Asul negru

M-a atras mult titlul și se pare că se potrivește chiar bine.

De data aceasta dau de un fic in care Naruto si Sasuke sunt rivali , deci este ceva diferit față de altele . Îmi place!

Îmi place cum descrieți și cum dezvoltați ideea deci o să iasă ceva frumos .

Sper sa puneți cât mai repede următorul capitol și dacă puteți anunțați-mă și pe mine!

Spor la scris în continuare !

Oooooo doamneee !!! Sasukeee nenorocitule, cum sa faci asa ceva? Prietena ei cea mai buna? Proasta mișcare, tipule ! Hai maiii repede cu next ul ca moooor de curiozitate, oare cum va reacționa Sakura? Anunță ma si pe mine cand il pui, te rog. Bafta la scris te pupppppp ! :* :* :*

Deci jur, fic-ul asta e absolut genial ! woaaaa

A devenit inevitabil unul dintre preferatele mele. Doamne, va rog, aduceti urmatorul capitol pentru ca mor de curiozitate. Ce cauta Sasuke la Ino acasa? Chiar nu mai pot astepta :(
Am savurat fiecare moment, fiecare detaliu. Amandoua scrieti excelent in love

Sa ma anuntati si pe mine cand aduceti urmatorul capitol, va rog, si sper sa fie cat mai repede ca sa nu mor de curiozitate lough

Pupici si spor la scris ;;)

Subiect: Re: Asul negru Mar 02 Sept 2014, 21:53

Buna !
Scuze ca am absentat la ultimele trei capitole, sper sa nu imi fi pierdut dreptul de a fi anuntata.
Deci, mi se parutse ca in fiinta lui Sasuke avusese loc o schimbare in capitolele zece si unsprezece ( cred ca alea erau), dar se pare ca el nu s-a schimbat chiar deloc, daca nu primeste ce vrea atunci va plati inapoi cu suferinta persoanei in cauza, trist, foarte trist.
Nu ma pot hotara daca el sau Naruto u mai mare nevoie de o galeata de apa in fata sa se trezeasca la realitate.
Ca de obicei, sunteti geniale, ador fic-ul asta, sper sa ma anuntati atunci cand postati next-ul.
Ja ne !

Subiect: Re: Asul negru Vin 05 Sept 2014, 09:59

Bunaa
Ti-am citit ficul intr-o zi și eram ceva gen "wow este demențial". Cel mai mult m-a atras lejeritatea cu care povestești și exprimarea nici excentrica nici săracă care lasă acțiunile sa curgă frumos și descrierile sa fie creionate plăcut. Aștept cu vizibila nerăbdare următorul capitol, dacă poți și vrei sa mă anunți. Te puuuup și spor la scris ♡♡♡

Subiect: Re: Asul negru Dum 07 Sept 2014, 00:06

Foarte frumos ficul, nu m-am miscat din fata monitorului pana nu am citit fiecare capitol, sper sa aduci next-ul repede :-*

Subiect: Re: Asul negru Mier 10 Sept 2014, 09:29

Am trecut si eu pe aici... we party !!

Super genial ficul si ideea si tot, nu ma asteptam sa fie chiar asa de faaaain. in love

Fetele, eu nu am ce sa va spun mai mult decat spor la scris si sa aduceti nextu cat de repede. Sper sincer ca Ino nu-i chiar asa de naspa incat sa ii faca asa ceva la Sakura:q: "Sisters before misters!"
Spor:*:

P.S. Va rog din sufletel sa imi trimiteti pm cand puneti next, pentru ca intru foarte rar si daca nu trimiteti nu o sa vad si poate si uit ce se intampla pe parcurs :(

Subiect: Re: Asul negru Mar 07 Oct 2014, 09:41

Buna, dragele mele! Vad ca ati fost tare ocupata de când n-am mai trecut pe aici. Sper ca ma mai primiti, chiar daca am lipsit la ultimele 4 capitole. :) Va rog eu mult!! Ma primiti, da? Am fost constiincioasa si am citit tot, in doua reprize, ieri inainte de ore si acum, cate 2 capitole, deci sunt la curent cu ce se intampla. Ceea ce ma face sa intreb "Când vine urmatorul capitol?" Stiu ca poate e chiar nepoliticos din partea mea dupa ce am lipsit atata, dar nu ma pot abtine! E ficul meu preferat!! Si nu o spun asa, de flori de mar, vorbesc serios. Am o mare slabiciune pentru perspectivele lui Sasuke, nu ca ale Sakurei nu-mi plac, dar ale lui imi plac mai mult. OK, nu cred ca vreti un rezumat, doar stiti ce ati scris, dar ma ucide cineva daca punctez nistele momente care m-au interesat in mod special?! Si de la care am ragusit si mai tare, ca desi sunt racita moarta si ragusita rau de tot am citit cu voce tare toate 4 capitolele si m-am oprit pentru cateva "comentarii" oarecum necesare. Apropo, daca Sasuke are nevoie de consiliere pshihologica il ajut cu placere, si asa am nevoie de o "victima" pentru tema la psihologie. Pot sa-l imprumut? Oricum, m-au acaparat si incantat capitolele astea, mai ales fazele din capitolul 11 si ceva din 12, ca sa nu dezvolt aici. Si pentru ursuletul Sakurei am eu o pisicuta de plus de când eram bebelus asa, ca sa nu se simta singur. Si da, imi pare rau ca Naruto a facut accident, dar cred ca o cam merita, deci....Sasuke când face accident? Si o sa fie si Ino in masina? Nu de alta, dar e singura nevinovata in toata povestea, pana acum, si cred ca ar fi pacat. Si daca tot e asa buna la mate ma ajuta si pe mine cu noua mea profesoara? Chiar am nevoie, mai ales ca are ghimpi impotriva mea si e si cam...aaa... diferita. Nu e asa urgent, mai ales ca mai e ceva timp pana dau si eu de asimptotele vietii, momentan ne "traumatizeaza" cu inecuatiile, ceea ce e inca bine, aproape perfect. Si va rog, dar chiar va rog, nu-mi spuneti ca Ino si Sakura o sa se certe pe Sasuke sau pe As, cum vreti sa-i spuneti in continuare. As digera mai greu o asa parte a povestii, si nu doar pentru ca eu n-as pune niciodata un baiat inaintea, ei bine, multor lucruri, dar si pentru ca de când a inceput liceul n-am mai vorbit cu cea mai buna prietena sau fosta cea m-ai buna prietena si unul din cele 2 motive e ca tipul pe care-l place foarte mult vorbeste mai mult cu mine si asta o incomodeaza. Deci, daca se poate, sper ca povestea voastra sa nu aiba tangente cu viata mea ca o sa fie ciudat. Totusi, ma intereseaza in mod special relatia dintre Ino si Sasuke, ce a cautat el la ea si sper ca poate aflu asta din perspectiva lui.

