November rain

Subiect: November rain Sam 02 Mar 2013, 23:37

Heii, aşa cum vedeţi, am revenit cu un nou fic. De data asta voi aborda altfel lucrurile, voi avea o altă acţiune faţă de fic-ul Lacrimi însângerate. Nu renunţ la el, dacă asta credeaţi. Ideea nu va fi tocmai originală, însă este una care îmi place mie foarte mult şi sper să vă placă şi vouă şi, de asemenea, sper că vă va plăcea noul meu mod de a scrie, căci nu va fi asemănător cu cel pe care îl abordez în Lacrimi însângerate. Voi pune accent pe naraţiune şi dialog, însă descrierea nu va lipsi nici ea. Titlul este unul metaforic şi sper că vă veţi da seama de însemnătatea lui până la sfârşit. Ei bine, cam asta ar fi. EDIT: Capitolul a fost corecta lough

November rain

Prolog

Măduva oaselor era zdrobită, vasele sangvine erau perforate, carnea era despicată, iar respiraţia tăiată. Mintea îi era învăluită în momente care păreau uitate de gândurile sale bolnave, conştiinţa străpungând zidul ridicat de ambiţia şi înverşunarea sa. Se lupta cu toate obsesiile morbide ce aveau rădăcini adânci fixate în amintirile sale. Sufletul îi era străpuns de suliţele încinse, provocând o sângerare interioară, invizibilă pentru rasa umană, însă simţită de către ea. Regretele se scurgeau din inima însângerată, urmând să fie singurele lucruri care aveau să asiste la moartea sa interioară, la decăderea ce a răpus-o. A fost zdrobită!

Capitolul I

Dacă te vei pierde, dacă te va răpi cineva, ce vei face micuţă prinţesă? Dacă palatul tău se va prăbuşi, atunci ce vei face, vei sta să lupţi sau vei fugi?

Sakura’s point of view

-Hai, Sakura, rupe-i părul!

Aceleaşi vorbe răsunau în întreaga curte a şcolii, făcându-mă să mă bucur de faptul că eram încurajată chiar şi de cei pe care nu îi cunoşteam. Încrederea îmi curgea prin vene odată cu sângele, iar sentimentul de superioritate faţă de blonda din faţa mea creştea considerabil. Mă hrăneam cu durerea ei chiar dacă nu şi-o exprima prin cuvinte şi nici măcar prin fapte. Stătea nemişcată ca şi cum m-ar fi poftit să o lovesc, în timp ce îşi încleşta degetele, unghiile lungi străpungându-i palma, sângele scurgându-se pe pielea albă a mâinilor sale. Îşi ţinea capul plecat încurajându-se probabil să reziste tentaţiei de a mă lovi, sau pur şi simplu se ruga să se termine odată această întâmplare, să plece şi să încerce să uite de ea. Cu toate astea, evenimentul va fi bârfit prin şcoală săptămâni bune de acum în acolo, lucru de care mă voi asigura eu. Iubeam să fac să sufere tipele ca ea, care nu îşi dădeau prea mare importanţă şi care treceau neobservate şi doreau să pară nişte sfinte. Altă ratată.
Ultima palmă venită din partea mea i s-a lipit de obraz, doborând-o pe asfaltul rece, umed din pricina ploii care a început cu ceva timp în urmă. Şiroaiele de apă i se scurgeau din vârful capului pe chipul înroşit, semn că răbdarea sa începea să se diminueze. Am înghiontit-o cu piciorul, arătându-mi dezgustul faţă de persoana ei, mai mult decât neinteresantă pentru mine. Îşi acoperise faţa cu palmele în timp ce dinţii îi scârţâiau. Am pufnit dispreţuitor, întorcându-mă spre grupul de fete din care doream să fac parte cu atâta ardoare. Lidera îmi aruncă un zâmbet, acesta fiind urmat de o replică ce m-a lăsat puţin confuză: “Încă nu s-a terminat.”. Nu înţelegeam. Tipa aceea blondă era pe jos, semn că eu câştigasem această luptă. Ce dorea să…
Nu am apucat să termin întrebarea retorică căci mi-am simţit corpul învăluit într-o durere infernală, aceasta concentrându-se asupra coloanei vertebrale. Mi-am arcuit spatele şi am scos un ţipăt ascuţit, acesta fiind urmat de o înjurătură frumoasă adresată persoanei care a avut tupeul să mă lovească. Mi-am întors capul spre stânga, văzând câteva şuviţe gălbui plutind în bătaia vântului. A fost singurul lucru pe care l-am observat deoarece piciorul blondei a făcut contact cu stomacul meu. M-am aplecat încercând să inspir adânc căci respiraţia mi-a fost tăiată. Am tuşit sec, simţindu-mi sângele acumulat în plămâni, presându-mi sternul. Eram epuizată şi nervoasă, căci a reuşit să mă termine din două lovituri. Cine ar fi crezut că sfânta măicuţă blondă ştie să lovească atât de bine?

Încercam să privesc situaţia din exterior, iar imaginea nu era tocmai frumoasă. Eram desculţă, pantofii mei cu toc fiind aruncaţi pe undeva prin mulţimea care se strânsese în jurul nostru, aşa cum se întâmpla de fiecare dată când era rost de bătaie. Rochia-mi albă era udă, lipită de corp şi pătată de sânge şi nămol, iar părul era ciufulit şi ud. Nici tipa cealaltă al cărei nume îmi era necunoscut nu se afla într-o stare mai bună: părul lung era răvăşit, pantalonii largi erau uzi şi lăsaţi în jos, iar bluza albă, lărguţă şi lăsată pe un umăr era ruptă la fel ca şi skaterii ei. Îmi lăsa impresia că era un băiat cuprins într-un corp de fată, căci acesta era adevărul: fata ar fi arătat bine dacă s-ar fi îngrijit puţin, dar nu aş fi recunoscut asta de faţă cu ceilalţi nici moartă. Mi-am şters sângele de la buză cu ajutorul mânecii rochiei, iar apoi m-am întors brusc sperând să o prind pe blondă cu garda jos pentru a o putea lovi. În zadar, totuşi. Fata nu mai era în spatele meu, ci apăruse în faţa mea, fiind pregătită să mă lovească din plin. S-a oprit, mâna sa fiind la doi-trei centimetri de faţa mea. M-am uitat confuză, însă nu pentru mult timp căci m-a lovit din plin: încă o lovitură în stomac primită din partea ei, încă un moment în care mă umilea.
Am căzut pe asfaltul rece scâncind de durere şi închizându-mi ochii. Îi strângeam în speranţa că durerea avea să înceteze, lucru ce nu s-a întâmplat. Ah, nesuferita aceea mi-o va plăti cu vârf şi îndesat. Mi-am deschis încet ochii, clipind des, iar singura persoană pe care nu-mi doream să o văd era deasupra mea, cu mâna înfiptă în rochie, ridicându-mi astfel chipul la nivelul său.

-De ce încerci să fii ca ele? -M-a întrebat în timp ce îi arunca o privire plină de dezgust conducătoarei grupului în care doream să intru cu atâta ardoare.- Vei fi detestată la fel ca şi ele, a continuat făcând referire la celelalte fete ce joacă după regulile idolei mele.
-Nu e problema ta, i-am răspuns îndepărtându-i fetei mâna de pe hainele mele. Nu vreau să rămân în umbră, la fel ca tine, i-am spus.
-A fi în umbră înseamnă a avea prieteni adevăraţi, mi-a replicat.
-Am prieteni adevăraţi! am ţipat.
-Nu ai, m-a contrazis. Nimeni din cei prezenţi nu a intervenit, nu te-a ajutat atunci când ai primit acele lovituri. Toţi aşteaptă doar acel moment fantastic în care ultimul rămas se laudă că a reuşit să îşi înfrângă adversarul, aşteaptă ca una dintre noi să fie zdrobită, să vadă cum învinsul se smiorcăie cerând îndurare. Ar fi în stare să te lase aici, aproape moartă şi să plece mai departe, fără să privească în urmă şi fără să aibă mustrări de conştiinţă. Sau ele, spuse uitându-se din nou la grupul fetelor, crezi că te vor ajuta? Habar nu ai în ce te bagi, puştoaico.

