Asul negru

Subiect: Re: Asul negru Sam 15 Mar 2014, 16:34

Buna ! Am trecut si eu pe aici intr-un sfarsit !

Capitolul este superb si foarte sentimental. Este exact genul meu de fic , adica o drama adolescentina . Pe Naruto din primele capitole il consideram un tip prea insistent , dar acum este patetic . Am inteles faptul ca vrea sa o protejeze pe Sakura , dar trebuie sa aiba incredere in ea . Chiar el a indepartat-o atunci la petrecere . S-a pus intr-o lumina proasta cu aparitia la usa Sakurei si amenintarile la adresa lui Sasuke . Trebuie sa stea deoparte o perioada .
Nici Sasuke nu a fost preferatul meu la capitolul " amenintari " . Ino nu are nici-o vina ca fratele ei este un obsedat paranoic . Probabil nici nu stie de " triunghiul amoros " . Totusi , il ador pentru ca si-a aratat latura sensibila si si-a deschis sufletul in fata Sakurei . Este cu adevarat un baiat complicat , dar merita . Replica " Lasa ursuletul papusa. Acum ma ai pe mine " este geniala si mi-a furat un zambet .
La sfarsit cand s-a panicat Sakura ma gandeam ca aflat ceva rau despre As . dar m-am linistit ca am vazut ultima parte . Era de asteptat . In sfarsit a recunoscut ca sa indragostit de el . Astept urmatorul capitol . Sa ma anunti .

Subiect: Re: Asul negru Sam 29 Mar 2014, 09:56

Wow,wow,wow si iarasi wow!Nu pot sa cred cate capitole am pierdut.Stiam fic-ul de la primul capitol si v-am urmarit de la inceput,apoi n-am mai avut timp sa mai urmaresc fic-ul.Imi place tooot la el.Este genul de fic:Sasuke-bad boy,iar Sakura-good girl.Este exact genul de fic care-mi place si ma atrage,doar ca voi ma ucideti cu zile pana apare urmatorul capitol.Observ ca postati cam tarzior next-urile,dar totusi,cand acestea apar,sunt unele foarte interesante si putin perverse.Iuuuuuubesc fic-ul,iar daca se poate as dori sa ma anuntati de next.
Succes in continuare! dap !

Subiect: Re: Asul negru Vin 11 Apr 2014, 13:50

Capitolul 13

Sasuke.

Un sunet ciudat mă trezise din frumosul vis pe care îl avusesem. În subconştient, nu eram Asul negru, ci un bărbat de vreo treizeci de ani care venea de la muncă mai fericit decât era când venea în tinereţe de la şcoală. Mi-am scuturat uşor capul pentru a scăpa de acea imagine a mea şi m-am ridicat din pat, căutând obiectul care făcea acea zarvă. L-am găsit imediat aşezat pe fotoliu, era telefonul Sakurei. Ino era apelantul. M-am uitat în cameră după rozalie şi nu am văzut-o, ceea ce era ciudat. Era două dimineaţa, unde naiba ar fi putut să plece?
M-am plimbat prin tot apartamentul încercând să dau de Sakura, dar nici măcar o urmă de ea. Pe de altă parte, telefonul continua să sune, aşa că nu am mai avut altă optiune decât să răspund.

- Sakura, Dumnezeule, ce dracu faci de nu răspunzi? Trebuie să vii la spital, Naruto a avut un accident astă-seară. M-au chemat poliţiştii şi de abia am ajuns la spital, dar nu-l găsesc şi nimeni nu-mi spune nimic. Te rog, vino!
Am sesizat cu uşurinţă faptul că plângea din ce în ce mai tare. La început a încercat să mascheze acest lucru, dar pe măsură ce rostea mai multe cuvinte, vocea sa se stingea.
- Ino, sunt Sasuke.
Pentru un moment, singurul lucru pe care il puteam auzi era respiraţia ei sacadată.
- Ce cauţi...nu contează, spune-i Sakurei doar să vină la spitalul din centru.
Nu am mai apucat să mai răspund nimic, căci închisese. Am mai căutat odată pe rozalie, dar cum nici atunci nu o găsisem, am ieşit din apartament. Am coborât în grabă cele patru etaje ale blocului, cu gândul că la fiecare pas aş putea să o găsesc. Am zărit o siluetă ce stătea pe cele două trepte de la ieşire, cu capul rezemat de perete. Am recunoscut-o imediat, aşa că am mers lângă ea. Dormea. I-am pus mâna pe obraz, ceea ce a trezit-o imediat. Probabil nu era în totalitate adormită.

- Ce faci aici? O să răceşti. i-am şoptit, iar ea m-a privit confuză.
- Ce oră e?
- Cu puţin trecut de două.

Am ajutat-o să se ridice şi am luat-o de mâna rece ca gheaţa. Fata asta mă omora încetul cu încetul. De ce naiba dormea pe cimentul rece? M-am apropiat de ea şi mi-am pus buzele peste ale sale, de asemenea reci. Era uimitor cum Asul negru dispărea de fiecare dată când Sakura Haruno era în preajma mea. S-a jucat puţin cu buza mea de jos, apoi a muşcat-o fără nicio reţinere. Am luat-o în braţe, încă sărutând-o, coborându-mi mâna stângă pe fundul ei incredibil de atrăgător. Mi-a trebuit puţin control de sine ca să mă opresc din ceea ce ea începuse şi să îmi dau seama că eram încă cu patru etaje mai jos de apartamentul ei. Am rupt sărutul, prinzându-i din nou palma în a mea.

- Ce-i cu telefonul? m-a întrebat brusc.
M-am uitat în mâna mea dreaptă şi am observat că încă mai aveam telefonul său.
- A sunat Ino, am spus. Naruto a avut un accident.
Am observat cum ochii săi s-au mărit de şoc. M-a privit confuză, neştiind ce ar trebui să facă.
- Şi de ce de abia acum îmi spui? a ţipat în timp ce se îndrepta spre lift.
- Unde te duci?
S-a întors spre mine, afişând o privire de parcă eram complet nebun că întrebasem aşa ceva.
- La spital, evident. Naruto are nevoie de mine.
- Eu am nevoie de tine, am şoptit mai mult pentru mine.