Cred ca am terminat. Da, am facut-o. Si scuze ca probabil mai mult de jumatate din ce am scris nu are nici un sens, dar undeza exista conexiuni. Pai, cam atat. Va rog sa aduceti nextul cat mai repede puteti si promit sa trec si eu repede pe la el, deci anuntati-ma. Va pup dulce si va felicit cpentru munca depusa! Mult succes in continuare, spor la scris si la idei! Ja ne!!

Subiect: Re: Asul negru Mar 07 Oct 2014, 10:12

Buna! Am auzit numai de bine despre ficul fostru si mi-am propus sa-l citesc. Am ramas placut surprinsa.
Felul in care voi ati descris actiunea, sentimentele, te-a facut pur si simplu sa iti imaginezi totul foarte clar si limpede.
Despre personaje, nu mai spun. Desi am citit o gramada de ficuri su Sasuke bad boy-ul liceului, iar Sakura fata timida, al vostru mi s-a parut genial. Scenele cu saruturi sunt preferatele mele, iar fiecare replica a lui Sasuke legata de cat de bine arata Sakura m-au facut geloasa pe ea.
Imi place foarte mult ce ati scris si va rog sa ma anuntati si pe mine cand postati next!

Bai Lauren , posteaza nextul ala , hai te rog eu . Rareosri scriu eu comentarii , pentru ca lene . Hai , te rog repejor , ca iubesc ficul asta , e preferatul meu , asa ca hai , misca cu talent .Te-am pupat!

Nu am mai intrat pe sait de mai bine de 2 luni, iar fic-ul vostru mi-a sarit in ochi! Adica titlul sau m-a captat. Am zis " De ce nu?" Si nu m-am inselat! Lauren, ai un stil de a scrie pe care il ador! Faci capitole lungi, descri foarte mult si ma faci sa ma simt un persoanj! Esti geniala! De asemnea Rin descrie bine, dar are capitole mai scurte si nu asa amanuntite, dar se asemenea mi-au placut! Sincer cum am terminat ultimul capitol nu am mai putu sa ma gandesc la alt ceva! Eram pur si simplu captivata de continut si nu puteamsa ma gandesc decat la ce se va intampla! Adica Naruto mi-a parut dragut la inceput, dar acum sincer imi e scarba de el! Sasuke mi s-a parut un "bulangiu" sa folosesc un termen mai nou! Ei bine mi s-a dovedit zicala " Nu judeca o carte dupa coperta" si nici un fic dupa primul capitol! Sasuke s-a indragostit repede, iar Sakura l-a ranit chair atunci cand a realizat ca il iubeste! Stiti? M-am gandit " De ce nu pot fi toti fericiti? De ce trebuie sa intervina cineva ca sa strice totul" Ei bine am gasit si raspuns "Daca totul ar merge bine si nimic nu s-ar mai intampla nu am mai astepta asa nerabdatori urmatoarele capitole"
Imi place acest fic, asa ca va rog sa il continuati! Va rog sa ma anuntati la capitol nou!

Heeei. Ficul vostru este cu adevarat genial si m-a captivat total.
Astept cu mare nerabdare nextul. Am fost lasata in suspans si chiar vreau sa alfu ce se va intampla in continuare. vaa pup.

Subiect: Re: Asul negru Vin 27 Feb 2015, 16:20

Au trecut atat de multe luni de cand nu ati mai postat :( Ati abandonat ficul?

Subiect: Re: Asul negru Sam 28 Feb 2015, 22:56

Nu stiu daca o sa-ti vina sa crezi, dar nu l-am abandonat. Atat eu, cat si Lauren, suntem in ultimul an si in doar 4 luni o sa dam bacul. Suntem putin cam ocupate invatand. :D

Subiect: Re: Asul negru Dum 15 Mar 2015, 05:17

Pfiu, mai este speranta pentru un next, atunci

Buna fetelor! Dupa 3 ani in care nu am mai avut nicio tangenta cu siteul acesta, iata-ma aici, dandu-va un comentariu la fic. Si, ce pot sa zic, mi-a fost dor intr-un fel.
V-am savurat, infulecat si citit ficul in mai putin de o zi. Pot sa va spun, cu sincritate, ca am ramas placut impresionata de el. M-a atras la inceput titlul, nu credeam ca e o porecla. Suspectam ca va fi vorba de ceva jocuri cu carti, gen pocker, sau alte tampenii. In schimb, modul in care v-ati completat una pe cealalta, echilibrul si accentul de continuitate a textului m-au facut sa-l citesc pana la capat.
Inca un lucru care-l ador la voi fetelor: nu va axati doar pe descrieri lungi de sentimente in care sa va repetati de un milion de ori, ci naratiunea se combina perfect cu descrierile de sentimente, scurtele(si putinele) descrieri de cadru si dialogurile. Va felicit pentru asta, si ma bucur ca inca se mai scrie fanfiction de calitate.