De ce mă numea puştoaică? La urma urmei eram de aceeaşi vârstă. Am simţit cum pot respira din nou în momentul în care s-a ridicat de pe mine, cu toate că nu se lăsase cu toată greutatea. Poate era o uşurare sufletească, nu una trupească. Nu ştiam de ce, însă mă simţeam constrânsă atunci când discuta cu mine, iar toate organele parcă se strângeau atunci când îmi vorbea cu atâta uşurinţă, cu atâta dezgust faţă de cele pe care le admir încă de când eram boboacă. Abera, eram sigură, iar tot ceea ce îmi spunea probabil erau doar poveşti spuse din cauză că ea nu a reuşit să intre în acel grup. Invidia o domina, eram sigură.
Am urmărit-o până când imaginea ei a fost cu totul absorbită de ceaţa densă ce s-a abătut asupra cartierului şi care contribuia la alcătuirea acestui peisaj mai mult decât morbid. Mi-am aruncat privirea spre mulţimea care începea să se răsfireze, iar mai apoi la grupul acela de care vorbea blondina. Erau atât de perfecte, iar eu, ei bine, eu îmi doream să primesc acelaşi tratament ca şi ele, să fiu la fel de populară, să râvnească toţi bărbaţii la corpul meu, să fiu înconjurate de persoane care ar face orice ca să se afle în preajma mea.

-Te-ai descurcat bine, Sakura. Eşti printre singurele care au reuşit să-i facă faţă tipei ăleia. –Am privit atunci persoana care mi-a spus acele cuvinte şi eram mândră de mine, cu toate că fata cu care m-am bătut m-a lăsat lată, la propriu. – De acum faci parte din grup, mi-a răspuns aceeaşi voce feminină.

Corpul îmi explodase din cauza bucuriei care s-a abătut asupra mea la auzul acelor cuvinte pe care le aşteptam de atâta amar de timp. M-am ridicat şi mi-am luat pantofii, încălţându-mă cu ei. Simţeam cum puteam păşi cu încredere şi eleganţă alături de ele, era un semn că aveam să devin ca ele, o conducătoare de excepţie căreia să i se supună toţi. Credeam în mine, în ele, în speranţă şi eram sigură că norocul va fi de partea mea de acum înainte.

*

-Ce-aţi zice să mergem într-un club? Întrebă lidera grupului.
Am înghiţit în sec căci un moment mai nepotrivit nici că îşi putea alege.
-Nu pot, am ceva de făcut, am răspuns pe nerăsuflate în speranţa că va accepta asta şi nu va pune prea multe întrbări.
-Ce anume? a întrebat aceeaşi fată. Este atât de important încât refuzi să îţi petreci timpul cu noi, cele mai noi şi mai bune prietene ale tale? a spus din nou, de data aceasta pe un ton piţigăiat, mai mult decât enervant.
-Pur şi simplu nu azi, Karin.
-Ai vrut atâta timp să faci parte din grupul nostru, iar acum refuzi o ieşire cu noi? Nu crezi că eşti cam ipocrită? Vrei să fii dată afară din grup? M-a întrebat în timp ce-şi aranja ochelarii cu rama neagră la ochi.
-Nu, sigur că nu, uită ce-am zis. Voi fi acolo, nu-ţi face griji.
-Aşa sper. Ne vedem în centrul oraşului la unsprezece seara. Dacă nu eşti acolo, nici să nu te mai bagi în seamă cu noi, înţeles?

Am încuviinţat temătoare, le-am urat “La revedere” căci ajunsesem acasă şi m-am îndreptat spre vilă. Trebuia să îmi conving tatăl să mă lase să ies în noaptea asta într-un fel sau altul, având în vedere faptul că tata nu era chiar cea mai înţelegătoare persoană, chiar deloc.

Subiect: Re: November rain Sam 02 Mar 2013, 23:56

Prima! Dau Edit

Si am revenit. E fantastic. Ideea mi se pare una frumoasa. Eu o vad ca fiind una promitatoare. Oare ce blonnda a batuto pe Sakura? Curiozitatea ma macina, vreau sa stiu cum o sa se petreaca actiunea. Sper sa ma anunti si pe mine cand o sa postezi urmatorul capitol. Spor la scris si multa bafta la scoala!

Subiect: Re: November rain Dum 03 Mar 2013, 07:58

Fic, fic, fic nou! Sunt super fericita ca ai inceput un nou fic, daca ma iau dupa primul capitol, pare promitator, chiar foarte. Am o vaga idee ca grupul de prietene a Sakurei o va injunghia pe la spate, iar aceasta va ramane prietena cu blonda aia buna la bataie. Este printre putinele capitole in care Sakura isi i-a bataie, iar asta imi place, deoarece arata originialitate.
Descrii frumos, scenele mi s-au derulat lent in minte, ma bucur ca te axezi pe un anumit lucru, si apoi treci la celelalte, actiunea nefiind grabita. Eu abia astept sa iti vad urmatorul capitol, te implor sa il aduci repejor! Si, sa nu uiti sa ma anunti!

Subiect: Re: November rain Dum 03 Mar 2013, 08:29

Interesant.... dar ma macina o intrebare, si anume, cine era acea blonda? Daca fic-ul e unul SasuSaku si daca se va baza pe personaje din Naruto s-ar putea sa am idee, dar daca nu..... Oricum imi place fic-ul tau foarte, e un fic cu de toate si se intelege din moment ce esti o scriitoare a acestui forum. Te rog sa ma anunti si pe mine la next, asta daca nu cer cumva prea mult. hi!

Subiect: Re: November rain Dum 03 Mar 2013, 12:34

Hellau, sweetheart a hug

Te voi ucide, nu imi place deloc titlul, deloc, deloc, deloc. Te rog, gandeste-te la altul.
Noul tau fic a avut un prim capitol lung si putin cam violent. Ideea imi surade, caci e originala, cel putin nu am citit pana acum asa ceva, mai ales ca protagonista vrea sa faca parte dintr-un grup condus de Karin. Am o urma de indoiala asupra dorintei ei, pentru ca ma indoiesc ca face asta doar s-o aiba ca prietena pe Karin. E ceva foarte ciudat la mijloc si am ramas impresionata de caracterul Sakurei; nici nu ma asteptam sa fie atat de agresiva. Chiar nu imi place de ea, dar probabil toata lumea s-a saturat de acea Sakura timida, fara un cuvant de spus.

Astept next-ul si sunt curioasa cum vei contura aceasta poveste, si mai ales cum isi va face Sasuke intrarea in ficul tau. Bafta a hug

Subiect: Re: November rain Dum 03 Mar 2013, 14:30

Hei ^^

Ți-am citit de aseară capitolul, exact cu un minut după ce ai postat, însă eram prea adormită să comentez. Mi s-a părut foarte original, începutul, acest prim capitol, este de-a dreptul interesant. De obicei Sakura este cea care este in centrul atenției, fără sa facă nimic, dar este ceva nou să o văd luptându-se pentru acel gram de popularitate, mai ales că acțiunile ei sunt total greșite și lupta este pentru un rezultat superificial, care nu o să dureze.
Sunt curioasă cum o să decurgă acțiunea, ce o să se întâmple in continuare.
Îți urez spor la scris și mult succes în continuare! kiss

P.S.: Să mă anunți când postezi următorul capitol.

