca-te! Mergem la un eveniment important, cât vine designerul să-mi aranjeze baia. Misca-te! îi spun rozaliei pe un ton foarte autoritar
Observ că fata mă privește cu puțin dispreț, ochii ei verzi zbătându-se în lacrimi. Știu că nu era destul de corect să îi vorbesc așa, însă am încredere că se va obișnui cu timpul. Și eu am fost tratat lafel , cu mult dispreț și cu foarte multă ură. Așa am fost de mic, reușind să moștenesc tonul, ambiția cât și autoritatea tatălui meu, care a murit în urma unui stop cardiac acum 13 ani. Nu am mai fost la mormântul lui încă de la înmormântare, și nici nu insinuez să mă duc prea curând. Tatăl meu devenise un străin pentru mine, și încă este. Nu mă ajuta la nimic și niciodată nu avea încredere în mine. Mama a fost singura care m-a înțeles, însă și ea a murit când aveam 10 ani. Acum 2 ani i-am vizitat mormântul...

~~~ Flashback~~~
Merg ușor pe o alee îngustă, printre crucile albe ale cimitrului. Lumina apusului îmi contura foarte bine corpul, dându-mi o stare de liniște. În mână țineam un buchet de flori, mai exact niște narcise galbene proaspete, câteva garoafe roșii și un trandafir alb. Era un buchet foarte frumos, adus pentru cineva drag. Mergând, reușesc să zăresc crucea pe care scria "Uchiha". Acolo, era înmormântată mama mea. Numele nu era inscripționat, din dorința tatălui meu care nu voia ca lumea să știe cu cine s-a însurat.
Mă apropii cu pași lenti, inspirând aerul curat și privind în jur. Ajung la cruce, punându-mă în genunchi și așezând pe piatra de mormânt, buchetul de flori, câteva petale din trandafir rupându-se instantaneu. O lacrimă îmi curge pe obraz, rapid ajungând pe pământ, lăsând o dâra amară de amintiri și bune și rele. Mă ridic în picioare, întorcăndu-mă cu fața înspre apus, privind cum soarele dispare de pe cer...
~~~END of Flashback~~~

A fost un moment dureros, iar eu am devenit o fiară și o mașină de ucis. În acest moment, singurul care îmi este prieten este pistolul și nimic altceva.

Revenind, mă duc să mă îmbrac, deoarece pierdusem deja destul timp vorbind aiurea despre un lucru idiot de care nici nu-mi mai pasă. Numai există nimeni pentru mine. După o lungă distanță, ajung în fața camerei mele, apăsând pe clanță și intrând. Mă îndrept spre șifonier, luând o cămașă mai lungă albă în carouri cu trei nasturi pe care firește că îi voi deschide și o pereche de blugi negrii. Nimic special, în fiecare zi abordez acest look. Îmi dau părul cu puțin gel făcându-l și mai țepos decât deobicei apoi mă dau cu acel parum fîn, pe care am dat vreo 3 milioane, din Cairo. Țin mult la aspectul fizic, din nou, o trăsătură moștenită din fosta mea familie.

Îmi iau telefonul de pe noptieră și tastez numărul de la parter, asteptand ca Oslowe sa imi raspunda.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 16:42

Hmm..cred că tocmai mi-am depășit recordul de înjurături pe minut. Nici nu știu pe cine să strâng de gât! Cred că pe toți. Saraca Sakura! Dar și de Sasuke îmi e milă. sad

Of, of, viața asta.
Oricum, capitolul a fost interesant, abia aștept next-ul. Am zărit câteva greșeluțe, se rezolvă cu un edit.
Mulțumesc pentru anunț și sper să mă anunți și în continuare!
Kiss, kiss.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 18:34

Hi baby !
Se pare ca ai descris foarte pe amanunt tot ce s-a intamplat :))
Pe bune ? Un bici ? Nu stiam daca sa imi fie frica sau sa rad.
Se pare ca Sasuke e pana-n maduva oaselor un bad boy forever.
Oare cate injuraturi putea sa ii adreseze Sakurei ?
Saraca Sakura ....
Trece prin clipe de neuitat,
Dar e sexy, deci .. :)
Sunt curioasa la ce ''festival importat'' vor lua parte.
Si ce persoane vor mai cunoaste
Bafta la scris si la idei cat mai nebunatice !