Chiar aveam nevoie de ea aici. Nu voiam ca ea să se ducă la cel mai mare inamic al meu care ar face orice pentru atenţia ei. Nu ştiam exact cum făcuse Naruto accident, dar ştiam clar ca era din cauza Sakurei. Nu voiam să cred că el chiar o iubeşte, din câte ştiam eu el era îndragostit până peste cap de Hinata. Şi dacă i-ar fi păsat de Sakura, de ce naiba i-ar mai fi dat brăţara? Ştia şi el la fel de bine ca toată şcoala ce însemna să porţi brăţara sa ca fată, de ce a vrut să o înjosească atât de tare?
- Pe tine nu te văd pe un pat de spital, a spus enervată. Sasuke, el e prietenul meu.
- A vrut să te violeze, am ţipat, de parcă era evident faptul că nu trebuia să îl mai vadă niciodată.
- Şi tu ai vrut.

În timpul în care creierul meu nu mai procesa nicio replică care să argumenteze faptul că nu trebuia să plece, ea a intrat în lift, iar în mai puţin de zece secunde, uşile s-au închis. Nu puteam să cred că imediat ce auzise de Naruto, parcă înnebunise. Voia neapărat să ajungă la el, de parcă ea ar fi schimbat ceva dacă ar sta şi s-ar jeli la patul său.
N-am mai aşteptat să coboare liftul şi am urcat iar scarile până la apartamentul său. Deşi picioarele îmi ardeau de oboseală, continuam să alerg. Nu voiam nici în ruptul capului să o las să plece la Naruto, doream să o fac să se răzgândească şi să îşi dea seama că e mai bine dacă ar rămâne lângă mine.
Când am întrat în camera ei, am văzut-o cotrobăind prin dulap, căutându-şi nu ştiu ce haine. Am putut observa părut său ciufulit şi ochii săi care încă exprimau şocul. Când a găsit ce căuta, a trecut pe lângă mine şi s-a dus în baie să se schimbe. Mă întrebam de ce se mai obosise să se ducă în baie, nu e ca şi cum nu o văzusem până acum în lenjerie intimă.
În mai puţin de un minut, aceasta s-a întors şi şi-a luat geanta, apoi s-a dus să se încalţe fără să mă bage în seamă, de parcă eram invizibil.

- Nu pot să cred că-mi faci asta! am spus enervat.
S-a întors spre mine şi a întins mâna. M-am apropiat de ea şi i-am dat telefonul.
- Nu pot să cred că ai tupeul să te cerţi cu mine când ştii că Naruto are nevoie de mine!
- Ce poţi face tu pentru el? am urlat. E inconştient pe un pat de spital, nu e ca şi cum ţi-ar simţi prezenţa.
- Dacă în locul său ar fi fost fratele tău, n-ai fi mers la el? Şi ce-ai fi putut face pentru el?
- Dar ăla nu e Itachi, iar Naruto te-a minţit cu un pariu doar ca să ţi-o tragă, nu înţelegi?
- Mă duc la spital indiferent de ce zici tu, pricepi? Naruto şi Ino sunt acolo, aşa că n-ai cum să mă opreşti!

Ştiam că aş fi putut să o opresc cu forţa, dar în felul acesta aş fi pierdut-o definitiv. Voia neapărat să îl vadă pe netrebnicul ăla, iar eu eram al naibii de gelos. Deşi ştiam că ea nu ar fi rămas acasă de bună voie, nu-mi plăcea nici ideea ca ea să se ducă la spital la două noaptea. Taxi-urile erau pline de libidinoşi şi nu puteam nici măcar să îmi imaginez dacă Sakura s-ar întâlni cu vreunul din ei.
- Vrei să te duci la spital? Bine, fie. Merg cu tine.

A deschis gura, dorind să încerce să mă facă să renunţ din cauza faptului că ştia că nu-l prea aveam la inimă pe blond, dar văzându-mi privirea ameninţătoare s-a răzgândit. A oftat şi mi-a făcut semn să plecăm, de parcă puteam să plec la spital îmbrăcat doar în pantalonii pe care mi-i pusesem special pentru întâlnirea cu Sakura. Mi-am luat sacoul pe mine de parca asta ar fi făcut vreo diferenţă. Am urmat-o până în faţa blocului şi i-am deschis portiera ca un gentleman ce nu eram.
Niciunul nu mai spusese nimic, ne holbam fără niciun scop la aglomeraţia nocturnă de atunci. Mă simţeam încomod şi din cauza situaţiei, dar mai ales din cauza sacoului care părea că se va rupe în orice moment. Aş fi vrut să o mai rog să ne întoarcem, dar ştiam că asta doar o va enerva şi mai mult. Deşi încercam să amân sosirea la spital, folosindu-mă de trafic, am ajuns acolo în scurt timp. Imediat ce am parcat, Sakura a ieşit din maşină şi a alergat spre intrare, fără să se mai obosească să mă aştepte. Am grăbit şi eu pasul, nu doream să o pierd din ochi, lucru ce s-a întâmplat până la urmă. Când am mers la recepţie, ea era deja acolo, cerându-i informaţii angajatei. Imediat ce le-a aflat, a fugit până la lift, iar eu am ajuns acolo înainte ca uşile să se închidă. A părut că se simţea foarte incomod, avându-mă pe mine lângă ea atunci când alerga spre fostul ei prieten. La fel mă simţeam şi eu, totuşi.
Am observat-o pe Ino în faţa unui salon, stând pe gresie şi plângând. Imediat ce a văzut-o, Sakura a alergat spre ea şi a luat-o în braţe, începând şi ea să plângă. O auzeam cum încerca să-i spună lucruri încurajatoare, dar se vedea că nici măcar ea nu le credea. Am rămas la o distanţă de aproximamtiv trei metri de ele, dar puteam să aud fiecare cuvânt pe care Sakura i-l spunea. Am observat vreo trei asistenţi împreună cu un doctor venind spre salonul în care presupuneam că se afla Naruto. Fetele s-au ridicat şi au implorat cei patru bărbaţi să le spună în ce stare este Uzumaki, dar aceştia le-a spus doar că are nevoie de o operaţie pe care o va face în următoarele minute. Au intrat în salon şi s-au întors imediat cu targa pe care era aşezat blondul. Deşi nu eram chiar aproape de el, am observat că faţa sa era aproape toată roşie de sânge, iar el era inconştient. Am văzut-o pe Sakura cum plângea şi încerca să se apropie de targă, dar asistenţii nu o lăsau. Ino dus dupa ei, dar când am văzut că şi Sakura voia să facă acelaşi lucru, am tras-o de mână spre mine.