Subiect: Re: November rain Dum 03 Mar 2013, 19:01

Claudiaaaaaaaaaaaaaaaaa a hug

Stii doar ca am citit capitolul cu ceva timp in urma, dar am spus ca voi comenta putin mai tarziu. Ei bine, acum imi pot exprima toaaaaaaaaaate ideile cu privire la acest fic.
Ideea imi place foarte mult. Asa cum s-a mai mentionat, caracterul Sakurei este cu totul nou, fata de ceea ce citeam in alte ficuri. Primul capitol a fost foarte interesant si chiar am fost surprinsa sa vad ca Sakura vrea sa o aiba ca prietena tocmai pe Karin, cea care a facut-o sa o bata pe fata blonda, a carei identitate imi este necunoscuta.
Sunt foarte curioasa sa vad cum va aparea Sasuke in cadru, cum vor decurge lucrurile si, bineinteles, cum se vor indragosti cei doi.
Daca vei dori, te-as ruga sa ma anunti si pe mine cand postezi. Spor la scris sweety kiss

Subiect: Re: November rain Dum 03 Mar 2013, 21:45

Ţi-am zis de aseară că îţi voi lăsa în urmă; iartă-mi întârzierea, ştii prea bine că am fost ocupată. Nu ştiu cum să încep, de unde să încep. Ideea mi se pare originală, mai ales modul în care o conturezi. Îmi place această Sakura care ar face orice pentru popularitate, seamănă cu multe fete din zilele de azi, disperate după atenţie.
Descrii foarte bine, nu înţeleg de ce eşti nesigură de tine, sincer, chiar devin invidoasă. =))) Sper să vii cât de repede poţi cu următorul capitol, m-ai făcut curioasă. a hug

Subiect: Re: November rain Lun 04 Mar 2013, 21:20

Repet ceea ce a spus Andreea: Nu-mi place titlul!=))
Asa, deciii, in sfarsit am trecut si eu pe la un fic de al tau!
Deci! Imi place foarte mult acest prim capitol, e plin de violenta pe care o ador, asta doar in ficuri, evident!:))
Nu ma asteptam ca Sakura sa fie atat de doritoare sa fie intr-un grup condus de ciufulita de Karin. Este chiar... surprinzator.:-? Si Sasuke unde umbla?:-w
Am o intrebare, tipa aceea blonda e Ino? Asa pare.!:))
Nu stiu ce as mai putea sa spun, astept un nou capitol unde sa fi sigura ca voi comenta mai mult!:)) Te-am pupat!

Subiect: Re: November rain Lun 04 Mar 2013, 22:03

Buuuuna.

M-am urnit si am reusit si eu intr-un sfarsit sa citesc primul capitol al acestui fic. Titlul.. pot spune ca m-a atras, desi nu datorita metaforei ce il formeaza, poate datorita faptului ca are cuvantul "carnaj" in el, nu stiu. Parerea mea e ca totusi nu-i cea mai buna combinatie de cuvinte, nu stiu.. Ficul a ionceput intr-un mod interesant, desi prevad cam multe necazuri care se vor abate asupra acestei fete, Sakura. Nu o vad in stare sa isi rezolve singura problemele, mai ales dupa felul in care s-a comportat in acest capitol. Sincer, mi-e cam mila de ea, dar sa vedem ce planuri ai si in continuare. Am vazut cateva greseli, unele substantive nearticulate si niste verbe carora le-ai adaugat silabe in plus, insa in rest a fost ok. Ma intreb sincer unde o sa se ajunga, caci daca tot ficul va fi dominat de o violenta atat de iminenta, atunci nu ii vad un sfarsit prea fericit protagonistei. Ma rog, om trai si-om vedea.

Spor la scris, succes la scoala si sper sa ma anunti si pe mine atunci cand vei posta nextul. Te pup. :*

Subiect: Re: November rain Mier 06 Mar 2013, 09:54

Pentru inceput, RESPECT! pentru ca esti o scriitoare si ai experienta in domeniu. Vad ca acest fic e chiar popular printre cei "sus pusi" pe forum. Sincer, e intr-adevar foarte interesant si captivant. Din moment ce am ajuns asa de tarziu la el nu cred ca mai am ceva de spus pentru ca s-au cam spus toate. Ideea e geniala si actiunea excelenta. jos palaria in fata

N-am cuvinte sa spun ce-mi trece prin cap referitor la ce se va intampla, asa ca voi astepta cumintica nextul. Te rog sa ma anunti cand il vei posta. hi!

Subiect: Re: November rain Joi 14 Mar 2013, 12:12

Sa mai zici vreodata ca nu scrii bine ca sa vezi ce bataie iti dau! rolling on the floor

Dar tu, bestie mica, nu vezi ce talentata esti? waiting

Esti genialaaaaa si scrii geniaaaaal! lough

Imi place foarte mult primul capitol, este un inceput promitator si atractiv. Stilul tau s-a modificat putin, dupa cum ai spus si tu, insa atrage la fel de mult. Mie titlul mi se pare dragut, probabil din cauza faptului ca-mi aminteste de ceva ce-mi place. lough

Iti zic pe mess de ce. lough

Revenind, abia astept next-ul si o sa-ti scot ochii in caz ca nu-l aduci mai repedee! rolling on the floor

Sa ma anuuuunti! in love

Subiect: Re: November rain Dum 07 Apr 2013, 20:47

Hei! Hei! Am ajuns si eu pe aici. Desigur, ai un fic genial, iar primul capitol e foarte frumos. Ador cu cata violenta poate un om sa se apuce de un vis.
Nu am mai vazut o idee ca a ta, deci este foarte original. Imi place cum descrii si ador felul in care o faci. Ai talent, nu gluma.
Deci... La urmatorul capitol te rog din suflet sa ma anunti. Ador cum descrii.
Succes scumpo! kiss

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 00:45

Imi pare rau ca am intarziat atat de mult, insa am venit cu un capitol lung, probabil plictisitor pentru unii. Sper totusi ca va va placea. E tarziu si nu mai pot corecta. Am sa revin cu un edit maine. Am venit si cu o schimbare de titlu, titlul pe care mi l-am dorit initial. Sper ca se potriveste mult mai bine acum si ca va va placea. Sper si ca nu am exagerat cu cuvintele jignitoare. Daca da, cer sa fiu avertizata. Sunteti cei mai minunati citiori kiss

Capitolul II

Prinţeso, ce vei face atunci când dorinţele regale nu-ţi vor fi luate în seamă, ce vei face atunci când răspunsul negativ ţi se va strecura pe sub piele? Vei rămâne resemnată în faţa creatorului tău, ca de fiecare dată, sau vei înflori şi vei lupta pentru lucrul în care crezi?

Sakura’s point of view

Mă cufundam într-un ţinut în care totul se juca după regulile mele, după faptele pe care le impuneam în mod abuziv, astfel încât jocul să devină unul al carnajului. Eram pregătită să stârnesc ura celor ce mi se alăturau, eram gata să joc până la ultima carte, până când ultimul adversar se va prăbuşi la picioarele mele. Voi călca pe cadavre pentru a ajunge acolo unde îmi doresc, pentru a-mi atinge ţelul. Am să fiu respectată, am să calc în picioare, am să ignor şi voi coordona totul. Am să ajung să comand, nu să mi se comande. Avea să fie perfect!
Şi până la urmă ce putea fi atât de rău? Cel mult un refuz, care mi-ar distruge reputaţia pe care încă nu o am, dar nimic mai mult. Sau poate m-aş alege cu o pedeapsă dacă aş ieşi din casă, sau altceva, ceea ce nu e atât de naşpa pe cât mi se părea iniţial. Una peste alta, am să ajung în acel club, fie că tata va dori asta sau nu. Presupun… Era bine că aveam o doză de optimism, deşi mă îndoiam de faptul că ar putea rezista până aş da ochii cu el. Să zicem că eram motivată, dar pesimistă şi optimistă în acelaşi timp.
Am ajuns în dreptul uşii, iar atunci când am vrut să deschid uşa, pauză. Corpul nu îmi reacţiona, iar mâna strângea cu putere mânerul uşii. Tremuram din cap până în picioare, iar pe lângă asta, ploaia încă nu se oprise, devenind în scurt timp udă din cap până în picioare. “La dracu…” am şoptit pentru mine.
Şi nu ştiu cum s-a făcut, însă exact în momentul acela tata a deschis uşa. Măcar am terminat partea asta cu deschisul uşii, dramatizatul şi gândurile idioate lipsite de sens şi de importanţă, pentru moment.

-Mi s-a părut că te-am auzit înjurând, Sakura, mi-a spus pe un ton grav.

