Asul negru

Subiect: Re: Asul negru Vin 14 Feb 2014, 10:09

Dupa mine ar trebui sa scrii o carte:) Esti geniala, ai o descriere care m-a dat pe spate.... ce sa mai e cel mai bun fic pe care l-am citit vreodata. Astept nextul cat mai curand. Te rog sa ma anunti cand postezi nextul. Multumesc! :)

Subiect: Re: Asul negru Joi 27 Feb 2014, 18:28

Foarte frumoase capitolele mai dat pe spate am stat mereu cu sufletul la gura e fascinant pune repede nextul si anuntama.

Subiect: Re: Asul negru Lun 03 Mar 2014, 18:12

Buna !
Am ajuns si pe la fic-ul asta.
Judecand dupa titlu l-am evitat in permanenta, credeam ca e vreun fic cu mafiotii sau ceva de genul, dar azi m-a apucat pofta de citit fic-uri cu adevarat bune, asa ca uitati-ma, nu regret ca un ultimele doua ore am tipat si am sarit ca nebuna prin casa la partile picante ale fic-ului vostru.
Inca de la inceput m-a captivat actiunea, desi la inceput cliseica ati transformat-o intr-un mod uluitor, care se pare ca mi-a dat dependenta. Am vrut sa il ucid pe Naruto de mai multe ori biciuitor

Cum de a indraznit sa se ia de Sakura si sa o pacaleasca intr-un asemenea hal ? ? ? Si pe as fi vrut sa il omor Sasuke in acelasi timp, mai ales cand cei doi se confruntau ca doi mari tampiti si o fortau pe Sakura sa aleaga. Dar Sasuke, spre deosebire de Naruto a fost un pic mai dulce si mai dragut, mai ales in ultimele capitole. Nu stiu cum, dar am facut oarecum legatura intre el si Harlan Boyd, din "Texas Sage", aceiasi atitudine iubitoare, protectoare, grijulie si impulsiva, iar daca vreuna dintre voi ar vrea o carierea ca scriitoare de romane de dragoste, ati avea un succes enorm. Doar ca acum, dupa ce a scapat de unul , vine celalalt, de ce mama masi nu putea Itachi sa stea acasa sa se uite la TV ? Ce, acum o vrea si el pe Sakura.

Cu exceptia ca personajele ma scot din sarite, ador fic-ul vostru. E genial, minunat, extraordinar, uimitor, uluitor si imi vine sa mor ca nu mai am nici un next de citit si ca nu am trecut pe aici mai devreme.
Abia astept sa vad ce se va mai intampla in fic si cum isi vor rezolva disputa cei doi frati.
Ja ne !