-Lasă-mă, a spus încă plângând.
Faptul că ea era devastată mă făcea şi mai furios. Nu puteam să accept că ea plânge pentru alt băiat, mai ales pentru cel ce a rănit-o atât şi a încercat să o păcălească de nenumărate ori. Ştiam că sunt gelos, dar nu puteam schimba cu nimic asta.
-Nu te duce, te rog, am continuat cu rugăminţile.
Am observat cum faţa ei se schimbase, Sakura devenind nervoasă pe mine că încercam să o opresc.
-Pentru Dumnezeu, a avut un accident, nu mă duc la o întâlnire cu el!
-Nu mă interesează dacă aveţi parte de o cină la lumina lunii sau de o înmormântare, nu vreau să-l mai vezi! Am urlat.

Ştiam că nu aveam dreptate în tot ce spuneam, dar chiar nu voiam să o mai văd cu el. Ştiam că orice s-ar fi întâmplat, Naruto a ajuns aşa pentru că se gândea la noi şi la faptul că eu apărusem jumătate gol din camera Sakurei. Înnebuneam când mă gândeam la faptul că Naruto, fiind mai raţional ca mine, ar putea să mi-o fure. Ştiam că Sakura mă plăcea, dar cum să fiu sigur că pe Naruto nu-l iubea?
-Înmormântare? Am auzit o voce slăbită.
Am observat-o pe Ino în spatele rozaliei, probabil se întorsese imediat când a observat că Sakura nu era cu ea. Plângea foarte tare şi ştiam că era şi din cauza faptului că rostisem cuvântul „înmormântare”. Sakura s-a întors surprinsă spre prietena ei şi a luat-o în braţe imediat, dorind să o facă să se simtă mai bine.
-Şşt, nu e adevărat, ok? Naruto o să fie bine după operaţie.

Sakura a sărutat-o pe frunte şi a strâns-o şi mai tare in braţe, apoi m-a privit.
-Nu cred că e bine să fii aici, Asule, a spus. Pleacă!

Sentimentul pe care îl simţisem atunci când mi-a zis să plec putea fi usor comparat cu durerea simţită atunci când eram înjunghiat de zeci de pumnale în inimă. Nu ştiam ce ar trebui să îi spun după ce ea îşi exprimase dorinţa ca eu să plec, aşa că m-am întors şi am făcut aşa cum dorea.Îmi simţeam lacrimile căzând pe obraji, dar nu le luam seamă. Faimosul Asul negru fusese respins, în cele din urmă, de puştoaica pe care o iubea.

Subiect: Re: Asul negru Vin 11 Apr 2014, 17:46

WTF!Extraordinar,deci asul a fost rspins,adica Sakura la respins,foart frumos nu am ce spune.
Asadar adu repede nextul.

Subiect: Re: Asul negru Sam 12 Apr 2014, 21:17

~~Edit mai târziu ^^~~

Aşa. Uite că am revenit. Ador fic-ul ăsta şi capitolul mi s-a părut încântător. Totuşi, Sakura e un pic nebună. Cum să mergi să dormi pe scări, în frig, doar fiindcă îţi dai seama că eşti îndrăgostită? Of, of, of. Şi Asul, ca un băiat bun ce e, s-a dus repede să o salveze pe micuţă. Ştii? Uneori mă scoate din sărite Sakura. Am impresia că face fiţe şi nu îmi dă sentimentul ăla că vrea să se ţină tare. E cam răzgâiată. Meh...
Gelozia brunetului a fost şi încă e adorabilă, iar Naruto, nici nu mă gândeam că e îndrăgostit pe bune de ea. Uite aici o apreciez pentru simplul fapt că vrea să îl vadă chiar dacă a vrut să o păcălească şi aşa. Anunţă-mă la next, key? Spor la scris şi la tastat. Kiss kiss

Subiect: Re: Asul negru Lun 14 Apr 2014, 13:41

Ati uitat sa ma anuntati si pe mine... crying

Totusi am trecut pe la capitol si neanuntata dap !

Tot ce am de spus este ca....A fost un capitol la care nu ma asteptam...Este chiar foarte frumos cum ne surprindeti mereu. Chiar nu ma asteptam ca Naruto sa ajunga la spital si ca Sakura sa se comporte asa cu Sasuke. Nu cred ca Sasuke o s-o ierte asa usor si cred ca o sa se gandeasca la ce i-a spus fratele lui acum ceva timp.....cum ca fetele sunt la fel si ca mai mult ca sigur Sakura o sa-l lase cu ochii in soare si-o sa verse lacrimi pentru alt baiat. Totusi, n-as vrea ca Sasuke sa se schimbe, sa fie din nou Asul Negru. Nu mi-ar placea, dar asa, in cazul in care ar dori, ar putea s-o raneasca pe Sakura evil

Oricum, ceea ce ma enrveaza la personajele voastre si la ideea fic-ului este faptul ca, Sasuke cu Sakura sunt atat de orgoliosi incat dau pe afara. Adevarul este ca orgoliul acesta, face fic-ul mai lung si mai interesant, desi ma doare inima cand se intampla ca Sasuke sa se certe cu Sakura.
Sper ca data viitoare sa ma anuntati! Spor la scris in continuare ! :))

Subiect: Re: Asul negru Lun 14 Apr 2014, 13:57

Afjdsthuerg! *-* Rinnnnnn, esti geniala! *~* Dar ti-a luat ceva cu capitolul asta, desi te ier avand in vedere ca mi-a luat ceva sa comentez chiar daca am citit imediat ce ai postat... :-s But...tot prea genial e!! Inca nu pot sa cred ca faimosul Asul Negru plange! :O Ma intreb ce va mai ajunge sa faca pentru Sakura! :-? Si pentru ca am ramas fara inspiratie si fara replici, iti spun doar sa aduci next-ul si sa-mi spui cand il postezi! *-* Hugs! >:D<

Subiect: Re: Asul negru Lun 14 Apr 2014, 15:09

Deci este geniala aceasta povesteee :) :* O iubesc :* Dar am o rugaminte: Te rog nu fa final trist.. Sakura trebuie sa ramana cu Asul..