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 19:41

Deci am ajuns si eu insfarsit..Vad ca mi-ai citit comentariu si ai hotarat sa scoti acele 5 cazi din peisaj..Despre capitol, imi place dar nu suport felul lui Sasuke de a fi..Cum sa o bati pana la sange doar pentru o palma ?Cred ca o sa dureze cam 400 de capitole sa fie tandri daca asa se va comporta in continuare dar asta ramane la mana ta..Multumesc ca m-ai anuntat si sper sa o faci si data viitoare..

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 19:50

Mersi ca te-ai dranjat sa ma anunti de poistarea acestui minunat capitol.Imiplace la nebunie.
Bicul?Serios, Sasuke? In ce an te crezi? Si chiar asa de crud esti? Anunta-ma cand pui next.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 21:51

Hi ! ^^
Mă simt foarte jenată că nu am intrat aici mai înainte >< Sorry 4 that xD
Anyway, a fost un capitol foarte bun. Subtitlul său deja îmi dădea idei de ce s-ar fi putut întâmpla, iar primul lucru pe care l-am făcut după ce am citit titlul a fost să-mi imaginez la ce ar putea duce tot ficul, unde ar ajunge ? :-? După ce am citit capitolul, mi-a venit prin magie răspunsul: va ajunge foarte departe. Nu ştiu de ce dar am senzaţia că acest fic va avea o grămadă de capitole cu o grămadă de întâmplări neaşteptate şi mister, am I right?
Acum, că mi-am zis părerea generală, cred că pot să zic şi părerea mea despre personaje.
Întâi, Sasuke este genul meu de personaj : rău, insensibil, violent, cu o latură perversă şi e genul de tip care se îndrăgosteşte cu greu. Pot spune că e şi mereu va fi personajul meu preferat în ficul ăsta, dar am şi înţeles de ce are comportamentul ăsta. Trecutul său dureros m-a lămurit, mă gândeam eu înainte că (,) cu siguranţă are ceva în trecutul său pentru că violent nu s-ar purta nimeni fără probleme, is it? Chiar îmi pare rău pentru el, dar îmi pare rău şi pentru Sakura, adică imediat după ce am citit flashback-ul şi după ce am văzut felul în care a bătut-o am început să mă gândesc că doar pentru că el a păţit lucruri de genul ăsta în copilărie, nu ar trebui să se descarce pe ea. Ce-i drept, nici ea nu ar fi trebuit să-l loveasca. Ea ar trebui să încerce să-l înmoaie, să-l facă să se simtă bine în preajma ei, astfel amândurora le-ar fi mai bine. Adica, cred că s-ar simţi foarte bine dacă, după acea copilărie groaznică, ar primi iubire de la fata pe care el o chinuia atât de brutal. Ce să spun? Amândoi au personalităţi diferite, dar sunt sigură că fericirea lui e în mâinile Sakurei ^^
A fost un capitol minunat şi de abia îl aştept pe următorul ^^
Spor la scris
and have a nice evening (:

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Vin 15 Feb 2013, 22:01

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Ce b*u este Sasuke !!!!!!
De ce a batut-o asa ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Sam 16 Feb 2013, 02:39

Heiiiiiiiiiiii tuuuuuu ! a hug

. Imi este rusinee ca acum observ acest fic "de aur" strajuit de "mici pietricele roz, asemenea safirelor". Este GROZAV

! Desii ideea nu e tocmai originala, amprenta ta se simtee . Sakuraa, Sakura, cum fato sa ti doresti moarea? Sasuke bad boy take it easy :)) . Pai astept next-ul care te roog sa l pui cat mai repedee ca muriiim aiicisa. Anunta-ma si pe mine te rog cand pui next-ul. Bafta la scris te pupiiiiiiiiiiiiiiiiiiisssssss dedde kiss

*

*:*

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Sam 16 Feb 2013, 09:20

o..ce idee.Iubesc ficul acesta.Imi place la nebunie.Vreau nextu, si te rog anunta-ma.

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Dum 17 Feb 2013, 00:42

Citat :: Capitolul 3
(Lasa spatiu intre titlu si subtitlu.)
" O bataie, o plimbare, AMINTIRI "

("Punctul de vedere al Sakurei", din moment ce narezi din mai multe perspective, trebuie sa mentionezi de fiecare data.)