M-am uitat complet dezgustată la el, urmând să îl privesc atent. Ridurile îi demascau vârsta înaintată, la fel şi hainele demodate. Nu îl mai suportam, ăsta era adevărul şi toate astea se întâmplă din cauza “femeii” ăleia pe care a adus-o în casă în urmă cu puţin timp. L-am asigurat că nu s-a întâmplat nimic, în timp ce îl îndepărtam din dreptul uşii, pentru a putea pătrunde în casă. M-am dus în bucătărie unde am dat de blonda aia care se presupunea a fi viitoarea mea mamă. Naşpa.
Mi-am luat o sticlă de suc din firigder, iar apoi mi-am turnat lichidul în pahar. Nici sucul nu mai avea gustul acela dulce, totul era amar sau fără gust, la fel ca şi idioţenia asta de viaţă pe care am dus-o.

-Ce ai făcut la şcoală? M-a întrebat tata în momentul în care a intrat în bucătărie.

Şi când am crezut că aş putea să scap fără a purta o conversaţie cu el, exact atunci totul a luat o altă întorsătură. A sărutat-o pe tipa aia, de o seamă cu mine, iar apoi şi-a aţintit ochii din nou asupra mea. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, femeia aia s-a gândit să se dea şi mai bine pe lângă tata, asta îndemnând că o făcea pe mama bună în timp ce eram amândouă în preajma sa.

-Nimic, am răspuns sec, nedorind să dau vreo explicaţie.
-Oh, haide, iubito. Spune-ne cum o mai duci.

Am pironit-o cu privirea. Zâmbetul ăla fals şi privirea prefăcută o făceau să pară femeia perfectă pentru tata, dar nu, nu era aşa. Totul era exact invers: era o scorpie tânără, care abia terminase un liceu, la seral cel mai probabil, care nu ştia să facă ceva şi care avea nevoie de bani. Şi cu toate astea, nu cred că iubirea falsă era cu adevărat o slujbă, însă era un mod de a supravieţui de pe o zi pe alta. Unul chiar bun, aş putea spune. Am pufnit dispreţuitor. Mă întreb şi acum de ce nu şi-a dat seama tata că tipa asta îl joacă pe degete, iar eu nu aş putea să o privesc ca pe o prietenă sau mamă. Era aşa enervantă.

-Dacă nu s-a întâmplat nimic, ce naiba vrei să îţi zic?

M-a privit –chipurile- stupefiată. Avea o privire ce transmitea: “Fetiţa noastră dragă vorbeşte aşa?”. Şi totuşi, chiar dacă încerca să o facă pe inocenta, ştia la fel de bine ca mine că în ochii mei rămânea aceeaşi cârpă uzată pe care o voi arunca cât colo în mai puţin de câteva zile. Sau, cel puţin, cam ăsta era planul meu, în mare parte. O bătaie între noi două era şi ea în grafic, însă trebuia lăsată la final, ca o lovitură de graţie.

-Hainele tale rupte spun contrariul, mi-a spus tata prefăcându-se că nu mi-a auzit mica scăpare, deşi de data asta era clar ca lumina zilei că nu i se mai părea.
-Să spunem că am dus o luptă pe cinste cu un câine din curtea şcolii, nimic mai mult; fără să vreau, chiar o descrisesem pe blonda aia cu care m-am luptat, doar printr-un singur cuvânt.
-Nu uita că în noaptea asta luăm cina la familia Nara. Până la opt să fii gata, mi-a spus tata exact când am vrut să părăsesc bucătăria.

Am îngânat aprobator, iar mai apoi m-am îndreptat spre camera mea, însă nu înainte de a privi o scenă cu adevărat macabră: părintele meu sărutându-se pasional cu o fătucă care i-ar putea fi fiică, iar mie soră. Eram convinsă că lumea se va duce încetul cu încetul de râpă, deşi “nici nu ştiu ce este aia râpă”, cum ar spune cineva. Era vina mea că treceam prin toate astea, căci aş fi putut să rămân cu mama, însă starea sa financiară nu mă încuraja să fac acest pas.
Am intrat în camera mea, trântindu-mă în pat. Aveam o stare idioată, iar singurul gând care îmi flutura prin minte era ideea cu clubul al lui Karin. Trebuia să ajung acolo, să fiu prezentă, dar în acelaşi timp trebuia să fiu şi în casa familiei Nara, de care nu auzisem până acum câteva zile. Nici acum nu ştiu cine sunt cu exactitate, însă am înţeles că domnul Nara este partenerul de afaceri al tatălui meu, sau cam aşa ceva. Irelevant, oricum.
Mi-am simţit telefonul vibrând în buzunar şi eram decisă să nu răspund, însă imediat ce am văzut numele apelantului, m-am răzgândit: Karin. I-am răspuns ca şi cum aş fi fost fericită datorită apelului primit, deşi mentalitatea mea în momentul respectiv nu ar fi arătat asta. Slavă cerului că nu poate ştii ce gândesc, căci dacă ar fi ştiut, aş fi fost zburată din grup de mult timp, chiar înainte să îmi doresc să intru. Ironic aş putea spune, însă ştiu de ce e în stare roşcata, deci preferam să tac din gură.

-Mişcă-te afară, puştoaico. Hai repejor, până nu mă enervez. Te pup!

Tonul ăla scârbos şi urâcios pe care îl folosea de obicei, nu a fost lipsit nici de data asta. O detestam când se comporta aşa, îmi era total antipatică, însă popularitatea cerea sacrificii. Asta a fost de când lumea şi pământul şi cu siguranţă va continua mult timp de acum înainte.
Lăsând chestiile filozofice care nu mă caracterizau chiar deloc, m-am îndreptat spre dulap de unde mi-am ales un palton lung, cât să îmi acopere rochia făcută franjuri. Cu un şerveţel umed mi-am îndepărtat urmele de murdărie pe care le aveam pe faţă, urmând să mă privesc în oglindă. Arătam decent, aş putea spune.
Am coborât scările, iar jos am fost întâmpinată de blonda aia oxigenată şi lipsită de minte. Nici acum nu înţeleg cum de a reuşit să îl mintă într-un asemenea fel pe tata, însă este o altă poveste pe care nici măcar eu nu o ştiu şi nici nu am de gând să o aflu. Cert e că totul îmi aducea aminte de o telenovelă lipsită de originalitate, banală, fără pic de intrigă. În câteva cuvinte: ea era patetică. Ca de fiecare dată, vocea ei piţigăiată şi iritantă mi-a făcut o observaţie, aşa cum le fac părinţii copiilor.

-N-ai treabă vreo două case mai încolo? am întrebat-o iritată. Vecinul a recurs la abstinenţă de când n-ai mai trecut pe acolo.

M-a privit enervată până peste măsură. “C***a…” am mormăit în timp ce ieşeam din casă. Peste drum era şi Karin cu Kara şi Amanda, cele mai bune prietene ale ei, iar alături de acestea erau şi câţiva băieţi pe care nu îi mai văzusem până atunci. Nu că m-ar fi interesat, oricum. Roşcata a făcut un gest cu mâna, semn că trebuie să mă apropi. Aveam o stare idioată, iar prietenele lui Karin îmi accentuau sentimentul de dezgust, indiferenţă şi dispreţuire. Erau enervante.
Şi totuşi, în timp ce mă apropiam de grup, mă decisesem să renunţ la acea ieşire în club şi să merg cu tata. Până la urma, mai existau şi alte variante prin care aş putea să îi câştig încrederea ăleia. Mă dădeam eu pe lângă ea, curăţam nişte rochii şi fuste şi scăpam cu bine. Cât de rău putea fi? În plus, am spus că voi ajunge să comand, nu să mi se comande, iar ăsta era un prilej bun pentru a-mi aplica jurământul.
Am ajuns aproape de ei şi le-am salutat pe fete, băieţilor aplicându-le un zâmbet fals. Mi-au zâmbit într-un mod în timp ce se holbau la mine nemulţumiţi. “Proastă zi v-aţi ales pentru a vă holba…” mi-am spus în timp ce strângeam mai tare pe mine paltonul lung până la glezne. Nici nu am apucat să îmi continui gândul căci mi-a fost pusă o batistă la gura, urmând să fiu băgată într-o maşină neagră. Karin s-a aşezat pe scaunul de lângă cel al şoferului, iar doi dintre băieţi pe bancheta din spate, eu stând între ei. Ce naiba?!