Subiect: Re: Asul negru Mar 04 Mar 2014, 18:20

Capitolul 11

Nu ştiam cât de tare eram îndrăgostit de ea, dar ştiam că nu e de glumă. Fratele meu mă avertizase în legătură cu riscurile pe care mi le asumam acceptând să am sentimente pentru ea, dar nu-mi păsa. Ştiam că ea era diferită.
Am ieşit din baie hotărât să o fac să mă placă şi să îi dovedesc fratelui meu că nu avea dreptate şi că era orbit de ura pe care o simţea pentru Yvette. De fapt, nici nu eram convins că ceea ce simţea el cu adevărat pentru ea era ură, încă credeam că o iubea. Yvette Hawkins a fost iubita fratelui meu din liceu, singura fată pe care a iubit-o şi după care era nebun. Părul ei roşcat acompaniat de ochii verzi înnebuneau toţi tipii din şcoală şi nu cred că era vreunul care era indiferent în prezenţa ei. Transferată din Chicago, avea un accent fabulos care făceau fiecare fată invidioasă. Pe atunci, Itachi era un alt As negru, idealul fiecărei fete. Se pare a fost şi al tipei noi. Au fost impreună un an, dar Itachi a prins-o în parc cu unul din acelaşi liceu, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. Din cauza faptului că a iubit-o atât de mult, trădarea lor l-a rănit îngrozitor de tare şi l-a bătut pe tip până când l-a băgat în spital. De la el învăţasem că tipele sunt toate la fel, avusese grijă să mă instruiască, astfel încât să nu îi calc pe urme.
M-am simţit uşurat când am văzut că Sakura era singură la masă. Pentru un moment, am crezut că Itachi nu avea de gând să plece. M-am aşezat nervos, ceea ce i-a atras atenţia Sakurei.
- Ce se întâmplă? A întrebat.
- Nimic.
Sub privirea ei, am început să mănânc din raviolli, gândindu-mă ce naiba trebuia să fac. Sakura a pus tacâmurile jos, şi-a luat gentuţa şi s-a ridicat.
- Te rog, nu pleca! I-am spus când ajunsese în dreptul meu.
- Tocmai ţi-ai pierdut ultima şansă, Asule.
Plecase. Am lăsat pe masă banii pentru consumaţia noastră şi pentru oglindă şi am alergat după ea. Am ajuns-o din urmă la ieşirea din restaurant, graţie tocurilor sale foarte înalte pe care de abia putea să le stăpânească. Ştiam că mă observase, dar nu privit, ci doar a continuat să meargă. Am prins-o de braţ şi am întors-o spre mine. Plângea. I-am spus numele, rugând-o din priviri să nu mai plângă.
- Nu, lasă-mă, a spus, ştergându-şi lacrimile.
Şi-a tras braţul din strânsoarea mea, întorcându-se cu spatele la mine.
- Cum pot să te las când îmi e aşa de frică că o să te pierd? Am spus, simţindu-mi lacrimile căzând pe obraji.
M-a privit şocată, dar imediat şi-a revenit.
- Eşti un idiot, a urlat. Crezi că dacă îmi arunci replici din filme siropoase, totul o să se rezolve?
Aşa credeam. Niciodată nu încetam să fiu uimit de diferenţa dintre Sakura şi celelalte fete. Era ieşită din tipar, nici măcar nu înţelegeam de ce se supărase.
- Eşti diferită, nu ştiu cum ar trebui să mă comport ca să nu te rănesc.
A pufnit. Mi-a aruncat o privire ce spunea clar „Serios? Nu se vede că încerci să nu mă răneşti!”. M-am apropiat de ea şi am încercat să o iau în braţe, sperând că puteam să mai salvez ceva din seara şi aşa distrusă. Planul meu nu a mers şi am mai primit încă o palmă.
- Eşti imposibil! A spus, enervată. Îl ameninţi pe fratele tău cu un cuţit într-un restaurant de lux, îl iei la baie forţat şi posibil v-aţi şi bătut, te întorci cu mâna plină de sânge şi te comporţi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă toate astea au fost la prima întâlnire, la a doua ce o să se întâmple? O să arunci clădirea în aer pentru că nu-ţi place mâncarea?
Am ascultat atent fiecare cuvânt pe care îl rostea şi mă simţeam din ce în ce mai josnic. Plângea din cauza mea, a faptului că am ignorat-o şi m-am comportat ca şi cum nu merita să ştie. Ştiam că asta era ceea ce gândea şi îmi venea să urlu pentru că eu chiar nu voisem ca asta să se întămple. Voiam doar să trecem peste apariţia fratelui meu şi să ne comportăm ca şi cum nimic nu se întâmplase.
Mi-am privit mâna pătată de sânge. Cum puteam să sper că vom trece peste asta când eu am apărut cu mâna în halul ăla? Încă mă întrebam cum naiba am putut să mă întorc la masă fără să scap de sângele ăla. Eram un idiot, prost şi cretin.
- Îmi pare rău, am şoptit. Nu am vrut ca asta să se întâmple. Voiam doar să uităm de Itachi şi să ne bucurăm de compania fiecăruia.
- Ai un obicei foarte prost, Asule. Ţi-am spus că eu nu sunt una din tar*ele tale, nu te comporta de parcă aş fi.
- Dacă erai, nu mă aflam aici, implorându-te să mă ierţi.
A zâmbit, iar eu i-am imitat gestul. Eram şocat de comportamentul meu atunci când eram cu Sakura, mă simţeam straniu, dar plăcut. Nu aş fi crezut niciodată că Asul negru o să dispară atât de repede, iar eu să nu fiu tulburat de acest fapt.
I-am deschis portiera, aşteptând ca un gentleman ca ea să intre. N-am putut să mai fiu aşa nepăsător ca mai devreme când ea şi-a exprimat enervarea când o aşteptam în maşină, aşteptând să-şi deschidă singură uşa. S-a aşezat atent, iar eu am ajutat-o să îşi prindă centura de siguranţă.
- Nu merg la tine, a spus când mă aşezasem pe locul şoferului.
Mi-am ridicat o sprânceană.
- De ce nu?
- Pentru că mergem la mine.
- Părinţii tăi?
- Plecaţi.
A fost singurul lucru pe care trebuia să-l ştiu ca să mă facă să pornesc maşina şi să întorc spre locul în care locuia. Nu mi-a trebuit decât câteva minute să ajung în faţa blocului în faţa căruia parcasem mai devreme, când o aşteptam.
Am luat liftul până la etajul patru, acolo unde se afla apartamentul ei. Când ne-am întors pe hol, ea a luat-o înainte, iar eu am mers în spatele ei. S-a oprit, iar în timp ce aceasta îşi căuta cheile în geantă, uşa de la apartamentul vecin s-a deschid, apărând de după ea un băiat ce părea să aibă cu cel puţin doi ani mai mult ca mine. Avea părut roşcat şi arânjat ca un cântăreţ K-pop, ochii săi aveau o culoare asemănătoare cu cei ai Sakurei, verde intens.
- Te-ai întors aşa repede? A spus zâmbind.
M-a observat imediat ce rostit cuvintele, fapt care i-a şters rânjitul.
- Ah, da, a spus Sakura încă căutând cheile.
Îl priveam enervat pe cel care stătea în apartamentul vecin pentru că puteam recunoaşte privirea pe care i-o arunca rozaliei. O voia, iar eu îl enervam fiind cu ea.
Roşcatul a întins mâna stângă şi i-a arătat Sakurei setul de chei pe care îl avea.
- Cauţi astea? A spus, concentrându-şi toată atenţia asupra ei.
Şi-a ridicat privirea spre el şi a zâmbit când a văzut obiectele din mâna sa. Eu eram nelămurit: ce naiba căutau cheile Sakurei la el?
- Da, cum au ajuns la tine?
- Le-ai scăpat când ai plecat.
- Probabil aş fi fost mult mai atentă dacă cineva nu ar fi claxonat ca disperatul, vrând să cobor odată.
Privirile celor doi s-au întors automat spre mine. Roşcatul chicotea, iar Sakura îmi arunca săgeţi din priviri. Da, recunosc, eram puţin cam nerăbdător mai devreme, dar asta nu era o scuză ca ea să îşi piardă cheile, iar el să i le găsească.
A deschis uşa şi a intrat, iar eu am urmărit-o, dar nu înainte să scot limba la vecinul ei. Eram sigur că voia să mă bată până mă băga în spital, dar eu tot norocos eram pentru că Sakura ar fi stat cu mine. Am închis uşa apartamentului, vrând să scap cât mai repede de faţa ăluia din raza mea vizuală. M-a condus până în camera ei şi mi-a făcut semn să mă aşez pe pat, apoi ea a dispărut pentru un minut, doar ca să se întoarcă apoi cu două pahare şi o sticlă de vin.
Am observat fără să vreau poza care se odihnea pe birou într-o ramă de fotografii. Deşi persoanele din fotografie erau vizibil mai mici, mi-am dat imediat seama că era vorba de Sakura şi Ino, iar cel care le ţinea în braţe pe amândouă era Naruto. Nu am ştiut niciodată că el fusese prieten cu Sakura, am crezut că s-a băgat doar când am prins eu interes în ea.
- Aveam treisprezece ani atunci, a spus ea din senin.
- Aţi fost prieteni? Am întrebat, referindu-mă clar la relaţia dintre ea şi blond.
- Cunoştinţe. Naruto a fost pentru mine, ma rog, încă mai este, fratele mai mare al prietenei mele.
Un singur lucru mă neliniştea şi pe care nu aveam curajul să-l întreb: de ce încă mai ţinea fotografia lor la vedere, având în vedere situaţia cu Naruto? Îmi era teamă că dacă aş fi întrebat-o, ea mi-ar spune că e îndrăgostită de el sau ceva în genul ăsta. Nu ştiam sigur cât de rănit aş fi, dar nici nu mi-am dorit să aflu.
Am tras scaunul de la birou pe care stătea ea până în faţa mea. A părut surprinsă de situaţie, dar nu la fel ca în momentul în care mi-am pus buzele peste ale ei, oferindu-i un micuţ sărut. I-am zâmbit şi m-am uitat adânc în ochii săi, lucru pe care l-a făcut şi ea. Am trecut pe lângă ea şi m-am dus la birou, acolo unde lăsase paharele, şi am deschis sticla de vin şi le-am umplut doar pe jumătate. S-a întors spre mine, arătând bosumflată. Am băut puţin, în timp ce o priveam cum se ridică şi se îndreaptă spre mine, mergând la fel de senzual ca în visele mele. Mi-a luat paharul din mână, a sorbit puţin din el, apoi l-a pus înapoi pe birou, lângă al său. Cea mai imprevizibilă persoană pe care o ştiam a sărit în braţele mele, înconjurându-mi tali cu picioarele sale. M-a sărutat apăsat, exprimându-şi astfel nerăbdarea. Am sărutat-o şi eu în timp ce i-am cuprins fundul cu mâinile, lucru ce a făcut-o să geamă în timp ce încă ne sărutam. Am sprijinit-o de peretele de lângă birou, trecându-mi mâna de pe fundul ei pe coapse şi invers. Ea şi-a strecurat mâna printre nasturii cămăşii şi mi-a mângâiat pielea, iar când şi-a dat seama că materialul albastru o împiedica, a tras atât de tare încât mi-a rupt-o. Îmi pierdusem controlul atât de tare încât nici măcar nu-mi mai păsa de cămaşa mea preferată. Rămăsesem cu materialul atârnându-mi de piept ca şi cum aş fi fost Tarzan, dar asta nu a oprit-o să îmi mângăie pieptul, în acelaşi timp în care limba sa încerca să o domine pe a mea. I-am dat rochia jos, aruncând-o pe podea, lăsând-o doar un sutien şi o pereche de chiloţi minusculi. Şi-a frecat pieptul de al meu, sărutându-mă pe gât . Şi pe bune, zicea că e virgină? Senzaţia pe care mişcarile ei mi-o provocau era mult mai spectaculoasă ca orice lucru făcut de o târ*ă. S-a rezemat pe perete şi a reuşit într-un final să-mi scoată sacoul pe care nu o lăsa inima să-l rupă, nu că ar fi putut, totuşi. Am luat-o din nou în braţe şi am pus-o uşor pe patul său, urcându-mă peste ea, lucru ce nu i-a convenit, deoarece m-a împins sub ea. Şi-a pus picioarele pe lângă corpul meu, iar capul ei a coborât spre piept. A plantat zeci de săruturi care-mi dădeau senzaţia că sunt în Rai. Şi-a trecut sânii înveliţi în materialul sutienului peste pieptul meu, zâmbind, probabil ştiind ce reacţia putea avea supra mea. I-am mângâiat spatele şi am rupt breteaua care îi ţinea sutienul legat de corp, lăsându-i sânii să-mi atingă pielea.
În momentul în care simţeam că o doream atât de mult, încât aş fi putut să omor tot oraşul ca să o am, am auzit sunetul enervant al soneriei. Nu am vrut să-i dau drumul nicio secundă, dar ea a insistat, susţinând că ar putea fi cineva important. S-a ridicat şi a intrat în baie să-şi ia halatul pe care l-a îmbrăcat, apoi s-a dus la uşa de la intrare. Imediat ce soneria a încetat să mai sune, am auzit tare, clar şi răspicat:
- Unde-i ăla, Sakura?