Subiect: Re: Asul negru Lun 14 Apr 2014, 21:49

Bine v-am regasit, dragi autoare :)
A trecut cam un secol de cand nu am mai comentat acest fic, asa-i? Ei, dar ce conteaza? Sunt aici, acum!
Sa incepem cu capitolul 10, de unde am ramas cu relatarile happy2

A fost interesant, in acest moment, nu am in minte decat ultimul capitol postat, dar stiu ca mi-a displacut partea din restaurant (dah, tot capitolul doar acolo are loc roll

), Sas'ke lasandu-se cuprins de impulsuri sale si amentintandu-si fratele cu o arma alba in vazul lumii. Nu stiu... mi-a lasat o impresia aiurea... in fine... restul a fost placut, mai ales conversatia dintre chelnerita (sau ce o fi fost) si Sas'ke la baie. A fost ceva... nu stiu. Placut.

Capitolul 11, nici el nu prea imi vine prea bine si detaliat (#memorieaiurea, ce sa-i ceri? roll

), dar si aici, ca si in celalalt de asemenea, mi-a displacut o scena: cand Sakura s-a lasat prada hormonilor agitati. Ea spunea verzi si uscate ca nu e ca celelalte si ca nu se va lasa usor, cand, ce sa vezi? La primul moment cand sunt singuri si Sas'ke este mai tandru, ea se lasa. Nununu! Pai, cum asa? Nu se poate.
Faptul ca este prea plangacioasa... am inteles, este fata ideala, inocenta cu suflet curat, care ar rani-o pana si sa vada cum un tantar este zdrobit (bine, exagerez, stiu happy2

) dar, parca vreau mai mult de la ea... nu stiu, sa nu mai planga din orice nimic si sa fie un personaj ceva mai... nu stiu, increzator, mai puternic. Este protagonista, trebuie sa aiba si un caracter mai puternic. Sa fie mai dura. Ei, nu chiar dura, dar sper ca intelegeti unde incerc sa bat. Nu? Nu? Ei, va dati voi seama happy2

. Oh, si, atitudinea lui Sas'ke cu vecinul roscatel, adica cand a scos limba la el, ceva cam copilaresc pentru Asul Negru, nu? happy2

Cum s-a sfarsit capitolul a fost ceva cam dubios, dupa parerea mea. De ce asa mare drama daca ar fi indragostita de el? Lucruri de-astea se mai intampla, cum ar fi sa iti placa de un tip super sexy, cu o atitudine de bad boy si care se comporta cu tine de parca ai fi printre cele mai importante fiinte de pe Pamant pentru el. Voi fetelor, nu v-ati dori un asa tip? Ei, eu una adorm cu gandul la unul de genul in fiecare noapte. (ei, nu exagerez, iar) Am inteles in schimb ce incercati voi sa transmiteti, sau cel putin sper ca asta e: Sakura e prea buna pentru el. Adica, este prea inocenta si tot tacamul, este? happy2

Am reusit sa inteleg ceva? Sper... spuneti-mi ca da si ca ceva din ce scriu aici are sens...

Capitolul 12 in schimb, mi-l amintesc ceva mai detaliat happy2

, va rog, nu ma judecati. (sper ca ceea ce urmeaza sa soun, chiar sa faca parte din capitolul 12.. ei, intelegeti voi ce incerc sa transmit aici. Sper happy2

)
Mi-a placut scena cu balconul, cand Sas'ke a sarit sa isi salveze fata. Fata lui good job

. Dar, si aici, mi-a displacut tot acelasi lucru ca in capitolul precedent: faptul ca Sakura este mult prea firava emotional. Cu toate ca aici a avut un motiv ceva mai intemeiat. Hai sa n-o judec happy2

.
Spre final, cand Sas'ke i-a cerut sa nu il mai vada pe Naruto, sau cand a spus ca si el are nevoie de ea, pot spune realmente ca mi-a inmuiat inima. Baiatul asta, daca simte cu adevarat ceea ce ne descrie noua aici, pai ar fi baiatul ideal. Adica, ceva gelozie adaugata descrierii mai sus tiparita, pai deja e baiatul viselor. Se vede ca este caracterul descris prin ochii si sufletul unor fete. Transpuneti aici ceea ce ne-am dori, sau v-ati dori voi, asa-i? Sau iar incep sa bat campii? hmm...?!

Ei, ar mai fi multe de spus, dar nu va mai plictisesc cu cumentariul meu ike

.
Sper sa nu fie luat altfel ceea ce am spus aici, adica sub nume de rau. Chiar imi place acest fic, si nu vreau ca autoarele sa creda altceva.
Sau vreun membru din staff ca acesta este un comentariu sub forma de critica.
Dupa parerea mea, mi-am dezvaluit parerile lasate de capitolele recent citite a acestui minunat fic ^^.
Ramaneti cu bine, si astept continuarea, evident.
Kiss ^^
A si, imi pare nespus de rau ca am ajuns atat de tarziu. Am luat o pauza de forum. Revin in forta :)

Fanfic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.

Redeschis la cerere.

Capitolul 14

Peste două luni.

Sakura.