-Uite cum stă treaba, madame, mi-a spus pe un ton superior. –Între timp, idioţii ăia doi reuşiseră să îmi dea paltonul jos, iar acum îmi mângâiau coapsele. Eram împietrită şi tot tupeul pe care îl aveam când veneam spre ei, s-a evaporat subit.- N-am de gând să te las la conducere aşa cu una, cu două. Mai trebuie să şi execuţi nişte treburi mai mult sau mai puţin drăguţe.

Am îngânat aprobator, fiind conştientă de faptul că nu pot scăpa decât dacă accept să îi fac treburile murdare. Şi când ziceam că nimic nu poate fi mai rău de atât, lovitura de graţie a venit din partea roşcatei şi nu oriunde: fix sub centură şi la propriu şi la figurat.
M-am trezit cu un pumn în burtă din partea ei, ceea ce m-a făcut să mă aplec şi să tuşesc forţat, în încercarea disperată de a respira din nou. Am privit-o printre şuviţele de păr, observându-i rânjetul acela de scorpie satisfăcută. Sigur era o glumă sau altceva, căci Karin nu mi-ar fi făcut niciodată rău din proprie intenţie. Eram sigură de asta.

-Nu te-ai răzgândit în legătură cu ieşirea în club, nu? -M-a întrebat în timp ce le-a făcut matahalelor ălora un gest cu mâna, urmând ca un briceag să îmi “mângâie” pielea fină a gâtului. Am îngânat, din nou, aprobator. Când devenisem atât de slabă, atât de uşor de influenţat şi controlat? – Atunci ai face bine să vii, căci vei avea un singur lucru de făcut, iar de acela vei afla atunci când vei veni. Nu vii, nu ştii, nu faci parte din grup, ajungi bătută măr. Simplu, nu?

Avea un rânjet al dra*ului de enervant pe chip, iar faţa ei cerea numai pumni. Pentru prima oară după mult timp, a reuşit să mă scoată din sărite. Din nou, pentru a nu ştiu câta oară, am aprobat-o din instinct. Una dintre matahale mi-a deschis uşa, făcându-mi vânt, suficient de puternic cât sa ma împiedic de bordură. Şi cum asta nu mi-ar fi fost de ajuns, am mai primit şi o palmă peste faţă de la Kara, blonda supremă a grupului. Abia atunci am realizat că sunt înconjurată de blonde; mai întâi aia de la şcoală, al cărei nume îmi era total necunoscut, apoi fiinţa aia infectă de “acasă”, iar pe urmă şi fetişcana asta cu care îşi şterge Karin pantofii. Eram înconjurată de tâmpiţi.

Mi-am scuturat şi aranjat hainele înainte să intru în casă. Am intrat vijelios, trântind uşa şi urcând în grabă scările. Am închis violent şi uşa camerei mele. Am izbit telefonul de perete, am aruncat toate machiajele de pe măsuţă şi mai aveam puţin şi spărgeam şi oglinda, însă m-am abţinut. Mi-am privit chipul reflectat în bucata pătrată de sticlă: şuviţele de păr rozalii îmi erau lipite de obrajii albi, umezi, iar ochii de un verde pal îmi erau înţepaţi de lacrimi. Da, plângeam, după mult, mult timp chiar o făceam, însă din acelaşi motiv: nervi.
Eram călcată în picioare, batjocorită şi nimic nu se schimbase, oricât aş fi încercat asta. Eram jalnică.
Mi-am şters lacrimile şi machiajul, căci trebuia să plecăm, iar dacă tata mă vedea aşa, aş fi iscat o ceartă, ceea ce nu era chiar un lucru drăguţ. Cel puţin, nu azi, nu acum.
Mi-am mai privit odată chipul în oglindă, iar apoi am zâmbit. Eram o luptătoare, ştiam asta, aşa cum mi-o spunea şi mama mea când eram mică. Şi nu trebuia să o dezamăgesc, trebuia să o fac mândră de mine, să fie mândră de faptul că am ajuns acolo unde am vrut… speram asta.
Am îmbrăcat rochia lungă, neagră, aşezată pe un umeraş care era la rândul lui atârnat de uşa şifonierului. Am încălţat o pereche de pantofi negri, cu toc înalt. Nu m-am machiat, preferam să rămân naturală. Arătam bine, am constatat după ce m-am privit din nou în oglindă.
Am coborât în grabă scările, iar jos mă aşteptau tata şi scârba aia. Încă îmi era antipatică şi aşa avea să fie pentru totdeauna, asta dacă Dumnezeu nu îmi va face plăcerea de a o zbura din peisaj. Le-am zâmbit fals, acel zâmbet de copil incocent care încearcă să îşi ascundă necazurile după un rânjet, doar pentru a evita certurile familiare. Şi aşa cum mă aşteptam, mi-au crezut teatrul ieftin, cel puţin tata. Femeia aia mă cunoştea mult mai bine, îmi ştia noul caracter şi cunoştea foarte bine situaţia dintre noi două, deşi deseori încerca să se prefacă, să dea senzaţia că avem o relaţie de prietenie cum numai în filme vezi. Da, ăsta era un alt talent cu care, mai mult decât sigur, a reuşit să îmi “corupă” tatăl. Pe amândouă ne-a luat la braţ, mândrindu-se cu noi. Fiica şi viitoarea lui soţie, se presupune.

*

Am coborât din maşină, fiind întâmpinată de cei doi bărbaţi ai familiei Nara. Cel tânăr s-a aplecat galant, sărutându-mi mâna. Am roşit şi chicotit scurt. L-am prins de braţ, urmând să fiu condusă de către el în salon, locul unde se lua această cină “fabuloasă”.
Am stat ore în şir ascultând diferite lucruri pe care nu le cunoşteam şi nici nu îmi doream să ştiu ceva despre ele. Blonda aia butona telefonul, tata discuta cu Shikaku , eu priveam absentă ceasul de pe perete, Shikamaru, căci acesta era numele tânărului, îşi privea plictisit tatăl, din când în când aruncându-mi şi mie câte o privire în semn de încurajare, că trebuie să termine şi ei la un moment dat. Cât despre doamna Nara, cred că încerca să ne îmbuneze şi pe noi cu câte un zâmbet şi încerca să poarte o discuţie civilizată cu viitoarea mea mamă vitregă. Bineînţeles că a renunţat dupa câteva minute, căci şi-a dat seama că tipa asta nu merită atenţie prea multă.

**

-Am discutat despre asta, nu pleci nicăieri. Toată familia a fost invitată, a spus punând accent pe cuvântul “familie”, de parcă noi chiar am fi fost una, ceea ce nu era adevărat.
-Dar tată, ăsta e un prilej bun de a socializa mai mult cu colegii, nu ai spus tu că trebuie să mai ies din casă? Te rog, i-am spus făcând pe alintata, în timp ce priveam ceasul de pe perete: 22:40 PM.
-Mă pot duce eu cu ea, am auzit o voce din spate.

Atunci m-am convins că Dumnezeu chiar există şi nu a uitat de mine, ba chiar îşi trimisese şi unul din îngerii săi păzitori pentru a avea grijă de mine.

-Da, tată, asta va fi pefect. Aina e persoana potrivită pentru a mă însoţi. E un adult responsabil şi mă cunoaşte de atâta timp şi doar ştii cât de dragă îmi e.

A încuviinţat din cap, semn că pot pleca. Totul era perfect, aveam timp suficient cât să ajung la club şi pe lânga asta, aveam să mă lipsesc de chipul idioatei ăleia măcar pentru o noapte.