Subiect: Re: Asul negru Mar 04 Mar 2014, 20:22

Foarte tare chiar ma bucur ca ati pus nextul. Chiar imi place. Poate ca trebuia putintel mai lung, dar imi place suspansul asta. Cine a sunat la usa? Sper sa aflam cat de curand. Spor la scris!

Subiect: Re: Asul negru Mar 04 Mar 2014, 23:21

Buna !
Multumesc mult pentru anunt, sper sa il primesc si data viitoare.
Deci, un capitol, WOW, nici nu ma gandeam ca o sa il aduci atat de repede si un capitol atat de frumos <3 <3 <3 A fost absolut adorabil momentul in care Sasuke si-a cerut scuze si acum s-a purtat ca un gentleman, asa cum trebuie, de data asta. De gelos, stiam si inainte ca este, si inca cum, dar care-i treaba cu roscatul ala ? Ca mama masi cauta el la usa rozaliei noastre ?
Intr-un fel, imi pare rau pentru Itachi, desi in capitolul precedent as fi vrut sa il omor, ii regret pierderea, dar trebuie sa mai acorde femeilor o sansa, daca una este ... nu inseamna ca toate sunt ca ea. Acum, Sakura, mama, ce situatie confortabila pentru voi, porumbeilor sa fie plecati parintii de acasa,nu ? Dar tot nu stiu cine e Roscatul si asta nu imi da pace, as vrea si eu sa stiu, dar o sa vad in capitolul urmator. Nu grabesc geniile, daca va fi nevoie sa mai citesc fic-ul o data ca sa imi aduc aminte despre ce e vorba o voi face cu placere.
Multmesc inca o data pentru anunt.
Ja ne !