- Da, Ino, vin imediat, acum plec.
Am spus, încercând să-mi maschez disperarea.
- Ok, te aştept.
Am aruncat telefonul pe pat şi m-am întors la căutarea pantalonilor albaştri. Nu puteam să cred că mi se întâmpla asta. Se presupunea că eu eram deja pe drum, dar, în schimb, mă aflam în chiloţi şi sutien, în timp ce aruncam toate hainele din dulap în căutarea pantalonilor. Peste cinci minute trebuia să fiu la şcoală pentru testul la matematică, dar nu-mi imaginam cum aş putea să ajung acolo în aşa scurt timp.
- Aici eraţi! Am urlat victorioasă.
I-am luat repede pe mine împreună cu bluza ce zăcea pe pat încă de seara trecută. M-am încălţat cât de repede am putut, mi-am luat geanta şi telefonul şi am ieşit val-vârtej din apartament. Cum naiba ar trebui sa ajung aşa de repede la şcoală? Nu cred că mai fusesem vreodată aşa dornică să mă grăbesc spre şcoală şi clar va fi ultima oară. Când am ieşit din bloc, am văzut BMW-ul pe care îl adoram trecând şi pe Sasuke care îl conducea. M-a privit, însă nu a schiţat niciun gest. Uram relaţia pe care o aveam cu el acum, dar nu aveam de gând să fac nimic pentru a schimba asta. Îi spusesem de foarte multe ori să mă lase în pace, dar aceea fusese singura dată în care chiar mă ascultase.
Am făcut semn unui taxi să oprescă şi m-am urcat ca o gloabă pe banca din spate, lovindu-mă de capotă. Taximetristul a început să râdă, dar l-am privit enervată şi i-am zis unde să mă ducă. Bineînţeles că pe tot parcursul drumului el nu renunţase la zâmbetul acela tâmp, lucru care mă enerva groaznic. Dacă nu mă grăbeam la ora de matematică, cu siguranţă i-aş fi dat una în moacă care să-i şteargă privirea de idiot. I-am plătit în scârbă şi am coborât atât de repede de parcă de asta ar depinde viaţa mea.
Curtea liceului era deja goală, deci toată lumea intrase la ore. Minunat, ce pot sa zic. Am intrat prin faţă, pe unde elevii nu puteau de obicei să treacă, dar eram disperată. Am coborât în fugă scările spre clasa mea. Aveam de gând să mă minunez mai târziu de performanţa mea de a rămâne în picioare dupa ce am fugit pe scările ucigaşe. Am întrat în clasă ca o furtună. M-am oprit când am văzut-o pe profă holbându-se la mine, m-am aplecat în semn de respect şi m-am dus în bancă. Am scos o foaie de hârtie, în timp ce ea îmi aducea subiectele. M-am uitat îngrozită peste ele şi observasem exerciţii de care doar auzisem, nu şi pe care le rezolvasem vreodată. Eram din ce în ce mai speriată de materia idioată pe care ar fi trebuit să o învăţ. Cu ce dracu mă vor ajuta asimptotele în viaţă?
- Groaznic, aşa-i? am auzit-o pe Ino şoptindu-mi.
M-am uitat îngrozită la ea.
- Nu şti nici măcar tu să le faci? am întrebat cu speranţă în glas.
- Am idee cum să le rezolv, dar sper să o fac şi bine.
Am răsuflat uşurată. De obicei când zicea aşa, luam un bine-meritat 9. Bine, ea îl merita, eu mai puţin. Sau deloc.
Şi avusesem dreptate, Ino chiar ştia mate, doar că era ea prea modestă. Am aşteptat să le rezolve ea, apoi le-am copiat şi eu. Când profa ne-a luat lucrările, am zâmbit satisfăcută.
- Repede ai mai ajuns de acasă până aici, ai mers pe jos sau ce? a spus Ino, râzând.
Am zâmbit nevinovată. Eram sigură că Ino nu m-a crezut atunci când i-am spus că plec de acasă, dar minciunica era necesară, măcar încercasem. Am pus capul pe bancă şi am închis ochii, sperând că o sa dorm şi eu vreo cinci minute, măcar până când începea următoarea oră.
- Ah, mi-a zis Naruto să te duci pe la el când poţi.
Naruto ieşise din spital în urmă cu o săptămână şi venea la şcoală pentru că avea nevoie de note. Încă avea un picior în ghips şi câteva bandaje pe abdomen, dar se vindecau relativ repede.
M-am ridicat somnoroasă din bancă şi am plecat către clasa lui. Încercam să îl evit pe blond atât cât puteam deoarece ştiam că el nu mă iubea şi că doar voia să mă câştige pentru a-i face în ciudă lui Sasuke. Aş fi vrut să ne comportam la fel ca atunci când eram mai mici şi să mă privească doar ca pe prietena surorii lui. Ştiam că accidentul îl avusese din cauza mea şi a lui Sasuke şi până şi el îmi spusese asta, iar acesta era singurul motiv pentru care încă ne mai întâlneam.
Am intrat în clasa şi l-am văzut în banca sa, ultima de pe rândul din mijloc.
- Hei, Saku. M-a salutat când am ajuns lângă el.
- Bună. E totul ok?
- Bineînţeles că este, mulţumesc că ai venit.
Am observat cum privirea sa s-a mutat spre uşă, iar eu am făcut acelaşi lucru. Am amuţit atunci când am văzut persoana care stătea în prag, uitându-se la noi. Enervarea din ochii săi îmi aducea aminte de ultima oară când ne vorbisem. A făcut câţiva paşi până la o brunetă ce stătea şi râdea împreună cu prietenele ei. A tras-o de braţ şi a sărutat-o apăsat, de parcă ar devora-o. Imediat ce i-a dat drumul, tipa era în extaz şi îl privea pe Sasuke ca după o partidă de s*x. Văzându-l că se îndrepta spre hol, m-am ridicat, vrând să îl urmez, dar Naruto m-a prins de mână. M-am uitat nervoasă spre el şi am spus rece:
- Dă-mi drumul!
Uram acea rivalitate dintre ei, se jucau cu mine şi cu sentimentele mele de parcă eram o papuşă ce putea fi uşor manipulată. Blondul mi-a dat drumul, iar eu am alergat după Sasuke. Am reuşit să-l prind din urmă, dar m-am oprit la vreo trei metri de el.
- Sasuke! am strigat, iar el s-a oprit, dar nu s-a întors spre mine. Ce se întâmplă?