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 09:54

Viitoarea mama vitrega zici? (D)

Ce scarba malefica! Imi e si mila de saraca Sakura! Ce as bate-o pe nemernica aia! Cel mai naspa e sa ai o mama vitrega atat de tanara incat lumea ar putea sa o confunde cu sora ta! Iiiiih, nici nu imi imaginez. As tortura-o pe fraiera aia.. Mmmm.. Dar gata cu fanteziile in legatura cu t***a asta si cu alea in legatura cu F.! Am zis! =)) Capitolul a fost genial, iti spun! Mie nu mi s-a parut plictisitor, chiar deloc. Imi plac atat capitolele de acest gen, care leaga firul actiunii, cat si cele in care bate inima de 24432 pe minut din cauza intamplarilor narate acolo. :)) Tu esti foarte priceputa la ambele, deci n-ar trebui sa-ti faci probleme. :P Citesc mereu cu placere orice scrii tu si asta nu mi se intampla decat la anumite persoane. well? awesome right?

Esti extrem de talentata, bi*ch, toata lumea stie asta! in love

Ma bucur ca m-ai anuntat de next si btw, sper sa-l aduci mai repede pe urmatorul! Setea mea de cunoastere a ”November rain” este imposibil de potolit, mai ales la perioade atat de mari in care tu fabrici un next. Sper ca lungimea capitolelor sa fie din ce in ce mai mare ca imi place muuult asa. in love

Te iubesc! :*

P.S.: Ador noul titlu cu care ne incanti, este genial si maxim de atractiv, desi mie imi placea si ”Laguna carnajului”. in love

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 10:22

Buhuuu. :)) Am aparut si pe aici, cineinteles, dupa ce m-am delectat cu un capitol a la toi. Devine din ce in ce mai interesant pot spune, mai ales ca grupul ala nu-mi suna deloc a bine. Ma intreb sincer, ce se va intampla in club si cum Dumnezeu o va mai scoate Sakura la capat de data asta? Adica sa fim seriosi, cat de geniala trebuie sa fie ca sa scape si acum? Iti multumesc pentru anunt, chiar voiam sa mai citesc si eu ceva bun, caci in ultimul timp numai la asta nu mi-a stat gandul. Astept nextul in care sper ca se vor clarifica cateva lucruri si sper sa aflu si eu raspunsurile la cateva intrebari. Pana atunci iti urez spor la scris si multa inspiratie. Te pup. :*

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 14:03

Buna, salut, helau!
Mamaa, ce mai capitol. Incep prin a spune ca nu a fost deloc plictisitor, chiar mi-a placut mult, si desi ma asteptam ca tatal Sakurei sa o lase de bunavoie la petrecere, nu a lasat-o. Noroc de acel ''inger'' care o va insoti in club.
Doamne, ce scarba este mama Sakurei. Ma asteptam ca din secunda in secunde cele doua sa se ia la paruit. Dar, a fost oricum interesant; si partea cand rozalia este amenintata de roscata aia dementa, cireasa de pe tort. Desi ma asteptam sa o ia la pumni pe Kara, nu a facut-o. Ciudat.
Sigur ai tu un plan care o aduce pe Sakura printre cei populari, imi place ca descrii fluid, si ma faci sa imi doresc sa citesc din ce in ce mai mult. Asa ca soseste repede cu un nou capitol, si nu uita sa ma anunti.
Baftaa! :*

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 15:23

În sfârșit, păpușă, ai adus capitolul doi. Nu mă așteptam la astfel de întâmplări, poate ceva mai normal, așa, mai ales că de cincizeci de ani îmi spui că n-ai inspirație și că o să fie plictisitor -cum ai mințit și în mesajul privat- dar eram sigură că e doar modestie. Ideea e foarte interesantă, bănuiesc că testele la care o supune Karin nu se vor termina aici, să sperăm că merită totuși să îndure aceste 'încercări'. Oare ce o să se întâmple mai departe, cum o să apară drăguțul de Sasuke în peisaj? Adu mai repede capitolul trei, nu peste două luni.
Titlul îmi place, și celălalt era frumos și îmi pare rău că e schimbat, dar mă bucur în același timp că s-a transformat în 'November rain'

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 19:35

Claudiaaaa. a hug

Off, câtă vreme ne-am chinuit noi să scriem la ficuri, mai ales tu. După două luni - ? - ai adus şi tu nextul şi nu unul scurt, lucru ce m-a uimit prima oară, ci foarte lung, exact cum îmi place. Despre titlu nu am ce comenta, eu încă aştept să văd legătura ficului şi cum îl vei include pe Sasuke în poveste. Capitolul actual a avut o tensiune pe tot parcusul lui, biata Sakura. Mi-a plăcut cel mai mult că ai evidenţiat dorinţa Sakurei de a ajunge populară, fiecare dorinţă ce şi-o doreşte un adolescent, că ai evidenţiat că ar face orice ca să primească ce-şi doreşte. Nu a fost deloc plictisitor acest capitol, mie una mi-a plăcut şi l-am citit lejer, fără obstacole gramaticale sau etc.
Cred că aş face un compromis: aş aştepta chiar si două luni pentru următorul capitol doar dacă are să fie la fel de bun ca acesta, chiar şi mai bun.

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 20:35

foarte frumos acest capitol. nu am cuvinte suficiente pt a spune cat de bine scrii si ce idei fabuloase ai. intriga nu lipseste si ma face tot mai curioasa de ce ar putea urma. chiar vreau sa vad ce o sa se intample la club. abea astept s.o prind pe karin si sa.i dau o mama de bataie de sa ma minte. multumesc de anunt si sa ne aduci repede nextul.

Subiect: Re: November rain Sam 27 Apr 2013, 21:09

Morrrrrrrrrrrrr!!! Cum de te-ai gandit sa ne lasi in suspansul asta? I will kill you, girrrl!!!

Este unul din ficurile mele preferate, acum stiu sigur asta. Cum ti-am spus si pe mess, ador felul in care narezi si descrii, dar si dialogul. Nu am vazut nici macar o replica seaca, ceea ce ma incanta teribil. Imi place atitudinea Sakurei, este o tipa dura:>

Pai, altceva ce mai pot spune, sa te apuci de scris. Am zis. Te pupation, wife!:*

Subiect: Re: November rain Dum 28 Apr 2013, 14:45

Buna!

Ficul tau este genial, chiar fabulos! Nu pot sa cred ca am trecut asa tarziu! Imi place la nebunie ideea! Sakura chiar vrea sa faca parte dintr-un grup condus de Karin, care este cea mai mare idioata? Sakura se va lasa calcat in picioare de f**ele alea? Chiar ca popularitatea are un pret scump! Si noua ,,mama" a Sakurei este absolut dezgustatoare! Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui! puppy eyes

Spor la scris si la idei! Te kiss

dulce! Ja ne! hi!

Subiect: Re: November rain Lun 29 Apr 2013, 09:46

Multumesc ca m-ai anuntat si te rog sa o faci si data viitoare! Pana atunci insa... multa vreme am sa astept.... Primul titlu, "Laguna carnagiului" l-am iubit fara doar si poate, a fost complet fantastic! Dar asta e absolut perfect!!! Desi, recunosc, acum nu prea mai stiu la ce sa ma astept de la fic. Oricum, acest capitol a atins suprematia dintr-o singura miscare. Mama vitrega... hai cu Cenusareasa! Totusi, asta e cam tanara, e moderna! Daca asta e Cenusareasa in varianta moderna e ceva inedit, eu sigur il voi citi pana la capat. Nu de alta, dar cand eram mica nu adormeam fara sa-mi spuna mama basmul asta. dance2

Glumeam doar! we party !!

Nu cu Cenusareasa, cu motivul unic. Imi place la nebunie acest fic inca din primele doua capitole. Ei bine, nu cred ca mai am ceva de spus. Doar intrebari care te vor innebuni sau vorbe de dulce la adresa unora din personaje, nimic intresant. Te kiss

dulce! Spor la scris! Ja ne! hi!

