pentru commuri si pentru pareri! Acum am venit si eu cu intarziere scoala imi ocupa majoritatea timpului, insa sper sa fi iesit ok acest capito, cu toate ca inspiratia m-a cam lasat pe la mijlocul capitolul :D Am incercat sa fac o estetica mai buna :)


Incerc sa imi imaginez ca sunt intre ingeri, plutind pe un norisor alb de puf si simtindu-ma in siguranta. Doar ca, inainte sa-mi imaginez acest lucru, pe usa intra usurel o asistenta ce tinea cu ambele maini un dosar portocaliu. Nu aveam idee ce scria acolo, ci doar presupuneam ca era ceva legat de mine, acest lucru facandu-ma sa cad pe ganduri. Uitasem de tot, voiam doar sa aflu ce scria acolo cat mai repede fiindca eu eram cam curioasa de fel, iar cand nu aflam ceva ce ma interesa sau nu desluseam un lucru ce implica mult mister, incepeam sa ma enervez pana ce saream la bataie.

Asistenta se indreapta catre sertarul de culoarea cerului verii si apuca cu doua degete un pix de culoarea mustarului. Incepe sa noteze cu rapiditate, pastrandu-si figura serioasa si facandu-ma sa-mi sar din pepeni. Mai aveam putin si ma smulgeam din acele aparate la care eram conectata. Daca nu eram atat de slabita, cred c-as fi inceput s-o injur. Nu aveam putere nici macar sa vorbesc; doar scoteam niste sunete, incercand sa leg trei silabe pentru a forma un cuvant. Incercarile mele erau inutile, parca as fi fost surdo-muta. Imi inchid ochii, vazand un amestec de bleumarin si negru invartindu-se. "Deci acest amestec de culoare se afla sub ochii mei ?!"imi spun eu in gand, incepand sa rad in sinea mea. Mai pe scurt, faceam haz de necaz. Nu voiam sa cred ca ma aflu aici, ma minteam pe mine insumi spunandu-mi ca ma voi trezi in curand din acest vis si ca totul va fi bine.

Incerc sa scot un mic zambet care sa-mi lumineze chipul, insa nimic. Poate eram deja prea epuizata din pricina stresului pe care trebuie sa-l suporte orice pacient ce sta in spital, asa ca mai bine adormeam.

Dupa cateva ore . . .

Brusc, simt o fierbinteala care imi inconjoara corpul. Deschid ochii incet, lasand la iveala doua smaralde verzi, un verde asemanator ierbei proaspete a primaverii. Privesc in jur: peretii sunt de un alb ametitor si luminos, care aproape ca ma orbesc. Pe tavan se afla un neon care lumina puternic si care provoca un bazait usor. Unde sunt?"imi spun in sinea mea, clipind de cateva ori si miscand usor din nas. Simt un fel de ac care-mi strapunge pielea. Deodata, ma ridic in fund si privesc in jur. Cateva suvite de par imi acopera fata.

- Sunteti la spital, domnisoara Sakura. Va amintiti? imi spune o femeie care statea pe scaun alaturi de o alta fata mai tanara, amandoua notand ceva pe niste foi.

Ma incrunt usor, amintindu-mi perfect ceea ce se intamplase. Parca imi venea sa plang, deoarece mereu am fost fraiera tuturor, obligata sa suport consecintele; dar in acelasi timp imi venea sa rad, gandindu-ma ca poate i-am ingrijorat chiar si pe dusmanii mei. Daca muream, sunt sigura ca i-as fi bantuit o viata intreaga, nelasandu-i sa se odihneasca nopti la rand. M-ar fi bucurat sa-mi vad dusmanii plangand si suferin in acest mod, insa nu prea am de gand sa mor chiar acum. Vreau sa fiu mai puternica incat sa sfidez asteptarile tuturor, reusind sa-mi zdrboesc dusmanii si sa-mi fac viata stabila. Cel putin, vreau sa am o batranete linistita, stand si torcand alaturi de un pisoi pe prispa casei. Pana voi imbatrani mai sunt vreo 60 de ani, asa ca acesti ani de tinerete ii voi petrece din plin, poate chiar, reusind sa repar cateva greseli din trecut. In plus, poate voi afla mai multe detalii despre familia mea, posibil si niste secrete de mult ascunse in urme de praf.