Subiect: Re: Asul negru Mier 05 Mar 2014, 10:14

Heei! Superb capitol. S-U-P-E-R-B!
[size=12.800000190734863]Wow cati fiori au trecut prin stomacul meu [/size] al noualea cer

[size=12.800000190734863] [/size]
A fost atat de...wow si wow si romantic si...wow lough

Mi-a placut din toate punctele de vedere si de-abia astep sa vad ce se intampla.
Si te rog sa ma anunti si data viitoare happy

Te las si spor la scris kiss

Subiect: Re: Asul negru Mier 05 Mar 2014, 13:06

Omfg, cat de enervanta a fost asteptarea. Am observat schimbarea personajului principal masculin, duritatea nu-l mai caracterizeaza cand e in preajma Sakurei, iar ea pare tot mai degajata. Sunt nemultumita de rolul lui Itachi in poveste, si in anime e un nefericit, aici din nou; mi se rupe sufletul in doua cand ma gandesc la el.
In orice caz, a fost un lucru care nu mi-a placut, respectiv grabirea actiunii. La jumatatea capitolul, Sakura si-a pus un semn de intrebare, era vizibil afectata de intorsatura de situatie, iar continuarea serii la ea acasa nu a fost inspirata. La fel si preludiul initiat de ea. Pur si simplu nu se potriveste; o simpla discutie, sau de ce nu, una in care, amandoi, subtil, si-ar fi batut apropouri despre o relatie ideala, idk, ar fi fost mai favorabila.
Din descrierea trasaturilor presupun ca vecinul este Gaara, sunt curioasa sa vad daca se va isca vreo cearta intre baieti, si totusi, nu vad care ar fi problema lui. Pwp.

Subiect: Re: Asul negru Mier 05 Mar 2014, 18:46

Ahh, dupa atata asteptare, in sfarsit a venit un capitol nou. Lucrurile se cam..hmm, incing. Ma gandeam eu ca ar trebui sa urmeze o scena de genul asta, si totusi, nu se putea sa nu ne lasi asa, in suspans? Eu una cred ca era Naruto la usa think

Oriucm, povestea e la fel de buna ca si pana acuma, multa bafta in continuare! Si sper sa nu dureze la fel de mult si cu urmatorul capitol ca inebunesc!

Subiect: Re: Asul negru Joi 06 Mar 2014, 17:58

Bună, bună. Uite că am ajuns și eu pe la fic-ul tău (într-un final). Ce pot să spun? Deja știi cât de mult îl ador și cât de mult aș vrea să veniți cu next-urile ălea mai repejor :-w LENEȘELOR!! =glumă glumă=
Mi-a plăcut de Itachi. Nesiguranța lui față de specia feminină îl face să pară și mai sexy decât e deja (dacă așa ceva e posibil, duuuh) și Sasuke. Se pare că până la urmă a plătit oglinda:))) bietul. Sakura, într-adevăr, îmi pare diferită de restul tipelor, doar că nah, pare și o tipă răzgâiată așa un pic. Nu știu de ce am impresia asta -.-
Șiiiiii vecinul ăla cred că e Gaara. Roșcovanul sexy și provocator <3
Replica de la final face totul și abea aștept să văd ce o să iasă. Prevăd o bătaie între roșcat și Sasuke. Anunță-mă de next. Spor la scris fetelor! Vă pupăcesc

Subiect: Re: Asul negru Vin 07 Mar 2014, 09:49

Farte frumos nextul mersi ca m-ai anuntat,am avut niste impresii WOW e un capitol extraordinar a meritat asteptarea.

Subiect: Re: Asul negru Vin 07 Mar 2014, 10:19

Buna, scumpo! Scuze ca am trecut tarziu din nou. Capitolul este splendid, n-am cuvinte. Sasuke chiar s-a schimbat, dar si despre Sakura pot apune acelasi lucru. Vecinul acela cred ca este Gaara, dar nu sunt sigura daca el a batut la usa la sfarsitul capitolului. Cred ca a fost Naruto, dar din nou nu sunt sigura. Abia astept nextul. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la idei. Va pup! :*

Subiect: Re: Asul negru Sam 08 Mar 2014, 23:42

Omg, voi micute mari genii... V-a luat ceva cu acest capitol asa-i?! Dar dupa un capitol ca asta simt ca a meritat!! ^^
Rin, sa fac ca toate alea cand am citit kpop *-* Si ca venii vorba, cine-i misteriosul nostru personaj menit sa-l faca gelos pe Sasuke?? Mmm?!??
Ei bine fetelor, sper sa va grabiti cu nextul si sa nu uitati sa ma anuntati si pe mine!! :o3
Spor la scris in continuare!! :*

Subiect: Re: Asul negru Dum 09 Mar 2014, 01:23

Îți mulțumesc pentru mp și, îmi pare foarte rău că am întârziat atât de mult cu editatul. Am sesizat un lucru care mi s-a părut foarte supărător, acela că, la început, Sakura mai avea puțin și îl lua la bătaie pe Sasuke, apoi, la sfârșit, s-a lăsat fermecată de zâmbetul lui și mai avea puțin și i se oferea în adevăratul sens al cuvântului. Mi s-a părut total greșit ce a vrut să facă Sakura și, lol, cel care a salvat-o a fost Naruto-nu am putut să nu trag cu ochiul la ultimul capitol postat-, într-un fel. Ceea ce mi-a plăcut a fost momentul când brunetul a început să devină gelos pe roșcatul care avea cheile apartamentului fetei. Atunci când s-a întrebat ce căutau cheile ei la ăla. Parcă am putut să-i văd fața aia de "wtf, nu înțeleg ce caută alea la el, să-mi explice cineva", dar în variantă serioasă, ce deobicei. Îți mulțumesc încă o dată pentru mp.