Abea astept sa vad ce se intampla in continuare cu cei doi. Sper sa nu ne tineti in suspans (prea mult).

Va pup, fetelor!

P.s.: Mult succes la invatat!

Subiect: Re: Asul negru Mar 14 Apr 2015, 11:12

Buna fetelor.. sunt noua pe aici in acest forum, dar veche exceptand ficurile citite, adica de mult timp va citesc ficurile.. in fine, sunt foarte impresionata de acet fic, ador ideile voastre care se imbina perfect in aceasi "compozitie" sa zic asa.. vad ca nu va lasati batute si nu parasiti aces fic.. Bravo, sincer va spun cu mana pe inima ca imi place extrem de mult.. continuati si na va lasti.. astept next-ul..

Draga mea ador jur ADOR acest fic .Am asteptat ca tu ra te reintorci crede - ma .Anunta - ma cand urci next - ul.Akatsuki te a hug

.Ja ne !

Subiect: Re: Asul negru Joi 27 Aug 2015, 23:32

Bună, fetelor! I am back in business. Am revenit cu nextul într-un final. Îmi cer scuze pentru perioada în care am lipsit, însă am avut motive bune. Anul acesta am avut bacul -pe care și eu și Rinnie l-am luat cu note foarte bune- și chiar și când aveam puțin timp liber ca să scriu nu mă puteam concentra. Am avut câteva încercări nereușite de a scrie un capitol, Rinnie s-a oferit să-l scrie ea, dar n-am lăsat-o. Vina mea, scuzele mele. :)) Apoi am fost plecată în vacanță, lucru pe care sunt sigură că îl înțelegeți dat fiind stresul prin care am trecut un an întreg. Abia acum pot să zic că încep să mă simt din nou om. :)) Sper că veți savura nextul așa cum l-am savurat eu când am scris. Vă pup!

Rezumat: Sakura și Asul negru s-au despărțit din cauza faptului că Sakura l-a alungat pe As de la spitalul în care Naruto era internat după ce a făcut un accident. După două luni, Sakura află că Ino, cea mai bună prietenă a ei se întâlnește cu Sasuke.

P.S.: capitol necorectat.