Imi amintesc ca, de cele mai multe ori mama imi spunea ca secretele nu fac bine nimanui. "Nici macar dusmanilor sa nu le ascunzi secretele!"- imi spunea ea mustrandu-ma cu degetul, avand un zambet protector. Stiam ca imi voia de fiecare data doar binele, doar era propria-mi mama. Insa, nu de fiecare data aveam incredere deplina in ea. Cateodata ma injura sau ma batea aspru pentru greselile pe care le faceam, dar totusi, niciodata nu i-am purtat pica pentru acest lucru. Stiam prea bine ca toate aceste lucruri le facea din cauza stresului sau din dorinta ei de a ma face "copilul model".

Edit : Un capitol frumos...Se vede ca Sakura vrea sa iasa din spital..Eu una nu suport spitalele si se vede ca nici ea..Dar Sasuke unde e ? El nu are grija de "dama lui de companie" ? Ahhh ce oameni nebuni !
Paiii sper sa aduci continuarea repede si sa fie la fel de buna...Sunt cam suparata caci a fost scurt dar sper sa te revansezi la urmatorul..Anunta-ma !

Buna!
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
As fi preferat sa fie actiunea mai intensa
Te rog anunta-ma la next !

Buna
In primul rand vreau sa-ti spun ca mi-a placut foarte mult ficul pana acum. Ai descris superb si mi-am putut imagina intamplarile fix asa cum erau ele. Ma enervaeza ca Sakura e slaba si plange la orice face Sasuke
In al doilea rand, unde e misoginul ala? Si vreau sa-i vad "iubita" plina de frumusete si farmec, sa vedem daca o intrece pe rozalie. Bring her to me
Sper sa ma anunti si pe mine cand vine next-ul Pup!

OmG!
Ce super e! Deci iti pot spune ca titlul m-a atras din prima, dar cand am vazut continutul am ramas placut surprinsa.
Ai avut inspiratie nu gluma.
E super tare ficu'! Sti ce nu imi place ca m-ai lasat in suspans. Unde e Sasuke? E cu fata aia nu? Ce bataie merita copilu' ala...
Si Sakura? Bolnava de inima? Cum am mai zis e super tare!
Debea astept sa vad ce se intampla in urmatorul capitol, deci te rog frumos sa ma anunti si pe mine cand il postezi ok?
Te-am pupat! Spor la scris si o multime de idei!
Zbye!

Foarte frumos si acest capitol! Felicitari! Imi place foarte mult cum narezi, chiar te prinde! Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare. Multumesc ca m-ai anuntat si sper sa ma anunti si in continuare! Hai cu next-ul repedeeeee!

Hei!! >:D<

Aww!!!!! Ce capitol frumos! Ai niste idei tare bune. Ma bucur ca ai inceput acest fic. Ma intreb oare ce face Sasuke acum? Apropo, estetica a iesit super. Mie imi place mult de tot. Totusi, poti iincerca sa scrii si cu alineat. Cred ca ar arata mult mai bine. Parerea mea. Mersi de anunt si spor la scris!

Hei Hei Hei!!!! Am aterizat si eu pe aici de pe planeta Marte si pot spune ca ai un fic superb!!! Imi place cum dezvolti ideea incet incet ajungand la ceva Maret!!! Daca nu te superi ma poti anunta si pe mine cand pui Next??
Spor la scris si la citit!

pentru tot! Ma bucur ca va place fanficul meu, lucrez din zi si noapte sa ma documentez despre literatura romana si se pare ca imi reuseste scuzati-mi NEMODESTIA Sper sa va placa si acest capitol :) A, si Lauren, multumesc foarte mult e o onoare sa aud aceste cuvinte din partea ta fiindca te respect. Esti o scriitoare geniala. Toate sunteti! :*
Acum sa vedem ce mi-a iesit
Edit: Incerc sa lungesc capitolele, punand actiune mai lenta ca sa fie ficul mai lung. Ma voi revansa in cap urmatoare


        Stiam prea bine ca toate aceste lucruri le facea din cauza stresului sau din dorinta ei de a ma face "copilul model". Insa uneori, cam exagera in privinta educatiei. Uneori, ajungea sa ma inchida afara, cand ploua neincetat cu galeata sau cel mai rau, cand ningea sau batea vantul cu viteze foarte mari. De multe ori incercam s-o inteleg, sa-i inteleg acele parti mici pline de rautate, insa niciodata nu gaseam acel raspuns potrivit. Fiind prea mica, nu puteam realiza ceea ce se intampla cu adevarat cu tatal si cu mama mea, insa ma multumeam cu ideea ca macar am parinti si nu sunt ca acei copii orfani si sarmani, care sunt abandonati din motive neclare pentru toti, lasati in frig sa moara sau sa isi traiasca viata cersind si rugandu-se la Dumnezeu pentru o bucata de paine sau o cana cu apa.