Subiect: Re: Asul negru Dum 09 Mar 2014, 11:07

Minunat capitol mi-a placut la nebunie iar suspansul m-a facut atat de curioasa.Adu repede nextu,te rog!Te si

Subiect: Re: Asul negru Dum 09 Mar 2014, 18:22

Capitolul 12

Sakura’s point of view

- Ce cauţi aici? am şuierat enervată, strângându-mi mai bine halatul în jurul corpului.
Nu puteam crede că după câte făcuse, Naruto Uzumaki avea tupeul să mai vină la mine acasă şi să urle ca un sălbatic. M-am înroşit instantaneu din cauza nervilor, văzând că blondul nu avea de gând să-mi răspundă şi am intenţionat să închid uşa, însă tipul a blocat-o cu piciorul şi a deschis-o din nou, pătrunzând în apartament.
- Unde e ăla? a repetat el întrebarea, apropiindu-se periculos de mult de mine.
Nu am mai fost nevoită să răspund, deoarece Asul a ieşit din dormitor îmbrăcat doar cu pantalonii de culoare neagră şi cu o expresie iritată întipărită pe chip. Când a văzut cine era persoana care ne deranjase ochii săi parcă aruncau flăcări, iar el s-a grăbit să se interpună între mine şi Naruto.
Fratele celei mai bune prietene ale mele şi-a trecut mâna prin părul blond ciufulit, şi-a dezbrăcat jacheta din denim pe care o purta, lăsând la iveală un tricou alb simplu şi rozariul de culoare neagră pe care nu-l dădea jos niciodată, iar eu m-am încruntat din cauza confuziei.
- Ce încerci să faci? l-am întrebat, strângând uşor antebraţul Asului care era mai încordat decât îl văzusem vreodată.
- Vreau să-i sparg faţa tâmpitului de Uchiha, mi-a răspuns, iar eu am înţeles că fără jachetă avea mai multă libertate de mişcare. Da` ce credeai? Că vreau să i-o trag? a continuat el, râzându-mi în faţă.
- Nu mă bat cu tine, Naruto.
Am clipit surprinsă spre brunet a cărui voce suna surprinzător de calmă. Mă aşteptasem la urlete, remarci sarcastice şi la pumni împărţiţi în stânga şi în dreapta. Simţeam că era foarte nervos şi puteam să jur că i-ar fi făcut o plăcere enormă să-l lovească pe Naruto, dar, dintr-un motiv necunoscut de mine, refuza să cedeze tentaţiei. Nu puteam spune că nu-mi plăcea schimbarea, dar mă făcea să mă simt nesigură. Crezusem că îl cunosc. Oare Asul negru era altfel decât îl percepusem eu?
- De ce nu? Acum că i-ai intrat în chiloţi, nu mai ai chef să lupţi pentru ea?
- Naruto, nu...
- Nu are de ce să se lupte pentru că deja m-a câştigat, am spus eu, întrerupându-l pe As. Sunt a lui cu corpul şi cu sufletul, am continuat, nefiind sigură dacă minţeam în totalitate sau doar parţial.
Am simţit privirile ambilor tipi fixându-mă, dar m-am străduit să rezist şi să par hotărâtă pentru a nu-i crea suspiciuni lui Naruto. Am ridicat capul, uitându-mă la As care era puţin şocat de faptul că minţisem, însă şi-a revenit repede, abordând o expresie arogantă care să-l enerveze pe celălalt tip.
- Şi atunci de ce nu poartă medalionul?
- Ea nu e o târfă, tâmpitule. Ea e fata mea, a mârâit Asul, iar pe mine m-au trecut fiorii din cauza felului în care îmi zisese.
- Trebuia să fie a mea, a urlat Naruto, împingându-l pe brunet care, însă, nu se clintea. Eu trebuia să mă culc cu ea, nu tu, nenorocitule, a continuat, prinzându-mă de mână.
La o secundă distanţă, Asul a înfipt mâna în antebraţul tipului şi a spus rece:
- Dă-i drumul!
Însă Naruto nu avea de gând să-l asculte, ci şi-a înteţit strânsoarea făcându-mă să icnesc speriată.
- Dă-i drumul, Uzumaki, sau îţi jur că uit că Ino e nevinovată şi o s-o fac să-şi dorească să nu se fi născut. Nu, a rostit el când a văzut privirea lui Naruto alunecând spre mine, nici măcar ea nu mă poate opri.
- Jocul ăsta poate fi jucat în doi, Uchiha.
- Nu fi idiot, Naruto! Ştii că n-ai putea niciodată să ajungi la Sakura, dacă eu nu vreau. Pe când eu am atâtea relaţii încât soră-ta ar putea fi dusă la produs înainte ca tu să apuci măcar să ajungi acasă.
Urmăream şocată schimbul de replici dintre cei doi, incapabilă să rostesc un cuvânt, deoarece eram mult prea îngrozită la gândul că acelaşi tip care-mi mângâiase obrazul cu atâta tandreţe ar putea fi aşa de crud tocmai cu prietena mea cea mai bună. Simţeam furnicături acolo unde mâna lui Naruto încă o strângea pe a mea, dar nu-mi păsa decât de soarta lui Ino, aşă că l-am implorat pe blond să-mi dea drumul.
Mi-a sesizat groaza şi tremurul vocii, realizând că şi eu eram la fel de speriată şi neputincioasă ca el, apoi şi-a tras mâna de parcă pielea mea l-ar fi ars. A luat jacheta pe care o aruncase pe jos şi în mai puţin de zece secunde, deja părăsise apartamentul. Când Asul negru şi-a fixat privirea asupra mea, m-am întors cu spatele şi am izbucnit în plâns.
- Ce s-a întâmplat? m-a întrebat îngrijorat, luându-mă de mână.
M-am smucit de lângă el şi am fugit în dormitor, de unde mi-am luat ursuleţul de pluş, iar în clipa în care l-am văzut intrând şi el în cameră, m-am repezit în dressing şi am încuiat uşa. I-am auzit oftatul, dar l-am ignorat cu desăvârşire, căzând pradă durerii care parcă îmi curgea prin tot corpul, făcându-mă să îmi îmbrăţişez ursuleţul de parcă de asta depindea viaţa mea. Nu înţelegeam cum mă putusem înşela atât de tare în privinţa Asului: mă lăsasem păcălită de tandreţea cu care se purta cu mine şi uitasem că el era un monstru cu ceilalţi oameni. Nu-i păsa de sentimentele oamenilor, doar de el, poate că nici de mine nu-i păsa, poate voia doar să mă aibă în patul lui şi atât. Fusesem cât pe aici să-mi pierd virginitatea cu el, orbită de curiozitate, de dorinţa de a afla de ce toate adolescentele se dădeau în vânt după s*x. Voiam să aflu cum era să nu mai faci tot timpul ceea ce trebuie, să-mi îngădui un mic moment de libertate completă, dar fusesem o idioată, deoarece Asul nu merita un cadou aşa de important ca virginitatea mea.