Capitolul 15

Credeam că n-am auzit bine. Adică, era imposibil ca Naruto să fi rostit ceea ce aveam eu impresia ca aș fi auzit. Nu era cu putință ca prietena mea cea mai bună să mă trădeze în halul acesta.
- Poftim? am întrebat, încruntându-mă.
- Sasuke a fost la Ino aseară, a repetat el, pufnind.
Auzisem bine, dar nu-mi venea să cred. Da, o văzusem urcând în mașina lui ieri, dar nu eram capabilă să accept că poate exista atâta ipocrizie într-un singur om. De Asul Negru știam că era un nenorocit, dar Ino? Ino îmi bandaja mereu genunchiul când eram mici și eu cădeam pentru că eram neatentă. Îmi făcea micul dejun atunci când eram într-o pasă proastă și o rugam să vin să dorm la ea. Mă lăsa chiar să mânanc în pat. Era mereu acolo când aveam nevoie de ea și eu la fel. Credeam ca suntem un fel de suflete pereche in materie de cele mai bune prietene. Gândeam la fel, ne terminam propozițiile uneori, eram ca niște pisici siameze. De ce să-mi facă ea una ca asta? De ce? Chiar merit?
- De unde știu că nu mă minți? Adică, ok, poate au ieșit împreună, dar să-l primească în casa ei? În camera ei?
Și-a trecut enervat mâna prin păr, lovind tetiera și mi-a strigat:
- Dacă ești masochistă, pot să-ți dovedesc. E la el acum, pun pariu. Am dat-o afară din casă aseară. Ne-am certat din cauza tâmpitului ăluia până mai aveam puțin s-o strâng de gât și ea a plecat.
Am înghițit în sec. Știam că rivalitatea dintre Asul Negru și Naruto e mare, dar n-am crezut că ajunge până în momentul în care blondul o dă afară pe propria soră din casa părinților săi din cauză că se întâlnește cu cineva nepotrivit.
- Nu prea mai faci pe deșteapta acum, nu-i așa, Saku? a râs el batjocoritor. Nu te ține să mergi acasă la el să vezi cum prietena ta îi încălzește patul fostului tău iubit?
Am strâns din măsele și l-am plesnit pe Naruto cu toată puterea de care eram capabilă. M-a privit șocat. Probabil nu se aștepta să reacționez atât de violent, însă, oamenii se schimbă, iar eu încep să mă comport cu fiecare așa cum merită. Mi-am aranjat cămașa și fusta uniformei, apoi m-am uitat la telefon. Pierdusem deja jumătate din ora de japoneză și nici nu aveam de gând să prind ceva din cealaltă.
- Nu ar trebui să fie la școală acum?
S-a încruntat și și-a dres glasul, încrucișându-și brațele. L-am prins pe picior greșit. Am zâmbit amar, măcar cu satisfacția asta să rămân și eu după o veste ca cea de mai devreme.
- Hai să mergem până la nenorocitul ăla acasă. Dacă încă mai sunt acolo înseamnă că am avut dreptate și că au mai rămas pentru o partidă scurtă. Dacă nu mai sunt, n-avem nimic de pierdut. Măcar nu rămânem cu îndoiala.
- Sincer, Naruto, nu cred că Ino ar chiuli de la ora de literatură. Nu e genul ei.
- Nu era genul ei nici să fure iubiți și totuși a făcut-o.
Am deschis gura să o apăr, apoi am închis-o cu un pocnet scurt al dinților. Trebuia să mă dezobișnuiesc să îi iau apărarea. Aparent nu merita acest privilegiu. Am aprobat scurt din cap și m-am cufundat în scaunul meu, ignorându-l pe Naruto. M-am lăsat pradă durerii pe care o simțeam încă de când auzisem de trădarea prietenei mele și am plâns până n-am mai avut lacrimi.
- Nu plânge, prințesă, te rog!
S-a mutat pe banchetă mai aproape de mine și i-a făcut semn șoferului să pornească, spunându-i adresa. A vrut să mă îmbrățișeze, dar nu l-am lăsat. Era timpul să mă maturizez. Nu mai puteam să fug de la unul la altul, crezând că mi-am găsit prințul pe calul alb. Niciunul dintre ei nu era nici măcar pe aproape de așa ceva. Era timpul să plâng, să regret și apoi să-mi rezolv problemele. Voiam să fiu independentă, sigură pe mine, capabilă să mă descurc singură. Voiam să fiu o femeie pentru că îmi era scârbă de fetița care fusesem până atunci. Nu mai voiam ajutor din partea nimănui. Puteam să rezist singură durerii acesteia, n-aveam nevoie de un scut. Mai ales de unul care mă mințise și încercase să mă facă să mă culc cu el. Știam că pot să rezist durerii și singură, deși eram conștientă că nu avea să-mi fie prea ușor. Îmi simțeam inima rupându-se în milioane de bucățele. Prietena mea cea mai bună și fostul meu iubit. Ce clișeu! Viața mea era plină de nenorocite de clișee. Și nici măcar cele bune! Nu, ceea ce primesc eu sunt tipi înfumurați, afemeiați și nenorociți și cățele de prietene! Ei se câștigaseră unul pe celălalt, dar mă pierduseră pe mine. Oare pentru ei merita? Pentru mine sigur nu.
Am recunoscut drumul spre casa Asului printre lacrimile ce îmi șiroiau pe obraz și mi-am mușcat buza ca să nu plâng și mai tare. Urma să ajungem acolo în câteva minute, iar eu nu știam nici măcar ce voiam să le spun în eventualitatea în care erau acasă. Pe lânga asta, arătam și oribil. Vor ști că am plâns. Mă cunosc așa de bine...N-am cum să le ascund asta! îmi tot repetam. Aproape i-am zis șoferului să întoarcă mașina, dar mi-am dat seama că aș fi cedat. Tocmai îmi promisesem că voi fi puternică și instinctul meu era să dau bir cu fugiții. Tipic. Până să apuc eu să-mi țin alt discurs motivațional, ajunsesem. Mi-am tras nasul, dorindu-mi să am un șervețel. Parcă citindu-mi gândurile, Naruto mi-a întins un pachet de șervețele. Mi-am suflat nasul atât de puternic încât cred că a ieșit și puțin suflet pe acolo.
- Ești gata, prințesă, sau vrei să te machiezi puțin? întreabă Naruto, strâmbându-se.
- Chiar așa oribil arăt?
- Mai oribil.