        Intotdeauna am avut aceasta mila neobisnuita pentru tot ceea ce ma incjura si ce ma inconjoara. Nu suportam sa vad aceste lucruri teribile pe care le patimeau unii, neavand nici o vina. De multe ori, mi-am pierdut si ultima credinta in Dumnezeu. De cele mai multe ori, nu intelegeam alegerile pe care El le facea: lua sufletele unor copii nevinovati de langa mama lor. Nu puteam sa pricep cum acest lucru ar insemna "dreptate". Dreptatea este un cuvant mare pe care, doar unii il pot folosi cu mandrie. Traim intr-o lume in care, singura noastra optiune este sa asteptam sa ni se faca dreptate SAU sa ne facem singuri dreptate, mai apoi suportand consecintele. Cateodata, nedreptatea iti bate la usa, iar tu trebuie sa te pastrezi tare in fata ei, sa reusesti sa demonstrezi ca esti nevinovat sau, sa reusesti sa-i arati nedreptatii dreptatea ta. Uneori, lucrurile pe care le fac unii ni se par nedrepte, insa ceilalti le privesc cu alti ochi, reusind sa priveasca doar partea buna, ascuzand partea negativa. Uneori, omul isi doreste sa para ceea ce nu este, doar ca personalitatea ti-e greu s-o ascunzi, avand in vedere ca face parte din propria ta persoana.

        Obosita de la atatea ganduri ce-mi navaleau in minte doar in acest moment de criza, ma intind usor pe patul acoperit cu o cuvertura de culoare alb imaculat si oftez adanc, parca scotand toata durerea din mine afara. Oftatul aparea doar atunci cand cineva voia sa planga, in cazul meu, sa urle. Nu suportam situatia in care ma aflam, plus ca voiam ca Sasuke sa fie alaturi de mine. Nu-mi puteam intelege acest gand, nici faptul ca voiam sa-l vad cat mai mult timp, insa un lucru stiam sigur: nu puteam sa ma indragostesc de acest maniac pe care il numesc cu atat dispret "seful". Fizic arata minunat insa sufletul lui era foarte negru, patat de multe crime si multe rautati pe care nimeni nu le stie. La 18 ani eram deja destul de matura sa realizez ca acest om poate fi plin de surprize si trebuie sa ma pazesc ca sa nu fiu una dintre "elevele" lui. Gandul ca-mi poate face ceva ma framanta insa, nu-l voi lasa sa se atinga de mine nici macar un minut. Va trebui sa fiu precauta, cautand cat mai multe informatii despre acest tip pe care, l-am cunoscut in urma cu aproape doua zile in care mi-am dat seama ca este un om foarte periculos, care poate ucide pe oricine, indiferent cine era.

        Scartaitul usii de la intrarea in salon se aude, provocandu-mi o durere ingrozitoare de cap. Nici nu m-am deranjat sa vad cine a venit si in plus, nici macar nu ma interesa prea mult sa alu. Singurul meu scop din acest moment era sa ma ridic o data din din patul asta si sa inspir aerul curat. M-am cam saturat de acest aer inchis de spital, plus ca putin mai inainte imi venea pe la nas un miros neplacut asemeni unei perechi de sosete nespalate.
Se aude o voce mai ascutita a unei femei mai in varsta. Nu am auzit cu exactitate ce a spus, insa ma rodea curiozitatea. Incercand sa ma ridic, apas cu palmele in acel pat portabil si deodata BUF! pe jos. Cele doua asistente vin repede la mine, alaturi de inca o femeie, intrebandu-ma daca sunt bine. Eu nu le puteam raspunde: radeam de-mi dadusera lacrimile si aproape ca mi se taiase respiratia. Era cea mai jenanta si amuzanta intamplare din ultima vreme, ceea ce mi-a mai ridicat putin moralul. Incerc sa ma ridic, dar din cauza rasului nu izbutesc. Cele doua ma ajuta, eu sprijinindu-ma de aparatele ce-mi masurau pulsul care era, incredibil de bun. As fi vrut sa ma ridic insa, se pare ca intrasem intr-o criza de ras. Nu ma mai puteam opri.
Simt o funie ce imi leaga corpul, reusind sa ma faca sa sughit. Aveam o presimtire ciudata, incepand sa ma panichez. Doctorele ma apuca de brate si ma baga intr-un fel de sac alb. Nu puteam sa deslusesc ce era, insa incep sa simt unmiros puternic, care ma facea somnoroasa. Brsc, am reusit sa-mi dau seama ca este somnifer. Incerc sa tin ochii deschisi, sa nu-i inchid astfel incat sa nu stiu ce se mai petrece cu mine, insa totul se vede in ceata, totul se roteste cu mine. Trag de pleoape in sus, insa nu sunt capabila sa le tin deschise.