Pe jos erau niște picături de sânge vișinii. Inima îmi pompează în piept cu putere și mă ia cu călduri. Simt cum ceva fierbinte îmi inundă rapid zona de la cot până la încheietură. Speriată, mă uit în locul cu pricina și văd un fel de zgârietură din care curgea sângele șiroaie. Mă ridic rapid, reușind aproape să mă izbesc cu capul de o ușă. ~~Nu prea îmi amintesc bine ce s-a întâmplat, știu doar că am rămas fără aer.~~ (Nu avea ce cauta aceasta fraza aici. Te contrazici singura, deoare ai descris foare clar ce s-a intamplat, deci e OK fara acea fraza.)
Încep să alerg, cu foarte mare viteză (,)pe hol, coborând scările aproape zburând, lacrimile curgându-mi pe chipul și mai alb decât de obicei. Încep să amețesc, se pare că până acum mi-a curs foarte mult sânge și pot fi chiar într-un pericol foarte mare. Din fericire, în fuga mea continuă (,)zăresc undeva(, ) pe o noptieră(, ) un sul de hârtie de șters masa, cred. O iau ("Il iau", nu "o iau". Vorbesti de UN sul. Daca spuneai ca a gasit doar hartie, mergea sa spui asa.)repede și îmi înfășor brațul, durerea secându-mă până în măduva oaselor. Cine n*iba a fost? O fi fost Sasuke?...(fara punctele de suspensie) Poate de aceea m-am trezit fix în fața ușii camerei lui, nu trebuia să mă apropii niciodată, se vede bine că omul acesta este foarte periculos din punct de vedere fizic și moral. Brusc, realizez că sunt într-un mare pericol. Încep să aud niște pași care veneau dinspre coridor. E prea mult pentru mine! ( aici era virgula, nu semnul exclamarii.)Mai ales că am probleme foarte grave cu nervozitatea. Deodată, pașii se opresc și aud cum cineva îmi strigă numele. Era o voce asemănătoare cu cea a brunetului, ceea ce mi se pare ciudat. Oare mă caută? Ce vrea de la mine? De ce nu mă lasă în pace? Vreau să scap de aici cât mai repede! Dar (, )totuși, dacă încerc să fug (,)pot să fiu omorâtă, trebuie să îmi accept soarta stând aici. Numai îmi pot menține lacrimile, ochii mei umflându-se (, )iar din ei scurgandu-se picături de apă(,) asemenea picăturilor de ploaie. Simt cum o adiere de vânt rece îmi înconjoară corpul, ceea ce mi se părea straniu(,) pentru că eram înăuntru. O mână puternică îmi atinge umărul, făcându-mă să tresar. Deodată, sit ("simt")o respirație caldă și plăcută drept în ceafă, care îmi provocă furnicături în tot corpul. ~~Simt~~("simt" se repeta si suna urat. Puteai lega cele doua fraze prin "si", asa ca nu mai era nevoie de acea repetare.)un parfum fin(,)bărbătesc(, ) după care văd o șuvița de păr neagră care se zbate în aer... Era o senzație de parcă pluteam pe un norișor micuț(,) în bătaia brizei mării. Simt cum un bratsolid ("brat solid")mă apucă de mijloc și mă întoarce rapid. În fața mea se ivește "Marele Uchiha". Rămân mută. Nu știam ce să fac: să fiu speriată sau să leșin?! Avea acea privire înghețată(,) superbă, care îmi inspiră multă încredere. (Mai sus ai mentionat ca nu mai suporta, ca e un criminal se simte in pericol, iar acum privirea rece inspira incredere? Gresit, aia nu are ce cauta aici.)Era atât de frumos și atât de s*xy(,) încât mai că mă mai rețineam. (nu inteleg ce ai vrut sa spui aici, probabil e mai perceptibil asa: "abia ca ma retineam")Mă trage înspre el(,) încât aproape că îmi cade prosopul, care s-a lăsat destul de jos(,) încât mi se vedeau deja jumătate din sâni. Mă uit la el, acei doi ochi negri mă priveau intens, provocator și posesiv. Parcă îmi spunea că nu am voie să fac nimic și că sunt în proprietatea lui de acum.