Am oftat și mi-am dat repede cu corector, cremă hidratantă, rimel și ruj. Mi-am pieptănat părul puțin cu mini-peria fără de care nu plecam de acasă și am încercat să zâmbesc. Nu arătam prea bine, dar măcar nu mai arătam ca o mumie. Eram destul de drăguță...Însă, destul de nu e niciodată de ajuns. Am coborât din mașină, trăgând adânc aer în piept și întrebându-mă ce naiba aveam de gând să le spun. Mai bine eram calmă, privindu-i urât și rostind o replică nașpa care să-i facă să se simtă rușinați de ceea ce sunt. Da, asta aveam de gând să fac. Naruto a ciocănit la ușa Asului, acoperind vizorul cu degetul. Eram sigură că n-ar fi deschis dacă ar fi văzut cine îl caută. Inima bătea să-mi spargă pieptul și speram din tot sufletul ca Naruto să se fi înșelat și Ino să fie la școală, iar playboy-ul care îmi furase inima să nu aibă nicio legătură cu ea. Însă, cum n-am fost niciodată prea norocoasă, ușa s-a deschis, iar în prag a apărut Asul, pe jumătate dezbrăcat și încruntat, iar în spatele lui am putut-o vedea pe Ino râzând și îmbrăcată doar într-o cămașă bărbătească. În momentul acela am simțit cum îmi ies la propriu flăcări pe urechi. Una era ca nenorocita aia să mă trădeze și să se culce cu fostul meu și o situație total diferită era ca ea să fie îmbrăcată cu cămașa lui și să rânjească la el ca o cățea în călduri.
- Ce dracului vreți de la mine? Urlă el. Dispăreți de aici!
L-am plesnit cu cea mai mare ură posibilă și, Doamne, cât de bine mă simțeam! L-am împins într-o parte și m-am dus direct spre Ino, ucigând-o din priviri.
- Cățea nenorocită! Am crezut că-mi ești prietenă și tu abia așteptai momentul să-mi iei locul.
- Știi ce? Și eu am crezut că-mi ești prietenă! Te-am sunat aseară. N-aveam unde să dorm și chiar am crezut că o să-mi răspunzi, dar probabil că nu am fost atât de importantă pentru tine. Ți-am lăsat o sută de mesaje! Le-ai ascultat măcar? mi-a zis ea furioasă.
- Nu, nu le-am ascultat, dar asta nu e o scuză să vii și să dormi la fostul meu iubit, ok? N-am auzit când m-ai sunat aseară, iar azi-dimineață eram în întârziere. M-am întâlnit cu Naruto în fața blocului și de atunci îmi spune cât de nenorocită poate să fie prietena mea cea mai bună! Și cred că s-a înșelat. Ești și mai lipsită de orice urmă de bun simț decât mi-a zis el!
- Scutește-mă! Asul a fost singurul care mi-a fost alături aseară. Altfel aș fi dormit sub un pod. Și dacă s-au întâmplat între noi lucruri care n-ar fi trebuit tu ești vinovată. Dacă mi-ai fi răspuns, acum n-aș mai fi fost aici! a strigat ea, fluturându-și amenințător arătătorul prin fața mea.
Am strâns din măsele și m-am apropiat tremurând de furie. Am prins-o de gulerul cămășii, zguduind-o cu toată forța și i-am spus apăsat:
- Vei regreta. Ți-o jur.
M-am simțit trasă de umăr în spate și mi-am înfipt mâinile și mai tare în bucata de material pe care o strângeam. L-am auzit pe Naruto țipând la As și când m-am uitat în spate cei doi se luaseră la bătaie. Ino încerca să-mi desprindă mâinile de pe cămașa ei. I-am făcut pe plac, i-am dat drumul doar ca să-i dau cel mai frumos croșeu pe care l-am dat în viața mea. Sângele a început să-i țâșnească pe nas și să-i intre în gura, iar a început să plângă. I-am distras atenția Asului, iar el l-a împins pe Naruto și a venit lângă Ino.
- Ce dracu e în neregulă cu tine?
- Da, ce dracu e în neregulă cu mine? De ce aș lovi-o pe fosta cea mai bună prietenă? Doar pentru că se culcă cu fostul meu iubit?
- Nu e treaba ta cu cine mă culc eu, Sakura. Ai avut grijă să nu mai existe nimic între noi. Și în niciun caz nu accept ca două fetițe răsfățate să se ia la bătaie și să-mi umple podeaua de sânge, ne-am înțeles? mi-a urlat el în față, apucându-mă de bărbie.
- Nu o atinge! a mârâit Naruto, ștergându-se la gură de sânge și șchiopătând.
- Ce naiba e cu gălăgia asta? întreabă cineva și mă trezesc privind fix în ochii lui Itachi. Ce se întâmplă aici? Parcă am intrat într-o telenovelă. Blondo, mai ușor cu țipatul! E un nas spart, nu cancer.
- Tâmpitul de frate-tu i-o pune soră-mii care se întâmpla să fie cea mai bună prietenă a Sakurei, l-a lămurit Naruto.
- Ah, Sakura! Draga mea, ce mai faci? Încă nu vrei să te culci cu mine?
- De data asta, Itachi, mă voi gândi serios la propunerea ta, am zis eu, încercând să par seducătoare.
Mi-am învârtit o suviță de păr pe un deget, mi-am îngustat privirea și am zâmbit direct spre Itachi care purta doar o pereche de boxeri. A părut luat prin surprindere, probabil nu se aștepta la un asemenea răspuns din partea mea. L-am auzit pe As înecându-se și am râs din adâncul sufletului. Știam că cea mai mare răzbunare era să fiu iubita fratelui său. Ce se putea mai rău de atât? Aș fi cumnata fostului meu iubit. Am râs și mai tare. Probabil înnebunisem, deoarece nu am cum să-mi explic de ce am reacționat așa cum am făcut-o. M-am apropiat de Itachi, mi-am trecut mâinile peste pieptul și abdomenul lui și l-am prins de banda chiloților. Am rânjit și l-am sărutat. Am simțit imediat cum mă lipește de el și l-am simțit atât de tare. Mă sărutam cu fratele fostului meu iubit cu care am vrut să-mi pierd virginitatea și pe care îl iubeam, iar Itachi era atât de....pregătit de acțiune chiar acolo, în fața tuturor. L-am auzit pe As înjurând și am răspuns la sărut și mai vioi. În fond, Itachi nu săruta deloc rău și simțeam o dorință atât de puternică de a-l face pe fostul meu să sufere, încât dacă n-aș fi fost virgină, cred că aș fi făcut-o chiar acolo cu Itachi. Eram condusă de ură și dispreț și nu mă împotriveam deloc. Simțeam că nu mă mai doare nimic, simțeam puterea și plăcerea fugărindu-mi prin vene, devenind una cu sângele meu. Voiam mai mult, mă hrăneam cu suferința Asului, aș fi dat orice să-l văd plângând de ciudă că nu el e cel care mă săruta. Mi-am dezlipit buzele de ale lui Itachi și am șoptit seducător:
- Vineri la opt?
Arăta chiar amuzant cu ochii măriți de surprindere și pregătit de acțiune. I-am dat adresa rapid, i-am făcut cu ochiul Asului care mă privea enervat și șocat, i-am sugerat lui Ino să pună ceva gheață pe nas și am ieșit împreună cu Naruto care se uita la mine de parcă aveam șapte capete. Mă simțeam puternică, simțeam durerea și furia amestecate într-un punct al trupului meu care pulsa, oferindu-mi siguranță, încredere în mine și dorința de a face dreptate. Cei ce au greșit să plătească, iar cei cei au suferit să zâmbească! îmi tot repetam. Acesta avea să fie motto-ul meu în viață de acum înainte. Sakura Haruno, fetița care se refugia în brațele oricui putea și fugea de problemele ei, dispăruse și lăsase în urmă o femeie puternică, inteligentă, demnă de respect și răzbunătoare.