Ei bine, pot spune cu mana pe inima ca sunt o aeriana lough

Cum am putut uita de capitol, nu stiu, dar e bine ca am reusit sa ajung la timp. Ce pot spune de capitol? Am ce? M-ai lasat cu gura cascata, facandu-ma sa ma intreb 'cum de poti scrie atat de frumos?' Imi place cum evolueaza actiunea si chiar sunt curioasa sa vad ce va pati Sakura in club, desi imi vin multe idei in minte... lough

Stiu ca vei scrie cat de curand, deci nu mai am mult de asteptat, asa ca vino repede pana nu mor de nerabdare. in love

Spor la scris kiss

Am sa editez maine capitolul. Acum sunt mult prea obosita. Citire placuta kiss

Capitolul III

Îţi vei lăsa pantofii şi vei încălţa altceva? Te vei transforma, vei lăsa adevărata "fetiţă a lui tati" să iasă la iveală?

Sakura's point of view

Încercam să desluşesc conceptul după care se ghida tatăl meu, în timp ce schiţam nişte desene cu buricele degetelor pe geamul aburit. Scriam cuvinte aparent fără sens, însă începeam să le descopăr însemnătatea încetul cu încetul, timp în care mă afundam şi mai adânc în gânduri. În ciuda faptului că eram într-o maşină, nefiind singură, nu ezitam să-mi las lacrimile să curgă pe obraji. Oricum erau doar două personae care îmi ştiau necazurile din inimă, probleme pe care le are orice adolescentă de şisprezece-şaptesprezece ani, însă de cele mai multe ori regretam că nu aveam o persoană de vârsta mea aproape, căreia să simt că îi pot spune totul şi ar putea să mă înţeleagă. Durea, lucru observabil pentru majoritatea persoanelor din jurul meu, mai puţin pentru tata, pentru cel care conta cel mai mult şi care avea cel mai important rol în viaţa mea. Momentan, cel puţin.

-Durerea porneşte din sufletul unei alte personae, care nu doreşte să te vadă suferind, mi-a spus în timp ce mi-a zâmbit.

Cu coada ochiului am privit-o: stătea pe locul de lângă mine, ţintuindu-mă cu privirea. Avea acea mimică specifică mamei binefăcătoare care încearca să îşi liniştească scumpa fiică intrată într-o depresie din cauza lipsei pantofilor potriviţi. Simţeam că regreta faptul că am fost înlăturată, practic, din viaţa tatei. Fusesem lăsată de o parte, dată în creşterea unei bone, aceea fiind Aina, una dintre cele două persoane căreia puteam să îi spun orice, dar care nu m-ar fi sfătuit la fel cum ar fi făcut-o cineva de vârsta mea, asta era sigur. Era înaintată în vârstă, puţin mai tânără ca tata, însă.

-Şi dacă acea persoană vrea să mă vadă suferind? Am întrebat-o, neluându-mi însă privirea de la parbrizul pe care se scrugeau picurii de ploaie. Vedeam în ea o femeie trecută prin viaţă, o mamă responsabilă, probabil genul de părinte pe care mi-aş fi dorit să-l am aproape.
-Suferinţa se naşte atunci când invidia celei de-a treia persoane intervine între cele două, mi-a răspuns.
-Crezi că eu sunt a treia persoană? Am întrebat-o din instinct. Mă simţisem atacată, într-un fel sau altul.
-Cred că eşti o copilă care gândeşte mult prea departe, mi-a zis în timp ce se apropia de mine, pentru a mă îmbrăţişa aşa cum obişnuia să o facă mama.

Mi-am lăsat trupul în mâinile sale, fiind la degetul ei mic, însă asta nu conta. Îmbrăţişarea sa strânsă şi plină de afecţiune mă făcea să cred că mai exista o şansă pentru mine şi pentru căsnicia aceea infectă care nu trebuia să prindă rădăcini şi să se fixeze adânc. Îmi era frică, prima oară după mult timp mă temeam de urmări şi de viitor, îmi era frică de faptul că nu aş putea face nimic pentru a schimba prezentul şi, inevitabil, şi urmările sale. Eram un copil neajutorat care se agăţa de orice persoană doar pentru a nu rămâne singură. Ăsta era adevărul: îmi era frică de respingere, de asta nu replicam în faţa cuiva, de asta preferam să rămân în umbră. Mă temeam şi de reacţia tatei, de ceea ce ar putea spune dacă ar afla că relaţia sa cu târâtura aia mă distruge încetul cu încetul.

-Îmi vreau tăticul înapoi, am spus atât de încet, sperând ca nimeni să nu mă audă, deşi ştiam că asta era inevitabil.
-Nu a plecat nicăieri, a spus o voce masculină, care, intuiam eu, a fost a şoferului. Era cea de a doua persoană care ştia numărul dăţilor în care i-am udat tapiţeria maşinii cu lacrimile mele nevinovate.
-S-a dus, l-am contrazis, afundându-mi chipul în părul lung şi mătăsos al Ainei. Un alt idiot lipsit de principii i-a luat locul, am continuat.
-Încă mai trăieşte în tine, în sufletul tău, mi-a replicat.
-Poate, dar e captiv şi nu mai poate evada, nu se mai poate întoarce înapoi în trupul său.

Nu am remarcat pe moment, însă vorbeam ca şi cum am fi doi filozofi care se întreceau între ei cu scopul de a replica cele mai fantastice si ilogice fraze, în aşa fel încât doar ei să le poată înţelege.

-Atunci adu-l tu înapoi, poţi face asta.
-Chiar crezi? L-am întrebat în timp ce mă ridicam din braţele Ainei. Îl priveam cu speranţă şi speram să nu mi-o năruie.
-Doar nu o vei lăsa pe madame Puffy să-ţi fure împăratul, nu? M-a întrebat în timp ce mi-a zâmbit pentru o secundă, timp cât mă privea insistent pe mine, nu parbrizul şi drumul.

Dacă nu i-aş fi cunoscut pe Aina şi Mikihisa, aş fi putut jura că sunt soţ şi soţie, cu toate că i-am zărit aruncându-şi priviri dulci prin curte de câteva ori. M-aş fi bucurat dacă ar fi fost împreună, având în vedere că Mikihisa era un bătrâng arţăgos, pe când Aina era o femeie blândă, de vârsta lui, trecută prin viaţă şi mamă în acelaşi timp. Avea patru copii, dacă îmi amintesc eu bine: trei băieţi şi o fată de vârsta mea, dar pe care nu o cunoscusem nici măcar după atâta timp.
“ Am ajuns.” Au fost cuvintele care m-au făcut să zâmbesc instinctiv, deşi fericirea mi-a pierit atunci când am realizat că am plâns, iar machiajul meu se dusese pe apa sâmbetei. Nu am apucat să spun ceva, căci i-am simţit mâinile femeii pe faţa mea, plimbându-şi degetele pe aceasta, încercând să retuşeze puţin ceea ce se putea. Se vedea că avea experienţă în domeniu şi că trecuse prin astfel de pase cu fiica ei. Au fost câteva zile în care m-am întrebat dacă aveam să mă întâlnesc vreodată cu ea, însă am abandonat rapid ideea. Grupul în care tocmai intrasem nu îmi acorda libertatea necesară cunoaşterii unor persoane mai puţin înstărite. La naiba cu societatea şi regulile astea date naibii!
M-am uitat într-o oglindă şi, spre surprinderea mea, arătam mult mai bine decât atunci când m-am urcat în maşină. Am zâmbit, le-am zâmbit lor, celor ce îmi făceau zilele mai frumoase sau mai dramatice, depinde de caz. Mikihisa şi-a pus mâna pe umărul meu, semn că ar fi bine să mă duc, înainte ca petrecerea să se termine. Am aprobat cu o singură mişcare a capului şi am ieşit din maşină, aranjându-mi rochia ce se mototolise.

-Cine sunt ei? I-am auziit vocea roşcatei din spate, făcându-mă să tresar. I-am privit pe cei doi, Mikihisa şi Aina, primind acordul lor cu o mişcare subtilă a mâinii.
-Servitorii, i-am răspuns neluându-mi privirea de la cei doi, cerându-mi scuze pentru ceea ce i-am spus roşcatei, pentru felul în care îi tratam în momentul respectiv. Şi cu toate astea păreau să nu fie deranjaţi, ba chiar mă încurajau să continui.
-Înţeleg, a răspuns rapid Karin, nedând prea mare importanţă cuvintelor mele. - Nici eu nu eram importantă pentru ea, deci cuvintele nici nu mai au ce căuta în discuţie. – Hai înăuntru, ştii doar pentru ce ai fost chemată aici.