-Uite care e faza. (virgula sau doua puncte, nu punct.)Trebuie să renovez casa, (fara virgula)și voi lua un designer profesionist(,) care să mă scape de accesorile("accesoriile" xu doi de "i") alea din baie(,) pe care m-a zăpăcit să le pun(,) și să le cumpăr(,) fosta mea(,) moartă(,) iubită. Dacă comentezi ceva, ajungi ca ea ! îmi spune brunetul lipindu-mă de corpul lui bine lucrat.
Tonul lui mă cam sperie. Parcă vrea să mă amenințe sau să îmi spună că vrea să mă omoare.("Parca vrea...." E logic ca a fost amenintare, nu este loc de "parca") Deja mă lovește, un pas până la moarte.
Își desprinde ușor trupul de mine, îmi dă drumul și mă îmbrâncește ușor(,) făcându-mă să mă dezechilibrez ~~ușor.~~ (Din nou: repetitie. Ai grija, deoarece faci cam multe repetitii.)Un moment mi-a trebuit și i-am lipit o palmă zdravănă peste față, făcând șuvițele lui negre de păr să se zbată în aer. Câteva momente stă șocat(,) după care îmi prinde încheietura(,) strângând-o tare și făcându-mă să izbucnesc în plâns. Începe să mă înjure în toate felurile și să îmi spună că sunt o t**fă de doi bani, care vrea să pună mâna pe averea lui. Mă trântește pe pat, legându-mă cu strâns cu o frânghie. Îmi da o privire serioasă, ("Ma priveste intr-un mod dur, brutal" suna mai bine, acel "imi da" arata urat.)după care se duce până pe hol. "Unde s-a dus? (Tocmai ai spus ca se duce pe hol, care este scopul aceste intrebari?)Și ce n*aiba poate să ia de acolo?" mă întreb eu speriată, inima începând să-mi pompeze ("sa bata cu putere", "sa pompeze" nu e potrivit. )cu putere, aproape simțind că îmi iese din piept. Picioarele îmi tremurau, mai ales că nu știam ce are de gând să facă și ce are de gând să ia de acolo.
Câteva minute întregi de spaimă continuă, iar domnul Uchiha își face apariția ținând în mână un fel de bici foarte elastic, care părea foarte dureros. Zâmbește într-un mod foarte diabolic(, ) apoi se apropie cu pași amenințători spre mine, provocându-mi fiori de spaimă. Îmi tremurau toate oasele, gandidu-mă("gandindu-ma", ai grija la greselile de tastare.) la ce ar putea face cu acel bici. (Hmm, serios? E logic ca urma sa o loveasca cu el.)Ajungând lângă mine, ridică în sus biciul apoi mă plesnește cu toate forța, peste burtă și peste picioare făcându-mă să scot un țipat asurzitor. Începe să continue cu câteva lovituri și mai dureroase, uracand în sus s(acel "s", fie este un "si", fie este in plus. Iar daca este in plus, in locul lui e o virgil.) lovindu-mă chiar și peste gât , eu rămânând fără aer. Încep să mă zbat, doar că nu aveam nicio șansa. Se pare că știa foarte bine cum se fac nodurile de calitate. Încep să izbucnesc în plâns, lacrimile curgând pe cearșaf și lăsându-mi dâre amare pe obraji. Locurile unde mă lovise cu putere erau roșii și însângerate, aproape că mă omorâse. Deja încep să văd negru în fața ochilor, ar fi bine dacă aș murii ("as muri")acum, oricum viața mea este ruinată. Și mă gândesc că aceasta nu este ultima bătaie pe care o voi primi stând aici.