Subiect: Re: Asul negru Vin 28 Aug 2015, 00:41

Olla ! Multumesc ca m ai anuntat ! Ma bucur mult pentru voi, felicitari pentru rezultatele la bac ! Yaaaaaasss ! Finally, se intoarce roata ! Sunt in extaz pentru aceasta intorsatura intre Saku si Itachi. Mai mult decat extaz. Asule, ti a cam sunat ceasul.. Ce capitol suuuuper. Asa mai mergeeee. Abia astept noul capitol! Bafta honey, te pupppp !!

Subiect: Re: Asul negru Vin 28 Aug 2015, 08:39

Hei!^^ Ma bucur ca in sfarsit am citit next si ca sa fiu sincera uitasem toata povestea :)))
Vreau sa va felicit pe amandoua pentru notele luate la bac si vreau sa va mai felicit pentru genialul fic. Ati dus povestea la o alta inaltime, ati impletit foarte bine ideile si ati creat un intreg.
Mai mult nu stiu ce sa mai spun decat ca atitudinea Sakurei m-a lasat masca si chiar vreau sa vad pana unde ajunge cu Itachi. :)))
Spor la scris in continuare si multumesc pentru anunt. :-*

Subiect: Re: Asul negru Vin 28 Aug 2015, 19:27

Hei ^^ Mersi ca mai anuntat. Am asteptat asa mult continuarea, care chiar m-a lasat socata what?lol!

O noua Sakura, asta va fi interesant, mai ales daca isi a duce razbunarea la bun sfarsit.

Spor la scris si ne auzim data viitoare a hug

~Sayonara~ hi!

Subiect: Re: Asul negru Dum 30 Aug 2015, 19:59

Băăăăi. Am citit capitolul acum câteva zile, însă n-am fost acasă, așa că acum îți ofer și un comentariu la mult prea așteptatul capitol, care a fost mai mult decât genial. Sincer, nu mă așteptam la reacția blondei. Mi s-a părut total deplasată atitudinea ei având în vedere că știa ce fusese între Sakura și As. Ca să nu mai zic de superioritatea care i se citea în glas și aroganța cu care i-a vorbit; a meritat pumnul ăla mai mult decât ar crede. Cât despre Sasuke, mi se pare că se comportă precum un copil căruia i s-a luat ce-i plăcea și acum e bosumflat, dar încearcă totodată să n-o arate.
Cred că cel mai surprinsă am fost totuși de Sakura, căci nu mă așteptam să ia decizii atât de radicale în ceea ce-i privește viața și acum chiar sunt curioasă cum va începe această presupusă relație cu Itachi și dacă o să-l compare cu fratele său sau dacă, în ciuda planului său de a se răzbuna, o să-și facă mai mult rău sieși. Ei, dar vom vedea în următoarele capitole. Sunt tare, tare nerăbdătoare să aflu ce se va mai întâmpla, dacă Sasuke va răspunde la răzbunarea Sakurei și dacă vor începe un joc de leapșa rănindu-se reciproc. Vă urez spor la scris amândorura și multă, multă inspirație. Pwp.

Subiect: Re: Asul negru Joi 03 Sept 2015, 02:15

God! Nu cred! Îmi pierdusem speranţa că o să mai aud vreodată ceva de ficul ăsta. Apropo, bine că am trecut eu pe aici, că altfel nu aflam niciodată de capitolul ăsta. -.-
Oricum, faza cu Sakura cea tupeistă m-a lăsat cu gura căscată. Adică, sunt foart încântată că îl enervează pe Sasuke, dar cred că o să-i pară rău. Una e să o faci cu un tip drăguţ şi de treabă pe care îl iubeşti, şi alta să o faci cu fratele fostului tău iubit, în ambele cazuri, Sasuke e (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) şi pierde, dar în cel de-al doilea pierde şi ea. Ea nu e fata "the one night stand", ea e Sakura, fata care o să-şi găsească un iubit mişto şi o să fie atât de fericită că a rupt-o cu Sasuke. Nu? :o3
Sper să postaţi next-ul mai curând şi să primesc şi eu un PM data viitoare.
Spor la scris!

Subiect: Re: Asul negru Joi 03 Sept 2015, 23:05

In sfarsit mai citesc si eu cate un fic .De cand asteptam acest moment.Cat despre capitol , este ......FARA CUVINTE .Mesic de anunt si astept urmatorul .Akatsuki te pupiceste .

Subiect: Re: Asul negru Mar 08 Mar 2016, 00:35

Am revenit cu nextul. Rinnie a fost cea harnica, ea l-a scris. V-am pupat!