Buna, buna! Se pare ca ai postat si tu nextul. Mmulta descriere in acest capitol, foarte multa. Apropo, ca veni vorba, mi se pare cam scurt. Sper sa le faci ma lungi data viitoare. Se vede ca te documentezi despre literatura, dar am impresia ca la sfarsit -ultimul cuvant- era descise. Cred, doar mmi se pare ciudat sa fie inchise, sau poate nu inteleg eu bine... In fine, lasa asta ca deja o iau razna. Ne vedem data viitoare si sa faci capitolele mai lungi! Bafta!

Buuuuna!acum am terminat de citit ficul si este destul de fain.dar te rog eu mult,umbla la o marime a scrisului adecvata,caci m-am cam chinuit cu cititul.in rest,nimic altceva,decat ca te astept cu next-ul.Akatsuki_lavy

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
A fost foarte frumos !
De ce a fost rapita Saku ?
O s-o duca la Sasuke ?
Astept nextul si anunta-ma , plz !
Spor la scris !
Te pup !

So... acum ca am terminat de citit, pot sa-ti spun cat de mult imi place ficul tau
Este superb, acesta este primul fic pe care il citesc de pe acest forum si pot spune ca este cel mai bun din cate am citit
Am mai intalnit de multe ori ideea asta cu Sasuke un BadBoy plin de bani si Sakura "micuta lui servitoare" ca sa zic asa, si nici una nu a fost conturata la fel de bine ca la tine.
Sper sa dau si peste alte talente ca tine pe aici

Si mai am 2 lucuri de spus despre ce am citit pana acum, in primul rand partea haioasa ... Sakura se comporta de parca ar fi luat-o razna, mai ales cand a cazut din pat si nu se mai putea opri din ras
Iar a doua chestie, sunt foarte curioasa sa aflu cum a ajuns la spital Cine a gasit-o langa zidul ala de beton gri unde a lesinat??? Cred ca asta e cea mai mare curiozitate a mea in legatura cu ficul tau in momentul de fata, ma roade intrebarea asta ata de mult incat nici n-ai ideea
Ooo si mai e ceva, sufera de o boala grava la inima sau e decat ceva trecator?? Si care este planul ala al ei pe care l-a nascocit inainte sa plece cu Sasuke la acea petrecere?
Iar nesimtitul de Sasuke a zbughit-o imediat din limuzina cum au ajuns, nici nu a mai asteptat-o pe Sakura, parca trebuia sa stea cu ea, nu deaia a luat-o cu el??? Nesimtitul!!!!

Ok... deci am avut mai multe lucruri de spus
Oricum, astept nextul, si daca esti draguta, te rog sa ma anunti si pe mine cand postezi....
Pupici

Interesant! msa ca m-ai anuntat la inceput am crezut ca nu ai sa o faci dar MERSI!!
Ce pot spune despre capitol ... af ost Incredibil de minunat!
Si .. Sasuke? nemernicia aia de copil bogat unde este?
Nu a aflat inca de Sakura? Sau il doare fix in Pix?
Uf ce Intrebari! Mersi inca odata! Spor ;a scris si la citit!

Foarte frumos!
Se vede ca te documentezi! Imi place mult de tot. Mai ales ca nu a fost dialog!
Sincera sa fiu imi place mai mult descrierea.
Sunt curioasa ce se va intampla in continuare.
Multumesc de anunt sper sa o faci si data viitoare.
Spor la scris!
Te pup!
Pa-Pa!