Povestire din perspectiva lui Sasuke

Mă uit la expresia fetei pe care aproape o omorâsem. Cum îndrăznește să mă lovească ea pe mine? Cum îndrăznește măcar să-mi vorbească! (Intrebare, deci semnul intrebarii)E un nimic, însă e foarte s*xy că să recunosc. ("ca să")
Arunc cu biciul pe jos, ridicându-mi capul în sus(,) îndoind puțin gantul.
-Îmbrăca-te! Mergem la un eveniment important, cât vine designerul să-mi aranjeze baia. Misca-te! îi spun rozaliei pe un ton foarte autoritar ( .)
Observ că fata mă privește cu puțin dispreț, ochii ei verzi zbătându-se în lacrimi. Știu că nu era destul de corect să îi vorbesc așa, însă am încredere că se va obișnui cu timpul. Și eu am fost tratat lafel , ("la fel" se scrie dezlegat.)cu mult dispreț și cu foarte multă ură. Așa am fost de mic, reușind să moștenesc tonul, ambiția cât și autoritatea tatălui meu, care a murit în urma unui stop cardiac(, ) acum 13("treisprezece", e mai bine sa scrii numerele cu litere.) ani. Nu am mai fost la mormântul lui încă de la înmormântare, și nici nu insinuez să mă duc prea curând. Tatăl meu devenise un străin pentru mine, și încă este. Nu mă ajuta la nimic și niciodată nu avea încredere în mine. Mama a fost singura care m-a înțeles, însă și ea a murit când aveam 10 ani. Acum 2 ani i-am vizitat mormântul...

~~~ Flashback~~~
Merg ușor pe o alee îngustă, printre crucile albe ale cimitrului. Lumina apusului îmi contura foarte bine corpul, dându-mi o stare de liniște. În mână țineam un buchet de flori, mai exact niște narcise galbene proaspete, câteva garoafe roșii și un trandafir alb. Era un buchet foarte frumos, adus pentru cineva drag. Mergând, reușesc să zăresc crucea pe care scria "Uchiha". Acolo, (fara virgula. )era înmormântată mama mea. Numele nu era inscripționat, (fara virgula)din dorința tatălui meu ( ,)care nu voia ca lumea să știe cu cine s-a însurat.
Mă apropii cu pași lenti, inspirând aerul curat și privind în jur. Ajung la cruce, punându-mă în genunchi și așezând pe piatra de mormânt, buchetul de flori, câteva petale din trandafir rupându-se instantaneu. O lacrimă îmi curge pe obraz, rapid(,) ajungând pe pământ, lăsând o dâra amară de amintiri și bune și rele. Mă ridic în picioare, întorcăndu-mă cu fața înspre ("spre" )apus, privind cum soarele dispare de pe cer...
~~~END of Flashback~~~

A fost un moment dureros, iar eu am devenit o fiară și o mașină de ucis. În acest moment, singurul care îmi este prieten este pistolul și nimic altceva.
Revenind, mă duc să mă îmbrac, deoarece pierdusem deja destul timp vorbind aiurea despre un lucru idiot(,) de care nici nu-mi mai pasă. Numai ("nu mai")există nimeni pentru mine. După o lungă distanță, ajung în fața camerei mele, apăsând pe clanță și intrând. Mă îndrept spre șifonier, luând o cămașă mai lungă(,) albă(,) în carouri(,) cu trei nasturi pe care firește că îi voi deschide și o pereche de blugi negrii. Nimic special, în fiecare zi abordez acest look. Îmi dau părul cu puțin gel(,) făcându-l și mai țepos decât deobicei(,) apoi mă dau cu acel parum fîn, pe care am dat vreo 3 milioane, din Cairo. Țin mult la aspectul fizic, din nou, o trăsătură moștenită din fosta mea familie.
Îmi iau telefonul de pe noptieră și tastez numărul de la parter, asteptand ca Oslowe sa imi raspunda.

Titlul - Este reprezentativ, are legatura cu textul, insa nu a reusit sa ma atraga, ca cititor.

Ideea - Este des intanlita, Sasuke este plin de bani si frumos, mare criminal, iar Sakura intra in posesia lui, insa se indragostesc unul de celalalt. La fel, modul in care i-a poruncit sa se imbrace si petrecerea sunt la fel de comune, sunt sigura ca am citit asta in cel putin doua fic-uri. Gandeste-te la ceva nou, care sa aduca acea originalitate de care este nevoie si sa atraga cat mai multi cititori. Ma refer la ceva ce nu am citit, ceva ce numai tu poti gandi. Fii creativa!

Descrierea- Ai descriere, este placut sa intanlesc fic-uri in care sunt evidentiate sentimentelor personajelor. Sunt sigura ca incerci foarte mult sa iti iasa bine, insa, in anumite pasaje, descrierea este trasa de par. Nu trebuie sa te chinui atat de mult, abordeaza o stare lejera cand scrii, asculta o melodie lenta si te va ajuta.
Mentionez ca limita este de o singura perspectiva pe capitol, nu doua. Dupa parerea mea, ar fi mai bine sa descrii doar din perspectiva Sakurei, sunt si alte moduri prin care poti face cunoscut trecutul lui Sasuke. De exemplu, mai tarziu, cand se vor apropia, asta daca o vor face, pot sta intr-o seara calduroasa, de vara, intr-un loc placut, afara, sa zicem, iar ea il intreaba lucruri despre el, despre trecutul sau. Din asta poti creea un moment romantic, aratand si o parte vulnerabila a lui Sasuke. Ca tot am spus de originalitate, asta ar fi ceva in genul, deoarece nu am mai intanlit. Oricum a foat doar un exemplu, nu e obligatoriu sa il bagi in seama.