Capitolul 16

Mi-am regretat decizia de aproximativ 26372 de ori, dar până la urmă am acceptat-o ca fiind cea mai bună variantă. În fond, ce mai aveam de pierdut? Sasuke nu mă mai iubea, asta în cazul în care m-a iubit vreodată. Începusem să cred că fusesem doar o jucărie în brațele lui, așa că probabil era o decizie înțeleaptă să mă răzbun. Da, într-adevăr. Trebuia neapărat sa o îndepărtez pe Sakura cea drăguță și să îi fac loc celei mature. Poate că nu eram eu cea mai bună persoană, dar javrele alea nu meritau nimic. Da, aveam de gând să ies cu Itachi și să-l fac pe Asul negru să regrete ca m-a cunoscut.
Am pufnit.
Eu aveam de gând să-l fac pe As să regrete, tocmai eu, cea care era îngrozită de el în urmă cu ceva timp. Aveam curaj, nu glumă. Sau poate eram doar sinucigasă. Tot ce e posibil.
Am auzit un claxon și m-am grăbit să ies. Purtam o rochie roșie, strâmtă, lungă până aproape de genunchi și cu mâneca lungă, iar spatele era gol. Am avut grija să o asortez cu o pereche de pantofi cu toc cui roșii. Am zâmbit când am observat șocul din ochii lui Itachi apărut în momentul în care am ieșit din bloc, fiind urmat de un zâmbet ștrengăresc. Asta îmi dăduse mai multă încredere de sine.
S-a dat jos din mașină și a venit să-mi deschidă portiera ca un adevărat gentleman care, sincer, nu credeam că era.
-Arăți trăznet! a spus după ce s-a urcat în locul șoferului. Sasuke o să fie așa necăjit că nu o să poată să te atingă.
M-am uitat repede la el și am sperat că glumește, dar el zâmbea foarte mândru de el.
-Ce vrei să spui? Am întrebat.
Zâmbetul i-a pierit de pe față și m-a privit mai serios ca niciodată, apoi a șoptit:
-Sakura, știu ce vrei să faci și o să te ajut.
Și-a îndreptat privirea spre drum și a zâmbit din nou.
- O sa luăm cina în patru. O să fie așa frumos!
Nu-i înțelegeam entuziasmul de nicio culoare. Ce motiv ar avea el să mă ajute și, mai presus de toate, ar trebui să-i accept ajutorul? Mă îngrozea situația în care am ajuns. Și când mă gândeam că acum ceva timp eram doar o elevă plictisitoare a liceului din centrul orașului, aveam prieteni, nu-mi lipsea nimic. Iar acum lumea mea s-a întors la trei sute șasezeci de grade, fiind singură și fără nimeni alături. Toți m-au trădat, așa că de ce să mă mai tem? Nu e ca și cum aș fi prea șocată dacă și Itachi s-ar da de partea lui Sasuke în curând.
Când Itachi a oprit mașina, mi-am ridicat privirea și îmi dădusem seama că o ținusem ațintita către unghiile mele tot drumul. Era același restaurant ca cel la care fusesem ultima oară cu Sasuke. Era oare o glumă? Încă continuam să mă întreb ce naiba a fost în capul meu când m-am gândit la Itachi ca la un băiat pe care îl pot folosi să mă răzbun pe fratele lui? Am pufnit. Eram nebună, asta era clar. Poate ca ei fac mișto chiar pe la spatele meu dându-și seama de cât de penibilă este Sakura Haruno.
Itachi a coborât din mașină și a trecut pe cealaltă parte ca să-mi deschidă ușă.
- Pregătită de masacru, prințeso? A spus râzând.
Mi-am dat ochii peste cap și am ieșit din mașină. Își bătea joc de mine, asta era clar. Nu i-am dat niciun răspuns, așa că el mi-a luat mâna într-a lui și ne-am apropiat de ușile mari din fața noastră. Imediat ce am intrat în restaurant, un ospătar a venit și ne-a intrebat dacă avem rezervare pentru că, dacă nu, nu mai erau locuri libere. Itachi i-a spus pe ce nume avem rezervarea, iar ospătarul ne-a făcut semn să îl urmăm. Acesta ne-a condus până la un separeu, departe de privirile curioase ale mulțimii.
Deși Itachi m-a avertizat că o să fie la cină și Sasuke, am rămas surprinsă când l-am văzut pe acesta stând la masa noastră, lângă Ino cu care părea să aibă o conversație deosebit de interesantă. Când ne-au observat, aceștia au abandonat discuția pe care o purtau și au zâmbit amandoi batjocoritor spre mine.
Itachi mi-a tras scaunul și m-a ajutat să mă așez, apoi a luat și el loc lângă mine. Eram moartă pe dinauntru și nici măcar nu știam ce să le spun. Ce dracu puteam să spun într-o situație ca asta? Nici măcar nu îi puteam privi, așa că studiam cu mare interes paharul cu picior din fața mea. Itachi mi-a luat din nou mâna într-a lui și mi-a strâns-o puțin, dându-mi curaj. Mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Ino zambitoare, deși a avut nevoie de o grămadă de fond de ten ca să acopere vânataia de la nas. Iar Sasuke, ei bine, nu zâmbea, el se uita fix în ochii mei, probabil sperând să mă intimideze. Dar nu aveam de gând să-i ofer această satisfacție. I-am zambit fals.
-Sakura arata incredibil, nu, Sasuke? L-am auzit pe baiatul de lângă mine întrebând.
Sasuke și-a mutat privirea spre fratele lui și i-a zâmbit.
-Desigur, am cele mai bune gusturi. Deși mă surprinde faptul că tocmai tu ieși cu un rebut.
Când a spus ultimul cuvânt, și-a întors privirea din nou spre mine. Rebut? La naiba, asta a durut al naibii de tare. Eram un rebut pentru că nu mai ieșeam cu el? Asta era tot ceea ce reprezentam pentru acel băiat pentru care eram gata în orice moment să îmi dau viața?
-Rebut? Te înșeli, frățioare! Ești doar invidios că n-ai fost cel care i-a pus-o.
M-am uitat șocată la Itachi, iar el m-a strâns de mână și mi-a zâmbit. În schimb, lui Sasuke îi căzuse maxilarul în farfuria din fața sa. Mă privea șocat, nervos și invidios. Știam cât de mult își dorise să îmi intre în chiloți, iar eu refuzam la început, apoi apăreau tot felul de situații în care nu reușeam să o facem. Se pare că Dumnezeu a fost de partea mea și nu mi-a îngăduit să fac această greșeală colosală.