- Sakura, deschide uşa! Nu fugi de mine, a spus cu o voce aşa de îndurerată, părând atât de vulnerabil că m-a făcut să plâng şi mai tare.
- Eşti un nenorocit. Pleacă!
Mă înşelasem în privinţa lui sau acum mă înşelam când îl categoriseam drept un monstru fără sentimente? Oare eram doar o provocare pentru el? mă tot întrebam. Îmi doream să simt orice altceva înafară de durere. Nu mai voiam să sufăr cât timp nu ştiam nici măcar de ce plângeam pentru As. Mi-am dezbrăcat halatul şi l-am aruncat într-un colţ al dressingului, gândindu-mă că frigul mă va amorţi suficient de tare încât să nu mai simt nimic, dar temperatura nu era suficient de scăzută. Printre lacrimi, am apăsat pe mânerul celeilalte uşi din cameră, cea care ducea la balcon şi am ieşit purtând doar chiloţii de culoare roşie şi ţinând ursuleţul de o lăbuţă. M-am aşezat pe gresie, simţind vântul nemilos din plin, cu dinţii clănţănind, îmbrăţişându-mi animăluţul de pluş. Avusesem dreptate. Durerea trecuse în plan secundar, deoarece frigul îmi îngheţa până şi sufletul. L-am auzit pe As strigând după mine şi am realizat, fără voia mea, că probabil auzise uşa de la balcon deschizându-se şi striga la mine de la fereastra din dormitorul meu. Am refuzat să-l privesc, ţinându-mi capul pe ursuleţul Jer şi privind în altă parte. În următoarea secundă am auzit o înjurătură şi un zgomot metalic, ceea ce m-a făcut să întorc repede capul spre As. Sărise de la geam spre balcon şi se prinsese cu mâinile de balustradă, iar eu m-am ridicat rapid, speriată că ar putea să alunece şi să cadă în gol de la etajul patru. S-a dovedit că îmi făcusem griji degeaba, deoarece după o secundă Asul stătea pe balconul meu îmbrăcat doar în pantaloni şi sacou, cu o privire ce-mi dădea fiori chiar dacă deja înţepenisem de la frigul de afară. Părea atât de trist, de obosit, de confuz încât îmi făcea ochii să se umple de lacrimi şi mâinile să-mi îmbrăţişeze trupul automat. Fără să rostească vreun cuvânt şi-a dat sacoul jos, a încercat să mă îmbrace cu el, dar l-am respins printr-o mişcare a mâinii.
- Stai cuminte, mi-a zis aspru.
A pus mâna pe talia mea şi m-a tras mai aproape de el, iar de data aceasta nu m-am mai opus. Ştiam că, dacă îl respingeam, avea să încerce din nou. Atrasă de căldura trupului său l-am lăsat să-mi pună sacoul pe umeri şi m-am lipit de corpul lui, tremurând din toate încheieturile. Nu stătusem mai mult de câteva minute afară, dar chiloţii minusculi pe care îi purtam nu-mi ţinuseră de cald, astfel încât să nu îngheţ. I-am simţit pieptul tresăltând atunci când a oftat, apoi m-a luat pe sus, cărându-mă în dormitor ca pe un copil de trei ani. M-a aşezat pe pat, s-a întors în dressing, a luat pijamalele mele roz şi groase, m-a îmbrăcat cu ele, dar văzând că frigul tot nu îmi trecea a luat plapuma şi mi-a înfăşurat-o în jurul umerilor.
- Fir-ar a dracului de treabă, Sakura! Să nu mai faci asta niciodată!
- N-nu-mi s-spui tu ce să f-fac! Eşti un n-nenorocit! şoptesc eu cu vocea tremurându-mi din cauza frigului care nu voia să mă părăsească.
- Ce te-a apucat?
- Nimic, îi răspund sec.
A luat cana de ceai pe care o lăsasem mai devreme pe birou şi a aruncat-o în perete, urmând să se spargă în zeci de cioburi. Privirea din ochii lui mă îngrozea, dar asta nu m-a împiedicat să urlu la el.
- Era cana mea preferată, nenorocitule!
A încetat să se mai plimbe prin dormitorul meu ca un leu într-o cuşcă şi s-a repezit spre pat, apucându-mă de bărbie şi de spate, nelăsându-mă să mă trag înapoi.
- Vorbeşte cu mine, Sakura! Mă faci să înnebunesc!
- Deci e foarte enervant să se întâmple ceva şi ţie să nu ţi se spună nimic, nu? l-am provocat eu, amintind de incidentul de la restaurant.
- Termină, Haruno! a mârâit el zguduindu-mă uşor de umeri în timp ce mă privea cu ochii lui superbi şi negri de la câţiva centimetri depărtare. Vorbeşte cu mine, te rog.
Am oftat, înăbuşindu-mi un fior şi mi-am aranjat mai bine plapuma în jurul umerilor. El m-a tras mai aproape, astfel că îi simţeam respiraţia încălzindu-mi buzele, iar pulsul mi se accelera. Am înghiţit în sec, neştiind ce trebuia să-i spun ca el să nu se enerveze şi să-mi spargă tot ce aveam în casă.
- Ce aveai de gând să-i faci lui Ino, dacă Naruto nu-mi dădea drumul?
- Aş fi speriat-o puţin cât Uzumaki să ne lase în pace. N-aveam de gând să îi distrug viaţa, mi-a mărturisit el enervat.
- Ino ar fi fost îngrozită de-a dreptul, iar ea, cu siguranţă, nu merită asta! N-ai niciun drept să intervii aşa în vieţile oamenilor!
- Ba da, am. I-am spus lui Naruto ce se va întâmpla în cazul în care te mai atingea. Dacă el n-ar fi dat înapoi, ar fi trebuit să suporte consecinţele.
- Dar nu le-ar fi suportat doar el, nu înţelegi? Ar fi trebuit să te răzbuni doar pe el, nu pe alte persoane nevinovate.
Începeam să mă enervez cu adevărat, îngrozită de faptul că el gândea atât de diferit şi de...malefic. El chiar nu înţelegea, iar eu nu ştiam cum trebuia să-l fac să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă.
- Şi ce aş fi putut să-i fac? Să-l bat? Te rog, Sakura! El ar fi suferit mai tare dacă surioara lui păţea ceva din cauza lui.
- Dar nu e drept şi tu, pur şi simplu, nu pricepi! am ţipat eu la el, împingându-l mai departe de mine.
- Singurul lucru pe care nu-l pricep e de ce dracu` ne certăm pentru ceva ce nu s-a întâmplat!