Am aprobat-o scurt, în timp ce ne îndreptam spre intrare, eu în urma ei, bineînţeles. Ăsta era unul dintre primele lucruri pe care aveam să le schimb odată cu terminarea iniţierii mele.
Am urmat-o până la un separeu, având capul plecat. Nu aveam de gând să privesc pe cineva în ochi, căci m-aş fi intimidat şi s-ar fi dus dracului tot planul meu pe care îl concepusem încă de când a apărut obsesia mea pentru grupul ăsta idiot, ce-i drept.

-Aşază-te jos! Mi-a spus impunător, făcându-mi semn către un scaun, eu conformându-mă. Alege una dintre cele patru cărţi, a continuat atunci când mi-a aşezat în faţă un pachet de cărţi de joc, alegând patru dintre acestea.
-Prima, i-am răspuns temătoare. Nu înţelegeam care era scopul alegerii cărţii, căci nu venisem să mă joc, presupun. Mi-a zâmbit răutăcios, urmând să pună pe masă o cutiuţă din argint. A deschis-o şi am vazut câteva bucăţele de hârtie.
-Alege un bilet, mi-a zis din nou.

Treaba devenea dubioasă şi chiar îmi trecuse prin cap să mă strecor afară şi dusă să fiu, însă “prietenii” roşcatei care stăteau în spatele meu, m-au făcut să mă răgândesc. Îi analizasem atunci când am intrat, printre şuviţele care îmi împânzeau chipul: trei arme de fiecare, plus un briceag şi un pumnal. Ori alegeam şi vedeam ce se va alege de pielea mea, ori ieşeam de aici mai mult moartă decât vie. Puteam paria pe asta.
Am tras un bileţel şi i l-am dat, iar zâmbetul idiot de răutăcios l-am zărit din nou. M-a îndrumat spre un alt loc al clubului, păzită bineînţeles de “prietenii” ei, iar acum putea băga mâna în foc că am intrat într-o mare idioţenie. În ciuda faptului că mi-a spus că acea roată a norocului nu mă va condamna la moarte, tot m-u străbătut fiorii. Oficial, tipa asta era sărită rău de tot.

-O învârţi şi vedem care îţi va fi ultima probă pentru iniţiere.

M-am apropiat temătoare de roată şi am învârtit-o, iar cât timp aşteptam răspunsul îmi ţineam ochii închişi. Nu voiam să aflu răspunsul, nu atât de devreme şi nu voiam să fiu prima care îl vede. Stăteam ca o stană de piatră, iar când am auzit fluieraturile impresionate, am hotărât să mi-i deschid. Proastă alegere! Văzusem rezultatul cutremurător, deşi în ochii altora nu părea cine ştie ce.

-Curse ilegale stradale, mi-a confirmat roşcata.
O priveam cu un semn de întrebare, iar ea a început să îmi spună în detaliu despre ceea ce urma să se întâmple:
-N-ai nevoie de carnet de conducere, că altfel n-ar mai fi ilegale. Poţi participa cu orice vrei atâta timp cât dispui de mulţi cai-putere. De la motociclete şi până la bolizi, nu contează.
-Dar nu ştiu să conduc sau să...
-Nici nu trebuie. Ai o lună la dispoziţie să înveţi, nu îmi pasă de la cine, însă acesta trebuie să ţi se alăture în cursă. Sfatul meu ar fi să îţi alegi un băiat drept partener, nu o fată, dar faci cum crezi. Ştii doar că odată ce ai intrat în club, eşti practic obligată să participi la cursă, fie că vrei, fie că nu.

Aşa era. Îmi spusese asta de la început şi acceptasem. Partea proastă era că am fost entuziasmată până peste măsură şi toată bucuria mea îmi săpase groapa de mormânt, se pare.

*

-Aş putea să te învăţ eu câte ceva, dar nu mă pricep la bolizi, să ştii.

Un om în vârstă ca Mikihisa nu mă putea ajuta, oricât de mult şi-ar fi dorit asta. Îmi sprijineam capul de parbriz, gândindu-mă la o persoană potrivită care ar fi putut să mă îndrume, cel puţin. Nu ştiam pe nimeni şi oricum nu m-ar fi ajutat cineva, având în vedere că îi pierdusem pe toţi în momentul în care mă alăturasem grupului ăstuia. La dracu cu toată treaba asta cu cursa! Era prea absurd totul, plus că eram fată. Poate cineva ca blonda aia oxigenată să fi ştiut să conducă un motor, dar decât să apelez la ea, mai bine mă condamn singură la moarte.

-O să găseşti tu o soluţie, ai să vezi, îmi repeta întruna Aina, cât timp îşi trecea mâinile prin părul meu.
-Şi dacă nu? Am întrebat-o, luând rolul copilului inocent şi neajutorat.
-Nu există “nu”, cel puţin nu atunci când vine vorba de tine, nu-i aşa?

I-am zâmbit. Ştia mereu cum să facă pentru a-mi reda speranţa pe care adesea o pierdeam.

-Am făcut pană, i-am auzit vocea lui Mikihisa din faţă. Am să cobor să văd ce e de făcut.

**

Trecuse un timp de când se chinuia să repare ceva pe la motor, bănuiesc, dar în zadar. Era plin de motorină, cu cămaşa scoasă din pantalonii de stofă, şifonată şi cu sacoul aruncat undeva pe maşină. Se chinuia să repare ceva, se pare, dar îndemânările lui nu îi foloseau acum, nu îl ajutau.
-Am să-l sun pe unul din fiii mei. Se pricepe, din câte ştiu, plus că are acces la un garaj unde poate repara diverse maşini, am auzit-o pe Aina spunându-i în timp ce ieşea din maşină.
Ştiam că nu-i face plăcere să fie ajutat de cineva, mai ales de o persoană mai tânără decât el, dar nu a avut încotro, aşa că s-a conformat. Era unul dintre rarele momente în care se baza pe altcineva. Probabil s-a săturat şi el să facă totul de unul singur. Presupun.

***

După un timp ne aflam în garajul acela despre care a menţionat Aina, însă cel ce repara maşina nu cred că era fiul ei. Nu semănau deloc, din niciun punct de vedere. În schimb, ea dispăruse din peisaj, timp în care am fost sunată de tata să mă întrebe dacă totul este în regulă. S-a oferit să trimită pe cineva imediat ce i-am spus de situaţia în care ne aflam, dar am refuzat. Mikihisa cred că ar fi explodat dacă ar mai fi primit ajutor din partea unei alte noi persoane. Una cred că era suficientă.

-Nu mă pot descurca singur, a spus băiatul care stătea de ceva timp cu capul sub capotă încercând să rezolve sau să indentifice problema. Jees, vino aici şi ajută-mă! a strigat tipul după un altul.
Băiatul chemat a sosit imediat, la braţ fiind Aina. Se pare că el era unul dintre fiii ei, căci semănau şi se simţea de la un kilometru depărtare dragostea şi protecţia pe care i-o oferea băiatul mamei sale. Mai repede era bărbat, căci spatele lat, abdomenul şi braţele frumos lucrate şi chipul matur cam asta sugerau. Arăta bine, sau nu, foarte bine. Purta doar o pereche de pantaloni largi, lucru care mi-a adus aminte din nou de blonda aia care nu avea să-mi dea pace vreodată.

-E maşina ta? M-a întrebat în timp ce mă analiza din cap până în picioare, oprindu-se adesea asupra decolteului nici prea mare, dar nici discret.
-Mhm, am murmurat imediat ce mi-am adus aminte că maşina a fost primită cadou acum ceva timp de la mama. Avea ceva special, era diferită, semăna mult cu un bolid, în ciuda faptului că avea un aspect destul de feminin şi elegant.
-Atunci am să rezolv problema fără să vă cer vreun ban. Ce nu fac eu pentru o fată aşa b... frumoasă.

Patetic.