Actiunea- La inceput, in primul capitol, a fost grabita. Totul s-a intamplat prea repede, deja l-ai adus si pe Sasuke in discutie, iar de preferat era sa apara mai tarziu, astfel puteai da nastere suspansului. De la al doilea capitol, actiunea a decurs OK, deoarece nu iti lipseste descrierea. Nu este nevoie sa accelerezi lucrurile, lasa-le sa decurga de la sine.

Dialogul - Este potrivit, nu ai multe replici, ci doar cateva. Nu am de comentat aici.

Estetica - Arata binisor, insa ar trebui sa lasi niste spatii intre paragrafe sau sa incepi, dupa vreo sapte-opt randuri, de la capat, cu alineat. Da un plus esteticii, infrumuseteaza aspectul.

Greseli de tastare/ortografie - In cea mai mare parte, ce era de comentat, am rezolvat in corectarea capitolului. As vrea sa ai mai multa grija, te repeti cam mult, anumite cuvinte sunt intanlite des intr-un capitol. Citeste-l inca o data inainte sa il postezi si iti vei da seama.

Sper ca aceasta critica sa iti fie de ajutor. Ai potential si sunt sigura ca o sa evoluezi. Bafta! ^^

Subiect: Re: O damă de companie (+16) Dum 17 Feb 2013, 23:32

pentru commuri, pareri, pentru ca inca sunteti alaturi de mine si pentru ca va consumati timpul sa cititi lough

Am incercat sa evoluez inca putin, asa ca sper ca munca mea sa fie de folos happy2

Now, al patrulea capitol happy2

Capitolul 4

" Apelul telefonului-Prima pată a geloziei "

Povestire din punctul de vedere al Sakurei

Privesc cu atenție, analizând fiecare părticică a camerei, așteptând. Nu îmi puteam dădea seama de ce chiar nu mă pot mișca de aici, de ce nu vreau să plec? De ce am o presimțire așa de ciudată? Am ajuns să nu mă mai înțeleg nici pe mine însumi, iar eu care speram ca alții să mă înțeleagă. Pe zi ce trece și încrederea îmi piere, dispărând bucățică cu bucățică și lăsându-mă aici, față-n față cu durerea, care seamănă cu o imensă gaură neagră în care te tot învârti, nu ajungi nicăieri dar nici nu poți ieșii la suprafața.
Îmi ridic capul,având o figură foarte serioasă și zâmbind într-un mod diabolic. Tocmai îmi venise o idee care m-ar putea scutii de locuitul în acest "castel al omorâților". Îmi scutur puțin părul, câteva fire rebele căzând pe covor. Clipesc, genele mele negre și arcuite împreunându-se, făcându-mă să par un înger. Gândul acesta mă amuză, fiindcă de azi în colo nu o să mai fiu cea de dinainte. Am hotărât să scap de aici, orice ar fi și să fug într-un loc îndepărtat.