Am oftat, lăsându-mă pe spate pe pat şi punându-mi plapuma peste faţă. Eu şi băiatul acela eram la fel de diferiţi ca ziua şi noaptea. Nu ne înţelegeam absolut deloc, de fiecare dată când vorbeam ajungeam ori să ne certăm, ori în pragul s*xului. Nu puteam să neg faptul că era prea sexy pentru secolul acesta şi că aş fi fost mai mult decât încântată ca el să mă iniţieze în artele amorului, dar în acelaşi timp, simţeam că nu eram pe aceeaşi lungime de undă şi că nici nu aveam să fim vreodată.
- Cum a aflat Naruto că eram aici? m-a întrebat, întinzându-se lângă mine într-o vădită încercare de reconciliere.
- Cred că Gaara, vecinul meu, i-a spus. Ei doi ieşeau în fiecare săptămână la partide de biliard, dar nu m-am gândit că ar avea de ce să-i zică.
Ce trebuia să fac? Puteam să am încredere în Asul negru? Era el demn de încrederea mea? Mi-am dat plapuma la o parte şi l-am privit pe brunet în ochi câteva secunde, zărind acolo o anumită vulnerabilitate pe care nu o mai văzusem înainte, afecţiune sinceră şi durere. Poate că el nu era băiatul perfect pentru mine, poate că reputaţia mea avea doar de suferit din „relaţia” aceasta a noastră, dar ştiam că el nu mi-ar face rău intenţionat, vedeam asta în ochii aceia întunecaţi şi sexy şi pentru moment, asta îmi era de ajuns.
- Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat în seara asta, Sakura. N-am vrut să iasă aşa, doar că eşti atât de diferită faţă de tipele pe care le-am avut până acum că nu ştiu cum să mă comport cu tine.
- Nici tu nu eşti ca cei cu care am ieşit înainte.
Îşi pusese mâna pe mijlocul meu, mângânindu-l încet, dar când mi-a auzit cuvintele i-am simţit mâna strângându-se în pumn, gândindu-se, cu siguranţă, la Naruto.
- Mda, Uzumaki n-a fost cea mai deşteaptă alegere a ta.
- Cred că mă depăşeşti de departe la alegerile proaste în privinţa partenerilor.
A început să râdă şi s-a lăsat pe mulţimea de perne din pat, iar eu m-am alăturat lui, aşezându-mi capul în scobitura umărului său. Deşi mă tulbura într-o foarte mare măsură faptul că el era pe jumătate dezbrăcat, îmi plăcea la nebunie să-mi trec palma pe abdomenul lui bine lucrat, pe pieptul neted lângă care mă simţeam atât de protejată. M-am ridicat într-un cot, dornică să-i dau un sărut fugar, dar privirea lui profundă m-a oprit. Mâna lui mi-a mângâiat obrazul urcând spre frunte, parcă dorind să-şi întipărească în minte trăsăturile mele, în timp ce cu cealaltă îmi mângâia gâtul, lăsând dâre care mă ardeau. S-a aplecat spre mine, trecându-şi buzele peste ale mele scurt şi dulce, iar respiraţia mi se accelerase automat. Mă simţeam învăluită de parfumul lui, de ochii aceia, de braţele puternice şi de afecţiune. Mi-am trecut o mână de-a lungul pieptului său, coborând spre piciorul drept, iar el a gemut.
- Sakura, nu încerc să mă culc cu tine, dar dacă mă mai mângâi aşa s-ar putea să mă răzgândesc.
- Vai! Am auzit bine? Asul negru nu încearcă să se culce cu mine? am zis eu, râzând şi aşezându-mă înapoi cu capul pe pieptul său.
Mi-a ridicat bărbia, astfel încât să-l privesc în ochi, apoi s-a aplecat şi m-a sărutat pe frunte.
- Vreau ca atunci când va fi să facem (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), să-ţi doreşti şi tu la fel de mult ca mine.
Mi-a zâmbit din nou, mângâindu-mi părul şi ţinându-mă strâns în braţe, iar eu mi-am muşcat buza, încercând să-mi fac curaj.
- Vrei să rămâi să dormi cu mine?
A aprobat, iar eu m-am ridicat, luându-mi ursuleţul de pe podeaua dormitorului pe care nu-mi aminteam cum ajunsese şi l-am pus lângă mine în pat.
- Ce e cu ursuleţul?
- Nu mi-e teamă să dorm fără el, doar că m-am obişnuit aşa şi mă simt mai bine când e şi el în pat, am zis, simţindu-mi obrajii înroşindu-se.
A rânjit, dar mi-a luat ursul din braţe, punându-l înapoi pe podea.
- Lasă ursuleţul, păpuşă. Acum mă ai pe mine.
După câteva minute respiraţia i-a devenit regulată, iar braţele lui nu se mai strângeau la fel de tare în jurul meu. Am încercat şi eu să adorm, iar când aproape reuşisem, un gând mi-a răsărit în minte, parcă de nicăieri. Am deschis ochii rapid, îngrozită peste măsură şi mi-am acoperit gura cu mâinile ca să nu ţip. Am privit spre As să văd dacă nu se trezise, dar am avut noroc şi el încă dormea dus, arătând ca un înger întunecat. I-am îndepărtat mâna de pe mijlocul meu încet, apoi m-am strecurat jos din pat, călcând pe vârfurile picioarelor până la jacheta pe care o lăsasem pe marginea scaunului de la birou. Nu mi-a mai păsat de faptul că eram în pijamale, aşa că mi-am pus haina pe mine, am deschis fără zgomot uşa apartamentului şi am ieşit, dornică să iau nişte aer, să-mi limpezesc gândurile. Am coborât în fugă cele patru etaje şi, în graba mea, aproape că dărâmasem uşa blocului, deoarece eram prea disperată să ies şi mă gândisem, demonstrând astfel cât eram de afectată emoţional, că aş putea să trec fără să mai deschid uşa. Imediat ce am reuşit să ies, am inspirat adânc aerul răcoros, dat fiind că era noapte şi m-am străduit să mă calmez, înaintând inconştient pe străduţele cartierului în care crescusem. Gândul pe care îl avusesem în acea stare de semi-conştienţă era înfricoşător, dar şi mai înfricoşător era faptul că ştiam că era adevărat, chiar dacă nu realizasem până atunci. Am strâns ochii în încercarea de a reprima propoziţia ce-mi răsuna continuu în cap, dar în zadar. Tot ce puteam să gândesc era „Sunt îndrăgostită de Asul negru”, iar acest lucru mă speria de moarte.