Ştiam exact ce se întâmplă, dar nu voiam să recunosc. Voiam doar să se întoarcă spre mine şi să mă ia în braţe, asigurându-mă că totul va fi bine. Dar nu se întâmplase nimic din câte voiam, el a plecat fără ca măcar să îmi spună ceva. Mă simţeam rănită, distrusă, iar lacrimile îmi curgeau în şiroaie pe obraji, fără a avea vreo intenţie de a se opri. Uram situaţia în care eram puşi amândoi, dar nu ştiam ce să fac. Îmi era dor de el, îmi lipseau toanele lui şi chiar voiam să nu mai fie supărat pe mine. În ultimele două luni se comportase în acel fel cu mine, de parcă aş fi fost o nebună care îl privea pe furiş şi nici vorbă de o fostă relaţie între noi. Se supărase pe mine pentru ca am vrut să merg la spital, iar eu nu am fost suficient de convingătoare în a-l asigura că totul va fi bine. Ştiam că era vina mea, dar nu puteam să îi cer iertare. Dacă se va comporta cu mine la fel de rece şi după ce i-aş spune ce gândesc şi ce simt?
Aş vrea să închid ochii şi atunci când îi voi deschide, totul să fie la fel. Să ajung la şcoală, iar el să se apropie de mine zâmbitor. Îmi era aşa de dor de el încât aş fi făcut orice să îl am din nou alături de mine. Ştiam că era în totalitate vina mea că nu ne mai vorbeam, dar nu aveam tupeul să merg la el şi să-l rog să mă ierte pentru că îi spusesem cu atâta convingere să mă lase în pace.
După ore, Ino îmi spusese că nu poate merge cu mine pentru că are ceva foarte important de făcut, iar eu aveam să merg singura acasă. În momente ca acelea aş fi făcut orice ca să nu rămân singură, dar trebuia să supravieţuiesc. Când eşti cu prietenii, nu ai timp să te gândeşti la prea multe, pur şi simplu te distrezi, dar atunci când eşti singur, prin minte îţi trec zeci de ipoteze cu privire la actuala problemă pe care o ai. Ajungi să te gândeşti şi la faptul că e numai vina ta, că îi faci pe toţi să sufere şi chiar nu mai suporţi asta, aşa că prin minte îţi trece ideea să te sinucizi. Te decizi, îţi faci planul, dar nu ai curaj. De ce? Pentru că îţi este frică de moarte, atât de egoist eşti.
Când am ieşit din clădire, l-am văzut în faţa porţii liceului stând rezemat de maşina sa. Gândul că poate mă aştepta pe mine mi-a trecut inevitabil prin minte, dar ştiam că nu e posibil. Mă privea, dar nu schiţa niciun gest. Când am ajuns aproape de el mi-am dat seama ce se întâmpla. O blondă s-a apropiat de el cu tragere de inimă, iar el i-a adresat nişte cuvinte cu obişnuitul său rânjet, cel al Asului negru. A sărutat-o pe obraz şi şi-a pus mâna pe spatele ei, conducând-o spre portiera pasagerului. Când a intrat in maşină am identificat-o ca fiind prietena mea cea mai bună, Ino. Asul negru m-a privit fără expresie, apoi s-a urcat şi el în maşină, iar în scurt timp s-au făcut nevăzuţi. De ce erau aşa de apropiaţi? De fapt, de când erau atât de apropiaţi? Ino era prietena mea şi ştiam că nu ar face ceva care să mă rănească, dar totuşi: de ce era cu el? M-am gândit la acest lucru întreaga zi şi nici după atât efort nu îmi dădusem seama de ce făcea asta. Doar nu erau împreună, nu? Nu? Ştiam foarte bine că Ino era deja cu acel senior şi îl iubea, deci din nou: de ce?
În noaptea aceea nu am putut să dorm, aveam în permanenţă în minte imaginea în care Sasuke o săruta pe obraz, apoi îi punea mâna pe spate şi o conducea la maşină. De când era el atât de drăguţ cu fetele? Mă înnebunea asta pentru că nu voiam nici în ruptul capului să mă îndoiesc de prietena mea cea mai bună. Dacă erau prieteni, de ce nu-mi spunea şi mie? Îl rănisem pe Sasuke la spital pentru că nu voiam ca ea să îl mai asculte vorbind urât de Naruto, aşa că ar fi fost normal să îmi spună cât de drăguţ era el şi cât de bine se înţelegeau. Dar de ce nu o făcea?
Oare Sasuke o plăcea? Acesta să fi fost motivul pentru care nu a mai însistat să fie cu mine? Dar nu se putea, îmi aduceam aminte fiecare lucru pe care-l spusese în acea seară, de fiecare dată când mă implora să nu plec la Naruto şi faptul că şi el avea nevoie de mine. Fusesem prea egoistă că nu l-am ascultat?
Am privit ceasul doar cu un ochi pentru că eram prea obosită să îl deschid şi pe celălalt. Aveam la dispoziţie o oră ca să mă pregătesc şi să fiu şi la şcoală. Nu m-am agitat când mi-am dat seama că din cauza dorinţei de a dormii, aveam mai puţin timp la dispoziţie în acea dimineaţă. La cât eram de confuză, nu mi-ar fi păsat nici dacă aş fi luat un doi la literatură. Nu m-am uitat la ceas înainte să părăsesc apartamentul, nu voiam să îmi stric dimineaţa aflând că eram în întârziere cu o mie şapte sute treizeci şi nouă de minute. Îmediat cum am ieşit din bloc, i-am văzut BMW-ul din nou. El era, bineînţeles, la volan şi râdea în timp ce blonda din dreapta îi povestea ceva. Niciunul nu mă văzuse, aşa că fusesem scutită de privirile acelea care parcă spuneau că le stricasem dimineaţa. Mai ales cea a lui Sasuke.
Îmediat după ei, un alt BMW negru s-a oprit în faţa mea. Geamul uşii din spate s-a deschis şi am putut să văd un Naruto zâmbitor.
- Cam târziu pentru a merge pe jos, nu crezi? A spus.
- Posibil, nu ştiu ce oră e.
A zâmbit, probabil se aştepta la aşa ceva din partea mea. A deschis uşa şi s-a mutat pe celălalt loc de pe bancheta din spate.
- Haide, urcă!
M-am gândit puţin la oferta lui. Îniţial nu am vrut să merg cu el la şcoală de teamă că o să mă vadă Sasuke, dar imediat mi-am adus aminte de modul în care încerca el să mă distrugă emoţional. Şi îi reuşea.
- Sigur, am spus, apoi m-am aşezat lângă el.
Am sesizat cu uşurinţă şoferul care se făcea că nu ne vede. Voiam aşa de tare să îl întreb pe blond motivul pentru care Ino nu a mers cu el cu maşina şi a ales să se ducă cu Sasuke, dar ştiam că aş fi părut o disperată dacă aş fi făcut-o. Orice aş fi făcut în acel moment cu siguranţă ar fi fost o greşeală. Mă întrebam încontinuu: de ce nu aveam curajul să o întreb pe ea având în vedere că era prietena mea cea mai bună? Oare îmi era frică de ce ar putea să răspundă?