I-am zâmbit și eu lui Sasuke, ceea ce știu că l-a durut. Nu conta că nu mă iubea, orgoliul era cea mai sensibilă parte a băieților.
-Glumești? A întrebat încă șocat Asul Negru. Cu mine o făcea pe măicuța, că nu e bine, că nu vrea. Când de fapt, ea este o cu*vă.
Deși durea ca naiba fiecare cuvânt pe care el îl spunea despre mine, i-am zâmbit.
-Sau poate căutam o partidă mai bună. Și, oh Sasuke, am găsit-o, i-am spus răutăcios în timp ce îl priveam drăgăstos pe Itachi.
Itachi mi-a zâmbit și am putut să citesc în privirea lui că era foarte bine ce făceam. Poate că până la urmă el chiar era de partea mea. Dar de ce i-ar face așa ceva fratelui său? Nu părea nici înainte că se înțelegeau așa bine, dar totuși erau frați. L-ar lăsa pe fratele lui ca să ajute o străină – căci, în fond, chiar asta eram – ?
Chelnerul a venit să ne ia comanda, iar eu tocmai atunci mi-am dat seama că nici măcar nu mă gândisem ce o să mânânc.
-Îți place peștele? M-a intrebat Itachi șoptind, probabil și-a dat seama că nu apucasem nici măcar să deschid meniul.
Am dat din cap.
-Eu și cu iubita mea dorim pește alb și midii cu risotto cu legume, iar de băut, cel mai bun vin roșu pe care îl aveți.
Chelnerul a notat, apoi s-a întors spre cei doi trădători. Aveam din ce în ce mai mult senzația că nu era locul meu acolo, nici cu Sasuke, nici cu Itachi. Amândoi erau bogați, își permiteau orice. Își permiteau să iasă în oraș și să târască după ei două puștoaice care mai noi se urăsc, doar ca să se înjunghie unul pe altul. Și, în afara de asta, îmi era și mai greu pentru că mă simțeam singură. Faptul că Sasuke era în tabăra adversă mă descuraja complet. Oare chiar mă ura?
Am rămas din nou singuri într-o tăcere de mormânt. Nu înțelegeam de ce a trebuit să fac eu pe tipa puternică când de fapt eram așa de slabă. Dacă mi-aș fi ținut gura, aș fi fost acasă, uitându-mă la nu știu ce emisiune pentru fete singure.
-Iar voi ce mai faceți, copii? A intrebat Itachi.
Imediat ce a auzit întrebarea fratelui său, Sasuke s-a întins spre Ino și a sărutat-o de față cu noi, apoi a zâmbit, privindu-mă fix.
-Bine, a spus, după cum puteti vedea.
L-am privit urât, ca răspuns al comportamentului său și m-am ridicat, anuntându-i că voi merge la baie. Eram sătulă de toată situația aceea, voiam doar să fiu în brațele lui și toată chestia cu Ino să fie doar în imaginația mea. Îmi era dor de amândoi. Îmi era dor de prietena mea cea mai buna, de sfaturile ei, de cât de mult mă ajuta ea în trecut. Îmi era dor și de el, il iubeam atât de mult. Nu înțelegeam de ce s-a hotărât să îmi facă asta. Oare m-a iubit vreodată?
Baia era goală, ceea ce era bine. M-am dus la chiuvetă și m-am spălat pe mâini. Mi-am văzut cu coada ochiului imaginea în oglindă, apoi m-am uitat mai cu atenție. Păream bolnavă, eram palidă, iar culoarea rujului roșu dispăruse de mult de pe buze. Cred că ar fi mult mai bine să merg acasă. Cred că ar fi mult mai bine să termin cu această răzbunare pe care oricum o meritau. Dar nu eram în stare să le-o ofer, eram obosită de toată situația asta, voiam doar să fiu liniștită.
Am oftat. Eram o lașă până la urmă. Dar nu îmi mai păsa.
Am ieșit din baie cu gândul să merg la masă și să îl rog pe Itachi să mă ducă acasă, dar am împietrit imediat ce am trecut pragul. Sasuke era rezemat de peretele din fața mea, cu mâinile în sân și privind în jos plictisit. Când mi-a observat prezența, și-a ridicat privirea spre mine. Voiam să îl întreb de ce stătea acolo, dar nu puteam. Am stat timp de câteva minute doar uitându-ne unul în ochii celuilalt, fără să spunem niciun cuvânt.
Nu înțelegeam de ce mă așteptase la ușă și, sincer, voiam să aflu. Dar, din nou, nicio întrebare nu mai avea niciun sens.
-Sakura, a șoptit.
A facut doi pași spre mine dar s-a oprit. Nu i-am răspuns, nu știam ce. Nu știam nici ce făceam amandoi acolo. Trebuia să plec. Trebuia.
Am făcut cațiva pași în stânga, dar Asul negru a înaintat mult mai repede decât mine și m-a prins de brațe, lipindu-ma de perete. Era furios. Situația asta îmi părea asemănătoare cu cea de la petrecerea în care a vrut să mă violeze. Un fior mi-a traversat corpul la acest gând. Poate avea aceleași gânduri? Oh, Dumnezeule! Am încercat să mă eliberez din strânsoarea sa, dar nu am reușit. Era mult mai puternic ca mine, nu aveam nicio șansă împotriva lui. Oh, Doamne!
Mi-am simțit obrajii umezi, fapt care l-a înfuriat și mai mult.
-Poți să nu-ți mai bați joc de mine? A urlat, strângându-mă de brațe și mai mult.
M-am uitat speriată la el. Nenorocitul!
-Tu ești cel care își bate joc de mine, Asule! Am spus plângând și mai tare.
Nu puteam să cred că începusem să plâng chiar în fața lui. Nu voiam să plâng în fața lui, voiam să plec, dar nu-mi dădea drumul. Eram speriată, nu voiam să-mi facă rău, știam că e în stare. Au fost atâtea situații în care l-am auzit amenințând pe cineva, știam că e capabil de toate lucrurile rele. În acel moment eram destul de sigura că Asul meu Negru voia să îmi facă rău.
-De ce plângi? A țipat din nou.
Mi-am închis ochii, nu mai voiam să-l văd atât de nervos pe mine. Și-a retras brațele și mi-am dat seama că poate aș putea să plec, doar că nu mă puteam mișca. Plângând, m-am lasat în jos până am ajuns cu fundul de podea. Sasuke s-a pus în genunchi în fața mea, mi-a șters lacrimile și m-a luat în brațe.

-Oh, iubito! A spus.