Foarte furmos,imi pare rau ca nu am mai venit pe-aici de ceva vreme. Nu am prea mai intrat ca am avut niste probleme.
Intersant, desi astept externarea.
Te puup.Pa Pa!

O sa dau edit dupa ce îl citesc :3 :*

Gata ! :3 Ela eşti genială. Fic-ul tău este genial. Îmi place muuult. God, ce (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) poate fi Sasuke, adică, lăsăm de-o parte faptul ca este super SEXY, este şi idiot. Cum îi poate face aşa ceva Sakurei. :( Este rău şi sexy în acelaşi timp. Îmi pare rău pentru Sakura, trece prin atâtea chestii. Nu are pe nimeni care să o ajute. Darling eşti genială, anunţă-mă şi pe mine când aduci continuarea. Îţi urez spor la scris. Pupici. Muahh

    Trag de pleoape in sus, dar nu sunt capabila sa le tin deschise. Parca un val de teroare ma inconjura, probabil si frica de necunoscut.

A few hours later

      - Sakura, mergem acasa! aud in surdina o voce familiara, simtind un parfum aparte.

    Stramb usor din nas, deschizandu-mi ochii verzi si privind in tavanul de culoarea oului de rata. Aceeasi voce de mai devreme se facu auzita, iar eu dintr-un simplu reflex, intorc capul. Vad un chip asemanator mie, alb, pe care se odihneau cateva suvite negre de par. Inchizandu-mi cele doua smaralde verzi, mimez un zambet. Eram sigura ca zambetul meu nu inseamna prea mult pentru el, iar atunci de ce ar mai fi contat daca e fals sau adevarat?

    O palma puternica imi strange incheietura mainii. Ma incrunt usor, insa mai mult par ridicola. Acest parfum era prea dulce si prea puternic pentru starea mea din momentul de fata. Imi deranja teribil nasul, iar aceasta aroma dulce-amaruie imi facea capul sa explodeze. u inteleg de ce unii oameni prefera sa se dea cu parfum ca sa-si acopere adevaratele defecte, adevaratul caracter. Muncind sa-ti acoperi un defect, reusesti sa-l arati pe celalt. Si atunci, cu ce scop mai esti om? Daca tu incerci sa te ascunzi, sa te devalorizezi de tot si sa-ti pastrezi orgoliul ridicat in punctul culminant? Si te astepti ca altii sa-ti inghita faptele si caracterul.

      - Domnisoara Haruno, va puteti duce pe coridor sa faceti o scurta plimbare ca sa va obisnuiti. Astazi va vom externa.

    Zambind, ma proptesc cu palmele in patul moale, cu o oarecare dezechilibrare. Imi intind picioarele si imi rotesc capul de cateva ori, acesta trosnind. Deschizandu-mi ochii, ii vad pe asistenta si pe Sasuke stand pe doua scaune, uitandu-se la mine ca magarul la poarta noua. Pun un picior jos si imping cu putere, avand speranta ca voi reusi sa pasesc pentru prima data de cand am intrat in spital. Ajungand si celalalt picior pe gresie, un fior imi trece prin sira spinarii, facandu-ma sa tresar. Ce va uitati asa ca pros*ii? Ajutati-ma! imi spun eu in gand, cu o privire ucigatoare in cel mai rau sens al cuvantului. Imping cu forta si reusesc sa ma tin in picioare, cu toate ca acea dezechiibrare nu imi dadea pace. Incercam si incercam sa ma mentin dreapta, insa reusesc sa constat ca fie doua, trei zile in stand in pat sau chiar si cateva minute, iti pot deforma coloana si te pot dezvata de miscare.