Deodată, ușa se deschide și tresar speriată acoperindu-mi tâmplele cu podul palmelor. Se aude un surâs i*ot care m-a trezit din "transă". Fac o mică piruetă delicată, fustița mea ridicându-se ușor, cu fața înspre ușă. Pe cine văd? Pe Mr. Sasuke stând rezemat de tocul ușii, privindu-mă cu un zâmbet enervant, parcă știa că mă face să mă simt prost când se uită așa. Un lucru m-a uimit: faptul că el știe ce mă enervează, iar ce îmi place nu știe, cred.
Își răsucește încheietura și îmi spune pe un ton autoritar să ies pe ușă, eu ascultându-l cu gândul la planul meu bine tâlcuit. Ies plină de figuri,pocnind cu tocurile cizmelor din piele pe care le-am găsit pe aici. Sasuke mă trage de braț, spunându-mi că el o ia în față și că nu am dreptul să fac acest lucru. Oftez, privind în partea stângă și acesta o ia din loc, adăugând că atunci când vom coborî de mașină trebuie să-l iau de braț. Îmi dau ochii peste cap, gândindu-mă că va trebui să-l ating pe individul acesta. În fine, nu va fi atât de groaznic atâta timp cât îmi voi juca rolul de damă de companie cât de bine pot. De când eram mică, iubeam actoria iar acest lucru este moștenit din familie, de exemplu bunicuța mea draga, o actrita celebra in vremea ei, care a murit lovită de fulger, un fulger foarte luminos, eu fiind spectatorul în vârstă de 5 ani nemaiputând nici să tip. Am fost puternică și am trecut și peste acest lucru dureros, însă o pată de amărăciune rămânând în sufletul meu, devenind o traumă a copilăriei pentru mine. Fără să observ, gândindu-mă la toate aceste lucruri, am ajuns deja la mașină, o limuzină lungă de culoare cenușie care strălucea precum apa proaspătă a unui rău în primăvară. Îmi deschid singură ușa, deoarece Sasuke nu este atât de gentleman pe cât vrea să pară în fața celorlalți. Întru, așezându-mă pe canapea, punându-mă picior peste picior și începând să privesc afară prin geamul de culoarea norilor de ploaie. Puteam vedea un cuib al unei rândunici, care zbura în toate direcțiile, disperată să găsească mâncare pentru puii ei. Brusc, o lacrimă îmi lasă o urmă umedă pe obraz, gândindu-mă la cum se sacrifică o mamă pentru copiii ei. Eu nu știu acest sentiment, sentimentul de a fi mamă, însă nici nu prea vreau să mă grăbesc. Vreau să îmi realizez toate visurile, să îmi găsesc jumătatea ,un băiat care să mă iubească, atenția nefiind importantă pentru mine, iar abia după aceea pot să mă ocup și de titlul de "mama". Nu vreau să îmi stric viața încă de la început și să fac riduri.
Intră și șeful meu "drag" în mașină și se așează pe cealaltă canapea, care pica față în față cu mine. Nu mă băga în seamă, era concentrat pe alte lucruri. Văd că-și scoate telefonul din buzunar, începând să apese cu putere pe tastele săracului telefon. Ce vină avea telefonul că era el nervos? Abia mă stăpâneam să nu-i spun una...
Își pune telefonul la ureche, așteptând și bătând cu trei degete în geamul mașinii. Îl fixam cu privirea, fiindcă un lucru mai ciudat ca acesta nu prea văzusem în viața mea. Răspunde la telefon cu un "Alo? Iubire, ce mai faci, vii la ziua lui Pain?" zâmbind dulce, cald și duios cum nu a mai făcut-o. Simt ceva, ca și cum o săgeată îmi trece prin plexul solar. Rămân mută, abia mai pot să respir. Ce e cu acel " Iubire, ce mai faci?" ? Are iubită și are și o damă de cmpanie? Pe bune acum, mă minte-n față și abia a trecut aproape o zi de când stau aici. Acel zâmbet mi-a rămas întipărit în minte... iar gândul că ar putea avea o iubită și eu sunt pusă aici ca un papițoi mă enervează teribil. Nu știu de ce, dar am impresia că sentimentul acesta este g-g....nici măcar nu pot să spun! Nu pot să cred că sunt geloasă! Nu am fost geloasă în viața mea și nu vreau să încep să fiu așa. Poate nu e gelozie . . . Dacă stau să mă gândesc mai bine, e doar o urma de orgoliu sau poate faptul că nu îmi place să am concurență.
Simt cum îmi explodează capul. Nu mai pot de nervi ascultându-l pe Sasuke cum o alintă pe acea "fată" la telefon, plin de drăgălășenie și de politețe. Gândindu-mă, eu sunt doar jucăria lui și nimic altceva. Pot murii iar lui nici măcar să nu-i pese, eu fiind doar o altă angajată din casoiul lui imens. Poate avea o mie de fete la picioare care să-l serveasca și să îi facă toate plăcerile. În comparație cu ele, eu sunt doar un nimic. Nu pot să cred că am ajuns dintr-o fată care lua numai zece la școală, o t*rfa a unui maniac, înnebunit după femei și după bani. Pentru el banii înseamnă viață, viața pe care orice om și-ar dori-o. Însă, nu doar banii contează , fiindcă atunci când îți vine momentul să părăsești această lume, lași totul pe pământ și pleci la fel de sărac ca și când ai venit.