- Sasuke a fost la Ino aseară, a spus.

Stai, ce? Nenor*citu'! Îhh, nu mai suport băieţii ăştia! Sunt toţi nişte impocriţi care nu ştiu ce vor, şi când îşi dau seama, e prea târziu. Vor ei să domine totul! Stai, deja am zis prea multe ce nu trebuiau zise :))
Sincer, am cam uitat în mare parte ce s-a întâmplat în capitolele anterioare, dar, din fericire, mi-am amintit... oarecum. Mă bucur că ai adus capitolul, chiar dacă a trecut ceva timp. Mă gândeam că aveţi de gând să îl lăsaţi baltă... sunt sigură că multă lume ar fi dezamăgită de asta. Aştept următorul capitol cu sufletul la grură! Sunt tare curioasă care-i treaba cu ăia doi! Ino trebuie să dea o explicaţie bine meritată! Nu o să treacă aşa, cu una cu două ce a făcut. Sau, poate, pun la cale să îi facă vreo surpriză Sakurei... sau poate pun la cale să o rănească amândoi... cine mai ştie? În nimeni nu mai poţi avea încredere în ziua de azi... Anunţaţi-mă :)

Nu cred ca Ino i-ar face una ca asta Sakurei. Ea parca nu era de acord ca prietena ei sa stea cu marele As Negru, iar acum o injunghie pe la spate?! Asta nu pot sa o cred! Si de cand Sasuke se poarta asa cu o fata (inafara de Sakura)?! Sigur planuieste Ino ceva astfel incat rozalia sa recunoasca iubirea ei pentru Sasuke si sa fie odata impreuna, sau brunetul chiar e un nesimtit care crede vorbele Sakurei, spuse la nervi. Nu poate si el sa treaca cu vederea acest lucru minor?! Capitolul trecut eram suparata pe Sakura pentru ca i-a vorbit asa lui Sasuke, dar acum sunt suparata pe el, deoarece se poarta asa urat cu ea, iar Naruto nu face altceva decat sa puna sare pe rana si sa se joace cu sentimentele rozaliei.
Atunci cand Choco a inchis ficul din cauza inactivitatii, imi venea sa urlu, dar bucur ca nu ati renuntat la poveste. Te rog anunta-ma cand postezi urmatorul capitol.

Capitolul asta a fost extrarbinar. Atatea sentimente, atatea momente deosebite. Nemernicul de Sasuke trebuie sa aiba ceva in gand de se intalneste cu Ino. Si in acest timp in care el se distreaza biata Sakura sufera din cauza lui. Acum totul parca se schimba, Naruto devine bun, iar Sasuke rau. Imi place foarte mult capitolul.
Astept nextul si sper sa ma anunti.

Hey, scumpo! Capitolul este genial si foarte lung! Mi-a placut la nebunie, a avut tot ce ii trebuie. Oficial, nu mai suport, stiu ca Sakura nu ar fi trebuit sa ii spuna sa plece, dar el a intrecut masura cu Ino. O credeam o fata buna si ea ce face?! Se transforma intr-o bitch! Sper totusi sa ma insel si intre Sasuke si ea sa nu fie nimic. Biata Sakura, cred ca sufera mult. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Va pup! :*

Ajkdfgyutnfgyu *-* In primul rand... SA NU MAI INCHIDETI FIC-U!!!! :) In al doilea rand dsfjdtigfg! *-* A fost genialllll... desi recunosc ca nu o inteleg pe Sakura... Ori e indiferenta fata de Sasuke si Naruto, ori ii pasa de amandoi... think

Si Ino?! Care-i treaba cu Ino si Sasuke?! Sunt veri sau ceva de genu'?! Sau vorbesc despre Sakura? Sau despre Naruto? Oricum, e ciudata faza... suspiciuni... hmm..realy?

Sakura e moale... a plans! Nţ, nţ... niciodata sa nu plangi pentru un baiat! phuu

Acum... sper sa aduceti next-ul mai repede.. mai ales ca e vacanta... think

So... spor la scris! Hugsssss a hug

Multumesc ca m-ai anuntat .

Pentru inceput as vrea sa spun ca ma bucur ca ai redescis ficul .

Deci nu-mi vine sa cred ceea ce s-a petercut .

Cum au putut cei doi sa-i faca asa ceva Sakurei?

Saracuta Sakura, sper sa treaca peste aceasta durere

Sper sa aduci cat mai repede next-ul.