    Fac un pas sigura pe mine, fiind gata sa ucid toata oboseala si incordarea din corpul meu. In cateva ore voi fi in stare sa parasesc acest loc criminal, dezgustator si infiorator. Niciodata nu am suportat spitalele, niciodata nu am agreat doctorii. Am aceasta fobie de cand am avut pneumonie majora si am venit la spitalul din Konoha, unde m-au tratat doctorii ca pe un batran neputincios, gata sa moara in orice minut. Plus ca, scarba cu privire la sangele si toate cadavrele pe care doctorii le vad ma face sa vomit. Nu suport sangele, cadavrele, spitalul, defapt nici nu cred ca vreun lucru legat de medicina ma incanta. Intr-o zi, sper sa fiu in stare sa dovedesc ca doctorii trateaza oamenii ca pe niste jucarii, nu ii intereseaza daca moare sau nu si nu au nici macar un sentiment legat de ei. E doar un servici. Si cu toate astea, eu sunt inca vie?! imi spun nervoasa in gand, privindu-l pe Sasuke. Uneori, indiferenta lui si a oamenilor din jur ma enerva teribil. Pana la urma, la ce duce aceasta indiferenta cu care unii sunt tratati zi de zi? De ce trebuie sa existe aceasta cumpana pe care fiecare trebuie s-o treaca? Si tot venind de la indiferenta, a pornit si povestea mea de viata. Il urasc pe acel om, nu as vrea sa mai aud de el in veci. Logica mea nu are nici macar un sens. Nu amputerea sa inteleg de ce a pariat pe mine...

Flashback

    Acum cateva saptamani, mai exact doua luni, in Konoha exista un mic local la marginea unui drum de tara, aacoperit cu pietre. Localul era iluminat de o mie de beculete colorate ce licareau in intunericul noptii, sfidand vantul si frigul de afara. In acel local, existau jocuri de noroc, bauturi si cate mai cate. Locuitorii Konohai erau mai mult beti*i, iar majoritatea tinerilor pariau pe terenuri si pe sume valoroase de bani la jocuri.

    La o masa in fundul localului, mai bine spus la Separeu, separeul fiind o camera in care puteai sta linistit, band si fumand toata noaptea. Doar ca, in aceasta incapere stateau doi tipi inalti, un blond si un baiat cu parul arginitiu. Numele lor erau foarte rare in acest tinut: Deidara, blondul, fiind un pro*enet ce era faimos in Tokyo, capitala Japoniei; si Suigetsu, un locuitor al satului. Dupa cateva pahare, au hotarat sa faca un pariu: daca castiga blondul, argintiul o vindea pe iubita lui, Sakura, lui; iar daca castiga argintiul, Deidara ii dadea o suma valoroasa de bani. Intr-un sfarsit, blondul a plecat victorios.

End of Flashback

  Simt o durere ingrozitoare de cap. Parca cineva imi apasa cu palmele in tample, creierul fiind gata in orice minut sa bubuie. Si daca ar fi bubuit, ce? Oricum nu mai am nici macar un scop: Suigetsu m-a tradat prin faptul ca a pariat pe mine ca pe o simpla jucarie, iar Sasuke continua s-o faca in fiecare minut al zilei. Stau si ma gandesc... daca m-as fi comportat eu lafel ca ei cum ar fi fost? Sa fiu indiferenta, sa nu-mi pese, sa fiu ca o stanca. Insa nu pot fi asa, sunt o fata decenta care vrea sa-si pastreze demnitatea.

  Aud usa deschizandu-se, intrand o doctora inalta cu parul pana la omoplati. Figura ei serioasa imi provoca frica, iar glasul ei ma facea sa tremur. Chiar am auzit acel cuvant?! strig in mintea mea, aproape sarind in sus de bucurie. Asta e ziua, ziua cand voi pleca de aici si sper sa nu ma mai intorc. Insfarsit sunt libera, pot sa plec, sa ies din spital. Observ ca brunetul se apropie de mine, apucandu-ma de brat. Nu gandeam ce poate face, dar se pare ca incerca sa fie ca un baston pentru mine. Scot un zambet dracesc, privind gresia. Se pare ca ma provoaca, vrea sa ma incerce, sa-mi insinueze ca nu pot trai fara el. Greseste, pot pasi bine mersi fara sa ma sprijin de el. Ma consider o cauza pierduta, deci o cazatura sau o jignire in plus nu ar mai conta, am dreptate?

---

Bun deci, am adus nextul dupa mult timp. Imi pare rau ca v-a facut sa asteptati. Am scris capitolul si nu l-am corectat, dar sper sa fie in regula pana acum. Deci, daca gasiti `f` lipsa fiti siguri ca e din cauza tastaturii, deoarece litera f nu merge prea bine si cand apas, nu se tasteaza.
In fine, sper sa fie ok.