Subiect: Re: Asul negru Dum 09 Mar 2014, 18:50

Foarte tare. Imi place capitolul asta. Sper sa postezi rapit si nextul.

Subiect: Re: Asul negru Dum 09 Mar 2014, 19:12

OMFG. OMFT. OMFG. Nici nu mi-a trecut prin minte ca acest capitol va fi adus intr-un timp atat de scurt si ca lungimea, ei bine, ma va incanta. Oricum, sunt curioasa sa aflu de cat timp ai avut nevoie pentru a-l termina; cand ma vezi online sa imi scrii.
Parea suspecta aparitia lui Gaara la usa apartamentului, dar jur ca am uitat complet de Naruto. Probabil din cauza ca ultimele capitole au fost dedicate, in mare parte, protagonistilor si, in afara de Itachi, nimeni nu a incercat sa le compromita relatia. Dialogul a fost bun, iar ultima replica m-a lasat fara cuvinte:
- Lasă ursuleţul, păpuşă. Acum mă ai pe mine. Si nostima, dar si draguta in acelasi timp.
Ma gandesc ca, desi e constienta de sentimentele ce i le poarta, va fi incapabila sa si le exteriorizeze.

Subiect: Re: Asul negru Dum 09 Mar 2014, 23:59

Deci Naruto a fost dobitocul care i-a intrerupt lough

Cat de nesimtit a trebuit sa fie ca sa ii spuna ca el trebuia sa se culce primul cu Sakura?! huh?

E un dobitoc. Mi-a placut mult sfarsitul acestui capitol pe care l-ai adus extrem de repede heh

Lasand asta de'o parte capitolul a fost la fel de spectaculos ca si toate celelalte scrise de voi kiss

Acum v-am lasat ca maine am scoala sad

~Bye, Bye~ hi!

Subiect: Re: Asul negru Lun 10 Mar 2014, 09:30

Wow...Acest capitol a fost wow. I'm speachless. Am stat putin cu inima in gat sa vad ce se intampla..Mi-era teama sa nu se omoare; dar cand am vazut replica lui Sasuke "Nu ma bat cu tine, Naruto!" aproape ca m-am topit. Imi place sa-i vad brunetului partea asta mai tandra si mai..hm..linistita? think

Oricum, cred ca..defapt ce? lough

Asa tare m-a emotionat capitolul asta ca nu mai stiu ce vrea sa zic, lolz.
Never mind, inchei aici cu niste felicitari pentru acest minunat fic pana la momentul actual (si mai mult ca sigur ca va fi minunat si in continuare),
Te pup si nu uita sa ma anunti! kiss

Subiect: Re: Asul negru Lun 10 Mar 2014, 13:25

Bunaa. Multumesc mult de anunt si scuzati-ma ca am intarziat cu comentariu, din nou. Capitolul a fost foarte frumos si lung, din fericire. Se pare ca latura neagra a Asului inca mai traieste in adancurile lui si se activeaza atuci cand frumoasa bomboana ii e in primejdie. Descrierea si actiunea a decurs lin, dragut, dar Naruto tot nu inceteaza sa ma enerveze. Disperatu' ala merita sa-l loveasca o masina ca i-o intrerupt :)). Anunta-ma si data viitoare. Pana atunci va urez spor la scris >:D< !

Subiect: Re: Asul negru Lun 10 Mar 2014, 19:42

Anneyong!

Omg...fbhjdgtu *-* Cat de geniala poti sa fi, defapt, sa fiti voi doua?! :-? Doamne, a fost genial capitolul, si a fost aduc mai repede si a fost si destul de lun g, chiar daca mi s-a parut mult prea scurt... Dar a fost prea genail, genial iti zic!!! *-*
Si Sakura, si Sasuke si gfuiwgejnfu Naruto... Cred ca o sa stau ca pe jar pana la next! *-*
Astept sa ma anuntati va rog! :o3 Spor la scris micute genii!!! :*

Subiect: Re: Asul negru Lun 10 Mar 2014, 19:45

Superb capitol abea astept nextul.Te pup :-*

Subiect: Re: Asul negru Mar 11 Mar 2014, 09:18

Buna. Multumesc mult de anunt si scuzati-ma ca am intarziat cu comentariu,dar am fost prinsa cu sarbatoarea.Capitolul ce sa mai spun excelent,iar Asul are sentimente e ceva nou si sweet.Naruto m-am obisnuit sa fie un dobitoc totusi asa serios roata s-a întors în favoarea lui Sasuke din cauza Sakurei mai bine zis gndului.Te astept în continuare cu nextul adul ca si data asta repede.Te pup.

Subiect: Re: Asul negru Mar 11 Mar 2014, 09:36

Buna, scumpo! Capitolul este superb, n-am nimic de reprosat, imi place totul. Este lung, interesant si frumos!<3 Naruto a stricat momentul celor doi, dar macar am observat ca sentimentele lui Sasuke sunt puternice pentru Sakura. Inteleg ca ea a fost suparata pe el pentru ca l-a amenintat pe blond ca o da pe sora lui la produs, dar mie mi s-a parut dragut ca a aparat-o asa bine. Abia astept nextul. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Kissez! :*