Te pup

O, pentru numele lui dumnezeu. De ce naiba imi faci asta? Ha? Dupa ce ca mi-ai starnit cheful cand ai scris la inceput de tot 'dupa doua luni', acum ma lasi asa, in plop si plopul in aer de parca n-ar fi nicio problema... I mean, ma astept ca Ino sa fi luat initiativa si sa fi conceput vreun plan cu Sasuke ca s-o faca pe Sakura sa ii spuna tipului ce simte cu adevarat (ca altfel decat impinsa de la spate nu cred ca ar face-o), dar poate o fi vreo idee din aia stralucita si chiar vrei s-o aduci pe Sakura in pragul disperarii (si pe mine odata cu ea btw). Bai, nu stiu cum sa-ti zic, dar de data asta chiar am impresia ca Sakura prea se poarta ca o victima, desi e si vina ei, a si recunoscut asta, si e o fricoasa si jumatate. Spune-i domne' ce-ai pe suflet, ca doar de-aia il iubesti in halul asta si el pe tine la fel. Sunt doi idioti, pe bune, au un orgoliu cat casa si niste personalitati prea complicate ca sa se poata impaca pe cale amiabila. Mama ei de treaba... Na, acum ca am scris un comentariu kilometric (ceea ce e un record), va las sa va faceti de cap cu astia doi, orice numai sa aduceti capitolul ala mai repede.
Va pup. :*

Aloha!
Deci cred ca am ratat cateva capitole, de fapt, nu le-am ratat, caci le-am citit, insa nu m-am omorat eu sa comentez. Lenea-i mare, cheful mic. Nu ma asteptam la un capitol atat de lung, fiind obisnuita cu talentul tau de a scrie numai firimituri de capitole, insa nu ma plang! Revenind la ideile voastre, hmm, vad ca totul se complica, iar Sakura devine o prizoniera a geloziei si a prostiei. Mi se pare chiar proasta, nu stiu de ce. Prea se pozeaza in victima; stia ce fel de persoana este Sasuke si nu inteleg de ce pare atat de socata ca el umbla cu Ino. Daca nu ar fi fost Ino, ar fi fost altcineva, deci... Mie imi place de Naruto, chiar daca voi probabil ati vrut sa il faceti personaj negativ. Mi se pare chiar simpatic si nu mi se pare ca i-ar vrea raul Sakurei. Si totusi, ma gandesc ca Ino si Sasuke pun ceva la cale, caci altfel el nu ar fi sarutat-o numai pe obraz, asa-i? Hmm, astept sa vad ce idei va mai vin dragelor. Ficul imi place, insa astept sa vad idei cu adevarat originale, pentru ca standardele mele, cand vine vorba de voi doua, cresc. Vino cu next-ul repede, bitch. Pupicei si succes!

Hei, hei! Da, m-am gandit si eu sa reapar pe aici..
Se pare ca lucrurile s-au cam schimbat in absenta mea si sunt chiar foarte curioasa pana unde vor ajunge sa se dezvolte lucrurile. Munca voastra a fost extraordinara si ideile geniale, ca de fiecare data.Ma bucur intr-un anume fel ca ati intarziat ceva cu acest capitol. De ce? Pentru ca asa am putut si eu comenta la timp.
Astept urmatorul capitol, deci Lauren, draga, pune-te pe tastat!

Bisous.

Cum adica Sasuke a fost la Ino? Si ce s-a intamplat aici? Am pierdut eu vreun capitol? Lasand la o parte confuzia mea, capitolul a fost interesant,dar putin cam scurt. Imi pare rau ca lucrurile merg asa rau intre Sasuke si Sakura...
Mersi ca mai anuntat si sper sa vii repede cu nextul. puppy eyes

~Sayonara~ a hug

Hey ^.^

Am trecut si eu pe aici si ce sa vezi...am gasit un fic SUPER love

!!!

Nu cred ca mai este necesar sa spun ca ficul are tot tacamul: suspans pana la limita, dragoste, amuzament in unele scene si bineinteles ii are pe brunet si rozalie.

Sper ca Ino si Sasuke organizeaza o petrecere surpriza pentru rozalie sau ceva de genul, nu imi vine sa cred ca Ino i-ar face una ca asta Sakurei sa fie cu Saske, pana la urma ele sunt cele mai bune prietene si nu pot sa cred cat de naiva este rozalia...dupa cate a patit din cauza lui Naruto ea tot se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat hmm...?!

.

Insa aceste lucruri fac ficul sa fie asa de picant ( +Sasuke cam dezbracat:)) ).

Abia astept next-ul si sper din tot sufletu ca o sa ma anuntati si pe mine kiss

...va urez spor la scris si repede cu next-ul kiss

!

Multunesc de mesaj fetelor si scuze daca am intarziat. Ce pot sa spun? Chiar ma gandeam cand apare nextul si vad ca a durat ceva pana la sosirea lui. Oricum, ma doare faptul ca sasuke nu ii spune nimic
Sakurei in tot capitolul. :-( . Cred ca personajul principal masculin vrea sa-i faca in ciuda rozaliei ca petrece
Ino timp cu el, asa cum a facut sakura cu fratele blondei. Sper ca prietenia dintre cele doua fete sa nu fie distrusa din cauza unui baiat,mai ales fiindca este vina brunetului. E prea orgolios, indragostit si gelos.
Sincer, astept nextul cu nerabdare si sper sa fie unul mai fara suspans. :-D

Hei iubita, vreau sa-ti atrag putin atentia ca nu m-ai anuntal la capitolul anterior..si de aceea la un moment dat nu intelegeam de ceSakura si Sasukes-au despartit si Naruto era ranit, ma rog nu mai conteaza.
Capitolul a fost fantastic..aproape ca am simtit eu sentimentrele Sakurei cand Asul a sarutat-o pe bruneta aia din clasa lui Naruto. Sau cand a vazut-o pe Ino cu el..Ceva cred ca se intampla si mai mult ca sigur se intampla ceva, dar chiar nu-mi pot da seama.
Sper sa continui acest fic pana la final si sa nu-l mai inchizi, ca sincer mi-a fost dor de Asul negru.
Pai, spor la scris si sa ne vedem curand kiss

Kisses